La ora de dirigenţie avem în programa recomandată să discutăm teme de auto-cunoaştere cu elevii. Uneori e dificil să lucrezi cu ei astfel de teme, cu atât mai mult, cu cât eu ca profesor nu le făcusem şi de foarte multe ori nu mă puteam gândi la o structură a lecţiei.
Şi de altfel cum să-i fac pe elevi să se cunoască pe ei înşişi atâta vreme cât eu nu citisem şi nu APLICASEM nicio strategie de auto-cunoaştere?
Zi de zi, clipă de clipă facem alegeri.
Aleg să mă trezesc dimineaţa la ora opt sau la ora 12.
Aleg să merg la serviciu sau aleg să lenevesc.
Aleg să mănânc un fruct sau o salată, sau ceva gătit sau de la fast-food.
Aleg să citesc ceva în timpul liber sau să mă uit la un film, sau să nu fac nimic.
Săptămâna trecută am citit un articol pe blogul entuziasm.ro numit Nimic.
Zilele trecute am fost la Biserică şi am auzit două pilde care sunt foarte adevărate atât din punct de vedere religios, cât şi al dezvoltării personale.
Aceste pilde sunt legate între ele prin mesajul pe care îl transmit. Şi m-am gândit să fac un articol despre ele pentru ca un număr cât mai mare de oameni să afle despre ele.
Prima pildă: Oile merg la păscut şi mănâncă iarba pe care o găsesc. La prânz când este prea cald, se retrag de la păscut şi încep să rumege ceea ce au mâncat.
Multe din numele de familie au rădăcini româneşti adânci, provenind din numele familiilor vechi de boieri ale ţării. Altele ne arată ocupaţia pe care o aveau strămoşii noştri şi sub ce „nume” sau poreclă erau cunoscuţi în perioada vieţii lor.
Am căutat pe internet şi am găsit liste cu nume de familii româneşti. Iorgu Iordan a făcut un dicţionar al numelor de familie româneşti. Dacă tastezi numele pe care îl cauţi poţi vedea o secţiune din pagina cărţii cu numele căutat sau ceva asemănător.
In acest articol nu este vorba de leul din savană, regele animalelor. Nu. Este vorba de leul românesc, cel pe care îl folosim zilnic la cumpărături.
Ce poţi să cumperi în prezent cu un leu? Să vedem:
– o pâine
– unul sau doi covrigi
– o îngheţată wafe
– 10 bomboane
– două sau trei eugenii (depinde şi de unde le cumperi)
Ti s-a întâmplat vreodată să te întâlneşti cu cineva cunoscut şi să te întrebe „ce mai faci?” iar când începi să-i răspunzi să te întrerupă şi să-ţi spună ce ar trebui să faci? Cred că da. Cum te-ai simţit că acea persoană începe să-ţi spună ce ar trebui să faci?
Cred că cu toţii am experimentat acest sentiment de mânie.
Dar astăzi o să vorbesc despre o formă de mânie foarte întâlnită în familii şi în şcoli, îndreptată mai ales asupra copiilor.
Uneori, în mod inexplicabil ai accese de furie faţă de copiii tăi pentru greşeli ale lor mai mari sau mai mici. Şi îi repezi sau chiar îi bruftuluieşti. În funcţie de natura ta, aceste manifestări sunt fie de furie sau de mânie mai controlată. Adică, uneori doar îţi cerţi copilul pe o voce domoală, alteori ai o voce foarte aprigă şi poate că uneori îi mai dai şi câte o mamă de bătaie.
Unii oameni sunt îndrăzneţi, alţii sunt timizi.
Unii sunt optimişti sau dimpotrivă, pesimişti. Alţii sunt competitivi sau retraşi.
Unii îşi doresc să conducă, alţii preferă să facă ce li se spune. Unii lucrează independent, alţii se descurcă mai bine în echipă. Unii sunt solitari şi ceilalţi oameni îi obosesc, alţii sunt sociabili şi doar între oameni se simt bine şi se încarcă cu energie.
Unii sunt calmi, alţii sunt furioşi şi temperamentali.
Unii sunt încăpăţânaţi, foarte ambiţioşi, alţii se pricep să negocieze.
Unii luptă pentru fiecare ţel pe care şi-l propun, alţii abandonează lupta la primul „eşec”.
