LOCUL TĂU E PE ECRANUL TELEVIZORULUI, NU ÎN FAŢA LUI

Eram la un seminar de dezvoltare personală, în Bucureşti, în urmă cu vreo cinci ani şi la un moment dat, o vorbitoare pe scenă a spus:

Mereu le-am spus partenerilor, care obişnuiesc să se uite prea mult la televizor, că locul lor e pe ecranul televizorului, nu în faţa lui. Dar ca să ajungi să fii văzut pe ecranul televizorului, trebuie să te mişti şi să faci ceva concret. Pentru că vrei să apari la televizor ca un model, nu oricum.

În acel moment, în mintea mea s-a născut un vis vag.

Într-o zi, o să apar şi eu pe ecranul televizorului.

primul-meu-interviu-la-tv

Primul meu interviu la Televiziune

Vara trecută, citeam Îndrăzneşte să câştigi  şi autorii Jack Canfield şi Mark Viktor Hansen spuneau că iniţial, şi-au stabilit ca ţel, că vor să apară la o emisiune TV.

Din nou am început să îmi doresc să apar într-o emisiune televizată.

Dar am făcut ceva diferit.

M-am vizualizat că mi se ia un interviu.

Şi m-am vizualizat aşa cam în fiecare seară, înainte de a merge la culcare, pentru o perioadă de timp.

Dar apoi au apărut alte provocări şi am trecut pe alte priorităţi ale vieţii mele.

Anul acesta, m-am şi abonat la blogul lui Jack Canfield.

Printre altele, citesc articolul lui cu cele 101 vise ale sale.

Urmându-i exemplu, am scris şi eu visele mele. Printre ele şi faptul că îmi doresc să apar la o emisiune televizată. Din nou mă vizualizez, că reuşesc să mă fac remarcată în lumea dezvoltării personale şi sunt invitată la un interviu.

La o săptămână după lansarea cărţii Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! primesc invitaţia de a da un interviu la o emisiune ETV Galaţi.

Am acceptat plină de recunoştinţă.

Mi s-a împlinit un vis.

De ce îţi spun toate aceste lucruri?

 

Nu ca să mă laud, ci ca să te inspir.

Dacă eu am reuşit, şi tu poţi!

Încă din grădiniţă, am avut mari provocări la partea de a vorbi în faţa altora.

Părinţii mei spun că veneam zilnic cu o poezie sau un cântecel nou pe care le învăţasem şi-l spuneam acasă.

Eu îmi amintesc altceva.

Indiferent ce învăţam, poezii sau cântecele, eu tăceam.

Preferam să iau bătaie de la educatoare, decât să deschid gura să spun poezia. Nici măcar în grup nu spuneam, cu atât mai puţin singură.

Îmi era atât de teamă de faptul că ceilalţi vor râde de mine şi vor comenta, că sub nicio formă nu acceptam să spun ceva.

Pe când eram în liceu, eram atât de timidă, că dacă un profesor mă asculta la oral, sau mă scotea la tablă, şi vedeam ochii colegilor cum mă privesc, mă blocam. Nu mai eram capabilă să spun ceva. Mereu luam note mici la oral.

Aveam impresia că aşteaptă cu nerăbdare să mă pună la colţ şi să mă bârfească.

În facultate, peste 80% dintre examene au fost oral şi m-a ajutat un profesor să mă vindec de timiditate.

Şi-a dat seama că deşi eu am citit materia, aveam atât de puţină încredere în mine, că abia vorbeam. Mi-a dat o notă mai mare decât meritam, şi asta, treptat-treptat m-a făcut devin mai încrezătoare.

Lucrurile au evoluat încet, iar în prezent, încă mai am nişte provocări, dar zic eu că deja sunt pe drumul cel bun. Persoanele timide nu mă cred când spun că şi eu am fost.

Aşa că, dacă visul tău este să ajungi într-o zi pe scenă, să vorbeşti în public, sau la televizor, să ştii că te înţeleg.

 

Şi, chiar te pot ajuta.

 

Deja am lucrat cu o elevă, cu acordul mamei, la fel de timidă precum eram eu.

Am lucrat cu tehnicile cu care lucrez şi asupra mea, care apar şi în carte şi despre care vorbesc la seminarul şi workshopul „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”.

 

Doar că, evident, tehnicile au fost personalizate, în funcţie de ceea ce simţea eleva.

La începutul discuţiei noastre, mi-a zis că nu are curajul să răspundă pentru că dacă greşeşte, râd colegii de ea.

I-am cerut să dea o notă acestei temeri. A dat nota 8. La finalul întrevederii noastre, mi-a zis că teama ei de a răspunde s-a redus la nota 5.

I-am dat de lucru şi acasă.

După o săptămână, am întrebat-o dacă a lucrat acasă şi care sunt rezultatele, dacă simte ceva curaj să răspundă.

Mi-a zis că a lucrat exerciţiul pe care l-am scris pentru ea. Ca nivel de îmbunătăţire şi curaj de a răspunde, mi-a spus că a crescut cam cu 1 %. La orele mele, am văzut totuşi că şi-a făcut ceva curaj să vorbească.

I-am spus să continue să facă exerciţiile, pentru că şi la mine, foarte greu au început să se elibereze.

Sigur, vor apărea rezultate, dacă va continua să facă ce i-am recomandat.

 

Ce legătură are cu tine?

 

Dacă ai o astfel de provocare, ai asemenea temeri de a vorbi deschis, de a spune ce ai pe suflet, de a-ţi susţine punctul de vedere – chiar dacă ştii că ai dreptate şi altele asemenea, am o soluţie pentru tine.

 

Te invit să participi la seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! din data de 7 Decembrie, la Centrul de Afaceri Dunărea Galaţi, Sala President, între orele 18-21.

 

S-ar putea să afli care sunt tipurile de răni emoţionale din trecutul tău, cine ţi le-a produs şi cum te poţi elibera de ele, astfel încât să te poţi exprima din ce în ce mai liber şi mai plin de încredere.

De asemenea, vei afla foarte multe strategii prin care să-ţi dublezi gradul de a percepe fericirea.

E un seminar în care am selectat pentru tine doar lucrurile esenţiale din cartea pe care am publicat-o, astfel încât să te ajute cât mai mult, într-un timp cât mai scurt.

Chiar dacă este gratuit, este un seminar foarte valoros.

Investeşte 3 ore din viaţa ta, ca să o îmbunătăţeşti, să devii din ce în ce mai fericit şi să te bucuri din ce în ce mai mult.

 

Completează acum formularul de înscriere, ca să îţi rezervi un loc în sală.

Dacă amâni, s-ar putea să nu mai acţionezi niciodată în direcţia eliberării tale.

Aşa că, nu mai aştepta şi înscrie-te!

 

Poţi să aduci cu tine şi pe cineva drag şi cunoscut pentru că în doi sau trei, informaţia se „digeră” mai bine, mai repede, e mai distractiv şi ai cu cine să schimbi păreri despre ce ţi-a plăcut sau ce te-a impresionat.

 

Tin să fac şi o rectificare.

In interviu am spus ca data seminarului este 30 Noiembrie. Înainte de emisiune, când am stabilit data seminarului, n-am luat în calcul că 30 Noiembrie este ziua oraşului Galaţi şi că majoritatea va fi plecată pe la mici, grătare, vin fiert, concerte şi alte tipuri de distracţii, care sunt absolut normale, într-o zi de sărbătoare.

Şi pentru că ulterior am conştientizat, am făcut modificarea, împreună cu Centrul de Afaceri Dunărea.

Astfel că seminarul, va avea loc, în data de 7 Decembrie, tot de la orele 18.

 

Dacă această informaţie este bună pentru tine, oferă-o şi altora. Distribuie, pentru că nu ai idee, cine ar putea să aibă nevoie şi să-ţi mulţumească pentru share.

 

Te aştept!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Ai Mâncat Un Troll Azi?

Zilele trecute, ne povesteşte o colegă în cancelarie că a fost la filmul animat Trolls, cu fiica ei.

Eu încă nu am văzut acest film şi din descrierea de pe site-ul IMDB am înţeles că este o aventură în care trolii pleacă în căutarea celui mai fericit dintre membrii comunităţii.

Dar, îţi povestesc şi ţie cum am înţeles din ceea ce povestea colega mea:

 

„În mare, esenţa filmului cu troli este că personajele sunt în căutarea fericirii. Erau nişte uriaşi care, pentru a fi fericiţi, trebuia să mănânce un trol pe zi. Şi se tot străduiau să captureze câte unul ca să-şi menţină fericirea. În final s-a dovedit că, de fapt, fericirea nu are legătură cu trolii, pentru că vine din interior – ca în cartea ta, Fănica.”

 troll

Dacă ne gândim la ceea ce se întâmplă în zilele noastre, cred că sunt foarte multe persoane care au impresia că dacă…

  • mănâncă ciocolată – secretă hormonii fericirii şi sunt fericiţi;
  • merg cu banii la pariuri – au parte de adrenalină – care-i face fericiţi;
  • consumă diverse droguri – ca să uite de probleme, sunt mai fericiţi etc.

 

În final, mulţi s-ar putea să-şi dea seama că, de fapt, în loc să fie mai fericiţi, sunt chiar mai nefericiţi, pentru că intervine şi vinovăţia după ce au consumat „trolul”.

 

Dar pentru că nu se pot stăpâni de la a căuta fericirea în exterior, sau refuză să creadă că este în altă parte decât în ei înşişi, continuă să caute „un trol pe care să-l mănânce în fiecare zi şi să spere că acel trol îi va face fericiţi.”

 

Astăzi, însă, pe când intram în cancelarie şi aveam un zâmbet foarte larg pe faţa mea, aceeaşi colegă mă întreabă:

„Fănica, ai mâncat un trol pe ziua de azi? Că arăţi foarte fericită.”

Altcineva completează:

„Am impresia că Fănica mănâncă un trol în fiecare zi…”

„Fănica, dă-ne şi nouă reţeta!”

 

Şi am început să le spun ce fac, de simt că-mi dansează sufletul de fericire.

 

Vrei să afli şi tu, care este acel „trol” din interiorul meu care mă face fericită?

Te aştept, Miercuri, 7 Decembrie la o nouă ediţie a seminarului gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

 

Unde?

 

La Centrul de Afaceri Dunărea, Galaţi

Seminarul începe la ora 18 şi durează până la ora 21.

 

Vino împreună cu cineva ca să faci schimb de experienţă, de bună dispoziţie şi cu care să împărtăşeşti informaţiile primite.

În doi, sau trei, e mai distractiv şi mai palpitant.

 

Dă, te rog, un share şi altora, ca să înceteze să mai caute „troli de mâncare” pentru a fi fericiţi şi să înceapă să caute fericirea în interiorul lor şi ca să fie siguri că o găsesc pentru totdeauna.

 

Pentru înscriere, completează formularul de mai jos, apasa pe butonul PARTICIP, apoi verifică adresa de email şi confirmă participarea. Îţi ia mai puţin de un minut să-l completezi şi ai siguranţa că ţi-ai ocupat un loc în sală.

 

Te aştept!

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CUM POŢI SĂ IERŢI PE CINEVA CARE TE-A RĂNIT?

„Pe data de 2 octombrie 2006, Charles Carl Roberts a intrat în singura sală de clasă a unei şcoli mici din sânul comunităţii Amish din North Mines, din Pensilvania,şi a ucis cinci eleve, după care s-a împuşcat. Gestul lui a şocat o ţară întreagă. Însă partea poveştii care a impresionat cel mai mult pe oameni a fost faptul că, la câteva ore după atacul armat, membrii comunităţii respective s-au arătat milostivi faţă de soţia atacatorului şi faţă de cei trei copii ai săi. Cei din comunitate au vrut să demonstreze că nu-l urau pe Roberts şi că doreau să trăiască în pace cu familia lui. După câteva zile, membrii comunităţii Amish au participat la slujba de înmormântare a lui Roberts şi au strâns bani pentru a o ajuta pe văduva acestuia şi pe copiii săi.

Iertarea este atât de adânc înrădăcinată în personalitatea membrilor acestei comunităţi, încât ei nu se îndoiesc de faptul că până şi un criminal trebuie tratat cu milă şi dreptate. Pentru ei, iubirea este, într-adevăr un stil de viaţă.”

(Gary Chapman – Iubirea ca un mod de viaţă)

Couple%20Kissing%20Water%20Sunset-ID9165-1280x853

La ultimul seminar pe care l-am susţinut, în data de 18 martie la Vila Clasic am primit întrebarea: „Cum poţi să ierţi pe cineva care te-a rănit şi s-a purtat atât de urât cu tine?”

 

Subiectul iertării este vast şi am mai scris două articole pe această temă. Puterea vindecătoare a iertării I şi II

 

Aşa că acum n-o să mai reiau ceea ce am scris deja acolo. Doar o să aduc nişte completări cu o nouă perspectivă a acestui subiect atât de complex.

Am început cu citatul din cartea Iubirea ca un mod de viaţă a lui Gary Chapman (autorul cărţii Cele cinci limbaje ale iubirii) pentru că m-a impresionat când l-am citit.

Acum o să-ţi dau alte câteva argumente la întrebarea – cum poţi să ierţi pe cineva care te-a rănit?

 

Când iubeşti este cel mai simplu să ierţi

 

Iertarea se naşte şi izvorăşte din iertare. Indiferent că iubeşti persoana care te-a rănit, sau pe tine însuţi, să ierţi te ajută cel mai mult.

Dacă ierţi pentru că iubeşti persoana care te-a rănit – o ierţi de dragul ei. Dacă ierţi pentru că te iubeşti pe tine, atunci ierţi pentru că TU meriţi o viaţă mai bună, mai plină de iubire, o viaţă liberă de orice tensiune şi energie negativă.

_Atunci când te deschizi şi ierţi, te eliberezi de victimizare

 

Pentru că 90% din ce ţi se întâmplă se datorează modului în care reacţionezi

 

Îţi aminteşti de principiul 90/10?

Despre acest principiu vorbeşte şi Stephen Covey şi Brian Tracy şi alţi lideri din domeniul dezvoltării personale.

Am scris şi eu despre el în articolul Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă.

Practic doar 10% din ceea ce ni se întâmplă este cauzat de forţe din afara noastră. Sau cum ar spune alţii – ne-au fost scrise să ni se întâmple.

Restul de 90% ni se întâmplă ca urmare a modului în care reacţionăm la cele 10%.

Prin urmare noi ne scriem destinul, ne scriem viaţa, şi ceea ce urmează să ni se întâmple prin modul în care reacţionăm la ceea ce ni se întâmplă.

Lucruri rele ni se întâmplă tuturor.

Dacă reacţionăm cu ţipete, cu stres, cu învinuiri, cu acuzaţii, critici nimeni nu va fi mai fericit.

Poate că tu ai impresia că te răcoreşti, că-ţi iei o povară de pe suflet atunci când reacţionezi în mod negativ. Dar adevărul este că dacă îţi analizezi sentimentele după ce reacţionezi, o să constaţi că nu eşti deloc mai fericit/ă. Dimpotrivă, s-ar putea să ai un gust amar.

Şi atunci, de ce să nu ierţi şi să atragi în viaţa ta lucruri frumoase care să te facă mai fericit/ă şi pe tine şi pe ceilalţi din jur, mai ales pe cei pe care îi iubeşti?

 

Dacă nu ierţi – transformi un ţânţar într-un elefant sau într-un monstru

 

Imaginează-ţi că ţii în mână un pahar de / cu apă. Cât cântăreşte?

Probabil că te gândeşti la câteva grame sau zeci de grame, în funcţie şi de dimensiunea şi  materialul din care e făcut paharul.

Imaginează-ţi că-l ţii în mână fără să mişti mâna, timp de o oră? Cât cântăreşte? Dar dacă îl ţii în mână o zi întreagă? Dar dacă îl ţii în mână o săptămână sau chiar o lună?

Cu cât creşte perioada de timp în care îl ţii în mână, cu atât ai impresia că creşte şi greutatea paharului şi ai impresia că îţi înţepeneşte mâna, sau chiar că îţi paralizează.

La fel este şi cu faptele pe care nu le putem ierta.

La început au greutatea unui fulg, a unui puf de păpădie care ne mângâie sau ne atinge în treacăt obrazul.

Sau dacă vrei ca un fir de praf care îţi intră în ochi. Dar dacă tu te scarpini şi freci ochiul respectiv fără să ştii ce faci, mai tare se înroşeşte ochiul şi te doare şi mai tare. Dar dacă laşi ochiul liniştit s-ar putea să-ţi dai seama că ochiul are capacitatea să se cureţe singur şi aduce singur prin mucoasa sa acel fir de praf la baza ochiului şi se elimină singur.

La fel este şi cu toate acele întâmplări sau fapte pe care nu le poţi ierta.

La început sunt mici. Cât un fir de praf, cât un puf de păpădie, cât un ţânţar.

Pe măsură ce tu te gândeşti la ce ţi s-a făcut sau zis, cu atât transformi durerea şi o faci mult mai mare şi acel fir de praf, devine o  furtună de praf care îţi acaparează tot universul şi nu mai eşti capabil să vezi soarele.

Eliberează-te şi iartă şi vei vedea soarele mult mai bine şi mai uşor!

 

Când nu poţi ierta înseamnă că TU ai răni emoţionale şi vei continua să-i răneşti şi tu pe alţii în acelaşi mod în care ai fost rănit/ă

 

O persoană care îţi face un rău te răneşte. De foarte multe ori te răneşte nu cu intenţia de a te răni pe tine, ci cu intenţia de a se vindeca pe sine, fără să-şi dea seama că modul în care caută să se vindece este prin a continua să bea otravă.

Dacă tu ca persoană rănită, nu poţi ierta, vei perpetua rănirea altor persoane.

De exemplu, un violator, se poartă astfel pentru că el însuşi a fost rănit în moduri asemănătoare (poate chiar din copilărie). Dacă victimele lui nu-l pot ierta, şi ele vor face la rândul lor rău altor persoane şi chiar lor însele.

Se naşte un tipar emoţional rănit care se va aplica la toate persoanele cu care intră în contact.

Şi pe toate fie le va răni aşa cum a fost la rândul ei rănită, fie va avea comportamente care va atrage manifestări ale celorlalţi, menite să le rănească.

Rănile emoţionale, sunt ca nişte viruşi care au fost introduşi în sistemul nostru funcţional şi ne fac să nu mai funcţionăm corect.

Jillian Michaels spune că o persoană rănită va atrage în preajma ei alte persoane care o vor răni în acelaşi mod în care a fost rănită.

Adică acel virus, îţi creează dependenţă faţă de nevoia de a fi rănit/ă. Şi ca să poţi fi rănit/ă, răneşti şi tu pe alţii.

Cum poţi să scapi de aceste răni emoţionale?

Prin iertare. Iar dacă nu poţi să te eliberezi de unul singur, te invit la un seminar şi workshop pentru eliberarea de răni din trecut ca să te bucuri de viaţă şi să redescoperi fericirea.

 

Dacă nu ierţi nu eşti cu nimic mai bun decât cel care a greşit

 

Unul dintre serialele mele preferate şi din care am învăţat multe lucruri, chiar mai multe decât acele 15 lecţii despre care am scris, este serialul Merlin.

În acest serial exista o replică foarte frecventă, că atunci când vrei să te răzbuni şi să răspunzi cu rău pentru rău, înseamnă că nu eşti cu nimic mai bun decât cel care ţi-a greşit şi pe care-l condamni.

Dacă nu poţi ierta pe cel care ţi-a greşit nu eşti cu nimic mai bun ca el. Eşti la fel de vrednic de a fi condamnat.

 

Pentru că fiecare dintre noi merită a doua şansă

 

În faţa lui Dumnezeu greşim cu toţii. Nu ştiu cum eşti tu, dar eu ştiu că zilnic fac câte ceva prin care supăr pe Dumnezeu. Şi în fiecare zi, în fiecare clipă Dumnezeu mă iartă şi-mi oferă o nouă şansă.

Poate că dacă ne gândim doar la cei care l-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu şi că unii dintre ei au ajuns vase alese. Printre ei se numără apostolii (Petru şi Pavel – unul s-a lepădat de el în timpul judecăţii, celălalt a luat parte la uciderea ucenicilor lui Hristos). Fiecăruia dintre ei şi dintre noi ni se acordă zilnic a doua şansă, să dovedim că suntem vrednici să ne numim fii ai lui Dumnezeu.

Şi probabil că te întrebi cât de des să ierţi şi să oferi a doua şansă?

Tot Dumnezeu ne răspunde şi prin cuvânt şi prin faptă.

Prin Cuvânt ne învaţă în Sf. Evanghelie să iertăm „fratelui” nostru de 70 de ori de câte 7. Adică la infinit.

Prin faptă ne arată asta zilnic căci El este milostiv şi iertător şi Biserica ne învaţă că nu este nimic ce Dumnezeu nu poate ierta, în afară de sinucidere.

 

Prin urmare, cum poţi ierta pe cineva care te-a rănit?

  • poţi ierta dacă iubeşti
  • poţi ierta dacă iertând pe altul ştii că atragi 90% alte rezultate pozitive în viaţa ta şi eşti cel care îţi scrii propriul destin
  • poţi ierta, dacă înţelegi că cea mai mică ofensă este mai întâi minusculă, dar prin inabilitatea de a ierta, o transformi într-un monstru care îţi consumă viaţa şi energia
  • poţi ierta dacă vrei să te eliberezi pe tine de rănile pe care le-ai primit şi să fii un exemplu pentru alţii
  • poţi ierta ca să dovedeşti că eşti mai bun decât cel care ţi-a greşit
  • poţi ierta, pentru că eşti o scânteie din Dumnezeu şi ca fiu al lui Dumnezeu, vrei să-i urmezi exemplu în toate.

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol şi îl consideri util şi altora, dă, te rog, un share. Cineva s-ar putea să-ţi mulţumească.

 

Te îmbrăţişez cu drag!

 

Fani

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU PAS SPRE O CĂLĂTORIE EXTRAORDINARĂ

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Probabil ai constatat că în ultima perioadă nu am mai scris articole pe blog.

Focusul meu şi energia mea s-au canalizat spre o nouă direcţie, pe care intenţionez să o dezvolt în paralel cu blogul.

Am lucrat la un material pe care intenţionam să-l lansez sub formă de curs online.

Apoi mi-am zis că ar fi mai bine să-l testez mai întâi, aşa că am ales să realizez seminarii şi workshop-uri şi abia apoi să-l lansez şi sub formă de curs online şi chiar carte.

 

Seminarul şi workshopul se numeşte: „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

Citește mai mult

BUCURIA UNEI FAPTE BUNE

Un om înstărit era nemulţumit de viaţa pe care o ducea. Ca să fie mulţumit a început să cumpere anumite lucruri de care credea că are nevoie. Dar tot nu era mulţumit. Apoi a început să cumpere lucruri mai mari, mai frumoase, mai scumpe, dar tot nu era satisfăcut. Apoi s-a gândit să cumpere altfel de lucruri şi a făcut-o. Numai că satisfacţia personală înceta să apară. La un moment dat a fost solicitat să facă o contribuţie financiară către un centru de ajutorare a copiilor ce nu se puteau deplasa. A cumpărat astfel scaune cu rotile pentru acei copii. Şi când a ajuns acolo, un copil l-a luat de mână şi i-a zis, „Stai să mă uit bine la tine.” „De ce?” a întrebat omul nostru. „Vreau să ştiu cum arată faţa ta când ne vom întâlni în Rai.” Atunci omul a fost cuprins de un sentiment intens de fericire.

 

Exemple de fapte bune

 

Sfinţii părinţi împart faptele bune în două categorii.

Fapte bune fizice, care se văd, cum ar fi:

  • să dai de pomană cuiva nevoiaş sau neputincios
  • să ajuţi un neputincios, un bătrân
  • să oferi un bănuţ celor care au cu mult mai puţin decât tine
  • să ajuţi pe cei care au trecut printr-o nenorocire

 

batrani ajutati

Fapte bune spirituale:

  • să te rogi pentru cineva
  • înveţi pe cineva ceva de folos
  • să-i spui o vorbă de încurajare unei persoane disperate
  • să oferi un sprijin moral
  • să oferi un zâmbet – am citit câteva poveşti care spuneau că au fost cazuri de oameni a căror viaţă a fost salvată de zâmbetul şi bunăvoinţa altora din jur

 

O faptă bună extraordinară este să-ţi faci datoria acolo unde munceşti, la ceea ce te pricepi, cu talentele pe care ţi le-a dat Dumnezeu de la naştere, sau cu abilităţile pe care ţi le-ai dezvoltat pe parcursul vieţii.

 

Era un călugăr şi ucenicul lui. Şi şi-a trimis călugărul ucenicul în lume şi să vadă ce lucruri minunate fac oamenii. A plecat ucenicul şi după un timp s-a întors la călugăr şi a început să-i povestească:

Am văzut un om care mergea pe apă, spuse el entuziasmat. Dar călugărul nici nu clipi.

-Am văzut un om care zbura. Se ridica fără aripi deasupra pământului şi se deplasa prin aer către alt loc. Nici de data asta nu fu mişcat călugărul.

-Şi-am mai văzut un om care nu făcea nimic deosebit. Doar îşi făcea datoria în mod sârguincios. Şi călugărul a exclamat;

-Acesta este un om care-i place lui Dumnezeu căci cel ce-şi face datoria face bine altor oameni. De munca lui se pot bucura mulţi.

 

Mi s-a întâmplat de multe ori, ca profesor să mă întâlnesc cu foşti elevi şi să-mi spună că au luat note mari la Bac, la geografie. După ce i-am felicitat, au ţinut să completeze că au obţinut acele note cu materia învăţată din caietele de clasa a VIII – a, din ce le-am predat eu. Era modul lor de a-mi mulţumi că mi-am făcut datoria şi că le-am dat informaţii în plus faţă de manual. Eu făceam acest lucru ca să-i ajut să obţină note mari la sfârşitul clasei a VIII –a.

Evident, acest lucru se întâmpla mai des când materia de clasa a VIII-a şi a XII – erau apropiate la conţinut şi pe când la sfârşitul clasei a VIII-a se dădea examen şi la geografie. De câţiva ani s-a mai schimbat şi conţinutul materiei şi nici cei de clasa a VIII –a nu mai dau examen la geografie.

Nu trebuie să faci lucruri extraordinare ca să faci fapte bune. Dacă îţi faci datoria cu pasiune şi din toată inima şi cu bucurie că de munca ta se va folosi şi altcineva, cu siguranţă că este o faptă bună. Uneori habar nu ai pe cine ajuţi şi cine îţi mulţumeşte.

 

Nu poţi face bine cu forţa

 

După ce a trecut weekendul, doamna învăţătoare îi întreabă pe copii ce fapte bune au făcut în acel sfârşit de săptămână.

Bulă: Eu am ajutat o bătrână să treacă strada.

Învăţătoarea: bravo!

Gigel: Eu l-am ajutat pe Bulă s-o treacă pe bătrână strada.

Î.: Bravo!

Ionel: Eu l-am ajutat pe Bulă şi pe Gigel s-o treacă strada pe bătrână.

Î.: Bravo!

Vasile: Eu l-am ajutat pe Bulă şi pe Gigel şi pe Ionel s-o treacă strada pe bătrână.

Învăţătoarea: Da’ de ce aţi fost atât de mulţi?

Copiii: Bătrâna nu voia să treacă strada.

 

Oricât de haios pare acest banc, de multe ori ni se întâmplă să vrem să-i ajutăm pe alţii şi ajutorul nostru să nu fie bine primit. De ce?

Gândeşte-te de câte ori ai fost situaţia inversă. Când ştiai că te descurci la un anumit lucru şi a venit cineva cu scopul şi gândul de a te ajuta şi ai simţit că ţi-a dat lucrurile peste cap. Şi în loc să te simţi ajutat, mai mult te-ai simţit încurcat.

Este o vorbă care spune că nu poţi să faci pe cineva să te iubească cu forţa. Cred că nici bine nu poţi face cu forţa. Nu până ce acel cineva nu-şi exprimă dorinţa de a fi ajutat şi în ce mod.

Uneori scopul de a face bine, este greşit interpretat de alţii şi ne trezim că din bine a ieşit rău. Şi din dorinţa de a face bine, iese cu scandal.

Nu poţi să ajuţi pe nimeni până nu ţi se cere.

 

Atenţie la cerşetori

 

În ultima vreme este greu să deosebeşti un nevoiaş adevărat de un escroc. Cerşetoria a devenit o meserie şi chiar o afacere. Sunt chiar patroni de cerşetori. Am auzit de persoane care au dat un bănuţ unui cerşetor şi n-a ajuns prea departe şi auzind gălăgie a întors capul. Patronul acelui ce cerşea a venit la el să-i smulgă bănuţul primit.

Şi unii se pricep de minune să păcălească pentru a exploata de bănuţi pe alte persoane care muncesc cinstit.

Ba unii sunt foarte pricepuţi la a te impresiona emoţional cu lacrimi şi suferinţe.

Alteori, dacă nu le dai bani, încep să te blesteme. Şi probabil că dacă eşti sensibil la blestemele altora, scoţi bănuţul din buzunar. Dacă Dumnezeu s-ar uita în gura tuturor celor ce blestemă… ar fi vai şi amar de noi.

Uneori vrei să-i ajuţi, dar nu cu bani, ci cu obiecte, cu produse alimentare. Şi le găseşti apoi aruncate pentru că unii dintre ei vor doar bani. Îmi povestea o cunoştinţă că a dat unei persoane care a venit la uşă să cerşească, un pui congelat. Mai târziu în aceeaşi zi pe când a ieşit la plimbare a văzut puiul aruncat în casa liftului şi începuse să se decongeleze.

Un preot, la predică, îl cita pe Sf. Augustin care spunea: „Să tremure bănuţul în mâna ta când îl dai de pomană”, adică nu să tremure că îl dai cu zgârcenie, ci să iei bine aminte cui îl dai.

Să dai bani de pomană la cerşetori care au făcut din asta o meserie sau o afacere, nu cred că este o faptă bună.

Există şi cerşetori cu acte în regulă. Orice persoană aptă de muncă şi care nu are o ocupaţie din care să-şi câştige existenţa şi stă toată ziua în faţa blocului să joace cărţi şi table, dar are dosar de ajutor social sau de „handicap” este un cerşetor. Nu mă refer la şomeri care şi-au pierdut locul de muncă. Nu mă refer nici la cei îndreptăţiţi să primească astfel de ajutoare sociale sau de handicap. Mă refer strict la leneşii care consideră că e mai bine să primească ajutor social (chiar dacă nu-l merită), decât să muncească. Părerea mea este că persoana care semnează şi autorizează aceste dosare fără o cercetare amănunţită încurajează lenea, şi asta nu este o faptă bună.

Dar cerşetori nu sunt numai pe stradă. Şi elevii pot fi cerşetori. Uneori au încercat să mă păcălească să dau note de trecere unor elevi care pot, dar din lene n-au învăţat. Au încercat să mă impresioneze cu:

Haideţi doamna, faceţi şi dvs. o faptă bună că e săptămână mare. Faceţi o pomană.”

Probabil că strategia asta le-a funcţionat la alţi profesori. Eu nu obişnuiesc să dau note de trecere sau note mari pe nemeritate. Una este să dau o notă de trecere unui elev pe care ştiu că nu-l duce mintea, dar pot să-mi dau seama că s-a străduit, că a citit ceva, alta este să fac asta cu un leneş. De unde-mi dau seama că a citit? După mişcarea ochilor şi limbajul trupului.

Şi apoi le explic, că pe vremea apostolilor, a existat panică între anumiţi oameni cum că vine sfârşitul lumii. Uni au început să nu mai muncească şi să ceară de mâncare. Credeau ei că nu mai are rost să muncească, dacă tot vine sfârşitul. Pe aceştia i-a certat Sf. Apostol Pavel, în epistola a doua către Tesaloniceni unde scrie:

 

…dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” Biblia, 2 Tesaloniceni, 3,10

 

La aceste cuvinte nu mai comenta nici un elev şi nu mai aveau curajul să ceară. Vezi tu, să faci o faptă bună e important. Dar şi mai important este să iei seama cu cine faci faptele tale cele bune. Dacă ajuţi pe cei ce lenevesc, încurajezi lenea. Dacă ajuţi pe cei ce beau sau îşi cumpără droguri, cu banii tăi încurajezi consumul acestora. Nu cred că astea sunt fapte bune.

Şi atunci probabil că te întrebi cu cine să faci faptele tale bune? Dacă vrei să oferi un bănuţ, cui să i-l dai?

  • poţi să direcţionezi 2% din impozit acolo unde doreşti tu. Decât să-l laşi să meargă în buzunarele sparte şi fără fund ale statului, direcţionează tu aceşti bănuţi către o organizaţie în care ai încredere (spital, Biserică, Mănăstire, aziluri de bătrâni, centre de plasament etc.). Şi aceste organizaţii, îi folosesc către scopurile pe care şi le-au propus.

Dacă suplimentar vrei să oferi şi alţi bănuţi ca să faci acte de caritate, sau cum spune în Biblie, să dai zeciuială, sunt şi alte modalităţi prin care poţi ajuta pe alţii.

  • poţi să donezi banii unor fundaţii care se ocupă cu diverse acţiuni caritabile. Exemplu, un centru de plasament care creşte copiii părăsiţi de părinţi sau pe cei cu handicap. Copiii ăia îţi vor mulţumi cu lacrimi de bucurie că au posibilitatea să citească o carte, că pot primi un pulover, a haină. Poţi să mergi chiar tu şi să dai celui care îţi place mai mult. Poţi să ajuţi un azil de bătrâni, sau persoane care sunt cu adevărat nevoiaşe.

De exemplu, în şcoli sunt diverse persoane care se ocupă cu monitorizarea elevilor cu situaţie materială precară. Poţi să iei legătura cu şcolile şi cu anumite ocazii să ajuţi acei copii. Aici aş adăuga că ar fi bine ca acei copii să nu fie din familii cu părinţi care cheltuiesc banii pe alcool. Copilul cu siguranţă se bucură, dar părintele este încurajat în viciul lui, căci îşi va spune, Lasă, că acel copil e norocos, primeşte una-alta, toată lumea îl miluieşte, nu are nevoie să-i mai dau şi eu.

Sau poţi să recompensezi elevii premianţi. Nu ştiu câte persoane se gândesc să-i recompenseze cu un mic premiu pentru munca depusă. Dacă ne gândim la elevii participanţi la olimpiadele şcolare, la câte nopţi stau până târziu şi de câte ori nu merg la joacă, ca să înveţe. Şi în final ce primesc? Cei mai mulţi primesc o foaie de hârtie, cu semnături şi ştampile pe care scrie Diplomă, Se acordă premiul X elevului… Şi cam atât. Foarte puţini primesc vreun premiu în bani ca recompensă pentru munca lor. Să le oferi acestora ajutorul tău financiar, ar putea să-i ajute să-şi cumpere ceva ce-şi doresc (poate o pereche de încălţări sau o bicicletă) şi îi încurajează să continue să muncească.

 

De unde ştii că ceea ce faci e o faptă bună?

O faptă bună trebuie să aducă un beneficiu celui care o primeşte. Fie că este un beneficiu fizic, sau spiritual, sau moral este făcută spre a ajuta. De asemenea şi cel ce oferă trebuie să aibă satisfacţia că este o faptă bună.

În orice caz, ştii că este o faptă bună atunci când primitorul se bucură. Îţi zâmbeşte sau îţi mulţumeşte. Dacă primitorul nu e fericit, poate că intenţia ta a fost bună, dar nu este ce avea el neapărată nevoie.

Apoi, în mintea ta, nu ai îndoieli legat de fapta pe care ai săvârşit-o. Dacă apar îndoielile, poate că fapta ta nu este bună. Fiecare dintre noi, indiferent cât de religioşi suntem sau nu, avem înscris în conştiinţa noastră ce e bine şi ce nu e bine. Dacă tu ai îndoieli, conştiinţa ta este cea care-ţi arată adevărul.

Cele mai multe dintre faptele noastre cele bune nici măcar nu le cunoaştem, sunt făcute prin simpla datorie a noastră ca oameni şi de aceea nu avem îndoieli în privinţa lor. Despre unele aflăm peste ani şi ani sau nu aflăm deloc în timpul vieţii.

Şi asta cred că este rânduială de la Dumnezeu. Pentru că, spun Sfinţii Părinţi, atunci când ne lăudăm sau ne mândrim cu faptele noastre cele bune, ni le-a furat vrăjmaşul omului, necuratul.

Cele despre care aflăm, poate că iar sunt cu rânduială, ca să ne mai ridice moralul, să nu credem că trăim degeaba. Şi să avem putere să mergem mai departe.

 

Si pentru că se apropie Crăciunul, cu toţii ne gândim să oferim cadoruri de suflet celor dragi, cadouri care să-i ajute să-şi depăşească diferite situaţii de viaţă.

Poţi să oferi celor dragi o cutie de bomboane (pe care s-o uite) sau le poţi oferi ceva ce la va schimba viaţa. Le poţi dărui cărţi, bilete la seminarii, CD-uri care să-i ajute să-şi transforme viaţa, pentru nevoile pe care cei din jur le au.

Iată mai jos, o propunere pe care ţi-o fac pentru cadourile de Crăciun.

Până pe data de 22 Decembrie, am pus la reducere cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Dacă ai pe cineva drag care suferă de diferite fobii, care ţine dietă după dietă, care se ignoră frecvent şi apoi învinuieşte pe alţii, sau pur şi simplu, dacă ştii pe cineva foarte stresat, această carte, îl poate ajuta. Oferă-i o carte cadou şi apoi urmăreşte ce rezultate are în viaţa lui. S-ar putea să constaţi că tu ai făcut un gest care apoi i-a transformat viaţa în bine şi a devenit o persoană fericită.

Asta vrem cu toţii, nu?

Să fim fericiţi noi înşine, dar şi cei dragi nouă.

Dar totul începe dela noi.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă o faptă bună şi pentru prietenii tăi şi distribuie-l!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

MERITĂ SĂ TE ÎNGRIJOREZI? II

Merită Să Fii Îngrijorat_

In articolul trecut ti-am vorbit despre cateva motive de ingrijorare. Daca nu l-ai citit il poti accesa aici.

Ce efecte are îngrijorarea?

Cu ce să încep?

Ei bine, îngrijorarea are efecte asupra sănătăţii. Când te îngrijorezi îţi creşte tensiunea arterială, nu te mai poţi odihni cum trebuie.

Îngrijorarea are efecte asupra frumuseţii. Dacă eşti o persoană care ţine la acest aspect, reţine că îngrijorarea te face să arăţi mereu obosită şi chiar suferindă, numai frumoasă nu.

Pe termen lung, dacă obişnuieşti să te îngrijorezi des sau pe o perioadă îndelungată, începi să ai probleme cu stomacul – poţi să faci ulcer.

 

„Adeseori ulcerul se agravează sau se ameliorează în funcţie de dealurile şi văile stresului emoţional.” – dr. W.C. Alvarez ( Dale Carnegie – Lasă grijile, începe să trăieşti!)

 

Începi să ai probleme cardiace.

Pentru că nu te mai poţi odihni cum trebuie se instalează oboseala, creşte gradul de nervozitate şi iritabilitate. Ai impresia că toată lumea are ceva cu tine.

Îngrijorarea are efect asupra relaţiilor tale. Pentru că ai un grad crescut de iritabilitate, devii brusc foarte sensibil/ă şi nu numai.

 

„Lucrurile mărunte din căsnicie îi aduc pe oameni în pragul nebuniei şi provoacă jumătate din tulburările cardiace din lume.” – amiralul Byrd ( Dale Carnegie – Lasă grijile, începe să trăieşti!)

 

„Jumătate din cazurile penale sunt provocate de lucruri neînsemnate. Bravada de cârciumă, altercaţiile casnice, o remarcă jignitoare, o vorbă dispreţuitoare, o acţiune grosolană – acestea sunt lucrurile mărunte care duc la violenţă fizică şi la crimă. Foarte puţini dintre noi suntem cruzi sau răi cu adevărat. Micile răbufniri de orgoliu, ofensele, micile puseuri de vanitate sunt cele care provoacă jumătate dintre durerile de inimă din lume.” – Frank S. Hogan ( Dale Carnegie – Lasă grijile, începe să trăieşti!)

 

Pentru că îţi creşte tensiunea arterială, devii agitat, încordat ca un arc şi nu mai poţi gândi limpede problema, astfel încât rezolvarea situaţiei întârzie să apară, chiar dacă soluţia este chiar sub nasul tău. Îţi vine foarte greu să ieşi de acolo.

În funcţie de durata şi intensitatea îngrijorării ajungi şi la depresie şi începi să fii bântuit de gânduri de sinucidere. Evident, au fost unii care n-au reuşit să reziste acestor gânduri.

titluri din cartea Incetati cu grijile si insanatositi-va

 

Cum să nu ne mai îngrijorăm?

 

Şi atunci se naşte întrebarea, ce putem face să nu ne mai îngrijorăm? O să-ţi dau câteva soluţii pe care eu le-am verificat, pe care le-am regăsit şi în cartea lui Dale Carnegie – Lasă grijile, începe să trăieşti!, şi în cărţile lui Anthony Robbins, dar şi altele pe care le-am văzut şi în filme.

Schimbă scenariul din mintea ta

 

Acesta este un sfat de la Anthony Robbins, din cartea Putere nemărginită, dar şi din cartea din care eu lucrez zilnic, Paşi uriaşi, Schimbări mici cu efecte mari, 365 de idei pentru autocontrol.

 

Iată, pe scurt ce spune autorul. Dacă îţi schimbi scenariul mental, îţi schimbi starea. Şi are dreptate. Imaginează-ţi că soţul tău întârzie să ajungă acasă şi fie nu răspunde la telefon, fie are telefonul oprit.

Ce-ţi trece ţie prin minte determină modul în care te simţi.

Dacă te gândeşti că este la altă femeie şi te înşeală, te enervezi.

Dacă te gândeşti că i s-a întâmplat ceva, te îngrijorezi.

Dacă te gândeşti că poate a fost reţinut la serviciu sau s-a întâlnit cu cineva cunoscut şi a început să stea de vorbă şi efectiv a pierdut noţiunea timpului, te linişteşti.

Personal, am constatat că dacă mă gândesc că soţul s-a întâlnit cu cineva cunoscut , încetez să-mi mai fac griji.

 

Ţine-ţi mintea ocupată cu ceva constructiv

 

Dale Carnegie povesteşte despre diferite situaţii şi persoane care ajunseseră atât de îngrijorate că nu mai puteau să doarmă şi s-au îmbolnăvit. Dar şi acţiunile făcute.

Astfel o femeie casnică obişnuită să se îngrijoreze s-a angajat ca vânzătoare şi în felul acesta, pe parcursul zilei, cât era la muncă ocupată să calculeze, să servească clienţii, să aranjeze marfa pe rafturi, nu se mai gândea la ceea ce o frământa.

 

Şi eu am constatat că în timpul în care sunt cu elevii, ocupată să evaluez, să predau, să discut cu ei, nu mă mai pot gândi la ceea ce mă frământă în afara orelor de lucru.

 

O altă persoană, din cartea lui Dale Carnegie spune că atunci când se îngrijorează se apucă să citească o oră dintr-un volum de istorie ales la întâmplare. Cât timp citeşte realizează că:

*problemele sale sunt incomparabil mai mici decât ale altora

*raportat la perioade istorice mari de mii de ani, problemele noastre cotidiene sunt neînsemnate

 

Amână îngrijorarea

 

Uite un concept pe care eu l-am întâlnit atât în cartea şi filmul Pe aripile vântului, cât şi în filmul serial Merlin.

Scarlet O’Hara, personajul principal din Pe aripile vântului a trecut prin multe provocări. Ori de câte ori se năştea un gând care să o îngrijoreze, spunea: „O să mă gândesc la asta mâine.”. iar a doua zi uita să se mai gândească sau amâna din nou. În felul acesta, Scarlet se bucura de tot ce era bun în viaţa ei în acel moment.

 

„Unul din lucrurile cele mai tragice pe care le ştim despre firea omenească este că avem cu toţii tendinţa să amânăm să trăim. Visăm la o grădină vrăjită de trandafiri aflată undeva la orizont – în loc să ne bucurăm de trandafirii care înfloresc la fereastra noastră astăzi.” – Dale Carnegie – Lasă grijile, începe să trăieşti!

 

În filmul serial Merlin, ori de câte ori, acesta se îngrijora şi formula întrebări de genul: „Oare o să se descurce cavalerul X mâine?”, „Oare ce-o să facă cutare?”, Gaius, tutorele lui îi răspundea, „Eu zic că putem aştepta până mâine şi vom vedea ce-o să se întâmple.” Poti sa afli si alte lectii pe care le-am desprins din acest film aici.

 

Adică, sincer, atunci când ne întrebăm şi ne frământăm cu ce-o să fie, pe cine ajută?

Cu siguranţă, pe nimeni. Nu ne ajută nici pe noi, pentru că pierdem vremea şi somnul şi nici pe alţii.

 

Cooperează cu şi acceptă inevitabilul

 

Iată o soluţie în trei paşi sugerată de Dale Carnegie în cartea lui, pe baza diferitelor povestiri:

Pasul 1 – analizează faptele. Gândeşte sau scrie ce anume te îngrijorează şi care este cauza îngrijorării. Pentru că de multe ori suntem confuzi. Habar n-avem câte probleme ne frământă.

Pasul 2 – gândeşte-te care este cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla din problemele analizate.

Pasul 3 – acceptă situaţia aşa cum este şi nu te mai frământa.

 

S-ar părea că urmând aceşti trei paşi, multe persoane au scăpat de îngrijorare şi apoi au trecut cu bine şi peste problemele care-i frământau.

 

Fă o faptă bună

 

Scopul acestei soluţii este următorul. Îţi iei mintea (concentrarea) de pe problema ta şi îţi îndrepţi atenţia către alţii.

S-ar putea să constaţi că problemele tale sunt nesemnificative pe lângă ale altora.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Mai mult decât atât, te vei vindeca de îngrijorare şi vei deveni fericit.

 

„Când eşti bun cu alţii, eşti cel mai bun cu tine însuţi.” – Benjamin Franklin ( Dale Carnegie – Lasă grijile, începe să trăieşti!)

 

Pune-ţi încrederea în Dumnezeu

 

De multe ori ne îngrijorăm pentru că uităm că există Dumnezeu care ne poartă de grijă.

Şi acest punct este detaliat în cartea lui Dale Carnegie.

Însă, la acest punct îţi pot vorbi mai mult din propria experienţă.

Sunt o persoană care se lasă uşor purtată de gânduri de îngrijorare. Mi s-a întâmplat să mă îngrijorez pentru bani sau pentru examenele pe care le aveam în faţă sau pentru ceva ce îmi doream.

Îmi amintesc că am ajuns cu asemenea griji, inclusiv la scaunul de spovedanie. Uneori primeam sfat, alteori nu. Dar simplul fapt că la spuneam în faţa lui Dumnezeu la scaunul de spovedanie mă ajuta.
Odată, însă, părintele duhovnic mi-a zis: „Fănica, atunci când eu îmi doresc ceva şi tind să mă îngrijorez, mă aşez în genunchi la rugăciune şi spun – Doamne, eu asta îmi doresc, dar fie voia Ta pentru că Tu ştii mai bine dacă ceea ce îmi doresc eu îmi este sau nu de folos.”. Apoi las lucrurile în voia Domnului şi încetez să mă mai îngrijorez
Am procedat şi eu la fel şi rezultatele au fost uimitoare. Nu doar că nu mi-am mai făcut griji, dar parcă şi lucrurile s-au rezolvat şi s-au aşezat de la sine.
Dacă vrei un sfat personal, care să te ajute atunci când eşti îngrijorat, citeşte Psalmii din Biblie.
Nu o să-ţi spun unul anume, pentru că mulţi Psalmi cuprind versete care să te ajute în astfel de momente. Dacă te îngrijorezi pe o perioadă mai mare, citeşte cinci Psalmi /zi. Sunt 150 de Psalmi (151 în Biblia Ortodoxă, cu tot cu Psalmul necanonic 151). Asta înseamnă că într-o lună vei citi toţi Psalmii.
Ca timp zilnic s-ar putea să ai nevoie de 5-10 minute ca să citeşti cei cinci Psalmi. Pentru că unii sunt foarte scurţi, de câteva versete, alţii sunt mai lungi.
Cu toate acestea, cele câteva minute pe zi, te pot ajuta să treci de marile probleme.

Iată două versete din Ps. 126, 1-2
„De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi cei ce mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.”

 

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

MERITĂ SĂ TE ÎNGRIJOREZI?

Merită Să Fii Îngrijorat_

 

Într-o zi, la sfârşitul programului la şcoală, a venit o mămică cu sufletul la gură şi foarte îngrijorată că fiul ei n-a ajuns acasă, deşi i se terminase programul. Mai mult, copilul îşi uitase telefonul acasă şi nu putea fi contactat.

După ce a ajuns la şcoală, directorul care mai era în şcoală a luat numerele de telefon ale altor colegi de clasă şi a început să-i sune. În cele din urmă s-a constatat că băiatul era în şcoală. Cu două zile în urmă se înscrisese la un concurs şi a uitat să anunţe acasă. Aşa că, deşi a uitat să anunţe acasă, a uitat să îşi ia şi telefonul la el în ziua respectivă, cu toate acestea el a rămas liniştit la concurs.

La ce i-a folosit mamei că s-a îngrijorat?

Presupunând că chiar i s-ar fi întâmplat ceva copilului, cu ce îl ajuta pe el îngrijorarea mamei?

 

De ce ne îngrijorăm?

 

Ne îngrijorăm în legătură cu trecutul

 

S-ar putea să ţi se pară stupid subtitlul, dar e adevărat. Ne facem griji în legătură cu evenimente sau întâmplări care deja au avut loc şi care oricum ar fi nu le mai putem schimba.

Uneori ne îngrijorăm şi regretăm ceea ce s-a întâmplat în trecut. Dar, cum spuneam, trecutul e deja istorie. Nu mai poţi schimba nimic din ceea ce s-a întâmplat. Poţi, însă, să extragi nişte lecţii şi pe viitor să faci corecturile necesare.

Alteori însă, când realizăm că am fost la un pas de a ni se întâmpla ceva neplăcut, începem să ne facem fel de fel de scenarii în minte în legătură cu „ce s-ar fi întâmplat dacă…

Am fost şi eu de câteva ori în situaţia de a mă supăra, înfuria şi chiar îngrijora când mă gândeam că „ce s-ar fi întâmplat de cădeam rău şi mă accidentam”, „dacă aş fi călcat pe un cablu electric lăsat de un neprofesionist la voia întâmplării şi care a făcut scurtcircuit lângă mine”, „dacă lucrând la ceva m-aş fi lovit în ochi”, „dacă mi-ar fi fost rău la examen”…

La puţin timp după ce începeam să gândesc astfel, am realizat că de fapt, consum foarte multă energie gândindu-mă la ceva ce nu s-a întâmplat şi că mai degrabă ar trebui să fiu recunoscătoare. Pentru că dacă nu s-a întâmplat ceea ce mă îngrijora, sigur a fost un Înger pe lângă mine care m-a protejat.

Prin urmare, cred din toată inima că în astfel de situaţii, poţi să-ţi schimbi gândurile şi din îngrijorat să devii recunoscător.

 

Ne îngrijorăm în legătură cu prezentul

 

Cel mai adesea noi femeile ne îngrijorăm cel mai mult. Ne îngrijorăm când partenerul de viaţă întârzie, când copilul nu ajunge acasă la ora stabilită sau la terminarea programului. Şi, de foarte multe ori nu avem motive să fim îngrijorate, dar suntem.

 

Îngrijorarea este un obicei.” – Tremper Longman

Apoi, după au ajuns în faţa noastră, cei pentru care ne-am îngrijorat, constatăm că motivele noastre erau de-a dreptul puerile.

 

Ne îngrijorăm în legătură cu viitorul

 

Cele mai frecvente griji sunt legate de viitor. De ceea ce urmează să se întâmple, fie că ne dorim sau nu.

 

  • Ne îngrijorăm în funcţie de ceea ce ne dorim

 

Mi s-a întâmplat adesea să mă îngrijorez în legătură cu ceea ce mi-am dorit. M-am îngrijorat când aveam în faţă nişte examene, înainte de naşterea copilului, sau în legătură cu alte dorinţe.

De exemplu, prin 2009, am primit pe email nişte oferte de a face nişte studii de masterat în străinătate. Am dat curs acestei invitaţii, am dat un test în limba engleză, pentru care am achitat o taxă şi am fost admisă. Urma să merg pentru doi ani în Danemarca să fac aceste studii. Asta era partea frumoasă.

Partea neplăcută şi care m-a făcut să mă îngrijorez foarte tare a fost legată de partea financiară. Cheltuielile de cazare şi masă ar fi ajuns undeva la 1000 de euro pe lună. Iar eu, ca profesor în România, n-am avut niciodată un asemenea venit lunar. Nu dispuneam nici de economii, aşa că partea financiară era cea care mă preocupa foarte tare. Ar fi existat posibilitatea să-mi caut şi să-mi găsesc ceva de lucru acolo, dar eram foarte neîncrezătoare.

Plus că îmi imaginam tot felul de scenarii înfiorătoare legate de ce s-ar fi putut întâmpla. Se mai punea şi problema postului de profesor pe care l-aş fi pierdut în cei doi ani.

A fost o perioadă de cel puţin o lună sau două în care mi-am făcut griji, nu dormeam noaptea şi m-am consumat enorm.

În momentul în care am decis că e mai bine să nu merg, mi s-a luat o piatră de pe inimă. Abia atunci, am reuşit să realizez că prin oraş, înfloriseră trandafirii. Şi m-am gândit, „Doamne, unde am fost eu până acum de nu am văzut că au înflorit trandafirii?

 

Povestea pe care tocmai ţi-am descris-o mă duce la alt punct al tipului de îngrijorare.

 

  • Ne îngrijorăm în legătură cu situaţia financiară

 

Sunt foarte multe persoane, iar eu nu sunt o excepţie, care se îngrijorează în legătură cu situaţia financiară. De unde să scoţi bani pentru facturi, pentru mâncare, pentru haine de care ai neapărată nevoie, pentru medicamente, pentru copilaşul tău etc. Sau cum să eviţi un faliment?

Citind cartea lui Dale Carnagie, „Lasă grijile, începe să trăieşti! şi nu numai, aflăm că multe persoane au ajuns în pragul sinuciderii din cauza asta.

 

  • Ne facem griji în legătură cu „ce va spune lumea”

 

Pentru deciziile şi acţiunile pe care le întreprindem ne facem de multe ori griji în legătură cu „ce-o să zică lumea?” sau dacă nu toată lumea, măcar X sau Y a cărui părere este foarte importantă pentru noi.

Ce-o să spună lumea dacă nu reuşeşti să faci ceea ce ţi-ai propus şi în momentul în care ţi-ai propus? Ce-or să spună ceilalţi dacă eşuezi? Îţi ruinezi onoarea, îţi pătezi buna imagine şi impresie pe care ai făcut-o, îţi pierzi prestigiul. Oamenii nu te vor mai privi la fel… te faci de râs etc.

 

Am o veste proastă pentru tine. Oamenii vor vorbi vrute şi nevrute, oricum. Dacă reuşeşti, unii vor spune că ai avut noroc. Dacă nu reuşeşti te vor critica, te vor compătimi, dar de vorbit tot vor vorbi. Iar tu nu poţi controla ce vor spune ei.

Din cauza timpului prea îndelungat petrecut la programele de ştiri

 

Cred că nu greşesc dacă afirm că 99% din structura programelor de ştiri prezintă informaţii fataliste, catastrofe, crime, acte de vandalism etc. Deşi frecvenţa cu care se petrec asemenea evenimente este mult mai mică decât vor ei să o transmită, cu toate acestea, la programele de ştiri domină acest gen de informaţii.

Majoritatea dintre profesori, medici, îşi fac datoria la locul de muncă, dar programele de ştiri ţi-i prezintă doar pe cei agresivi sau care comit ilegalităţi.

Majoritatea şoferilor circulă cu responsabilitate, dar programele de ştiri îţi prezintă doar accidentele.

Majoritatea avioanelor ajung cu siguranţă la aeroportul de destinaţie, dar la ştiri vezi doar pe cele care se prăbuşesc.

Programele de ştiri sunt concepute să inoculeze în mintea oamenilor nesiguranţă, frică, durere şi alte sentimente negative.

Dacă ai obiceiul să urmăreşti frecvent programele de ştiri îţi vine foarte uşor să fii îngrijorat pentru tot ce se poate şi ce nu se poate întâmpla în viaţa ta.

 

Dacă mă întorc la vremea copilăriei mele, când nu existau telefoane mobile, părinţii nu se mai îngrijorau atât de mult de ceea ce li se putea întâmpla copiilor. Şi nu doar pentru că lipseau telefoanele mobile, dar şi programele de ştiri erau mai scurte şi cu orientare strict politică.

Poate eşti tentat să spui că nu existau atâtea nenorociri ca acum.

Ei, ba nu! Nenorociri au fost de când e lumea. Plus că îmi amintesc de poveştile care circulau printre noi, copiii, despre mafioţi în maşini negre care furau copii şi dispăreau cu ei. Dar nefiind atât de mediatizate, nu aveau atâta influenţă.

Iar părinţii n-au fost atât de îngrijoraţi ca în zilele actuale.

 

Din cauza lipsei de credinţă şi dorinţei de a deţine controlul.

 

Nu în ultimul rând, obişnuim să fim îngrijoraţi pentru că nu mai credem că există o Persoană Supremă care ne poartă de grijă. Am uitat să ne mai lăsăm în voia lui Dumnezeu. Vrem să facem noi totul perfect şi să deţinem controlul asupra tuturor evenimentelor.

 

Bineînţeles că sunt mult mai multe cauze care ne fac să ne îngrijorăm. Iar cine are acest obicei, se îngrijorează cu sau fără motiv.

În articolul viitor o să-ţi spun care sunt efectele îngrijorării şi ce poţi să faci ca să nu te mai îngrijorezi.

Te aştept cu comentarii.

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CLIPE DE FERICIRE

fericire1 

 

 

De curând am început să citesc cartea „Fii fericit! de Tal Ben-Shahar. În primul capitol al cărţii, autorul ne face o comparaţie între diferite tipuri de hamburgeri si tipurile de fericire ale oamenilor. Sunt patru. La sfârşitul capitolului, ne cere să facem un exerciţiu pe care să-l împărtăşim şi altora.

Să descriem perioade din propria viaţă când am fost într-unul din cele patru tipuri de fericire.

Aşa că m-am apucat de treabă şi mi-am analizat fericirea personală şi cum am perceput-o în diferite momente ale vieţii. Şi ţi-o împărtăşesc şi ţie. Vreau să fac exerciţiile care mi se cer în cărţi sau pe alte bloguri pe care le citesc, pentru că exerciţiile şi practica mă ajută să mă descopăr şi să cresc.

 

Maratonistul

 

Autorul îl compară cu persoana care mănâncă un hamburger sănătos acum, pentru a avea efecte benefice în viitor. Ceea ce mănâncă acum nu-i face plăcere, dar e convins că în viitor o să-i fie bine.

Persoana care e maratonistă, e în continuă căutare de noi şi noi obiective pe care să le atingă în viitor, sperând că va fi fericită când…, mă rog, cândva în viitor, când se vor împlini diverse obiective.

 

Este persoana care mereu spune, „Abia aştept să…

Din descrierea făcută de autor, am realizat că în cea mai mare partea timpului, eu însămi sunt o maratonistă.

Foarte rar reuşesc să mă concentrez şi să mă bucur de momentul prezent. În peste 50%din situaţii, indiferent ce fac, mă gândesc la următorul obiectiv pe care îl am pe lista.

Chiar şi când sunt cu bebeluşul meu şi-i dau mâncare, caut să fac şi altceva în timpul ăsta. De exemplu, să mă gândesc la ce voi scrie, cum voi formula ce o să scriu pentru tine care citeşti aceste rânduri. Să vreau să mă uit la film, sau să citesc. Iar atunci când nu sunt cu băiatul, în mintea mea se derulează multe din scenele pe care le trăiesc cu el.

La fel fac şi când sunt la rugăciune sau chiar în intimitate cu soţul meu.

 

Iar ăsta poate că dintr-un anumit punct de vedere e un lucru bun pentru că dacă n-am mai fi nemulţumiţi de anumite lucruri din prezent nu am mai avea obiective noi şi nu am mai progresa.

Dar, având în vedere că nu suntem fericiţi, că nu ne putem bucura de ceea ce avem sau deja am obţinut, pentru că imediat suntem cu gândul la următorul obiectiv, nu e tocmai bine. Nu ne putem bucura şi nu putem fi pe deplin fericiţi.

 

Când sunt maratonistă? Aproape în cea mai mare parte a timpului. M-am regăsit în descrierea autorului pentru majoritatea acţiunilor mele. Soţul meu îmi mai reproşează câteodată că „gândeşti prea mult şi simţi prea puţin.” Şi are dreptate.

 

Hedonistul

 

Ca tip de hamburger, este hamburgerul obişnuit de tip fast-food. Acesta provoacă plăcere acum. Ne ajută să ne bucurăm de el acum, dar are consecinţe negative asupra sănătăţii şi fericirii noastre pe viitor.

Cine sunt hedoniştii?

Sunt cei care sub impulsul plăcerii de moment se îmbată, se droghează, se duc în club şi se dezlănţuie, merg la cumpărături şi „spânzură banii”. Nu le pasă ce urmări va avea comportamentul lor. Se simt bine acum şi asta contează cel mai mult.

 

Sunt eu o hedonistă?

Păi, în perioada în care eram studentă am fost. Adică poate că nu mă dezlănţuiam, dar am fost şi eu la discotecă şi m-am simţit bine şi aveam impresia că mă descarc pentru ca a doua zi să mă simt foarte obosită.

Mi se mai întâmplă să merg la petreceri i să consum alcool, nu neapărat să mă îmbăt, dar cât să-mi dezlege limba şi să spun lucruri pe care apoi le regret.

 

Dar în prezent, sunt hedonistă? Profit de vreo oportunitate de a fi fericită? Din punct de vedere culinar, sau alimentar, da, sunt o hedonistă. Da, am şi am avut perioade în care mâncarea mea de bază a fost foarte sănătoasă. Dar, în cea mai mare parte a vieţii mele mănânc ce găsesc la alimentară. Sunt o mare consumatoare de preparate alimentare, de pizza, etc.

 

Deci, de câte ori mănânc o pizza, o ciocolată, anumite preparate din carne sau brânză sau când beau un suc sau o coca cola sau mai mult de o cafea, sunt o hedonistă. Pentru că toate astea îmi provoacă plăcere pe moment şi nu mă gândesc prea mult la consecinţele lor în viitor.

Ori de câte ori amân să fac ce mi-am propus şi pun mâna pe telecomandă şi aleg să mă uit la unu-două sau chiar o zi întreagă la filme sunt hedonistă.

Nu mă înţelege greşit. Să văd un film ca o relaxare şi plăcere după o zi de muncă e una. Dar să văd doar filme în loc de a-mi atinge obiectivele propuse înseamnă că sunt hedonistă, că nu mă gândesc decât la plăcerea de moment.

 

Nihilistul

 

Hamburgerul nihilistului e cel care îi face rău şi acum şi are consecinţe negative şi asupra viitorului. Nihilistul e cel care e total dezinteresat de fericire. Nu mai crede în ea. Nu-i pasă prea mult de ea. Nihilistul nu este şi nu poate fi entuziasmat de nimic.

 

Da, am avut câteva perioade din viaţa mea când simţeam că viaţa nu mai are rost. De fapt eram atât de nihilistă că nu aş vrea să reproduc gândurile care-mi treceau prin cap şi care mă înspăimântau. Am avut câteva perioade în care m-am simţit deprimată. Astea sunt perioade de nihilism. Îmi amintesc că nu-mi doream decât să dorm.

 

Unele din perioadele de nihilism şi deprimare au coincis cu perioadele de vară în care eram în vacanţă, lipsită de orice fel de activitate şi de orice contact cu semenii.

 

Aş putea spune că perioadele de nihilism, adesea urmează după perioade de hedonism.

De felul meu nu sunt bolnăvicioasă ca să spun că după perioade în care am mâncat fast-food am avut perioade de suferinţă.

Dar legat de filme, am avut astfel de perioade. După ce am petrecut zile sau săptămâni întregi nefăcând altceva decât să mă uit ala filme au urmat perioade în care am avut de recuperat munca şi să stau peste program şi să am nopţi nedormite.

 

Am scăpat de nihilism?

Aş vrea eu.

 

Ştii, începând din luna august a acestui an, am reînceput obiceiul de a-mi stabili de cu seară obiectivele pe care vreau să le ating în ziua următoare. Acum vreo două săptămâni am urmărit un video al unui mare lider, Robin Sharma, care ne argumenta de ce e bine să ne trezim la ora 5 dimineaţa. Şi mi-am propus şi eu să îmi fac acest obicei.

Dar a doua zi dimineaţă, când era timpul să mă trezesc îmi spuneam, „ahhh, ce-aş mai dormi!” Puneam înapoi capul pe pernă şi mă trezeam ca de obicei pe la 9 sau 10 sau chiar 11.

Ei bine, se spune că atunci când ai un scop, un obiectiv, acesta te entuziasmează şi dimineaţa te trezeşti ştiind ce ai de făcut. În cazul meu, obiectivele mele mă entuziasmează, seara, înainte să merg la culcare, petrec jumătate din noapte gândindu-mă la ele şi a doua zi dimineaţa îmi spun, „lasă că le fac eu… nu e musai acum… nu la ora asta”.

Din punctul de vedere al somnului de dimineaţă, aş putea să spun că este o combinaţie dintre nihilism (lipsă totală de entuziasm pentru ce am de făcut) cu hedonism (vai, ce-mi place să dorm dimineaţa şi ce bine e în aşternutul moale şi cald!)

 

Fericitul

 

Hamburgerul omului fericit este unul care e atât de bun că produce plăcere şi acum, dar are şi consecinţe pozitive pe termen lung.

Omul fericit este cel care se bucură de ceea ce are. Trăieşte cu intensitate, râde în orice situaţie şi se bucură de fiecare pas pe care-l face.

 

Pentru trecut aş putea să mă gândesc la câteva momente. Am fost fericită când am dat examenul de definitivat şi am participat şi la nunta surorii mele în acelaşi weekend. Am vorbit despre acest moment în articolul despre superstiţii.

Un al doilea moment a fost cel în care am dat examenul de gradul I. În acea zi străluceam, aram toată un zâmbet, am fost plină de energie şi de vitalitate. De câte ori fac exerciţii în care eram fericită, şi trebuie să retrăiesc momentul, acela este.

 

Bineînţeles că au mai fost şi altele. Unele dintre ele au fost legate de activităţi pe care le făceam pe timpul vacanţei de vară. Pentru că am observat ce efect avea asupra mea lipsa de activitate din timpul vacanţelor de vară, de multe ori îmi căutam ceva de lucru.

 

Iar de şase luni şi jumătate experimentez fericirea de a fi mamă.

Ştiu că tocmai am spus că am momente când simt nevoia să mai fac ceva în timp ce sunt cu bebeluşul. Dar am şi momente în care mă joc cu el şi îl fac să râdă şi mă face să râd.

 

Cine ar fi crezut că dacă îi fac baie şi dă din picioare şi face prin toată casa numai apă ar putea să mă distreze şi să râd din toată fiinţa mea?

Sau că atunci când îi dau mâncare, dă din mâini şi sare mâncarea din linguriţă pe hăinuţele lui, asta ar putea să mă distreze?

În orice caz sunt conştientă şi recunoscătoare că am un bebeluş cuminte, care râde toată ziua, gângureşte şi e fericit de câte ori îl ating, de câte ori îi cânt.

 

Am voce? Cui îi pasă? Bebeluşul meu încă nu ştie dacă am sau nu voce. Dar se bucură de fiecare dată când îi cânt şi pun numele lui în versurile pe care le inventez special pentru el. Iar asta mă face foarte fericită şi pe mine.

In concluzie

În fiecare zi din viaţa mea sunt:

  • Maratonistă pentru că mă concentrez pe obiectivele care vor avea loc într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.
  • Hedonistă – ori de câte ori mănânc fast-food sau mă uit la filme în loc să fac ce trebuie.
  • Nihilistă atunci când nu sunt entuziasmată să mă trezesc dimineaţă.
  • Fericită – ori de câte ori sunt conştientă de ceea ce am şi trăiesc momentul alături de bebeluşul meu.

 

Tu ce fel de fericire trăieşti zilnic? Eşti maratonist/ă, hedonist/ă, nihilist/ă sau fericit/ă?

 

Aştept comentariile tale şi ce efect a produs acest articol asupra ta.

Te invit să acorzi un vot acestui blog privind calitatea. Ţie nu-ţi răpeşte mai mult de două secunde, dar pe mine mă ajută să obţin un feedback si ce am de imbunatatit.

 

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CINE-ŢI FURĂ FERICIREA?

 

Zi de zi te uiţi la viaţa ta şi ai impresia că ceva lipseşte. Ceva care te împiedică să fii fericit şi recunoscător, dar nu ştii exact ce. Te uiţi la cei din jur. Unii nu sunt fericiţi şi parcă prin tristeţea lor te regăseşti şi tu. Alţii sunt fericiţi şi radiază. Transmit în jur doar bucurie, bunătate şi voie bună.

Care sunt aceleaspecte ale vieții care te împiedică să fii pe deplin fericit?

 

INVIDIA

 

Şi de multe ori nu înţelegi cum pot alţii să fie fericiţi? Ce au ei şi tu nu ai? De ce la unii dă Dumnezeu tot binele şi fericirea din lume, în timp ce pe tine te lasă uitării să te zbaţi în mizerie?

Uiţi că de fapt, ai atâtea motive să fii fericit, poate chiar mai multe decât cei pe care îi vezi zâmbind şi radiind, dar nu reuşeşti să le vezi. Ochii tăi sunt acoperiţi parcă de o pâclă şi te împiedică să vezi darurile cu care ai fost înzestrat.
Ţi se pare mult mai simplu să vezi ce au alţii. Sunt câteva proverbe care descriu foarte bine aceste situaţii:

„Capra vecinului e mai grasă.”,

„Iarba vecinului e mai verde, sau mai înaltă”.

Întotdeauna ce are vecinul e mai de preţ decât ce ai tu. Se întâmplă ca din prea multă privire peste gard la vecini să-i doreşti vecinului să nu mai fie atât de fericit. Începi să-i doreşti toate relele din lume.

Numai că, ghici, ce?

Se întorc împotriva ta.
Nu-ţi dai seamă că gândind în acest fel te otrăveşti pe tine. Că tot ce gândeşti şi doreşti rău altora se întoarce la tine.
De multe ori o persoană invidioasă pe binele altora intră într-un cerc vicios. Pe măsură ce invidiază pe alţii îi merge ei mai rău şi celorlalţi le merge mai bine.

În loc să vadă că atunci când acelei persoane i-a mers bine, altora le-a mers rău, se adânceşte în sentimentul acesta de invidie şi parcă pe măsură ce acest sentiment creşte, se înmulţesc lucrurile rele din viaţa ei şi cele bune din viaţa altora.
Citeam mai demult în cartea „Auto-controlul prin metoda silva” de José Silva că nu poţi să te gândeşti şi să te concentrezi să faci lucrurile să meargă bine pentru tine iar pentru alţii să meargă prost.

Pur şi simplu, trebuie să te gândeşti la binele semenilor mai întâi şi apoi îţi va merge bine şi ţie. Metoda funcţionează cu condiţia să nu fii egoist.

Soluţii:
• Gândeşte-te la toate binefacerile din viaţa ta pentru care ai putea fi recunoscător. Te-ar ajuta mai mult dacă le-ai scrie. Despre recunoştinţă am scris două articole: „Obiceiuri mici şi zilnice care ne schimbă viaţa II” şi „Recunoştinţă versus Nemulţumire”.
• Analizează ce lecţii ai putut să înveţi din necazurile pe care le-ai avut.
• Citeşte Biblia şi vezi că sunt multe exemple ale celor care erau pedepsiţi sau în mari necazuri şi totuşi se rugau pentru binele semenilor, apoi acest simplu gest s-a întors și i-a ajutat pe ei înșiși.
• Roagă-te pentru vecinii tăi să primească şi mai mult bine.

TRECUTUL

Nu poţi să schimbi ce s-a întâmplat în trecut.

Doar în filme putem vedea că ar fi posibil sau poate în unele visuri în care avem puterea să vedem ce s-ar fi întâmplat dacă am schimba cel mai mic lucru din trecutul nostru.

Dar în realitatea de zi cu zi nu poţi schimba ce s-a întâmplat acum o secundă sau la începutul existenţei tale.

În filmul Shrek for ever vedem că personajul îşi doreşte să schimbe ceva din trecut şi află că ar fi putut să nu se nască şi ce s-ar fi întâmplat dacă schimbarea ar fi avut loc.

Mai mult, realizeazăcă prin existenţa lui şi prin deciziile mici pe care le-a luat zilnic, a schimbat în bine cursul vieţii a câteva sute de persoane, unele cunoscute, altele nu.

Nu poţi să schimbi ce s-a întâmplat.

Dar din fiecare întâmplare din trecut poţi învăţa şi deprinde o lecţie.

Iar dacă nu ai învăţat lectia, probabil că viaţa îţi va mai da asemenea teste până reuşeşti să înveţi ceva. Unii nu învaţă niciodată.
Cu ce te ajută să te gândeşti la ce s-a întâmplat?

Oricum nu ai face lucrurile diferit acum?
De vreme ce nu poţi schimba ce s-a întâmplat, la ce îţi foloseşte să consumi atâta energie gândindu-te la ce s-a întâmplat sau la ce s-ar fi putut întâmpla dacă…

Şi evident că fiecare are un anumit scenariu. Adică nu e suficient că te gândeşti şi te consumi în legătură cu ce s-a întâmplat, dar îţi mai faci şi sânge rău imaginându-ţi tot felul de scenarii şi situaţii care nu au avut loc.
Nu e suficient că te gândeşti la ce s-a întâmplat, dar retrăieşti fiecare emoţie (de multe ori negativă), fiecare jignire auzită, fiecare ceartă primită.

Nu poți să schimbi trecutul, dar poți să schimbi povestea vieții tale.

Există tehnici de eliberare prin care poți să modifici modul în care te afectează tot ce s-a întâmplat.

Evident, dacă dorești să te eliberezi, pentru că sunt și persoane care cred că au ceva de pierdut dacă schimbă percepția evenimentelor care au avut deja loc.
Tot ce s-a întâmplat în trecutul tău te-a adus unde eşti astăzi. Persoana care eşti azi este rezultatul tuturor acestor acţiuni din trecut. Dacă nu-ţi place cine eşti, poţi să te schimbi pentru a fi mai bun în viitor.
Convingerile despre tine s-au născut în trecut.

Ori de câte ori nu ai reuşit să faci ceva, ai auzit cuvinte precum: „nu poţi, de nimic nu eşti în stare, dă la mine că fac eu, etc.”. Toate aceste cuvinte auzite de la alţii şi repetate de mintea ta cu fiecare situaţie asemănătoare n-au făcut altceva decât să te lege cu lanţuri de acele convingeri, de acele evenimente din trecut.
Cu cât trăieşti mai mult evenimentele din trecut, cu cât mai ai convingeri negative care s-au născut în trecut, cu atât ai mai multe lanţuri care te opresc de fiecare dată când vrei să fii fericit sau să evoluezi.

Soluţii:
• Schimbă-ţi convingerile negative despre tine cu unele noi pozitive. Scrie-le pe cele negative, apoi înlocuieşte-le cu alte convingeri pozitive. Repetă-le până le crezi.
• Nu te mai gândi la evenimentele din trecut decât ca să extragi perle de înţelepciune din ele. Vezi ce lecţii ţi-au oferit experienţele din trecut.

COMPLEXELE

 

Nu e nimeni perfect.

Dar mulţi dintre noi suferă de nişte complexe care ştirbesc stima şi iubirea de sine.

N-o să vorbesc de acele complexe psihologice care apar de la naştere ci de acele sentimente care ne fac să nu ne simţim bine şi fericiţi.

E foarte greu să convingi o persoană care suferă de astfel de complexe că nu are motiv să sufere şi să nu se bucure de viaţă.
Exemple de complexe care ne răpesc fericirea.
1. Excesul de grăsime. Am auzit multe femei (în mod deosebit) plângându-se de numărul de kg. Am întâlnit chiar persoane care arată foarte bine, chiar fit, aș putea să spun, care de câteva ori pe zi spun că sunt grase şi ar trebui să mai dea jos din kilograme. Dacă suferi de acest complex am câteva cuvinte pentru tine.
a. Deşi pe coperta revistelor de modă sau în industria modei sunt câteva modele care arată numai piele şi os, mai bine de 80% din populaţia globului are forme şi sunt persoane mai pline. Dacă şi tu te numeri printre cele peste 80% din persoane, vezi că eşti în categoria majorităţii, iar majoritatea trebuie să stabilească modelele, nu invers.
b. Unele dintre vedetele prezentate pe coperta revistelor au fost supuse procesului de photoshop-are ca să arate aşa de bine.
c. Capul nostru are dimensiuni limitate. Şi nu mai încape în el toată înţelepciunea pe care o acumulăm. Aşa că excesul de inteligenţă şi înţelepciune se depune…pe coapse. (glumesc, desigur).
d. În cartea „Termina cu vaicareala si fa ceva cu viata ta” autorul, Larry Winget spune că dacă ai început să arăţi ca un hipopotam şi să ai probleme serioase de sănătate, chiar e timpul să termini cu văicăreala şi să treci la acţiune să schimbi ceva.
2. Sunt urât.

Nu poţi concura cu vedetele de pe coperta diferitelor reviste sau din filme, pentru simplu motiv că imaginea lor a fost cu adevărat supusă transformărilor fie prin puterea machiajului, fie folosind Photoshop-ul sau programe asemănătoare.

Mai mult decât atât, dacă ai fost atent, vedetele arată altfel în filme diferite în funcţie şi de natura rolului pe care îl joacă.

Cu ajutorul machiajului şi a costumelor aceeaşi persoană poate juca rol de personaj pozitiv sau negativ.

Nu se schimbă vedeta, ci machiajul în funcţie de rolul jucat.

Eu cred că Dumnezeu te-a creat frumos. Apreciază-te şi iubeşte-te pentru cum arăţi în fiecare zi!
3. Sunt bătrână. Adesea tot femeile se plâng de acest lucru. Aud multe femei pe la 30 sau 35 de ani povestind despre evenimente din trecut şi zic: „pe când eram tânără…”.

Cum adică? Acum eşti bătrână? Pe la 80 sau 100 de ani ce-o să mai zici?

Rodica Ojog-Braşoveanu spunea într-un roman de-al său că

Bărbaţii sunt atât de bătrâni pe cât îi arată vârsta. O femeie este atât de bătrână pe cât se simte”.

Citeam într-o revistă acum câţiva ani despre o doamnă, care, la cei peste 70 de ani, povestea cât e de frumoasă vârsta pe care o trăieşte şi a apreciat frumuseţea fiecărui an în parte.

Am apreciat povestea şi doamna care vorbea acolo. În comparaţie, sunt persoane care nici nu-şi serbează ziua de naştere pe motiv că au mai îmbătrânit un an.

Şi ce dacă? Ăsta este cursul vieţii, şi cum spunea acea doamnă de peste 70 de ani, fiecare etapă a vieţii are frumuseţea ei.
4. Am fire albe de păr.

Multe femei încep să se vopsească pentru a masca firele de păr alb care încep să apară.

Apoi, pe măsură ce vopseaua se duce, devin dependente de folosirea vopselelor de păr.

Am observat că odată ce este folosită vopseaua de păr, probabil din cauza substanţelor chimice pe care le conţine, apar şi mai multe fire de păr albe.

În felul ăsta se creează o dependenţă de folosirea vopselelor de păr.

Ştii ceva? Nu te condamn că te vopseşti, dacă vrei să schimbi puţin modul în care arăţi. Sau cum s-ar spune să îţi schimbi look-ul.

Dar poţi folosi o vopsea naturală care să nu îţi afecteze calitatea părului.

Eu prefer să spun că firele albe sunt fire de înţelepciune. Cu cât am mai multe, cu atât arăt că n-am trecut degeaba prin viaţă. Aşa că fii fericită cu sau fără fire albe de păr!
5. De inferioritate.

O persoană se poate simţi inferioară fie din punct de vedere al înălţimii, fie din punct de vedere social, sau financiar, sau fie din punctul de vedere al abilităţilor ei ca persoană.

O astfel de persoană caută să-şi afirme importanţa prin aroganţă, violenţă etc.

Un fost elev de-al meu care era cel mai scund din clasă, obişnuia să fure bani de acasă şi să le cumpere colegilor diferite lucruri, să le facă cinste cu pizza sau suc ca să devină şi el important.

Când nu avea bani să le cumpere atenții, se simțea foarte „mic”.

Aceste complexe dezvoltate în copilărie ajung să te afecteze și când ești adult.

Permanent s-ar putea să crezi că dacă nu ai „acel lucru special” nu ești fericit.
Când fericirea ta e determinată de lucruri exterioare, pe care le poţi pierde, atunci e o fericire superficială.

Dacă fericirea ta depinde de alte persoane, e o fericire superficială.

O pierzi oricând şi nu o poţi controla.

Dar dacă decizi să fii fericit indiferent de motivele acestea sau de altele, atunci nimeni şi nimic nu-ţi pot răpi fericirea.

Încetează să-ţi mai doreşti să fii perfect.

N-o să reuşeşti niciodată.

Şi atunci, de ce să iroseşti energie pe emoţii negative pentru că nu eşti perfect? Cunoşti pe cineva care e perfect?
Permite-ţi să fii tu însuţi şi să te admiri chiar dacă eşti imperfect.
Fii fericit oricum!

În plus, dacă vrei să te eliberezi de aceste complexe, să fii fericit, oricum, oricând, să te iubști și să te accepți așa cum ești, pe acest blog găsești câteva resurse. Una dintre ele este cartea pe care am scris-o cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

De asemenea, o altă resursă este seminarul cu același nume pe care îl susțin gratuit la Galați, sau workshopul cu tehnici efective de lucru pentru a te elibera de aceste complexe, de gândirea aceasta că ai ceva care te face inferior altora.

 

DORINŢA DE A AVEA DREPTATE

De multe ori ne contrazicem cu alte persoane încercând să le convingem că au greşit şi că noi avem dreptate.

Consumăm foarte mult timp şi energie în acest proces de convingere.

În final, indiferent cine are ultimul cuvânt, fiecare e convins că tot el a avut dreptate.
Toată lumea are dreptate. Din propriul punct de vedere, fiecare are dreptate.

În momentul în care începi să te contrazici cu cineva că nu are dreptate, înseamnă că n-ai reuşit să vezi lucrurile şi din punctul lui sau al ei de vedere.

Înseamnă că fiecare vede aspectele vieţii prin lentile divers colorate. Vezi şi articolul „Experienţele personale sunt ca nişte lentile divers colorate”.
Permite-ţi să nu ai tot timpul dreptate şi să înţelegi că fiecare vede problema, situaţia respectivă dintr-un anumit unghi, care e diferit de al tău.

Fii fericit că în acest fel poţi să înveţi ceva.

Poţi învăţa să priveşti realitatea şi din perspectiva altora.

DORINŢA DE RĂZBUNARE

Dacă cineva îţi greşeşte, cel mai bine pentru tine este să te poţi detaşa şi să ierţi.

Dacă îţi doreşti să te răzbuni, e mai rău decât dacă te-ai lega cu lanţuri de acea persoană.

Fiecare gând de răzbunare, fiecare emoţie produsă de astfel de gânduri, te otrăveşte şi te înveninează.

În final persoana care nu se poate bucura de viaţă şi nu poate fi fericită eşti tu.

Poţi învăţa din iubirea şi iertarea mesianică.

Eu am învăţat că deşi greşesc în fiecare zi şi merit să fiu pedepsită, în fiecare zi mă minunez şi mă bucur că Dumnezeu nu se răzbună pe mine şi nici nu mă ceartă sau să mă pedepsească. Despre iertare am scris un alt articol numit „Iubire şi iertare”.

Pe tine ce te împiedică să fii fericit?

Dacă ştii şi alte motive care te împiedică să fii fericit poţi să le scrii într-un comentariu. În felul ăsta învăţ şi eu din experienţa şi cunoştinţele tale.






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber