Pe data de 14 aprilie 2014, blogul http://fanautodidact.ro se năștea.
Mai sunt câteva zile și se împlinesc trei ani de când a primit numele la firma de hosting.
În tot acest timp am scris și publicat aproape 200 de articole, am început să susțin seminarii și workshopuri pe o temă dificilă și care sună, poate, ușor pompoasă, FERICIREA.
Dar nu e deloc dificilă sau pompoasă. Pentru că fiecare om are ca rațiune de a fi nevoia de a fi cât mai fericit cu sine, cu ceilalți și cu tot ce-l împlinește.
La sfârșitul seminarului din data de 18 februarie, o doamnă îmi povestește că are o fiică adolescentă cu care nu reușește să se înțeleagă. Că indiferent ce i-ar spune mama să facă, fata refuză. Dacă mama îi cere să-și curețe fața la sfârșitul zilei, fata nu ascultă și merge la culcare cu tot fondul de ten pe care și l-a pus dimineața pe față, ca să acopere… coșurile. Și apoi iese din cameră „victorioasă” că „a mai trecut o zi și n-am făcut ce mi-a zis mama”.
Cu toţii oferim cadouri.
Sunt unii care oferă mai mult şi primesc mai puţin.
Sunt alţii care vor să primească mai mult decât sunt dispuşi să ofere.
Şi sunt persoane care au un echilibru între a oferi şi a primi. Discutăm despre ele pe rând.
Până atunci, însă, mă gândeam să te întreb dacă ţi s-a întâmplat să primeşti cadouri care nu-ţi plac?
Sau cadouri care nu ai idee cum să le foloseşti, cum să le integrezi în viaţa ta.
Discutam la un moment dat cu o doamnă despre tehnicile de eliberare emoţională EFT pe care le practic pentru a mă elibera de emoţii care au impact negativ asupra mea. Aceste tehnici sunt prezentate mai pe larg în cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”
Şi pentru că tehnica foloseşte o formulă de început pe punctul Karată, care sună cam:
„Chiar dacă, simt emoţia de…aleg să mă iubesc şi să mă accept aşa cum sunt.”
Zilele trecute, am citit un articol realizat de un român despre puterea cuvintelor asupra orezului.
Bloggerul respectiv a făcut un video în care a pus în trei borcane o cantitate egală de orez crud, peste care a turnat o cantitate egală de apă.
Pe fiecare borcan a lipit o etichetă, după cum urmează:
In toamna aceasta, l-am dus pe bebe la creşă şi am reînceput activitatea de profesor.
Evident, când te ocupi strict de copil şi te întâlneşti cu alte mămici, subiectul de discuţie este propriul bebeluş.
Dar când te duci într-un colectiv de profesori, subiectul de discuţie din cancelarie, cel mai adesea, îl reprezintă elevii.
In articolul trecut, Iertarea şi puterea ei vindecătoare I, ţi-am vorbit de miturile care îi opresc pe oameni să fie mai îngăduitori, mai iertători, de faptul că dorinţa de răzbunare provine din înabilitatea de a ierta. Repet, este vorba de inabilitate şi nu incapacitate.
Daca vrei sa afli mai multe despre iertare, te invit la seminarul gratuit Elibereaza-te de ranile trecutului si redescopera fericirea!
„Iertarea nu este un act de ocazie, ci o atitudine constantă.”
Martin Luther King Jr.
Probabil că ai auzit despre iertare, încă de pe când erai copil.
Ai auzit la rugăciune, la şcoală, în familie, la Biserică. Toată lumea vorbeşte despre iertare.
Însă, înainte de a discuta despre iertarea propriu-zisă şi puterea ei de vindecare, atât cât am reuşit eu să înţeleg, o să-ţi vorbesc despre aspectele unei vieţi lipsite de iertare.
In articolul numit Capacitatea de a face alegeri şi de a-ţi asuma responsabilitatea, am scris foarte pe scut că fiecare dintre noi avem o foame imensă de a fi apreciat.
Evident, s-ar putea să întâlneşti şi persoane care fac confuzie între apreciere şi linguşeală şi să-ţi spună că ei nu au această dorinţă. Poate că cel mai nimerit ar fi pentru ei, Să înţeleg că îţi place să fii criticat? Şi cel mai probabil că ar răspunde cu „Nu”, pentru că chiar n-am auzit pe nimeni zicând că face cutare şi cutare, în speranţa să fie criticat.
În mod evident, toată lumea îşi doreşte să fie apreciată.
Însă, în articolul de astăzi o să-ţi vorbesc de cei care sunt „bolnavi” după aprecierea altora ca o consecinţă a rănilor emoţionale din copilărie.
In această primăvară, mai exact, în perioada martie – aprilie, am urmat un curs, Persuasion Elite, marca Andy Szekely. Pe lângă partea teoretică, cursul a avut şi o parte practică. În ultima întâlnire, trainerii noştri de la curs, ne-au cerut să facem un exerciţiu. Au lipit pe spatele fiecăruia dintre noi o coală albă, ne-au înarmat cu câte un marker sau pix şi ne-au rugat să scriem o calitate fiecăruia dintre participanţi. Pentru că am fost 16 participanţi, fiecare s-a ales cu câte 15 calităţi, pe care ceilalţi colegi le-a văzut în sine. La final am făcut şi o poză de grup cu spatele, aşa cu hârtiile cu calităţi scrise.