BUCURIA UNEI FAPTE BUNE

Un om înstărit era nemulţumit de viaţa pe care o ducea. Ca să fie mulţumit a început să cumpere anumite lucruri de care credea că are nevoie. Dar tot nu era mulţumit. Apoi a început să cumpere lucruri mai mari, mai frumoase, mai scumpe, dar tot nu era satisfăcut. Apoi s-a gândit să cumpere altfel de lucruri şi a făcut-o. Numai că satisfacţia personală înceta să apară. La un moment dat a fost solicitat să facă o contribuţie financiară către un centru de ajutorare a copiilor ce nu se puteau deplasa. A cumpărat astfel scaune cu rotile pentru acei copii. Şi când a ajuns acolo, un copil l-a luat de mână şi i-a zis, „Stai să mă uit bine la tine.” „De ce?” a întrebat omul nostru. „Vreau să ştiu cum arată faţa ta când ne vom întâlni în Rai.” Atunci omul a fost cuprins de un sentiment intens de fericire.

 

Exemple de fapte bune

 

Sfinţii părinţi împart faptele bune în două categorii.

Fapte bune fizice, care se văd, cum ar fi:

  • să dai de pomană cuiva nevoiaş sau neputincios
  • să ajuţi un neputincios, un bătrân
  • să oferi un bănuţ celor care au cu mult mai puţin decât tine
  • să ajuţi pe cei care au trecut printr-o nenorocire

 

batrani ajutati

Fapte bune spirituale:

  • să te rogi pentru cineva
  • înveţi pe cineva ceva de folos
  • să-i spui o vorbă de încurajare unei persoane disperate
  • să oferi un sprijin moral
  • să oferi un zâmbet – am citit câteva poveşti care spuneau că au fost cazuri de oameni a căror viaţă a fost salvată de zâmbetul şi bunăvoinţa altora din jur

 

O faptă bună extraordinară este să-ţi faci datoria acolo unde munceşti, la ceea ce te pricepi, cu talentele pe care ţi le-a dat Dumnezeu de la naştere, sau cu abilităţile pe care ţi le-ai dezvoltat pe parcursul vieţii.

 

Era un călugăr şi ucenicul lui. Şi şi-a trimis călugărul ucenicul în lume şi să vadă ce lucruri minunate fac oamenii. A plecat ucenicul şi după un timp s-a întors la călugăr şi a început să-i povestească:

Am văzut un om care mergea pe apă, spuse el entuziasmat. Dar călugărul nici nu clipi.

-Am văzut un om care zbura. Se ridica fără aripi deasupra pământului şi se deplasa prin aer către alt loc. Nici de data asta nu fu mişcat călugărul.

-Şi-am mai văzut un om care nu făcea nimic deosebit. Doar îşi făcea datoria în mod sârguincios. Şi călugărul a exclamat;

-Acesta este un om care-i place lui Dumnezeu căci cel ce-şi face datoria face bine altor oameni. De munca lui se pot bucura mulţi.

 

Mi s-a întâmplat de multe ori, ca profesor să mă întâlnesc cu foşti elevi şi să-mi spună că au luat note mari la Bac, la geografie. După ce i-am felicitat, au ţinut să completeze că au obţinut acele note cu materia învăţată din caietele de clasa a VIII – a, din ce le-am predat eu. Era modul lor de a-mi mulţumi că mi-am făcut datoria şi că le-am dat informaţii în plus faţă de manual. Eu făceam acest lucru ca să-i ajut să obţină note mari la sfârşitul clasei a VIII –a.

Evident, acest lucru se întâmpla mai des când materia de clasa a VIII-a şi a XII – erau apropiate la conţinut şi pe când la sfârşitul clasei a VIII-a se dădea examen şi la geografie. De câţiva ani s-a mai schimbat şi conţinutul materiei şi nici cei de clasa a VIII –a nu mai dau examen la geografie.

Nu trebuie să faci lucruri extraordinare ca să faci fapte bune. Dacă îţi faci datoria cu pasiune şi din toată inima şi cu bucurie că de munca ta se va folosi şi altcineva, cu siguranţă că este o faptă bună. Uneori habar nu ai pe cine ajuţi şi cine îţi mulţumeşte.

 

Nu poţi face bine cu forţa

 

După ce a trecut weekendul, doamna învăţătoare îi întreabă pe copii ce fapte bune au făcut în acel sfârşit de săptămână.

Bulă: Eu am ajutat o bătrână să treacă strada.

Învăţătoarea: bravo!

Gigel: Eu l-am ajutat pe Bulă s-o treacă pe bătrână strada.

Î.: Bravo!

Ionel: Eu l-am ajutat pe Bulă şi pe Gigel s-o treacă strada pe bătrână.

Î.: Bravo!

Vasile: Eu l-am ajutat pe Bulă şi pe Gigel şi pe Ionel s-o treacă strada pe bătrână.

Învăţătoarea: Da’ de ce aţi fost atât de mulţi?

Copiii: Bătrâna nu voia să treacă strada.

 

Oricât de haios pare acest banc, de multe ori ni se întâmplă să vrem să-i ajutăm pe alţii şi ajutorul nostru să nu fie bine primit. De ce?

Gândeşte-te de câte ori ai fost situaţia inversă. Când ştiai că te descurci la un anumit lucru şi a venit cineva cu scopul şi gândul de a te ajuta şi ai simţit că ţi-a dat lucrurile peste cap. Şi în loc să te simţi ajutat, mai mult te-ai simţit încurcat.

Este o vorbă care spune că nu poţi să faci pe cineva să te iubească cu forţa. Cred că nici bine nu poţi face cu forţa. Nu până ce acel cineva nu-şi exprimă dorinţa de a fi ajutat şi în ce mod.

Uneori scopul de a face bine, este greşit interpretat de alţii şi ne trezim că din bine a ieşit rău. Şi din dorinţa de a face bine, iese cu scandal.

Nu poţi să ajuţi pe nimeni până nu ţi se cere.

 

Atenţie la cerşetori

 

În ultima vreme este greu să deosebeşti un nevoiaş adevărat de un escroc. Cerşetoria a devenit o meserie şi chiar o afacere. Sunt chiar patroni de cerşetori. Am auzit de persoane care au dat un bănuţ unui cerşetor şi n-a ajuns prea departe şi auzind gălăgie a întors capul. Patronul acelui ce cerşea a venit la el să-i smulgă bănuţul primit.

Şi unii se pricep de minune să păcălească pentru a exploata de bănuţi pe alte persoane care muncesc cinstit.

Ba unii sunt foarte pricepuţi la a te impresiona emoţional cu lacrimi şi suferinţe.

Alteori, dacă nu le dai bani, încep să te blesteme. Şi probabil că dacă eşti sensibil la blestemele altora, scoţi bănuţul din buzunar. Dacă Dumnezeu s-ar uita în gura tuturor celor ce blestemă… ar fi vai şi amar de noi.

Uneori vrei să-i ajuţi, dar nu cu bani, ci cu obiecte, cu produse alimentare. Şi le găseşti apoi aruncate pentru că unii dintre ei vor doar bani. Îmi povestea o cunoştinţă că a dat unei persoane care a venit la uşă să cerşească, un pui congelat. Mai târziu în aceeaşi zi pe când a ieşit la plimbare a văzut puiul aruncat în casa liftului şi începuse să se decongeleze.

Un preot, la predică, îl cita pe Sf. Augustin care spunea: „Să tremure bănuţul în mâna ta când îl dai de pomană”, adică nu să tremure că îl dai cu zgârcenie, ci să iei bine aminte cui îl dai.

Să dai bani de pomană la cerşetori care au făcut din asta o meserie sau o afacere, nu cred că este o faptă bună.

Există şi cerşetori cu acte în regulă. Orice persoană aptă de muncă şi care nu are o ocupaţie din care să-şi câştige existenţa şi stă toată ziua în faţa blocului să joace cărţi şi table, dar are dosar de ajutor social sau de „handicap” este un cerşetor. Nu mă refer la şomeri care şi-au pierdut locul de muncă. Nu mă refer nici la cei îndreptăţiţi să primească astfel de ajutoare sociale sau de handicap. Mă refer strict la leneşii care consideră că e mai bine să primească ajutor social (chiar dacă nu-l merită), decât să muncească. Părerea mea este că persoana care semnează şi autorizează aceste dosare fără o cercetare amănunţită încurajează lenea, şi asta nu este o faptă bună.

Dar cerşetori nu sunt numai pe stradă. Şi elevii pot fi cerşetori. Uneori au încercat să mă păcălească să dau note de trecere unor elevi care pot, dar din lene n-au învăţat. Au încercat să mă impresioneze cu:

Haideţi doamna, faceţi şi dvs. o faptă bună că e săptămână mare. Faceţi o pomană.”

Probabil că strategia asta le-a funcţionat la alţi profesori. Eu nu obişnuiesc să dau note de trecere sau note mari pe nemeritate. Una este să dau o notă de trecere unui elev pe care ştiu că nu-l duce mintea, dar pot să-mi dau seama că s-a străduit, că a citit ceva, alta este să fac asta cu un leneş. De unde-mi dau seama că a citit? După mişcarea ochilor şi limbajul trupului.

Şi apoi le explic, că pe vremea apostolilor, a existat panică între anumiţi oameni cum că vine sfârşitul lumii. Uni au început să nu mai muncească şi să ceară de mâncare. Credeau ei că nu mai are rost să muncească, dacă tot vine sfârşitul. Pe aceştia i-a certat Sf. Apostol Pavel, în epistola a doua către Tesaloniceni unde scrie:

 

…dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” Biblia, 2 Tesaloniceni, 3,10

 

La aceste cuvinte nu mai comenta nici un elev şi nu mai aveau curajul să ceară. Vezi tu, să faci o faptă bună e important. Dar şi mai important este să iei seama cu cine faci faptele tale cele bune. Dacă ajuţi pe cei ce lenevesc, încurajezi lenea. Dacă ajuţi pe cei ce beau sau îşi cumpără droguri, cu banii tăi încurajezi consumul acestora. Nu cred că astea sunt fapte bune.

Şi atunci probabil că te întrebi cu cine să faci faptele tale bune? Dacă vrei să oferi un bănuţ, cui să i-l dai?

  • poţi să direcţionezi 2% din impozit acolo unde doreşti tu. Decât să-l laşi să meargă în buzunarele sparte şi fără fund ale statului, direcţionează tu aceşti bănuţi către o organizaţie în care ai încredere (spital, Biserică, Mănăstire, aziluri de bătrâni, centre de plasament etc.). Şi aceste organizaţii, îi folosesc către scopurile pe care şi le-au propus.

Dacă suplimentar vrei să oferi şi alţi bănuţi ca să faci acte de caritate, sau cum spune în Biblie, să dai zeciuială, sunt şi alte modalităţi prin care poţi ajuta pe alţii.

  • poţi să donezi banii unor fundaţii care se ocupă cu diverse acţiuni caritabile. Exemplu, un centru de plasament care creşte copiii părăsiţi de părinţi sau pe cei cu handicap. Copiii ăia îţi vor mulţumi cu lacrimi de bucurie că au posibilitatea să citească o carte, că pot primi un pulover, a haină. Poţi să mergi chiar tu şi să dai celui care îţi place mai mult. Poţi să ajuţi un azil de bătrâni, sau persoane care sunt cu adevărat nevoiaşe.

De exemplu, în şcoli sunt diverse persoane care se ocupă cu monitorizarea elevilor cu situaţie materială precară. Poţi să iei legătura cu şcolile şi cu anumite ocazii să ajuţi acei copii. Aici aş adăuga că ar fi bine ca acei copii să nu fie din familii cu părinţi care cheltuiesc banii pe alcool. Copilul cu siguranţă se bucură, dar părintele este încurajat în viciul lui, căci îşi va spune, Lasă, că acel copil e norocos, primeşte una-alta, toată lumea îl miluieşte, nu are nevoie să-i mai dau şi eu.

Sau poţi să recompensezi elevii premianţi. Nu ştiu câte persoane se gândesc să-i recompenseze cu un mic premiu pentru munca depusă. Dacă ne gândim la elevii participanţi la olimpiadele şcolare, la câte nopţi stau până târziu şi de câte ori nu merg la joacă, ca să înveţe. Şi în final ce primesc? Cei mai mulţi primesc o foaie de hârtie, cu semnături şi ştampile pe care scrie Diplomă, Se acordă premiul X elevului… Şi cam atât. Foarte puţini primesc vreun premiu în bani ca recompensă pentru munca lor. Să le oferi acestora ajutorul tău financiar, ar putea să-i ajute să-şi cumpere ceva ce-şi doresc (poate o pereche de încălţări sau o bicicletă) şi îi încurajează să continue să muncească.

 

De unde ştii că ceea ce faci e o faptă bună?

O faptă bună trebuie să aducă un beneficiu celui care o primeşte. Fie că este un beneficiu fizic, sau spiritual, sau moral este făcută spre a ajuta. De asemenea şi cel ce oferă trebuie să aibă satisfacţia că este o faptă bună.

În orice caz, ştii că este o faptă bună atunci când primitorul se bucură. Îţi zâmbeşte sau îţi mulţumeşte. Dacă primitorul nu e fericit, poate că intenţia ta a fost bună, dar nu este ce avea el neapărată nevoie.

Apoi, în mintea ta, nu ai îndoieli legat de fapta pe care ai săvârşit-o. Dacă apar îndoielile, poate că fapta ta nu este bună. Fiecare dintre noi, indiferent cât de religioşi suntem sau nu, avem înscris în conştiinţa noastră ce e bine şi ce nu e bine. Dacă tu ai îndoieli, conştiinţa ta este cea care-ţi arată adevărul.

Cele mai multe dintre faptele noastre cele bune nici măcar nu le cunoaştem, sunt făcute prin simpla datorie a noastră ca oameni şi de aceea nu avem îndoieli în privinţa lor. Despre unele aflăm peste ani şi ani sau nu aflăm deloc în timpul vieţii.

Şi asta cred că este rânduială de la Dumnezeu. Pentru că, spun Sfinţii Părinţi, atunci când ne lăudăm sau ne mândrim cu faptele noastre cele bune, ni le-a furat vrăjmaşul omului, necuratul.

Cele despre care aflăm, poate că iar sunt cu rânduială, ca să ne mai ridice moralul, să nu credem că trăim degeaba. Şi să avem putere să mergem mai departe.

 

Si pentru că se apropie Crăciunul, cu toţii ne gândim să oferim cadoruri de suflet celor dragi, cadouri care să-i ajute să-şi depăşească diferite situaţii de viaţă.

Poţi să oferi celor dragi o cutie de bomboane (pe care s-o uite) sau le poţi oferi ceva ce la va schimba viaţa. Le poţi dărui cărţi, bilete la seminarii, CD-uri care să-i ajute să-şi transforme viaţa, pentru nevoile pe care cei din jur le au.

Iată mai jos, o propunere pe care ţi-o fac pentru cadourile de Crăciun.

Până pe data de 22 Decembrie, am pus la reducere cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Dacă ai pe cineva drag care suferă de diferite fobii, care ţine dietă după dietă, care se ignoră frecvent şi apoi învinuieşte pe alţii, sau pur şi simplu, dacă ştii pe cineva foarte stresat, această carte, îl poate ajuta. Oferă-i o carte cadou şi apoi urmăreşte ce rezultate are în viaţa lui. S-ar putea să constaţi că tu ai făcut un gest care apoi i-a transformat viaţa în bine şi a devenit o persoană fericită.

Asta vrem cu toţii, nu?

Să fim fericiţi noi înşine, dar şi cei dragi nouă.

Dar totul începe dela noi.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă o faptă bună şi pentru prietenii tăi şi distribuie-l!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *