MAI BINE NU TE FĂCEAM! IV

Dacă nu ai reușit să citești primele trei părți ale acestui articol, îți ofer scurtăturile mai jos, unde le poți accesa și citi.

Dar, mai întâi, permite-mi să recapitulez:

În prima parte a articolului „ Mai bine nu te făceam!” ți-am vorbit despre modul în care funcționează mintea și cum reacționează automat în diferite situații.

În „Mai bine nu te făceam! II” ți-am prezentat câteva cauze care o fac pe o mamă să rostească asemenea cuvinte dure.

MAI BINE NU TE FĂCEAM! III

In primele două părți ale articolului Mai bine nu te făceam! ți-am scris despre tiparele de funcționare ale minții și cum se declanșează anumite reacții, chiar involuntar Partea I, precum și de câteva motive care o determină pe o mamă să rostească acest gen de cuvinte propriului copil, Partea a II-a.

Cum poți să-ți dai seama dacă mama chiar nu a dorit să te aducă pe lume?

 

Evident, sunt situații când aceste cuvinte sunt adevărate (din păcate).

MAI BINE NU TE FĂCEAM! II

In articolul trecut (dacă nu l-ai citit, îl găsești dând click pe linkul alăturat) am început să-ți vorbesc despre un subiect dureros. Îți spuneam de asemenea că materialul are patru părți.

În prima parte, publicată în urmă cu două săptămâni, ți-am prezentat modul în care funcționează mintea umană, pentru că ori de câte ori apare ceva care declanșează o anumită stare, mintea creează o reacție și un răspuns.

MAI BINE NU TE FĂCEAM! I

Doamna, eu nu mă înțeleg prea bine cu mama, îmi spunea de curând o elevă. Simt că mă dă la o parte, că eu nu mai contez, că se ocupă numai de sora mea mai mică, în timp ce eu… mă simt cam nedorită.”

„Ce motive ai să te simți așa?” o întreb.

Păi, mama nu-și mai face timp să vorbească cu mine, să mă mai întrebe ce nevoie am, se ocupă numai de sora mea. Bine, știu că sora mea are niște probleme de sănătate, dar simt că eu nu mai contez. Am început să simt că mama nu mă iubește.”

CUM SĂ TE REDRESEZI?

Deși ideea mi-a fost inspirată de mama unui elev, mi-am dat seama că această întrebare necesită răspuns pentru mai multe persoane.

Poate ești o persoană care a muncit din greu, a avut rezultate, câștigai bani frumoși și dintr-odată, a apărut ceva, un blocaj și din acel moment lucrurile au început să o ia la vale. Parcă, indiferent ce ai face, tot nu mai reușești să ajungi măcar la nivelul la care ai fost, deși, sunt convinsă că vrei să mergi mai sus.

BANII, ADUC SAU NU, FERICIREA?

Mulți oameni fac greșeala de a crede că problemele vieții lor vor dispărea atunci când vor avea destui bani.”

Anthony Robbins

 

Fericirea în relația cu banii, este unul dintre cele mai controversate subiecte.

Unii spun, în mod frecvent, „Nu-mi pasă de bani! Banii nu aduc fericirea!”

Alții spun: „Dacă aș avea bani să-mi cumpăr… aș fi cea mai fericită persoană!”, „Dacă aș avea bani, să mă duc să mă tratez la o clinică, aș mai trăi și eu câteva zile!”

IEȘI DIN LAC ȘI DAI ÎN PUȚ? IATĂ SOLUȚIA!

Ti se întâmplă tot felul de lucruri, care mai de care, mai dureroase?

Scapi de una și aproape imediat dai de altă situație care te stresează?

Ai tot felul de probleme de sănătate, încît te-ai săturat de câți bani dai pe medicamente și totuși simți că după ce te vindeci de o boală, te îmbolnăvești din nou de altceva?

NU E VINA MEA!

Ti s-a întâmplat vreodată să fii într-o situație neplăcută, să spui celor din jur ce te doare, ce te deranjează și să constați că ceilalți te acuză?

Ți s-a întâmplat să nu înțelegi, ce e în neregulă cu ceilalți, de dau vina pe tine pentru situațiile de care te plângi?

Ți s-a întâmplat să cauți în jur compasiune și totuși să găsești ostilitate și să ai impresia că toată lumea îți impută lucruri pe nedrept, pentru că tot ce ți se întâmplă, nu depinde de tine?

ESTE DREPTUL TĂU SĂ SPUI NU

Probabil că ți s-a întâmplat să auzi de persoane care, oricât ar fi de ocupate, oricâte cheltuieli ar avea, dacă li se cere să facă ceva, sau să cumpere ceva, fie că pot sau nu, fie că au nevoie sau nu, ele acceptă.

Probabil ai întâlnit și persoane care parcă te hipnotizează, te vrăjesc cumva și cu toate că întreagă ființa ta ar vrea să spună NU, la tot ceea ce-ți propun, totuși spui da și apoi îți pare rău.

CE S-A ÎNTÂMPLAT CU PERFECȚIUNEA?

Zi de zi mă minunez câte lucruri extraordinare pot învăța de la un copil de câțiva ani. Al meu mai are puțin și face 3 ani.

Permanent își găsește ceva de făcut.

Își așează jucăriile, pe anumite categorii. Uneori le așează în șir îndian, alteori le aranjează în rând, una lângă alta.

După ce termină, vrea să-mi arate cum le-a ordonat și strigă:

-Mama! Uite! E perfect!

Iar eu, îi spun:

Da, mama! E perfect!