CUM REACȚIONEAZĂ CEILALȚI LA VĂICĂRELEILE TALE?

„Oamenii se văicăresc ca să atragă atenția, pentru că ceea ce vor cu adevărat este să-i scuture cineva, să le spună să tacă din gură, să termine cu văicăreala și să facă ceva cu viața lor.”

Larry Winget

 

O carte extraordinară legată de acest subiect este Termină cu văicăreala și fă ceva cu viața ta! Scrisă de Larry Winget. Autorul, îți dă un șut, metaforic vorbind și te ajută să conștientizezi că tot ceea ce ți se întâmplă este responsabilitatea ta. Ori ai creat acea problemă, ori ai atras-o.

Cunoști persoane pe care dacă le întrebi: Ce faci? încep să-ți înșire toate lucrurile negative care nu funcționează bine în viața ei? Sau chiar din viața cunoscuților lor?

Eu da.

Probabil că la început au obținut simpatie de la cei din jur.  Sau toată lumea din jur i-a acordat atenție și persoanei i-a plăcut.

În caz că nu știai, atenția acordată este unul din cele cinci moduri prin care o persoană se simte iubită. Dacă vrei să știi mai multe despre limbajele iubirii, te invit să cauți și să citești cartea Cele cinci limbaje ale iubiriii de Gary Chapman.

Prin urmare ce s-a întâmplat?

O persoană care se văicărește, a povestit odată un necaz, a obținut audiență. Lumea a ascultat-o, a compătimit-o și i-au oferit ceva sfaturi.

Dar s-a mai întâmplat ceva. Acest mod de a fi tratată de cei din jur i-a produs plăcere creierului.

Și creierul nostru face absolut orice ca să ne scape de durere și să ne producă plăcere. Chiar dacă, pentru asta înseamnă să ne aducă tot mai multe probleme.

Probabil că te întrebi: Cum adică, creierului îi place ca eu să sufăr, să am necazuri?

Ei bine, da, cel puțin la nivel subconștient. Dacă asta înseamnă să ai audiență, care îți oferă ceva încredere, compătimire și iubire, da.

Probabil că nu mă crezi.

Dar cu siguranță, spun cercetările și cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit că în orice situație dureroasă există și o parte plăcută, care oferă satisfacție. Iar acea parte „benefică” îi face pe oameni să rămână cramponați în situații neplăcute.

Spre exemplu, ai observat că cei care se plâng, indiferent ce sfaturi le-ai da, nu le aplică?

De ce?

Pentru că nu au nevoie de sfaturi, ei au nevoie de atenție, au nevoie să fie ascultați. Acesta este limbajul lor de iubire.

Dacă ai observat, persoanele care au astfel de obicieiuri de a se plânge de ceva, la un moment dat, acel ceva se schimbă. De ce? Pentru că au nevoie de lucruri noi cu care să capteze atenția publicului. Au nevoie de varietate.

Și probabil că îți spui că bat câmpii. Eu nu vreau în mod clar să mi se întâmple astfel de lucruri negative.

Sigur că nu vrei. Nu la modul conștient. Dar subconștientul tău ce zice? Plus, că tocmai faptul că te concentrezi pe ce NU vrei le atragi exact pe acelea.

Adesea, cei care se tot plâng, de tot ce le oferă viață sunt în diferite faze de negare și se consideră victime. Ei nu cred că au vreo responsabilitate legat de ce li se întâmplă.

Iar dacă ai parte de tot felul de lucruri negative, înseamnă că subconștientului tău îi place. Și acolo e nevoie să schimbi ceva.

Uite, hai să-ți dau o mână de ajutor.

Poate dacă ai obiceiul să te plângi de una de alta, la un moment dat, ai observat niște reacții de la cei din jur.

Ce crezi că simt cei care îți aud lamentările zi de zi?

 

Se enervează

 

Una dintre reacțiile posibile ale celor din jur este aceea de a se enerva.

De ce să se enerveze?

Pentru că:

  • au și ei problemele lor de care vor să uite și nu vor să le audă pe ale tale;
  • pentru că de câte ori vorbești de provocările tale, își amintesc  de ale lor;
  • pentru că ți-au dat tot felul de sfaturi ca să rezolvi situațiile și nu ai ținut cont de ele;
  • pentru că modul tău de a gândi îi scoate din sărite.

 

 

Se amuză

 

„A te văicări a devenit modul de distracție favorit pe lumea asta.”

Larry Winget

O altă reacție posibilă este de a se amuza (în secret).

În timp ce ascultă poveștile tale (adesea personale), în mintea oamenilor se derulează gândul. Doamne, mare Ți-e grădina! Eu în locul acestei persoane aș tăcea și nu mi-aș face viața personală un spectacol public.

Trebuie să înțelegi că de fiecare dată când vorbești despre provocările din viața ta, te expui judecății celorlați.

De curând, am urmat cursul de Ho’oponopono pentru care am obținut certificare. La un moment dat, o participantă a întrebat:

Dacă am o problemă este ok să vorbesc celor din jur despre ea? Răspunsul trainerului a fost:

Nu. Dacă ai o problemă, oricum ceilalți o vor citi pe fața ta, căci Universul le-o va face cunoscută. Și apoi, este problema ta pe care trebuie să o rezolvi personal.

Prin urmare, dacă ai o problemă, sau o provocare ține-o pentru tine și fii atent la semnalele din jur. Cei din jur îți vor da răspunsuri, chiar dacă nu le ceri.

 

Se plictisesc

 

O altă variantă de reacție a celor care te ascultă este să se plictisească.

În mintea lor se derulează gândul:

Iar a început asta să se plângă! Nimic n-o mulțumește.

 

Sunt indiferenți

 

Dacă ești nefericit, nu ai succes, ești sătul de toate sau falit, te rog ceva: ține-le pe toate pentru tine. Noi ceilalți nu vrem sau nu avem nevoie să auzim toate astea, așa că nu te simți obligat să ni le împărtășești!”

Larry Winget

 

Nu în ultimul rând, s-ar putea ca alte persoane să te trateze cu indiferență.

Persoana asta are atât de multe motive să se plângă, că chiar dacă va primi luna de pe cer, tot nu va fi mulțumită!

Mă deranjează și prin urmare aleg să nu ascult toată negativitatea care vine de la …

De câte ori o aud pe … că se plânge mă apucă durerea de cap, așa că aleg să o ignor și să n-o mai ascult.

 

Și trebuie să recunosc că am fost o astfel de persoană.

Aveam tot timpul probleme. Și exact așa mă exprimam: Problema e că…, chiar dacă nu era o problemă propriu-zisă, tot ce spuneam era transformat într-una.

Dar, pe măsură ce am început să citesc, și să aplic niște modalități diferite de gândire și de exprimare, am început să realizez că fiecare om care trăiește are probleme. Și după ce se termină una, în scurt timp apare alta care necesită rezolvare.

Practic nu scapi niciodată de ele.

Pentru fiecare problemă pe care o gestionezi, va apărea de fiecare dată, alta.”

Dr. Robert Anthony

 

Numai că, toate aceste probleme neplăcute pe termen scurt, pe termen lung devin oportunități. Pentru că te ajută să înțelegi lucrurile diferit, te ajută să-ți dezvolți abilități noi, iar pe termen lung, ceea ce părea a fi o problemă, de fapt a fost o binecuvântare.

Așa că, de ce să aștepți să treacă nu știu câți ani, ca să vezi că acea problemă a devenit o binecuvântare, când poți să faci asta chiar acum.

Ia problema, întoarce-o și pe partea cealaltă și întreabă-te:

Ce este extraordinar la această situație?

Care ar fi varianta și mai urâtă care mi s-ar putea întâmpla? – în momentul în care te gândești că putea fi chiar mai rău, de zece ori mai urât, deja e cu mult mai bună acea situație și începi să spui: Mulțumesc, Doamne, că n-a fost mai rău!

Problemele reprezintă manifestarea nevoii noastre de a schimba ceva, de obicei pe noi înșine.”

Dr. Robert Anthony

 

Nu în ultimul rând, eu am învățat, de peste 20 de luni de când practic zilnic EFT și de un an de când folosesc această tehnică în mod intensiv (de câteva ori pe zi) că pot să reduc orice problemă

la stadiul de provocare trecătoare. Adică, ori de câte ori am o situație care pare să mă depășească folosesc EFT.

Asta înseamnă că nu mai am nevoie de ajutor? Nu. Cu siguranță am nevoie de ajutor pentru că eu dizolv emoția care este în jurul acelei provocări. Tehnicile mă ajută să trec mai ușor peste acestea, nu le elimină din viața mea. Dar poate am nevoie de o abordare diferită a situației. Și atunci cer sfaturi și îndrumări de la cineva care a fost deja pe unde sunt eu.

Dacă și tu ai provocări și ai obiceiul să te văicărești și te-ai cam săturat de asta, atunci te invit la un seminar gratuit ELIBEREAZĂ-TE DE RĂNILE TRECUTULUI ȘI REDESCOPERĂ FERICIREA! Unde, când este următorul seminar? Accesează linkul și vezi detaliile necesare.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă un sha






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ZIUA BUNĂ ÎNCEPE… CU O SEARĂ ÎNAINTE

Intr-un alt articol îţi spuneam că Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Şi este perfect adevărat ce am scris acolo.

Numai că, de curând, am descoperit că rezultatele unei zile sunt influenţate de modul în care ai mers la culcare cu o seară înainte.

Probabil ştii şi tu că dacă trebuie să te trezeşti dimineaţă şi să fii productiv, ai nevoie să mergi mai devreme la culcare. Pentru că vrei să fii odihnit, dacă îţi doreşti să fii productiv.

Mult timp am crezut că nu pot să mă trezesc mai de dimineaţă.

Până când am fost nevoită să o fac, ca să-mi duc copilul la creşă şi apoi să merg eu la şcoală.

Şi acum, văd rezultatele.

Deja sunt câteva luni de când am schimbat ora de culcare şi trezire, iar ceea ce realizez pe parcursul zilei mă uimeşte şi mă umple de bucurie.

Pot să-ţi spun, că acum între 21,30 şi 23 merg la culcare (ceea ce n-aş fi crezut că pot să fac) şi mă trezesc pe la ora 5 dimineaţa odihnită şi plină de energie.

Foarte rar depăşesc aceste ore de culcare şi trezire.

N-o să-ţi spun ce fac pe parcursul zilei, dar o să-ţi spun ce am descoperit în legătură cu modul în care mă simt ziua pentru că am schimbat ceva seara.

Şi nu o spun doar eu. Ideile sunt preluate de la marii lideri şi din cărţile lor.

 

Principiul 90/10

 

Probabil ştii, ai mai auzit sau citit despre acest principiu. Doar 10 % din ceea ce ţi se întâmplă era scris, destinat să fie aşa. Restul, de 90% al destinului tău, îl scrii tu, prin reacţiile pe care le ai faţă de cele 10%.

Iar dacă îţi începi ziua cu un gând negativ, gen „Ahhh! Iar a sunat ceasul, iar trebuie să mă trezesc!”, acest gând negativ, cu vibraţie energetică joasă atrage după sine alte aspecte în viaţa ta, cu o vibraţie energetică asemănătoare, iar ziua ta va fi o succesiune de evenimente cu vibraţie energetică joasă care te vor influenţa negativ.

Dacă, în schimb alegi să schimbi formula pe care o spui dimineaţa, şi alegi una pozitivă, te încarci cu energie cu vibraţie înaltă şi evident, atragi în viaţa ta alte elemente care să te afecteze pozitiv. Nu spun că nu vei avea parte şi de lucruri rele, ci că s-ar putea să ai alt tonus şi vei interpreta totul într-o altă lumină. S-ar putea să auzi doar lucrurile care-ţi plac şi te fac să te simţi bine şi să le ignori pe cele care te rănesc.

De ce?

Pentru că dimineaţa ai făcut o alegere să te simţi mai bine.

Şi parcă te aud cum spui: „Dar, stai puţin! Parcă ai spus că ziua bună, începe de seara!”

Corect.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sentimentele cu care te duci la culcare devin duble până dimineaţa

 

Dacă seara mergi la culcare cu un sentiment negativ de nemulţumire, de vinovăţie, de îngrijorare sau te mustri că „Ahh! Iar n-am făcut X activitate! A mai trecut o zi şi iar n-am făcut nimic!”, până dimineaţa, acel sentiment devine dublu.

Creierul nostru funcţionează şi pe timpul somnului când prin reacţii chimice transformă informaţiile din memoria de scurtă durată şi le depozitează în memoria de lungă durată.

A doua zi te trezeşti copleşit de ceea ce ai de făcut şi foarte probabil, de recuperat.

Robin Sharma ne recomandă, ca seara înainte de culcare să notezi 5 lucruri pe care le-ai făcut bine pe parcursul zilei, din care 2 sau 3 să fie din categoria celor care nu-ţi plac, dar le-ai făcut.

Deja când notezi şi realizezi că ai făcut ceva în ziua care tocmai se încheie, mergi la culcare cu un sentiment de mulţumire. Iar a doua zi te trezeşti fresh şi dornic să continui să faci ce ai început.

Sesizezi diferenţa?

Dacă, eşti nemulţumit că nu te-ai ocupat de lucrurile importante, care contează, poate ar fi bine să-ţi începi ziua cu ele. Şi atunci ai un alt sentiment de satisfacţie pe toată durata zilei. Seara eşti şi mai mulţumit de tot ce ai realizat şi dimineaţa următoare eşti nerăbdător să începi o nouă zi, cu acelaşi lucru important ca prioritate.

 

Ce mănânci seara îţi influenţează somnul, prin urmare şi ziua următoare

 

Evident, ca să ai o zi bună, ai grijă ce mănânci seara.

Dacă seara mănânci alimente grase şi îţi încarci foarte mult stomacul, sau mănânci doar seara pentru că ai fost foarte ocupat în timpul zilei, somnul tău va fi afectat.

S-ar putea să nu te poţi odihni bine, să adormi târziu, sau să visezi tot felul de monştri.

Sunt persoane care sar peste cină, din dorinţa de a reduce kilogramele în plus. Săritul peste mese, spun toate cărţile pe care le-am citit, nu te ajută să reduci acele kilograme în plus. E recomandat să mănânci seara, dacă te interesează să fii şi sănătos şi fit, dar să reduci cantitatea sau să schimbi calitatea alimentelor.

Dar dacă alegi să mănânci ceva uşor, poate nişte legume, sau nişte fructe, vei avea un somn mai liniştit şi te trezeşti mai plin de energie.

 

Ce pui seara în mintea ta, îţi va afecta ziua următoare

 

Foarte multe persoane se uită seara la ştiri sau la filme (de acţiune).

Pentru că ştirile sunt axate predominant pe aspectele negative din ceea ce se întâmplă în lume sunt menite să producă panică în rândul celor care le urmăresc.

Filmele de acţiune, cu multă violenţă te fac şi ele să crezi că lumea este rea, că ai nevoie să devii violent ca să poţi supravieţui şi îţi influenţează gândirea şi energia.

Mai mult, faptul că sunt vizionate chiar înainte de culcare, creierul le transformă pe timp de noapte prin procese fizico-chimice şi le transferă în memoria de lungă durată. Astfel că, începi frecvent să te temi pentru ziua de mâine, pentru evenimentele care urmează să se desfăşoare în viaţa ta.

Începi să experimentezi tot mai des sentimente de teamă, îngrijorare, ură, dorinţă de răzbunare faţă de răutatea din lume sau din viaţa ta.

Dar dacă înainte de culcare citeşti o carte, un articol de dezvoltare personală, acela va creşte în mintea ta până dimineaţă.

În cartea Forţa gândirii pozitive, autorul Norman Vincent Peale ne recomandă să ne încheiem ziua citind din Biblie şi să subliniem acele pasaje care vorbesc de încredere, de putere, de credinţă, de iubire, linişte sufletească etc.

„Cuvintele Bibliei au o valoare terapeutică deosebit de importantă. Lăsaţi-le să vă pătrundă în suflet, permiteţi-le să se topească în mintea dumneavoastră, iar ele vor răspândi un balsam binefăcător asupra întregii structuri mentale. Acesta este unul dintre cele mai simple procedee care vă stau la îndemână, dar şi unul dintre cele mai eficiente mijloace de a dobândi pacea sufletească.”

                                                                                                                            Norman Vincent Peale

Vei deveni, încet-încet peste noapte sau peste fiecare noapte o persoană mai bună, mai încrezătoare, mai optimistă, mai plină de vitalitate, mai sănătoasă şi oricum îţi mai doreşti.

„Oamenii care nu au linişte sufletească sunt victimele mecanismului de autopedepsire.”

                                                                                                                             Norman Vincent Peale

 

Seara curăţă toate emoţiile care te-au afectat negativ

 

Astfel, dacă vrei să ai o zi extraordinară mâine, curăţa seara toate gândurile şi emoţiile negative de peste zi.

Eu folosesc rugăciunea şi tehnici de genul EFT (Emotional Freedom Tehnique) sau NLP sau tehnica Ho’oponopono.








 

4_Tehnici_Pentru_Eliberarea_Emociilor_Negative_Acumulate_Peste_Zi.jpg

We respect your email privacy

Dacă nu ştii să foloseşti aceste tehnici prin care te poţi curăţa singur de ceea ce tot singur ai pus în sufletul tău, poţi să foloseşti rugăciunea şi să-i ceri lui Dumnezeu să facă curăţenia pentru tine. Şi Dumnezeu te va ajuta.

Spre exemplu, Norman Vincent Peale, în cartea de care am vorbit mai devreme spune că seara poţi să spui o rugăciune în trei paşi. Mai întâi te rogi să te cureţe, apoi îţi manifeşti încrederea că Dumnezeu poate să te cureţe şi la final îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru curăţare. Iată, cum ar putea să sune o variantă de rugăciune în trei paşi:

Doamne curăţeşte-mă de toate sentimentele de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… de peste zi. Repetă de cinci ori. Apoi, spune, cu credinţă:

Doamne, cred că TU mă poţi curăţa de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… repetă tot de cinci ori.

Mulţumesc, Doamne că m-ai curăţat de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… repeţi tot de cinci ori.

În plus, dacă eşti o persoană conservatoare, poţi folosi cărţile de rugăciune cu texte consacrate pentru fiecare nevoie.

Dacă eşti o persoană care preferă să folosească propriile cuvinte, fă-o! Roagă-te cu cuvintele tale şi cere-i lui Dumnezeu să te cureţe de toate emoţiile negative pe care le-ai acumulat pe parcursul fiecărei zile.

Schimbă cuvintele pe care le foloseşti

 

Dacă te duci seara la culcare cu gândul „Mâine mă aşteaptă o zi grea” cum crezi că va fi ziua următoare?

Evident, va fi grea. Pentru că aşa te aştepţi să fie.

Pentru că acestea sunt convingerile tale.

Pentru că acestea sunt cuvintele pe care le foloseşti.

Ce-ar fi să ne jucăm puţin şi să schimbăm cuvântul grea cu palpitantă, interesantă, frumoasă, bogată, distractivă, plină de reuşite etc.

Crezi că s-ar schimba modul în care o să percepi ziua de mâine?

Eu cred că da.

Încearcă! Ce ai de pierdut? Fă un experiment pentru două săptămâni şi vezi cum te simţi.

 

Schimbă filmele mentale

 

Legat de cuvintele pe care le foloseşti ai şi nişte filme în mintea ta.

Dacă seara îţi spui că mâine o să ai o zi grea, te vezi muncind din greu, transpirând, îţi simţi muşchii cum se încordează, auzi doar cuvinte de dezaprobare în jur. Şi totul, într-o fracţiune de secundă.

Dar dacă ai folosi unul din cuvintele de mai sus?

Imaginează-ţi că Mâine mă aşteaptă o zi specială / fantastică / plină de reuşite /frumoasă /distractivă etc.

Parcă vezi soarele cum străluceşte, te vezi reuşind în tot ce faci, auzi cuvintele de încurajare şi aprecierile celor din jur şi simţi că totul este fantastic de uşor şi de frumos. Auzi veselia din jur, vezi zâmbetele pe chipurile oamenilor, şi te simţi fantastic. Şi totul într-o fracţiune de secundă.

Dimineaţa rosteşte: Astăzi mă aştept să am o zi fantastică / distractivă / plină de reuşite etc.

Şi bineînţeles, totul pleacă de la un singur cuvânt care are un film mental asociat.

 

Schiţează-ţi un plan de lucru

 

S-ar putea să spui că nu stai foarte bine la partea de stabilit obiective.

Dacă nu ştii unde vrei să ajungi, nu ajungi nicăieri.

Dacă seara nu ştii ce vrei să faci a doua zi, dimineaţa vei fi confuz.

Sau poate că stai foarte bine. şi te felicit pentru asta.

Dar dacă nu stai prea bine la stabilit obiective, gândeşte-te de cu seară, care va fi cel mai important lucru asupra căruia să te opreşti a doua zi?

Întocmeşte o listă cu toate sarcinile pe care ai vrea să fie mâine făcute. Apoi stabileşte care este cel mai important dintre ele şi începe ziua cu el.

Când ai un plan stabilit, ştii ce vrei să faci şi unde vrei să ajungi.

Să ai claritate te ajută să ai o zi fantastică.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă un bine şi pentru prietenii tăi şi distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca








 

4_Tehnici_Pentru_Eliberarea_Emociilor_Negative_Acumulate_Peste_Zi.jpg

We respect your email privacy

DE CE MĂNÂNC LA MIEZUL NOPŢII?

Discutau colegele în cancelarie despre ceea ce mănâncă fiecare şi kilogramele care se acumulează.

La un moment dat, n-am mai răbdat să tac. Le-am spus doamnelor că nu doar ceea ce mănâncă le face să acumuleze kilograme ci, mai ales emoţiile din spate care le determină să mănânce, stau la baza acelor kilograme de care se tot plâng.

Una dintre ele m-a întrebat:

-Şi ce emoţii mă fac să mănânc la miezul nopţii?

Primul lucru la care m-am gândit a fost un citat de la Jillian Michaels  Fără limite şi am zis:

-Bine, acolo e şi un fond de oboseală…

-Asta cam aşa e, a încuviinţat cealaltă colegă.

Dar între timp m-am mai gândit la această întrebare.

Şi am găsit şase cauze pe care o să ţi le dau mai jos, împreună cu soluţiile lor.

 

Stare de oboseală

 

Unul dintre motivele pentru care mănânci la miezul nopţii este starea de oboseală.

Corpul îţi transmite că eşti obosit.

Dar, fie că ai uitat să dai atenţie la semnalele corpului, fie că mai ai de lucru şi ai nevoie să stai peste programul obişnuit, nu mai interpretezi corect ce semnale primeşti din partea acestuia.

Şi atunci, exact cum spune şi citatul, te duci la frigider şi cauţi de mâncare. De regulă, la astfel de ore, eşti atras să mănânci ceva dulce sau ceva cu multă grăsime.

O persoană obosită simte că are nevoie să-şi reîncarce bateriile. Cel mai sănătos mod de a scăpa de oboseală este să te pui să dormi, mai ales dacă e miezul nopţii.

Care-i soluţia?

Odihneşte-te la timp. Oferă-i corpului tău un număr de 7-8 ore de odihnă pe noapte.

 

Stress

 

Un alt motiv care te determină să mănânci la miezul nopţii este stresul cotidian.

Poate ai avut o zi grea.

Poate şeful a fost mai nesuferit decât de obicei.

Poate ai vreun coleg care îţi face zile fripte.

Poate copiii sau partenerul de viaţă nu te înţeleg şi nu te ascultă aşa cum te aştepţi.

Poate ai de terminat un proiect într-un timp apropiat şi nu ştii cum s-o scoţi la capăt.

Poate ai avut un conflict urât cu cineva.

Lista cu ce te poate stresa are şanse mari să continue.

Ideea este că acest stres este perceput de creier ca fiind o presiune, o durere foarte mare.

Scopul creierului este să te ajute să scapi de durere şi să-ţi ofere plăcere.

Cum reacţionezi de obicei când eşti stresat?

Unii apelează la o ţigară, alţii la un pahar de vin (sau mai multe) sau de tărie, alţii cheltuiesc bani, alţii mănâncă etc.

De ce? Pentru că scopul minţii este să-ţi ofere plăcere ca să te eliberezi de durere.

În unele situaţii funcţionează. Dar când apelezi frecvent la aceste strategii, pe termen lung, nu mai creează bucurie. Mai ales dacă şi abuzezi de ele.

Care-i soluţia?

Eliberează-te de stres. Poţi să te eliberezi prin tehnici de relaxare, prin introspecţie sau prin tehnici prin care poţi să vezi situaţia stresantă din alte puncte de vedere.

Învaţă să vezi partea bună a fiecărui lucru.

Dar dacă ţi-ai propus nişte scopuri şi prin ceea ce consumi, îţi încalci regulile, ajungi la:

 

Autoînvinuire

 

Când te autoînvinuieşti pentru ceva, e ca şi când ai fi într-o sală de tribunal şi mintea ta joacă mai multe roluri.

Joacă rolul acuzatului, al avocatului acuzării, al avocatului apărării, al judecătorului şi chiar al inchizitorului.

Şi fie că ţi-ai încălcat nişte reguli, fie că fiind final de zi, îţi faci reproşuri că iar a trecut ziua şi n-ai făcut nimic, sau iar nu te-ai ocupat de problema /proiectul X, iar ai mâncat prea mult, ar trebui să te opreşti din …, de câte ori ţi-am spus să nu mai mănânci la miezul nopţii?

Faptul că te simţi la judecată, îţi creează o stare dureroasă.

Atunci, creierul vrea din nou să-ţi vină în ajutor, oferindu-ţi momentul tău de plăcere, sub formă de foame sau pofte.

Şi, dintr-o dată, chiar în mijlocul conflictului cu tine însuţi, te auzi că spui: „Aş mânca ceva dulce / nişte pop-corn /cartofi prăjiţi etc.

Apoi, pentru că nu ai rezistat tentaţiei ajungi iar la curtea supremă din mintea ta şi ciclul se repetă.

Ori de câte ori te autoînvinuieşti pentru ceva, te condiţionezi să repeţi ceea ce faci şi chiar mai grav, pentru că vinovăţia are nevoie să fie hrănită.

Cum cu ce?

Cu alte forme de vinovăţie.

Despre cercul vicios al vinovăţiei am scris în cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

Soluţia?

La sfârşitul zilei enumeră toate lucrurile pe care le-ai făcut / finalizat în acea zi, oricât de mici ar fi.

Fii mulţumit şi împăcat cu deciziile pe care le iei. În carte găseşti şi o tehnică prin care să te eliberezi efectiv de astfel de tribunale şi voci critice din mintea ta, ca să fii din ce în ce mai împăcat cu tine.

 

N-ai mâncat la timp pe durata zilei

 

Atunci când în timpul zilei eşti atât de ocupat cu ceea ce ai de făcut la serviciu, sau acasă şi nu te hrăneşti la timp, corpul, îşi cere drepturile.

Ştiu că probabil găseşti scuze şi spui că nu reuşeşti să mănânci pentru că ai uitat.

Sau n-ai mâncat pentru că nu ai timp, pentru că programul de lucru nu include pauză de masă. Ai atâtea responsabilităţi şi nu mai ştii cum să le faci faţă şi nu reuşeşti să ai o clipă liberă.

Sau, că ai vrut neapărat să termini un proiect / o lucrare, care părea că mai avea puţin şi fără să-ţi dai seama te-ai lungit cu ea până seara.

Jim Loehr şi Tonny Schwartz, autorii cărţii Fii în formă au făcut cercetări şi au constatat că de obicei, se întâmplă ca exact lipsa de pauză de masă să te facă să nu te mai poţi concentra eficient. Mintea are nevoie de pauză şi corpul de mâncare. Dacă nu i le oferi, ţi le va cere, la miezul nopţii.

Şi ştiu că pare o situaţie temporară, dar are rădăcini în copilărie, în modul în care ai fost tratat de ceilalţi din jur.

Dacă ţi s-a impus să taci, să te supui fără niciun drept de a-ţi apăra nevoile, ţi s-a transmis că ce nevoi ai tu, ce simţi tu nu e important. E mai important să faci ce ţi se spune şi ce vor alţii. Aşa ai învăţat să îţi negi nevoile şi apoi să le ignori total.

Soluţia?

Învaţă să respecţi măcar mesele principale ale zilei.

Nutriţioniştii spun să mănânci de cinci ori pe zi. Dar dacă nu reuşeşti de cinci ori, măcar evită să mai sari peste mesele principale.

Dacă vrei să corectezi situaţia şi să ai o alimentaţie regulată, te invit să participi la un seminar cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! sau poţi foarte bine să achiziţionezi cartea cu acelaşi nume. În carte primeşti şi o tehnică prin care înveţi să-ţi respecţi nevoile proprii.

N-ai băut suficientă apă

 

Uneori, atunci când din diverse motive nu bei suficientă apă, semnalele de sete transmise de corp sunt confundate de mintea conştientă ca fiind foame.

Am citit multe materiale care vorbesc despre aceste confuzii.

Ştii că poţi rezolva o poftă sau senzaţia de foame cu un pahar de apă?

Soluţia?

Bea zilnic minim 2 litri de apă.

 

Obiceiul

Deşi l-am pus la urmă, nu e cel mai lipsit de importanţă.

Dacă ai mâncat de câteva ori la miezul nopţii pentru oricare din motivele enumerate sau altele, acest obicei te face ca de fiecare dată când se apropie miezul nopţii să începi să simţi senzaţia de foame.

O emoţie care s-a repetat a creat un tipar de acţiune şi astfel s-a format obiceiul.

Deşi avem tendinţa să explicăm în mod raţional deciziile şi acţiunile noastre, în spatele lor există nişte emoţii puternice. Cu cât aceste emoţii se repetă, cu atât şi acţiunile noastre şi sunt şanse să se formeze obiceiul.

Dacă acest obicei este atât de puternic, atunci ai nevoie de ceva mai mult decât simpla manifestare a voinţei ca să poţi să te eliberezi el.

Ai nevoie să lucrezi cu tehnici specifice prin care să poţi schimba percepţiile din mintea ta sau ca să schimbi stările emoţionale care au dus la instalarea acestui obicei.

De unde le poţi obţine?

Poţi beneficia de ele citind cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! sau la un workshop cu acelaşi titlu. Dar, ca să-ţi dai seama dacă merită să investeşti într-un workshop, te invit la un seminar gratuit la Galaţi.

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

AI DREPTUL SĂ FII FERICIT!

„- 5 minute de fericire şi acum asta! spuse Alex Danvers şi în vocea ei se citea revoltă, furie, vinovăţie şi îngrijorare.

Alex fusese fericită că a petrecut o noapte cu persoana pe care o iubea. Dar a doua zi, sora ei, Kara Danvers (Supergirl) a plecat într-o misiune de căutare a unei persoane dispărute şi nu mai răspunde la apeluri. Apoi explică:

– Încă de pe când eram mică, aveam grijă de sora mea. Şi de câte ori nu aveam suficientă grijă de ea şi mă ocupam de ceea ce mă făcea fericită pe mine, se întâmpla ceva rău. Şi mă simţeam responsabilă. Iar acum, am şi eu un moment de fericire şi ea dispare!”

Serialul Supergirl

 

Ti-am promis că pe parcursul lunii ianuarie o să-ţi scriu despre convingeri.

Primul articol a fost despre acele diferenţe de convingeri între oameni care pot duce la conflicte.

Al doilea a fost despre cum poţi recunoaşte o convingere, doar ascultându-te sau auzindu-i pe alţii. Evident, într-un alt articol am spus că ce te deranjează la alţii, sunt de fapt, greşelile tale. Deci dacă o convingere a altei persoane te supără, te enervează, înseamnă că o ai şi tu.

Al treilea articol a fost numit Ghinionistul Brian, în legătură cu percepţiile pe care le avem despre noi înşine, şi nu realizăm că  poate avem nevoie de nişte abilităţi diferite, de nişte unelte diferite ca să ieşim dintr-o situaţie.

În acest articol mi-am propus să-ţi spun despre modul în care se formează convingerile şi cum acestea pot fi atât de subtile, că nici nu-ţi dai seama de ele.

Exact ca personajul din film, sunt foarte multe persoane care au convingerea că „Dacă-mi permit să fiu fericit, ceva rău o să se întâmple.”

La sfârşitul acestui articol poţi să găseşti şi să descarci gratuit o tehnică prin care te poţi elibera de această convingere. În plus, materialul îţi oferă o unealtă prin care te poţi elibera de orice convingere care nu te ajută. Aşa că îţi recomand să o descarci şi să o foloseşti.

 

Ce sunt convingerile?

 

Convingerile sunt nişte idei în care crezi. Uneori aceste idei sunt complexe şi înlănţuite, foarte legate unele de celelalte. Şi sunt adesea greu de depistat. Ai nevoie să lucrezi mult timp asupralor şi să le cureţi strat după strat.

Alteori sunt mai simple, mai puţin legate, mai uşor de identificat.

Convingerile sunt nişte percepţii ale noastre asupra realităţii înconjurătoare.

Şi pentru că tu crezi cu tărie tot ce-ţi spui, acţionezi în funcţie de ele. Şi în funcţie de modul în care gândeşti şi acţionezi, ai rezultate pe măsură. Atragi acel gen de rezultate asupra cărora te focusezi cu mintea prin convingeri şi gânduri. Şi de multe ori, aceste convingeri nu te ajută, nu îţi dau putere să creşti, ci te opresc.

Să ne gândim puţin la citatul cu care am început articolul şi care arată cum reacţionăm, atunci când după un moment fericit, se întâmplă ceva neaşteptat şi urât care ne strică toată dispoziţia.

Am scris acolo că Alex a reacţionat cu o voce în care se citea revolta, furia, vinovăţia şi îngrijorarea. Cam toate la un loc.

A simţit şi manifestat îngrijorare şi vinovăţie pentru că, să aibă grijă de sora ei, a fost una din responsabilităţile ei, de  când era copil. Faptul că sora a dispărut şi nu mai răspundea la telefoane, a făcut-o să gândească că „din cauză că am avut un moment de fericire pentru mine şi mi-am neglijat puţin responsabilităţile, sora mea suferă. Oare ce-o să zică mama?” Chiar dacă persoana a devenit adultă, şi mama nu mai e pe aproape, vocea ei ne poate urmări toată viaţa.

De asemenea, a manifestat furie şi revoltă pentru că nu i se pare corect ca ea să nu poată avea momentul ei de fericire. Ca şi când ar fi spus:

Sunt atâţia oameni pe planeta asta şi toţi sunt fericiţi (sau aşa par). De ce nu-mi este permis şi mie un astfel de moment? Ce e rău în faptul că vreau şi eu să mă bucur puţin de viaţă? De ce mi se întâmplă tocmai mie astfel de drame şi nenorociri? Şi exact când eram foarte fericită?”

Răspunsul este: De ce se întâmplă astfel? Din acuza acestor convingeri. Crezi atât de mult în ele încât ajungi să le determini, să le atragi în viaţa ta.

Cum se formează convingerile?

 

Percepţiile noastre asupra realităţii se formează pe baza a trei surse: conştientizarea, omisiunea şi distorsiunea. Conştientizarea reprezintă lucrurile la care am fost expuşi sau pentru care am fost programaţi, existente în lumea noastră internă sau externă. Omisiunile sunt acele părţi ale realităţii pe care le-am ignorat sau pe care nu le-am experimentat. E ca şi cum ai funcţiona pe o anumită frecvenţă radio şi ai ignora toate celelalte frecvenţe. Însă asta nu înseamnă că toate celelalte frecvenţe nu există, înseamnă doar că tu nu eşti conştient de ele. Distorsiunea constituie filtrul prin care vedem realitatea.”

Dr. Robert Anthony

Cine a determinat formarea acestor convingeri?

Mediul

 

Mediul în care trăim ne formează modul în care gândim şi acţionăm.

Părinţii îi influenţează pe copii. Până la vârstă adultă copiii aud tot felul de păreri şi le dau crezare, uneori, doar pentru că persoana respectivă este mai mare şi automat devine mai „cunoscătoare”. Şi pentru că ei  încă nu ştiu ce să creadă, se lasă uşor influenţaţi de ce spun cei din jur.

Ba, chiar se întâmplă ca şi la vârstă adultă, unele persoane să se ia după alţii şi să afirme lucruri pe care iniţial nu le-au crezut.

În ce priveşte convingerea, Dacă sunt fericit, ceva rău urmează să se întâmple, am auzit-o de foarte multe ori în copilărie şi nu numai.

Mi se tot întâmplă să aud: „era prea frumos ca să dureze…”,”era prea frumos să fie adevărat”, „Atâta veselie pe capul lor… parcă nu mai fac a bine”, „nicio minune nu ţine mai mult de trei zile” – lucrurile bune n-au cum să dureze. Şi tot aşa.

Pe măsură ce tot auzi aceste cuvinte, ajungi să le dai atenţie şi apoi le spui şi tu automat. Fără să te gândeşti prea mult.

E ca atunci când auzi o melodie şi la început nu-ţi place. Dar, pentru că le place celor de la radio şi o difuzează în mod repetat, după un timp, deşi nu-ţi place, te surprinzi că o fredonezi.

La fel e şi cu aceste convingeri. Le auzi atât de des, că nici nu mai realizezi că sunt părerile altora şi te influenţează. Pur şi simplu crezi că aşa trebuie să fie.

Experienţele tale

 

Experienţele tale sunt filtrele prin care îţi întăreşti sau negi acea convingere.

Poate că ai auzit o părere din jur şi iniţial nu ai crezut-o la nivel conştient. Dar ea a intrat în subconştient şi acolo rulează. Din când în când mai observi şi ce li se întâmplă altora. Alteori ajungi să ai parte de astfel de experienţe în mod personal şi acele convingeri să se întărească. Bineînţeles, e posibil ca acele convingeri să şubrezească.

Şi aceste experienţe sunt ca nişte profeţii care se împlinesc tocmai pentru că asta crezi. Sau nu se împlinesc aşa pentru că refuzi să le dai crezare.

Alex Danvers a început să creadă cu adevărat că după un moment de fericire personală are parte de un coşmar după ce i s-a întâmplat ceva. Pe când era copil, dacă îşi neglija responsabilitatea de a avea grijă de sora ei, i se întâmpla ceva neplăcut. Şi asta a confirmat părerea pe care şi ea a auzit-o, Că dacă eşti fericit, automat urmează să se întâmple ceva rău.

 

Modul tău de gândire

 

Nu în ultimul rând, propriul mod de a gândi şi interpreta lucrurile şi evenimentele vieţii te face să ai propriile convingeri.

O experienţă identică poate avea asupra două persoane efecte diferite. Una poate să creadă că a fost cel mai mare coşmar, în timp ce alta poate gândi că a fost o binecuvântare. Pe una o poate motiva şi pe alta opri.

În funcţie de modul în care internalizează acea experienţă şi o trece prin filtrul personal, se formează apoi alte convingeri.

Şi acele convingeri te pot ţine legat în „lanţuri virtuale” sau te pot mobiliza ca să ieşi din mediu şi să-ţi depăşeşti circumstanţele.

Cum te eliberezi de convingeri care te ţin pe loc?

 

Dacă ai depistat una sau mai multe convingeri care te blochează şi vrei să le schimbi, am pentru tine o tehnică de eliberare pe care o poţi descărca gratuit.

Acesta este un cadou pentru tine. Şi apropo de cadouri…

Pe data de 6 februarie este ziua mea de naştere şi m-am gândit să-ţi mai ofer un cadou. De aceea între 1-10 februarie ai 30% reducere la cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Preţul cărţii este de 27 de lei (de la 38 de lei) la care se adaugă taxele poştale de 10,5 lei.

Poţi să trimiţi comanda pe email la adresa fanica_rarinca@yahoo.com

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CUM SĂ ELIMINI CONFLICTELE SCHIMBÂND CONVINGERILE

„O convingere poate fi orice principiu călăuzitor, orice dicton, credinţă religiasă sau pasiune care poate da sens vieţii.”

„ Convingerile sunt nişte filtre organizatorice prestabilite pentru modul în care percepem ceea ce ne înconjoară.”

Anthony Robbins

In articolul pe care l-am scris pe 01 ianuarie, numit Ţi-ai stabilit obiectivele? îţi spuneam că luna aceasta o să-ţi scriu câte un articol pe săptămână, despre convingeri.

Astăzi îţi scriu despre convingerile care dau naştere la conflicte şi cum te poţi elibera de ele.

Săptămâna viitoare îţi voi scrie de modul în care îţi poţi da seama ce convingeri ai.

Pe data de 17 Ianuarie, susţin din nou seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

Peste două săptămâni o să-ţi dau o nouă perspectivă a ghinionului, a lipsei de pricepere.

Pe data de 28 Ianuarie voi face un workshop de şase ore la Galaţi, cu tehnici atât pentru eliberarea de rănile şi blocajele proprii, dar şi pentru a-ţi atinge potenţialul.

Iar în ultima săptămână a lunii, o să-ţi vorbesc de convingerile din subconştientul nostru şi cum se formează.

Aşa că, fii cu ochii pe email. Îţi pregătesc informaţii care să te ajute.

 

Convingerile noastre sunt nişte paradigme

 

Ce-ţi spune această poză? Ce vezi în ea?

Această poză şi următoarele două sunt preluate din cartea lui Stephen Covey Cele 7 trepte ale eficienţei. Poate că ai citit această carte şi s-ar putea să găseşti informaţia redundantă, pentru că nimeni nu poate înlocui stilul pe care-l are Stephen Covey. Dacă nu ai citit cartea, îţi recomand să o cauţi şi să o citeşti. Este extraordinară şi îţi poate schimba existenţa.

Revenind la poză.

Poate vezi o tânără sau o femeie în vârstă.

Autorul, spune că a lucrat cu grupe de oameni, în practică. La un grup le-a dat următoarea poză.

În timp ce celuilalt grup i-a dat această poză.

Le-a cerut să se uite la acea poză timp de 10 secunde, iar apoi, le-a arătat poza pe care ţi-am arătat-oprima dată. Reacţiile au fost surprinzătoare.

Îţi recomand să mergi şi să vezi din nou prima poză alb-negru (cea cu portretul).

Oamenii din sala de curs / seminar au început să se certe, spunând că ori este o domnişoară de vreo 25 de ani, ori este o femeie bătrână cu nasul coroiat.

Chiar şi după ce a afişat celelalte două poze, ca să vadă oamenii imaginea de ansamblu, tot au fost persoane care nu reuşeau să vadă şi cealaltă variantă.

Alţii, au reuşit să vadă ambele variante în acea poză, dar numai după un efort deosebit. Iar când s-au uitat a doua oară, au văzut din nou ceea ce au sesizat la început.

Ideea din acest test este să demonstreze că dacă o persoană îşi poate forma o convingere atât de puternică după ce a văzut o poză timp de 10 secunde, cât de puternice crezi că sunt convingerile pe care ţi le-ai făcut toată viaţa?

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi

 

Ai auzit vreodată replica asta?

Eu am auzit-o frecvent în filme. Iar filmele, au şi o sămânţă de adevăr. Poate că povestea este imaginară, dar conceptele psihologice sunt studiate cu atenţie.

 

Orice experienţă umană, orice ai spus, auzit, simţit, mirosit sau gustat vreodată este pus la păstrare în creierul tău.”

Anthony Robbins

 

De multe ori ne facem nişte convingeri pe baza experienţelor noastre, care oricum ar fi sunt subiective. Pentru că nimeni altcineva nu mai poate să simtă, să perceapă acea experienţă la el ca tine.

Tu ai un sistem unic de referinţă, şi internalizezi orice experienţă prin simţurile care sunt cel mai dezvoltate la tine.

Ca să-ţi dau un exemplu:

Doi fraţi primesc acelaşi tratament, acelaşi tip de educaţie, acelaşi gen de critici de la părinţi. Dar unul simte că părinţii lui nu l-au iubit, că au fost nişte părinţi groaznici şi ajunge să-i deteste. Celălalt simte că are cei mai grozavi părinţi din univers şi îi adoră.

Care dintre ei are dreptate?

Amândoi, desigur.

Pentru că fiecare a perceput fiecare experienţă prin canalele sale şi cu o anumită intensitate care au fost unice.

Indiferent ce se întâmplă, doi oameni nu pot simţi la fel o experienţă, chiar dacă e comună, chiar dacă e internalizată prin aceleaşi simţuri. Sigur există nişte factori foarte subtili care fac o diferenţiere.

În funcţie de acea experienţă care poate fi încadrată la plăcută sau dureroasă, fiecare persoană îşi va forma o convingere.

Unii consideră eşecul ca fiind o umilinţă, alţii ca pe o nouă şansă.

Cine are dreptate?

Amândoi, desigur.

 

Conflictele apar la confruntarea convingerilor

 

Oamenii aderă şi se grupează cu cei care au convingeri asemănătoare cu ale lor.

Atunci când se întâmplă să se întâlnească şi să discute despre subiecte cu convingeri diferite, apar conflicte.

Iată, câteva exemple.

Oamenii se ceartă când:

  • Au convingeri, simpatii şi priceperi politice diferite – e suficient să deschidem televizorul într-o campanie electorală şi să-i auzim cum se ceară. Dacă doi alegători obişnuiţi, oameni care nu au principii politice se întâlnesc şi discută despre cu cine votează s-ar putea să ajungă rapid la conflict, pentru că toate convingerile lor sunt diferite.
  • Au convingeri religioase Multe războaie pe Mapamond au pornit din cauza convingerilor religioase diferite. Dumnezeul meu e adevărat, al tău e fals. Credinţa mea e cea adevărată, credinţa ta e de doi bani.
  • Vorbesc despre echipa de fotbal favorită.

 

Şi fiecare dintre ei are dreptate, din propriul lor punct de vedere.

Motivul pentru care se ceartă este că îşi imaginează că adevărul lor este absolut. Convingerea lor este cea mai bună.

Şi atunci, caută să-l convingă cu forţa pe celălalt de convingerea sa. Să-i impună celuilalt să creadă ce crede el.

Ori acesta este cel mai puţin eficient mod de a-l convinge pe cineva.

Ba aş putea să spun că în loc să-l convingă că el are dreptate, mai tare îl stârneşte să-şi apere propria convingere.

E un conflict în care nimeni nu ascultă ce are de spus celălalt. Sau, dacă ascultă, o face doar pentru a-i da altă replică, a-i da peste nas celuilalt.

Din punct de vedere emoţional, cel agresiv este furios şi încearcă să-i bage minţile în cap celuilalt, iar cel agresat se simte umilit, călcat în picioare, că ce crede el este lipsit de valoare etc.

La sfârşitul conflictului, amândoi au o senzaţie de neîmplinire. Chiar dacă unul a cedat, celălalt poate se simte victorios, dar tot nu este pe deplin satisfăcut, sau fericit.

Cel „înfrânt” are şi el un gust amar şi se ceartă. „Trebuia să-i mai spun eu şi de aia şi de cealaltă.”

Dacă niciunul nu a cedat, s-ar putea să rămână resentimente la adresa celeilalte persoane.

Dacă se întâmplă să se cunoască, sau să fie persoane apropiate, ajung chiar să se urască şi să nu-şi mai vorbească.

Pentru că nu pot trece peste modul în care s-a desfăşurat conflictul şi peste modul în care s-au simţit.

Pentru că foarte mulţi, trec la jigniri şi atacuri la persoană, atunci când nu-l poate convinge.

Sunt foarte multe persoane care confundă o convingere sau un comportament cu persoana însăşi şi atunci când sunt nemulţumiţi de rezultat, trec la atacul persoanei.

„Crezurile noastre, indiferent dacă sunt adevărate sau false, ne structurează într-un mod care configurează însăşi anatomia şi fiziologia sistemului nostru nervos. Creierul, consolidează în permanenţă ceea ce noi credem că este adevărat, indiferent dacă este adevărat sau nu. în esenţă, noi ne trăim viaţa condiţionaţi de o realitate programată care ne poate abate de la drumul nostru şi ne poate duce acolo unde nu ne dorim să fim. În felul acesta pot apărea sentimente de neajutorare, victimizare, depresie şi chiar disperare.”

 Dr. Robert Anthony

 

Cum putem să liniştim conflictele

 

Evită să faci atacuri la persoană

 

Faptul că altcineva are o părere diferită de a ta, nu înseamnă că este prost, tâmpit, idiot sau cum îl mai consideri. Pur şi simplu, acceptă că alţii au păreri diferite de ale tale.

Priveşte lucrurile din mai multe puncte de vedere

 

În momentul în care eşti o persoană deschisă şi înţelegi că nu stăpâneşti adevărul absolut, eşti dispus să asculţi şi ce are celălalt de spus.

 Caută să nu-i mai controlezi pe alţii

 

Multe conflicte se nasc nu doar din opoziţie de păreri cât mai ales din dorinţa unuia dintre participanţii la dispută de a domina dialogul, dea avea dreptate tot timpul.

Dorinţa ta de a-i controla pe alţii şi a-i face să spună ca tine, spune multe despre tine, despre (ne)încrederea în tine însuţi.

Şi-apoi există o vorbă care spune: „vrei să ai dreptate sau să ai bani” pentru că nu le poţi avea pe amândouă.

Sau, poate  putem adapta zicerea la vrei să ai dreptate sau prieteni?

 

Dacă ai fi în locul celuilalt, cum ai proceda?

 

De multe ori, conflictele se nasc din critică excesivă din partea unor sceptici foarte binevoitori care ştiu foarte bine doar cum trebuie acţionat sau gândit.

În multe filme am auzit expresia: Dacă ai fi în locul meu, cum ai proceda? Dacă ai fi în locul meu ce ai crede?

Această întrebare ajută interlocutorul să se vadă pe sine în situaţia respectivă şi cum ar proceda el, nu cum ar trebui să procedeze. Şi evident, detensionează atmosfera şi conversaţia.

 

Schimbă poziţia / locul

 

Uneori, doar schimbând locul în care stai te ajută să vezi sau să auzi sau chiar să simţi lucrurile în mod diferit decât cum le vedeai înainte.

  • Şi, pentru că sunt pasionată de filme, iată, o comedie din care poţi învăţa cum poţi să-ţi schimbi părerea, convingerea şi, de ce nu comportamentul. Filmul pe care ţi-l recomand se numeşte Vinerea Trăsnită (denumirea originala Freaky Friday).

Convingerile pe care le ai te pot bloca sau te pot ajuta în viaţă, te pot face nefericit sau fericit.

Tu alegi!

Dacă vrei să afli şi alte metode prin care să-ţi poţi schimba convingerile şi să devii mai fericit, îţi recomand şi seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! din 17 ianuarie la Galaţi.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă o faptă bună şi share-uieşte şi pentru prietenii tăi.

Mulţumesc!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

(NE)IUBIREA DE SINE

Discutam la un moment dat cu o doamnă despre tehnicile de eliberare emoţională EFT pe care le practic pentru a mă elibera de emoţii care au impact negativ asupra mea. Aceste tehnici sunt prezentate mai pe larg în cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Şi pentru că tehnica foloseşte o formulă de început pe punctul Karată, care sună cam:

Chiar dacă, simt emoţia de…aleg să mă iubesc şi să mă accept aşa cum sunt.”

Şi această doamnă îmi spune că dacă spui prea des, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt ajungi să dai în narcisism.

În acel moment m-am blocat. N-am ştiut ce să-i răspund. Simţeam că nu are dreptate, dar n-am îndrăznit să mă contrazic. I-am spus doar că nu e acel gen de iubire şi cam atât.

Acum, pentru că între timp, m-am confruntat şi cu o altă persoană care a început să plângă la această formulă, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt, şi pentru că nu se poate iubi m-am gândit că este absolut necesar să aduc lămuriri despre iubirea de sine.

Îmi amintesc că în Noul Testament, la întrebarea lui Iisus, un apostol a răspuns că Cea mai mare poruncă din lege este să iubeşti pe domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta… şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Plecând de la acest verset se nasc două-trei întrebări:

  1. Cum ai putea să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, dacă pe tine nu te iubeşti?
  2. Cum ai putea aştepta ca altcineva să te iubească, să te aprecieze, dacă tu nu o faci?
  3. Dacă tu nu poţi găsi un singur lucru bun la tine pentru care să te iubeşti, cum te poţi aştepta ca ceilalţi să găsească?

 

Iată câteva idei, despre care vreau să vorbesc astăzi cu tine.

Ce nu este şi ce este iubirea de sine?

 

Iubirea de sine NU ESTE:

  • narcisism – dacă te admiri în oglindă, înseamnă că îţi place de tine, că te simţi bine în corpul tău. A fi narcisist, nu înseamnă să te iubeşti, ci să fii obsedat de propria ta persoană.
  • egoism – să te iubeşti nu te face egoist, ci altruist. Pentru că realizezi că exişti printre oameni şi ei, ca şi tine sunt Creaţia lui Dumnezeu.
  • să te crezi deasupra celorlalţi oameni – să te iubeşti înseamnă să-i iubeşti şi să-i apreciezi şi pe alţii.

 

Ce înţeleg eu că ESTE IUBIREA de sine?

  • Iubirea de sine este atunci când te accepţi aşa cum eşti, indiferent de calităţi sau defecte. Pentru că şi Dumnezeu te iubeşte şi te acceptă aşa cum eşti.
  • Iubirea de sine este atunci când, indiferent cum arăţi, te simţi bine în corpul tău, în pielea ta.
  • Să te iubeşti, înseamnă să apreciezi şi să te feliciţi pentru tot ce faci bine.
  • Să fii focusat mai mult pe calităţile tale, fără să ignori sau să acoperi defectele, înseamnă să te iubeşti.
  • Să te uiţi în oglindă şi să vezi o scânteie din Divinitate, înseamnă să te iubeşti.
  • Să te iubeşti, înseamnă să ai grijă de sănătatea şi de viaţa ta, pentru că acestea sunt daruri de la Dumnezeu.
  • Să te iubeşti, înseamnă să fii recunoscător că eşti unic şi special. Pentru că nicio altă fiinţă pe toată suprafaţa planetei nu mai este ca tine. TU EŞTI O RARITATE. Eşti o piatră preţioasă cum nu mai este alta.
  • Să cauţi zi de zi să faci acele lucruri mărunte care te fac fericit, care te împlinesc, înseamnă că te iubeşti.
  • Să te ierţi, chiar dacă mai şi greşeşti, e un semn că te iubeşti.
  • Să fii bun cu ceilalţi, să fii altruist, să ierţi, să inspiri, să ajuţi pe cei din jur, înseamnă să te iubeşti pentru că tot ce faci altora, se întoarce la tine.
  • Să te iubeşti înseamnă să ai demnitate, să te respecţi, să ai atitudine de învingător, pentru că Dumnezeu nu a creat rebuturi sau rataţi.
  • Când crezi în tine, crezi în Dumnezeu şi atunci te iubeşti.

 

De unde apare această lipsă de iubire de sine?

 

Cred că la fiecare persoană această lipsă de iubire de sine poate apărea în diferite perioade ale existenţei.

Totuşi, sunt foarte înclinată să cred că rădăcinile acesteia vin din copilărie.

Iată, mai jos câteva surse de unde se trage lipsa de iubire de sine:

  • Lipsa de iubire de sine se naşte din comparaţiile părinţilor asupra copiilor, altul e mai bun, mai frumos, mai deştept, mai cuminte decât tine. Mai multe detalii aici şi aici.

  • Neiubirea de sine se naşte din etichetele şi cuvintele dure adresate de părinţi copiilor: eşti prost, de nimic nu eşti în stare, pe tot ce pui mâna – strici, se putea să nu o dai în bară? etc.

  • Criticile dese la adresa copiilor sau a acţiunii acestora duc la slaba apreciere de sine.

  • De asemenea şi standardele foarte ridicate ale unor părinţi care duc perfecţionismul la limita extremă. Aceştia se aşteaptă ca (deşi ei nu sunt perfecţi), să fie copiii lor. Şi tot fac presiuni asupra lor ca să-i determine să-şi depăşească potenţialul, să dea mai mult din ei, să obţină rezultate mai bune. Iar dacă copilul nu face faţă îl ceartă aspru, îl critică şi ei cred că aşa îl motivează.

Legat de acest aspect am avut multe cazuri de elevi cu potenţial mediu, dar duşi de părinţi la şcoli cu pretenţii, în clase cu elevi foarte buni şi fac presiuni asupra copilului să se ridice la înălţimea acestora. Mi s-a întâmplat ca atunci când elevul respectiv, ia o notă mai mică decât restul clasei, să înceapă să plângă pentru că se teme de ceea ce urmează să primească acasă.

Şi probabil o să spui, că într-o clasă cu elevi foarte buni acel copil va face eforturi mai mari pentru că rolul competiţiei este să-i motiveze pe copii.

Aş vrea să-ţi spun că, doar colericii sunt motivaţi de competiţie. Celelalte personalităţi nu prea sunt.

Iar dacă copilul este flegmatic, nici măcar nu-i pasă de competiţie. Ba, chiar dimpotrivă. În schimb, dacă este permanent tocat la cap că trebuie să se ridice la nivelul lui X sau a lui Y din clasă, s-ar putea să-i scadă permanent motivaţia.

Pe de altă parte, această presiune continuă a părinţilor, duce şi la o frustrare foarte mare, iar copilul începe să-şi spună niciodată n-o să fiu atât de bun ca X, sau niciodată n-o să fiu bun să fac cutare sarcină…

Şi cu cât îşi spune mai des copilul aceste cuvinte, cu atât scade randamentul şi chiar motivaţia lui.

Îmi amintesc de filmul What happens în Vegas, că unul din personaje are un conflict cu tatăl lui, pentru că „…niciodată n-ai fost mulţumit de mine. Îmi amintesc că jucam basket şi de fiecare dată, când eram pe punctul de a atinge înălţimea aruncării, îmi ridicai şi mai mult ştacheta. Şi asta mă făcea să simt că niciodată nu-mi dai şansa să ating acel nivel.”

Sunt unii părinţi care uită că ei nu sunt perfecţi şi copiii sunt, de fapt, copii cu un potenţial limitat.

 

Cum îţi dai seama că o persoană nu se iubeşte?

 

În primul rând are o foarte slabă încredere în sine.

Apoi,

  • Refuză un compliment, un serviciu, un cadou. Pentru că nu se simte confortabil să primească.
  • Este timidă. De multe ori are impresia că NU MERITĂ iubire, atenţii, cadouri, servicii etc.
  • Crede că DERANJEAZĂ pe ceilalţi şi nu are curajul să ceară ce are nevoie.
  • Îşi face tot timpul mai întâi autocritica. Sau întotdeauna. Şi aproape niciodată nu spune ceva drăguţ despre sine.
  • Este copleşită, dacă îi arăţi că eşti drăguţ cu ea. Ca şi când, te-ai deranjat să-i faci ei un favor peste măsură, cu acel gest.
  • Este foarte nefericită.

 

Ce poţi să faci ca să te iubeşti mai mult?

 

Sunt foarte multe lucruri pe care le poţi face ca să te iubeşti, să te respecţi mai mult şi să fii mai fericit.

În cartea pe care am scris-o, „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”, am inclus un capitol întreg, de 31 de pagini, cu sfaturi care să te conducă la iubirea de sine şi la fericire.

Iată, câteva dintre subtitlurile acestui capitol:

  • Exagerează-ţi defectele
  • Notează cel puţin cinci lucruri care-ţi plac la tine
  • Învinge consiliul de voci critice din mintea ta
  • Recadrează situaţiile stresante
  • Ţine un jurnal al bucuriilor
  • Fii tu însuţi, nu te mai gândi la gura lumii etc.

Aici, găseşti un extras din carte despre aceste sfaturi.

În plus, dacă vrei să fii fericit şi să-i ajuţi şi pe ceilalţi, poţi să le faci cadou o astfel de carte (după ce ţi-o faci cadou ţie).

Până pe data de 22 Decembrie, îţi fac o ofertă cu trei pachete diferite de preţ, în care poţi achiziţiona cartea atât pentru tine, cât şi ca să o poţi oferi cadou de sărbători celor dragi.

AI NEVOIE DE O IDEE PENTRU CADOURILE DE CRACIUN?

Ai nevoie să faci mai multe cadouri şi eşti în dilemă pentru că nu ştii ce să cumperi?

O carte este întotdeauna o alegere extraordinară atunci când vine vorba de cadouri şi eşti neinspirat.

Aşa că, pentru a te ajuta mai mult, vin în sprijinul tău cu o ofertă de reducere pentru cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Până pe data de 22 decembrie, ai trei pachete şi trei oferte de preţ pentru cartea mai sus numită.

În dreptul fiecărei oferte ai un cod. Comandă, folosind codul pachetului prin sms la nr. de tel 0746 940 323 sau pe email la adresa fanica_rarinca@yahoo.com.

Notă*. Pentru comenzile din afara oraşului Galaţi la preţul pachetului se adaugă taxele poştale.

 

Dac ţi-a plăcut acest articol, fă un gest frumos şi pentru prietenii tăi şi distribuie-l! Mulţumesc!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

PROIECŢIILE – Un mod de a-i jigni şi răni pe ceilalţi

Eram în autobuz, mergeam cu băiatul la creşă. Dar pentru că un băieţel de 2,5 ani se plictiseşte repede de acelaşi drum în fiecare zi, la un moment dat, vrea să se dea jos de pe banchetă şi să plece. Eu îl opresc. Nu-i dau voie să iasă pe interval, unde ştiu că la o oprire bruscă a autobuzului, se poate accidenta.

El începe să plângă. Încerc să-l liniştesc vorbindu-i de ceea ce-i place să vadă pe fereastră! Hai să vezi panoul cu troli! Hai să vezi tramvaiul! Uite banca cu bani! Ce culoare are maşina aceea? Etc. Uneori funcţionează. Îl atrag înapoi pe scaun şi se uită frumos pe fereastră şi răspunde la întrebările mele. Alteori, însă, continuă să plângă şi nimic din ce-i propun eu nu i se pare destul de interesant.

Atunci, cineva din apropiere, începe să-i spună: Vai ce ruşine! Un băieţel aşa de mare şi să plângă! Ruşine!

La drept vorbind, îmi vine să-i spun vreo două vorbe persoanei care intervine „atât de delicat în educaţia copilului meu”, dar mă stăpânesc.

Mă întreb. De ce ar trebui să-i fie ruşine unui copil că plânge? De ce să-i fie ruşine unui copil să-şi exprime durerea pe care o simte?

Şi răspunsul vine destul de repede, (mai ales după ce am citit ceva cărţi pe tema inteligenţei emoţionale).

Pentru că mama simte ruşine. Îşi imaginează ochii tuturor călătorilor că se îndreaptă spre ea şi o apostrofează critic să-l facă să tacă! Sau că o acuză că nu e o mamă bună. Sau… scenariile pot continua cu diverse situaţii.

Şi atunci, pentru că presiunea sentimentului de ruşine este prea mare şi prea greu de suportat, o aruncă asupra copilului, spunându-i că e ruşine să plângă.

 proiectiile

Ce sunt proiecţiile şi cum funcţionează?

Sunt absolut convinsă că ai văzut un video-proiector. Acesta ia o imagine dintr-un loc (calculator, laptop) şi o arată mărită, pe un ecran – în altă parte.

Dacă obiectivul prin care trece imaginea este murdar, este pătat, şi imaginea proiectată va apărea murdară sau pătată. Dacă acel cablu care face conexiunea dintre calculator şi video-proiector este defect, şi imaginea respectivă va avea culori diferite. (Numai să urmăreşti o proiecţie într-o imagine de roz-bombon)!

La fel se întâmplă şi cu proiecţiile pe care noi oamenii le facem asupra altor persoane. Vedem în alţii propriile noastre defecte şi îi certăm că sunt ale lor.

În momentul în care vezi calitatea denaturată a ceea ce proiectezi, te deranjează. Până atunci nu observai că faci o proiecţie.

Deşi, la fel de bine, proiectezi asupra altora şi calităţile tale. Şi le vezi tot mai mari, mai frumoase, mai spectaculoase la alţii şi mai mici sau le negi complet la tine.

 

Ce proiecţii dureroase fac în general adulţii asupra copiilor?

În afară de sentimente de ruşine, adulţii mai proiectează asupra copiilor alte aspecte dureroase:

  • Defectele proprii – În articolele Oamenii raniti, rănesc alţi oameni şi Aruncatul cu noroi – am scris despre faptul că atunci când oamenii aruncă jigniri în stânga şi în dreapta, de fapt, vorbesc despre ei. Îi jignesc pe ceilalţi pentru că îşi văd mărite defectele prin puterea proiecţiei asupra altora. Şi psihologii spun că cu cât te deranjează mai tare un defect al unei persoane, cu atât îl ai tu. Dacă te deranjează că cineva e dependent de băutură, şi tu ai o dependenţă. Nu neapărat de băutură, dar la fel de mult nu te poţi stăpâni, când eşti faţă-n faţă cu ceea ce-ţi produce plăcere.;
  • Temerile şi îngrijorările personale. Dacă un părinte are diferite motive să se teamă sau să fie îngrijorat, s-ar putea să le proiecteze asupra copilului, ca şi acesta să se simtă îngrijorat şi temător;
  • Vinovăţia – este cel mai uşor de proiectat. De fiecare dată când un adult se simte vinovat de ceva ce a făcut şi simţea că nu trebuia, va da vina pe alţii. Va găsi mereu vinovaţi în exterior. Şi adesea, îşi va proiecta această vinovăţie, însoţită de furie;
  • Neîmplinirile. Foarte interesant să urmăreşti cum un părinte îşi forţează copilul să meargă la X Liceu sau Facultate ca să urmeze o meserie pe care el n-a putut să o practice. De ce? Pentru că s-a lăsat oprit de acele obstacole care apar în mod inevitabil în calea viselor personale. Pentru că nu a avut tăria să lupte pentru ele. Şi are un sentiment de regret, şi acesta îl determină să-şi convingă copilul că acea meserie este perfectă pentru el. Ca prin copil, să simtă că şi-a împlinit el un vis. DAR CUM RĂMÂNE CU VISUL COPILULUI?

Ce efecte au proiecţiile?

  • răni emoţionale greu de purtat care ajung să te afecteze foarte mulţi ani sau chiar toată viaţa şi care, înconştient te fac să-i răneşti pe ceilalţi în acelaşi fel în care ai fost rănit;
  • relaţii tensionate;
  • stres;
  • nefericire.

Îmi amintesc despre un fragment din cartea Fără limite scrisă de Jillian Michaels. O persoană se plânge de faptul că şeful îi face zile fripte, că se poartă oribil cu ea. Apoi, este întrebată acea persoană,

Doar cu tine se poartă şeful aşa?

-A, nu! Aşa e cu toată lumea.

– Atunci, nu tu ai o problemă, ci el. Îi vede pe toţi ca pe nişte duşmani, în funcţie de proiecţiile pe care le face.

Ulterior s-a discutat şi cu acel şef de ce se poartă aşa.

-Pentru că situaţiile astea îmi amintesc de părinţii mei şi de modul în care m-au făcut să mă simt nesigur pe mine.

Ce ar trebui să îţi transmită acestea?

  • Inţelegere. În momentul în care realizezi că toate cuvintele jignitoare pe care ţi le adresează cineva nu au legătură directă cu tine, ci cu persoana de la care pleacă îţi este foarte uşor să înţelegi ce coşmar trăieşte. Poţi să empatizezi cu ceea ce simte şi o poţi ajuta mult mai uşor.
  • Iertare. Evident, cuvintele jignitoare, pot fi foarte uşor iertate, atunci când ai înţeles că toate acestea sunt proiecţii, ale modului în care acea persoană şi-a văzut o faţetă a sa în oglindă. După ce înţelegi că acele cuvinte grele nu sunt despre tine, ci despre el, e mult mai uşor să ierţi.
  • Un semnal de alarmă pentru tine. Ori de câte ori vezi ceva care te deranjează la alţii, problema nu este la ei, ci la tine. Nu e nevoie să-i schimbi pe ei, ci ar fi de dorit să iei în calcul schimbarea ta.

Dacă vrei să afli mai multe despre cum te poţi elibera de sub puterea proiecţiilor şi să fii liber ca să redescoperi fericirea, te invit la un seminar gratuit. Detalii, aici.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te rog, distribuie-l şi prietenilor tăi!

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Cum Te Poti Elibera De Comparatiile Care Dor

Despre Comparaţii care strică relaţiile am mai scris.

Subiectul acestui articol si al urmatoarelor doua a reprezentat punctete de discutie intr-o emisiune televizata la RTV Galati-Braila. Aici doar detaliez, in stilul meu caracteristic. Dupa ce fac rost si de linkul emisiunii, ti-l trimit.

Acum aş vrea să îţi vorbesc despre modul în care aceste comparaţii sunt răni care te pot afecta pentru tot restul vieţii.

 

Originea acestor comparaţii

 

Comparaţiile asupra copiilor se fac atât în familie, cât şi în şcoală.

Să le luăm pe rând.

In familie, părintele îşi compară copiii proprii atât unii cu alţii, cât şi cu alţi copii din exterior.

Există o vorbă care spune că aşa cum degetele de la o mână nu se aseamănă între ele, tot aşa nici copiii unei familii nu se aseamănă.

Şi totuşi, atât de mulţi părinţi îşi compară proprii copii pentru că nu sunt la fel cu alţii, sau cu fraţii lor.

În cartea sa, Cum să devii o persoană nouă până vineri, dr. Kevin Leman, spune că într-o familie, primul copil este copilul model, copilul perfect – dacă vrei.

Părintele are suficientă dăruire şi îi oferă acestuia dragostea şi atenţia de care are nevoie. Îşi face timp să-i explice de ce e bine şi de ce nu e bine să facă anumite lucruri. În schimbul acestei atenţii şi iubiri, copilul îl recompensează pe părinte devenind cuminte, ascultător, harnic, silitor etc. este copilul cu care adesea părintele se mândreşte.

Dacă al doilea copil vine aproape imediat după primul, părintele deja nu mai are timp. Atenţia şi timpul său sunt împărţite între cei doi copii ai săi şi alte responsabilităţi pe care le are. Nu mai are dispoziţia să-i explice celui de-al doilea copil ce e bine şi ce nu. La nivel subliminal are impresia că dacă i le-a explicat celui mare, al doilea, le ştie automat.

Prin urmare al doilea copil, simte că nu mai beneficiază de tot atât de multă atenţie şi iubire din partea părinţilor. Şi pentru că realizează că fratele / sora mai mare este copilul perfect, crede că nu poate intra în competiţie cu perfecţiunea. Aşa că schimbă modalitatea de a atrage atenţia părinţilor asupra lui.

Este mai sensibil, mai plângăcios, mai fluşturatic, ceva mai năbădăios, mai înclinat spre obrăznicii.

Şi atunci părintele, cumva ajunge la exasperare. Parcă n-a fost atât de greu la primul copil.

Şi începe să-i reproşeze şi să-l compare cu primul copil.

De ce nu stai cuminte? Ia uite, fratele tău /sora ta cum stă cuminte! Tu de ce nu poţi?

De ce nu poţi să înveţi? Ia uite la fratele tău / sora ta cum învaţă? Ce ai de făcut toată ziua? Ai aceleaşi condiţii ca fratele tău / sora ta. Ce-ţi lipseşte?

Fratele tău / Sora ta pe când era ca tine ştia să facă aşa şi aşa… tu nu eşti la fel de deştept / harnic etc.

Cred că ai înţeles modelul.

Deşi intenţia părintelui este foarte bună, ca să-l motiveze pe copilul lui, urmând exemplul fratelui sau surorii mai mari, rezultatele sunt departe de ceea ce intenţionează părintele.

Uneori, copilul este comparat cu alţi copii din mediul în care trăiesc sau circulă ocazional.

Dacă copilul plânge pentru că se plictiseşte în mijlocul de transport, părintele s-ar putea să găsească rapid pe cineva foarte cuminte cu care să-l compare:

Ia uite la bebeluşul / copilul acela, cât e de cuminte! Nu ca tine atât de obraznic!

Eşti o obrăznicătură!

Tu eşti cel mai obraznic copil! …etc.

 

Şi ghici ce se întâmplă?

22534905108_71b604cd48_o

Cu cât îi spune copilului acest gen de expresii negative, cu atât copilul devine şi mai şi.

Pe de o parte este Legea Atracţiei Universale care spune că pe ceea ce te concentrezi, aceea creşte. Deci, atât timp cât părintele se focusează doar pe ce nu face copilul bine, cu atât acesta devine şi mai obraznic, mai plângăcios, mai leneş, mai nemotivat.

Pe de altă parte, există o altă vorbă celebră care spune, Spune-i copilului nu cum este, ci cum vrei să devină! Deci dacă unui copil obraznic îi spui în mod constant că e cuminte, o să devină cuminte, doar pentru că tu ai încredere că va deveni. Dar dacă continui să-i spui că este obraznic, va deveni şi mai obraznic. Pentru că aşa l-ai numit.

În plus, în articolul numit Orezul fiert reacţionează la cuvinte, ţi-am ataşat un video ca să vezi ce efect au cuvintele cu energie negativă asupra orezului fiert.

Îţi poţi imagina ce efect negativ va avea asupra minţii unui copil care nu poate atinge standardele tale privind cuminţenia, hărnicia, motivaţia etc. şi cu cât continui să-l (de)motivezi dându-i drept exemplu pe alţii, cu atât nu va face ce te aştepţi de la el.

In şcoală – chiar faptul că primesc note pentru cât de bine au învăţat lecţia, este o modalitate de a-i compara, de a-i ierarhiza şi de a aduce competiţia între elevi.

Şi un elev de nota cinci, s-ar putea să-şi spună, la nivel subliminal, că Eu sunt mai slab decât X care este elev de zece. Eu nu sunt atât de bun cum este Cutare.

Pe de altă parte, atât părinţii cât şi profesorii s-ar putea să pună presiune pe elevul care are rezultate mai slabe: Elevul X (de nota zece /foarte bine) cum poate învăţa şi tu nu poţi? Ţie ce-ţi lipseşte?

Efectele comparaţiilor pe termen lung

Începând din adolescenţă, copiii care au fost frecvent comparaţi cu alţii, caută să se răzbune pe tot ceea ce au avut de înghiţit. Şi devin: rebeli, răzvrătiţi, nemotivaţi – pentru că Ce rost mai are să fac ceva, orice, pentru că oricum nu fac bine, şi oricum voi fi certat – în timp ce X va fi mereu ridicat în slăvi?

Aşa cum spuneam mai sus, intenţia părintelui este pozitivă.

Rezultatele, însă sunt departe de ce speră părintele să obţină.

In mintea copilului comparat şi găsit inferior tot timpul, se formează câteva imagini şi etichete despre sine:

  • nu sunt bun de nimic;
  • nu sunt la fel de bun ca X Perfecţiune
  • mama / tata nu mă iubeşte ca pe X Perfecţiune
  • niciodată n-o să fiu în stare să fac…, să fiu…, să devin…
  • mama şi tata şi-ar fi dorit ca X Perfecţiune să fie copilul lor,
  • sunt o ruşine pentru mama şi tata etc.

Un alt efect al comparaţiilor îl reprezintă invidia şi ura. Dacă un copil a fost comparat în mod frecvent cu aceeaşi persoană, pentru că orice va face nu va reuşi să o ajungă din urmă, va căuta să o saboteze pe cealaltă. O va mânji cu noroi ori de câte ori are ocazia şi va face ceva ce nu-i este pe plac. Va face tot posibilul ca să scadă, să micşoreze imaginea celeilalte persoane în ochii părinţilor, ai profesorilor, sau în ochii lumii. Persoana cu care a fost comparată devine hoţ, necinstit, o persoană cu două feţe care îi păcăleşte pe toţi, mai puţin pe cel comparat la modul negativ.

Aşa că dacă ţi se întâmplă să auzi că copilul tău se plânge de incorectitudinea altor copii, mai întâi verifică. E posibil să fie doar o interpretare invidioasă a copilului care a fost mereu comparat şi umilit în comparaţie cu modelul.

Pe de altă parte, ura se va extinde şi asupra părinţilor. Copilul astfel comparat, îşi va dori să iasă de sub autoritatea părinţilor permanent nemulţumiţi de ceea ce face. Îşi doreşte să fie independent şi să dovedească el ce poate face. Şi caută să plece cât mai departe de influenţa părinţilor. Îşi doreşte să ajungă într-un loc în care să nu mai fie comparat cu X sau cu Y.

Îşi doreşte să ajungă suficient de puternic încât să dovedească el ce poate.

Dar deja e programat.

Mintea lui, oricât de bine intenţionată ar fi, are deja programe cu viruşi care permanent îl va face să se compare singur cu ceilalţi. Poate că nu mai aude vocea părinţilor în realitate, care îl compară cu X sau cu Y.

Însă aude ecoul vocii lor. Vocile din mintea lui creează ecouri ale vocilor părinţilor şi ajunge să se compare singur în mod negativ cu alţii.

La vârsta adultă, aceste răni se vor adânci şi persoana va gândi despre sine toate cele de mai sus:

  • Nu sunt bun de nimic.
  • Orice-aş face, fac greşit tot timpul.
  • Nu sunt la fel de bun ca… etc.

Toate aceste gânduri şi etichete despre tine, te vor bloca şi mai mult de la a obţine tot ceea ce îţi doreşti.

 

Ce să faci ca să nu mai compari copiii?

Dacă acestea sunt câteva dintre consecinţele negative ale modului în care părinţii îşi compară proprii copii, atunci ce soluţii ar putea fi pentru ca părintele să nu-şi mai compare copilul şi să nu-l mai rănească?

  • Găseşte un singur lucru bun pe care îl face copilul tău şi laudă-l pentru cât de bine-l face. Laudă-i răbdarea, perseverenţa de a face exact acel lucru care-l pasionează pe copil.
  • Laudă-l pe copilul tău în faţa altor adulţi, astfel încât copilul tău să te audă. Auzind vocea ta plină de mândrie că vorbeşte despre el, se va simţi iubit şi valoros. Şi îţi va răsplăti cu rezultate din ce în ce mai bune.
  • Compară-l cu el însuşi, nu cu alţii. Fiecare persoană, chiar şi un copil are valori şi standarde proprii după care se ghidează în tot ce face. Dacă îl lauzi cu sine însuşi şi observi progresul – faţă de acum un an, cu siguranţă, va deveni şi mai motivat să facă chiar mai mult.

Spre exemplu, eu, zilele trecute m-am uitat pe calendarul programelor de dezvoltare susţinute de Andy Szekely.

Dacă mă compar cu el, s-ar putea să-mi spun: Doamne câte reuşeşte să facă omul acesta! Eu parcă sunt un melc pe lângă el. Numai că el face acest gen de acţiuni de 20 sau 25 de ani. Cu siguranţă aceste acţiuni au intrat pe pilot automat şi mai are şi o echipă care îl ajută. Deci rezultatele lui devin din ce în ce mai spectaculoase şi se deplasează cu viteză tot mai mare, iar eu mă văd ca pe un melc.

Dar dacă mă compar cu mine, cea care eram anul trecut constat că:

  • Anul trecut aveam 85 kg, acum am 65.
  • Anul trecut aveam o carte începută să o scriu, dar nu ştiam dacă o să am suficient curaj să o şi public. Anul acesta am şi publicat-o şi am început procesul de recuperare a investiţiei făcute în dezvoltarea mea.
  • Anul acest am avut curajul să mă lansez în domeniul susţinerii de seminarii şi workshopuri prin care să-i ajut pe alţii, aşa cum alţii m-au ajutat pe mine.
  • Anul trecut, mă luptam cu stresul şi alte emoţii negative, anul acesta simt că am început să mă eliberez şi să-i pot ajuta tot mai mult pe cei din jurul meu.

Dacă ai fost rănit în copilărie şi ai deja răni cu care te blochezi, cum poţi să te eliberezi de ele?

Iată câteva resurse care m-au ajutat pe mine:

  • Cartea Fără limite – scrisă de Jillian Michaels
  • Seminarul şi workshopul – Atrage abundenţa în viaţa ta

De asemenea, îţi recomand şi cartea pe care am scris-o pentru tine, ca să te ajute în acelaşi fel în care m-a ajutat pe mine: Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! În carte găseşti 8 tehnici de lucru ca să te eliberezi şi 54 de sfaturi despre cum să devii mai fericit.

Până pe data de 4 decembrie o poţi achiziţiona cu o reducere de 25%.

Sau seminariile gratuite pe care le-am conceput şi le susţin ca să te ajute cât mai mult.

În această lună, la Galaţi, Centrul de Afaceri Dunărea, sala President.

În data de 7 decembrie 2016, ora 18. (Te invit să vii cu 15-30 minute mai devreme ca să-ţi ocupi locul)

Cât durează? Trei ore.

Cât costă?

E gratuit. Costul de chirie al sălii îl suport eu personal. De ce? Pentru că vreau să te ajut cu informaţii pe care le-am structurat cât mai logic ca să te ajute cât mai mult.

Dă click pe  linkul de înscriere şi completează formularul ca să-ţi ocupi un loc în sală! De ce să amâni?

Înscrie-te chiar acum!

Dacă ţi-a plăcut acest material, fă o faptă bună şi pentru prietenii tăi şi Share-uieşte.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

SUNT ATÂT DE OCUPATĂ, CĂ N-AM TIMP SĂ BEAU APĂ

Cred că eşti o persoană minunată care vrea să se bucure de viaţă, de sănătate, de munca pe care o face şi de familia pe care o are.

Pentru asta este nevoie să-ţi respecţi sănătatea şi starea naturală de fericire.

Pentru că mult prea multe persoane îşi vând sănătatea ca să câştige mai mulţi bani, să avanseze în carieră, să fie altora de folos, să nu-i dezamăgească pe prieteni sau şefi şi uită că apoi, s-ar putea să fie nevoiţi să-şi dea banii ca să „cumpere” înapoi sănătatea. Şi nu întotdeauna e posibil.

go_green_hires

 

In perioada de lansare a cărţii, m-am dus într-o zi la poştă să trimit coletele cu cartea celor care au solicitat-o. Mai erau cam 50 de minute până se termina programul. Pentru că a fost prima dată când am trimis un număr mai mare de colete, n-am ştiut că poţi să rezolvi totul mult mai uşor, dacă ai un borderou făcut de acasă cu datele necesare. Aşa că aveam doar foaia pentru expediere a coletului. Ceea ce însemna un volum mult mai mare de muncă pentru doamna de la poştă.

În momentul în care am ajuns la ghişeu, doamna care se ocupa de primirea coletelor a început să spună că nu se mai poate ocupa şi de coletele mele pentru că: De la începutul programului nu am avut timp să merg nici măcar la toaletă.

Primul meu gând a fost: Şi eu ce vină am?

Apoi a început să-mi spună că trebuie să se ocupe, şi de înregistrarea coletelor pe care deja le-a primit pentru că oamenii aceia au plătit. Iar eu i-am atras atenţia că am ajuns la ghişeu în timpul programului afişat, ca să lucreze cu publicul. Până la urmă, a acceptat să se ocupe de coletele mele, dar în tot acest timp s-a uitat la ceas din minut în minut. Şi tot timpul spunea supărată că a fost atât de aglomerat toată ziua, că nu a avut timp să meargă la toaletă şi că o doare capul de nu se mai poate concentra la ceea ce are de făcut.

Iar eu personal n-aveam nimic împotrivă ca ea să-şi ia o pauză de câteva minute ca să-şi satisfacă propriile nevoi de bază, însă voiam să pot beneficia de expedierea coletelor.

Oricum, mi-am dat seama care era tiparul emoţional şi rana emoţională de care suferea.

 

In altă situaţie, discutam cu o colegă care punea kilogramele ei pe seama faptului că nu are timp să mănânce în cursul zilei şi mănâncă mult seara când ajunge, să se liniştească, acasă.

Mai cunosc şi alte persoane care, dacă s-au aşezat la masă şi în timpul în care mănâncă sună telefonul şi cineva cunoscut le solicită ajutorul, îşi lasă prânzul şi pleacă cât de repede pot ca să fie pe plac prietenului care sună.

 

Acestea sunt doar câteva exemple.

Dar am auzit de mult mai multe.

Sunt multe persoane angajate fie la patron, fie bugetare, care se plâng că nu au pauză de masă şi nu au timp să mănânce în timpul zilei.

Sau au atât de mulţi clienţi că nu au timp să mai bea apă. Chiar se întâmplă să uite efectiv de această nevoie.

Şi pe de o parte, s-ar putea să fim tentaţi să dăm vina pe angajatori.

Dar să fim serioşi… suntem atât de interesaţi de creştere în carieră, de dorinţa de a realiza cât mai multe, că de multe ori uităm să solicităm acest drept.

 

Iar aceste situaţii mi-au adus aminte că eu am o carte şi susţin seminarii şi workshopuri cu scopul de a arăta celor interesaţi cum pot ajunge să aibă echilibru pe această latură a vieţii.

După ce m-am eliberat pe mine de multe din rănile şi tiparele prin care mă blocam, îi învăţ pe oameni cum să se elibereze, la rândul lor.

Nu-ţi imagina că îi judec pe toţi aceşti oameni.

Până acum doi ani, mă trezeam înainte să plec la şcoală, cu exact atât timp cât să beau o cafea şi să mă îmbrac. Nu aveam timp să mănânc, sau să-mi fac un pachet, nu-mi luam apă la mine – nu era important.

Dacă mi se făcea foame, alergam într-o pauză să-mi cumpăr câţiva covrigi, pe care mai mult îi înghiţeam nemestecaţi.

Apoi, când ajungeam acasă, adesea – seara, mâncam cât pentru toată ziua. Şi simţeam că mă fac „rotundă”. După care, mă aşezam în pat că nu mai puteam să mă mişc.

 

Acum, lucrurile s-au schimbat destul de mult în obiceiurile mele. Am început să dau atenţie organismului şi să-mi satisfac nevoile de bază atunci când este necesar.

Şi, după ce am ajuns să învăţ despre emoţii, despre tipare de comportament, după ce am vindecat multe dintre rănile mele de acest tip, am convingerea că te pot ajuta şi pe tine, dacă îţi doreşti.

 

Ştiu…

 

S-ar putea să dai vina pe angajator că nu-ţi oferă pauză de masă…

S-ar putea să spui că eşti foarte ocupat să munceşti să avansezi în carieră sau să-ţi salvezi slujba….

S-ar putea să spui că nu ai încotro… trebuie să munceşti ca să câştigi mai mulţi bani…

 

Dar dacă toate acestea ar fi posibile, fără să îţi distrugi sănătatea?

Dacă ai putea să munceşti mai mult, să câştigi bani în plus pentru familia ta, fără să-ţi neglijezi propriile nevoi?

Cum ai putea să fii fericit dacă îţi neglijezi nevoile de bază?

Îţi aminteşti de Piramida lui Maslow?

piramida-lui-maslow

La baza ei sunt nevoile fiziologice.

Şi ştii ce se întâmplă când, foarte adesea, îţi neglijezi propriile nevoi?

  • devii nemulţumit de munca pe care o realizezi,
  • eşti din ce în ce mai frustrat,
  • mănânci foarte mult seara,
  • după care te simţi vinovat că ai un asemenea regim de viaţă,
  • pui etichete pe tine că nu eşti bun de nimic, că eşti prost etc.,
  • îţi sabotezi şi mai mult sănătatea şi fericirea,
  • consumi alte substanţe (alcool, tutun) prin care să-ţi anesteziezi şi mai tare simţurile,
  • devii nervos, furios şi s-ar putea să-ţi descarci nervii pe alţii etc.

 

Şi dacă tu, ai frecvent, poate zilnic tiparul de a uita, sau neglija să mănânci, să bei apă, să dormi sau chiar să mergi la toaletă, cât de fericit crezi că poţi fi?

Şi dacă ţi-aş spune că, de fapt, aceste modalităţi de a-ţi sabota fericirea îşi au originea în copilăria ta?

Că toate sunt răni pe care le-ai trăit atunci şi pe care le perpetuezi fără ca măcar să vrei?

 

Vrei să ştii care sunt rănile care te fac să te neglijezi sau să uiţi să-ţi satisfaci propriile nevoi fiziologice?

Vrei să te eliberezi de astfel de tipare şi obiceiuri nesănătoase şi să duci o viaţă cât mai echilibrată?

 

Te aştept la seminarul gratuit cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!” pentru că fericirea ta începe cu tine şi dinăuntrul tău.

 

Ce primeşti la acest seminar?

 

Înţelegi de unde vine această rană în viaţa ta şi cum o poţi depăşi.

Afli cum te poţi elibera de sub puterea acestui tipar de ignorare a propriilor nevoi.

Înveţi să devii conştient şi să-ţi asculţi corpul şi semnalele pe care ţi le transmite, astfel încât să duci o viaţă echilibrată.

Înveţi să te respecţi mai mult, astfel încât să fii mai fericit cu tine însuţi.

 

Completează chiar acum formularul de înscriere şi rezervă-ţi un loc ca să participi la acest seminar gratuit din data de 9 Noiembrie 2016, orele 18-21 la Centrul de Afaceri Dunărea Galaţi.

Să completezi acest formular, îţi ia mai puţin de un minut.

Pe tine te ajută să iei o decizie.

Pe mine, mă ajută să ştiu cine a luat această decizie şi e dispus să investească 3 ore din timpul personal ca să discutăm.

 

Te aştept, cu drag!

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Redescopera fericirea prin rugaciune si filmele din mintea ta

Imaginaţia este mai puternică decât cunoaşterea.”

Albert Einstein

 

Dacă ai participat la seminariile pe care le susţin ştii că unul din punctele pe care le ating în legătură cu redescoperirea fericirii este acela de a schimba filmele din mintea ta. N-o să intru în detalii şi n-o să-ţi povestesc seminarul aici.

Poate că eşti o persoană care spune că nu îţi poţi crea filme în mintea ta şi că este supra-apreciată această capacitate.

Vreau să-ţi spun că te înţeleg perfect. Exact aşa am crezut şi eu, că este foarte greu să îmi imaginez şi să creez scenarii în mintea mea.

Cu toate acestea, o carte mi-a dovedit exact contrariul. Am găsit aceste întrebări într-o carte:

Ce culoare are uşa de la intrare în casa ta? Pe ce parte (stânga sau dreapta) se află mânerul, clanţa?

Dacă ştii să răspunzi la aceste întrebări fără să ai direct în faţa ochilor, uşa de la intrare, atunci îţi poţi imagina.

 

Puterea filmelor mentale

 

Mintea noastră are capacitatea de a crea lucrurile care încă nu există.

Iar prin asta mă refer deopotrivă la un accident, la o experienţă care încă nu a avut loc – şi apropo… atunci când vizualizezi o experienţă care încă nu a avut loc, îi poţi identifica dedesubturile, astfel încât să lucrezi asupra experienţei care va fi reală şi să o îmbunătăţeşti. (Degeaba prevezi tot ce va fi rău dacă nu iei măsuri.)

De asemenea poţi vizualiza motive care să te sperie sau care să te liniştească.

Când vine vorba de frică sau de îngrijorare, mintea creează scenarii care încă nu există – dar sentimentele sunt ca şi când chiar ar fi reale.

De aceea au găsit americanii acronimul F.E-A.R pentru frică (False Evidence Appear Real – Fapte /evidenţe false care doar par reale). Pentru că mintea creează sentimentul de frică pentru scenarii care încă nu există.

Pe de altă parte, ai libertatea de a alege ce gen de film să creezi în mintea ta.

Poţi crea un film în care toată lumea se bucură şi e fericită. Şi te provoc să nu mă crezi, ci să experimentezi.

Îţi poţi crea viitorul vizualizându-l cum să fie.

Jack Canfield spune că vizualizarea are puterea de:

  • A schimba viitorul şi cursul evenimentelor
  • A te motiva să treci la acţiune
  • A-ţi aduce claritate – să ştii exact ce vrei
  • A te face mai creativ – pentru că pe măsură ce vizualizezi detaliile a ceea ce îţi doreşti acţionezi şi ajustezi acţiunea în aşa fel încât rezultatele să fie cât mai fidele filmului din mintea ta.

 

Personal, îl cred pe cuvânt. Am avut câteva situaţii în care am schimbat ceea ce urma să se împlinească doar pentru că am schimbat scenariile din mintea mea.

 

Puterea rugăciunii

praying

Una dintre acţiunile pe care le poţi întreprinde şi care poate aduce nu doar linişte şi pace în viaţa ta, dar îţi poate creşte gradul în care să te poţi bucura de viaţă este rugăciunea.

Rugăciunea făcută cu credinţă te linişteşte, îţi reduce îngrijorările pentru că realizezi că nu trebuie să fii tu în controlul a tot şi toate, că pentru asta există Dumnezeu care poartă de grijă. Când realizezi că tu eşti o persoană limitată şi chiar dacă faci tot ce poţi, vor fi aspecte care scapă controlului tău, dar că Dumnezeu poate să poarte de grijă şi să controleze ceea ce tu nu poţi, începi să te linişteşti, să te bucuri de ceea ce ai.

Iisus ne îndeamnă, „Tu când te rogi, roagă-te cu credinţă că ai şi primit ceea ce ceri”.

Rugăciunea este dovedită a avea o putere extraordinară. Îmi amintesc de articolele în care ştiinţa a pus la îndoială puterea rugăciunii, pentru ca apoi să recunoască capacitatea acesteia de a schimba rezultatele.

Dacă eşti o persoană care citeşte multă literatură creştină, bisericească, şi dacă ai citit ce spune Părintele Cleopa, probabil o să spui că imaginaţia şi rugăciunea nu fac casă bună. Că cel ce îşi imaginează, nu se roagă ci doar îşi foloseşte imaginaţia.

Nu o să-l contrazic pe Părintele Cleopa sau pe vreun alt părinte al Bisericii.

O să spun doar că este dovedit faptul că noi gândim în imagini statice sau în mişcare (filme).

Prin urmare. Oricât aş vrea să nu-mi las imaginaţia să zboare în timpul rugăciunii, personal nu am reuşit. Pentru că fiecare cuvânt reprezintă o imagine.

 

Dar n-o să-ţi dau prea multe detalii despre imaginaţie şi rugăciune.

O să te invit să realizezi care este contrastul dacă le foloseşti în mod neadecvat.

 

Puterea combinată a filmelor mentale şi a rugăciunii

 

O să iau ca exemplu o situaţie în care eşti plin/ă de îngrijorare amestecată cu frică.

Indiferent care ar fi motivele de îngrijorare şi frică, dacă simţi aşa ceva, eşti foarte neliniştit/ă, îţi freci mâinile una de cealaltă, dacă eşti în pat te foieşti şi pe o parte şi pa alta, dacă eşti în stare de trezie, s-ar putea să îţi vină să pleci, să dai telefoane, să pui întrebări etc.

Şi dacă nimic din ceea ce faci nu te linişteşte, s-ar putea să apelezi la rugăciune.

Poate că deschizi o carte de rugăciuni sau de acatiste, poate că le acuţi pe net şi te apuci să faci acele rugăciuni.

Rezultatul la ceea ce simţi dacă rugăciunea te linişteşte sau nu, stă exact în filmele din mintea ta.

 

Dacă… în timp ce te rogi mintea ta creează scenarii care mai de care mai terifiante, mai îngrozitoare, acea rugăciune, în loc să te liniştească – mai tare te nelinişteşte. Dacă practici rugăciunea cu îngrijorare şi în timp ce te rogi, mintea ta derulează cele mai înfiorătoare scenarii, atunci rugăciunea aceea nu îţi aduce linişte. Dimpotrivă, simţi cum îţi creşte pulsul. Pentru că tu practic nu te rogi pentru bucurie, ci pentru stres.

Aşa că, pentru a te calma, mai citeşti încă o rugăciune, apoi încă una şi încă una. Ai fi gata să citeşti rugăciuni non-stop, şi rezultatul să fie din ce în ce mai slab.

Singurul motiv pentru care rugăciunea NU PARE să te ajute este acela că tu îţi imaginezi doar ce NU VREI SĂ SE ÎNTÂMPLE. Şi cu cât îţi imaginezi acestea, cu atât îţi creşte neliniştea sau frica sau îngrijorarea.

 

Motivele pentru care se întâmplă toate acestea sunt acelea că prin acest gen de rugăciune tu transmiţi că:

  • nu ai încredere că Dumnezeu te poate ajuta
  • nu crezi că tu meriţi ajutorul lui Dumnezeu.

Îmi aduc aminte aici de o parabolă pe care ne-a spus-o preotul la predică.

Se spune că o bătrânică a auzit la Biserică că dacă ai credinţă cât un grăunte de muştar poţi să spui unui munte să se mute în mare şi se va face conform credinţei tale. Aşa că bătrânica, supărată că tot trebuia să urce dealul din spatele casei, se duce acasă şi se aşează la rugăciune. Şi se roagă, şi se roagă toată noaptea. Dimineaţa, se ridică de la rugăciune, se uită în spatele casei şi vede dealul că este tot acolo. Şi spune: Ştiam eu că tot acolo o să fii!

Întrebare: La ce i-a folosit acelei bătrâne timpul petrecut la rugăciune?

Oricât ar fi de haioasă bătrânica cu credinţa ei care s-a rugat în zadar o noapte întreagă, de multe ori procedăm şi noi la fel. În mintea noastră ne construim scenarii de care nu vrem să ne despărţim. Şi cu toate că avem impresia că ne rugăm să scăpăm de ele, de fapt ne rugăm să ni se împlinească.

Şi atunci când, constaţi că deşi te-ai rugat, Dumnezeu nu a schimbat nimic din ceea ce te îngrijora, dai vina pe Dumnezeu. Sau pe rugăciune şi spui că nu te ajută.

Ba da, te ajută. Dacă ştii cum să procedezi.

Dar, dacă în timp ce te rogi, îţi creezi în mod deliberat scenarii cu o viaţă frumoasă, cu lucruri frumoase pe care ţi le doreşti, o viaţă armonioasă, plină de iubire şi lipsită de griji, nu e necesar să stai toată noaptea la rugăciune (ca să te ridici la fel de neliniştit/ă).

O singură rugăciune, îţi va aduce pacea sufletească şi te va ajuta să ai încredere. Te ridici de la rugăciune liniştit/ă, plin/ă de încredere şi ştii că chiar dacă tu nu poţi controla totul, cu siguranţă Dumnezeu o poate face.

Şi chiar dacă eşti o persoană din câteva miliarde de locuitori ai planetei, ştii că Dumnezeu are grijă de tine în mod special.

Acest gen de rugăciune este asemănătoare cu acea credinţă care mută munţii din loc.

 

In concluzie, dacă îţi doreşti să fii mai fericit, să îndepărtezi momentele de stres, de îngrijorare, de frică şi te rogi pentru liniştea ta, imaginează-ţi că eşti acolo unde îţi doreşti să fii, într-o oază de linişte şi fericire.

Daca esti interesat/a de workshopul „Elibereaza-te de ranile trecutului si redescopera fericirea!”, da click pe link si afli cum te poti inscrie.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă o faptă bună şi distribuie-l şi pentru prietenii tăi.

 

Cu drag,

 

Fani Rarinca

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber