EȘTI RUPT DIN STELE, DECI, DĂ-ȚI VOIE SĂ STRĂLUCEȘTI!

 

 

Ești desprins din praf de stele!

În urmă cu patru ani am citit replica asta în noul manual de geografie pentru clasa a V-a. În primă fază m-a intrigat. Cum adică suntem praf de stele?

Conform teoriei „Big Bangului”, Universul a luat naștere în urmă cu circa 15 miliarde de ani. O stea supercondensată și cu o energie imensă a explodat. În urma acestei explozii, au rezultat tot felul de particule solide sau gazoase, care circulă liber prin Univers. Cele gazoase și fierbinți s-au grupat și au dat naștere la alte stele, iar cele solide au creat planete, meteoriți etc. Prin urmare, planeta Pământ este rezultatul unei acumulări de praf stelar. Iar tu și eu, ca ființe create din „lutul” Pământului, suntem, practic creați din praf de stele.

Dar, poate nu crezi în această teorie. Sincer, nici eu. Poate crezi, ca și mine, că Universul a fost creat de Dumnezeu, așa cum este scris în Biblie. Și în acest caz, Dumnezeu a făcut omul din lut, apoi a suflat asupra lui și i-a dat viață.

Ceea ce cred este că acel suflu de viață, este, de fapt, Duh Sfânt, pe care Dumnezeu l-a semănat în noi. Adică, avem în noi, o scânteie din Dumnezeire.

Indiferent care teorie ți se pare mai palpabilă, cert este că ai fost creat să strălucești.

Stele strălucesc, iar asta înseamnă că și tu ar trebui s-o poți face, de vreme ce ești desprins din ele. Ca ființă creată de Divinitate, înzestrată cu Duhul Sfânt, ar trebui, de asemenea, să  strălucești.

Oare Dumnezeu a pus în tine, (și în mine) acea scânteie Divică, ca să o ascunzi?

Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă.” (Biblia, Matei, 5: 14-15)

Nu mi-am propus să fac o interpretare a textului biblic, dar cert este că ai fost creat de Dumnezeu cu un scop. Ai un țel pe lumea asta, pe care împlinindu-l, e ca și cum îți oferi lumina cu care ai fost înzestrat. Ca și cei din jur să se folosească și să se bucure.

Probabil că adânc în inima ta sălășluiește un vis. Poate că lucrezi la el cu viteză mai mare sau mai mică. Dacă este așa, atunci, te felicit!

Dar, dacă ai un vis și l-ai uitat într-un colț al sufletului tău, este ca și când ai o lumânare aprinsă și îi acoperi lumina.

Scânteia Divină care este în tine, ai primit-o ca să pășești cu încredere către țelul tău. A te îndoi de tine sau de capacitatea de a-l atinge, este ca și cum încerci să pui țărână să acoperi lumina stelei. A nu crede în tine, înseamnă că pui la îndoială puterea Divină cu care ai fost înzestrat.

Lumina care există în sufletul tău este puternică. Las-o să te călăuzească. Ascultă-ți inima și dă-ți voie să strălucești!

Poate că n-o să luminezi întreaga planetă, așa cum o face zilnic Soarele. Dar, poate poți face o diferență în viața cuiva de lângă tine. Pe măsură ce-ți continui munca la visul tău, cine știe, poate vei ajuta mai mulți oameni, chiar de la o distanță mai mare.

Care este visul tău? Dă-i voie să iasă la lumină și crede în el. Crede în tine și în puterea cu care ai fost înzestrat.

Poate că este rândul tău să mă întrebi.

Dar, visul tău care este?

 

Ei bine, am mai multe și lucrez la ele, mai repede sau mai încet.

Unul dintre visele mele s-a născut când m-am trezit dintr-un coșmar.

În urmă cu trei ani am avut un coșmar că fiul meu, mergând prin parc, a atins un panou electric. Curiozitatea lui a avut repercursiuni. Din panou a apărut o lumină foarte puternică, l-a absorbit înăuntrul panoului, iar când am ajuns acolo, era deja micșorat. Inițial era cât o palmă, apoi panoul l-a mai micșorat odată, până a ajuns de un deget. M-am trezit disperată că mi-am pierdut copilul și când l-am văzut la locul lui în pat, n-am putut să simt decât recunoștință.

Totuși, în acel moment s-a născut visul. Am început să-mi imaginez ce s-ar fi putut întâmpla, cum s-ar fi descurcat fiul meu singur și atât de mic prin parc. Așa a apărut ideea care a dus la nașterea unui roman la care am scris în ultimii trei ani.

Tot scriind s-a dezvoltat și a crescut. Am schimbat vârsta personajului și au apărut și altele noi, printre care și niște inamici. În prezent, manuscrisul se află aproape de final. Are patru volume, dar primul este deja disponibil pentru a fi citit de toți cei interesați.

Este un roman fantasy, care abundă în situații critice, periculoase pentru eroul principal. Fiecare situație este unică, însă pentru a o depăși, eroul principal are nevoie să-și gestioneze emoțiile. Asta însemnă că este un roman fantasy de educație emoțională.

Cui se adresează?

În mod deosebit adolescenților cu vârstă de peste 12 ani. Dacă ești părinte și ai un copil adolescent, acest roman îl va învăța ce nu poate învăța la școală. Poate ai încercat să-i vorbești copilului tău de tehnici de eliberare emoțională și ți-a întors spatele. Poate a zis că „este o prostie”, mai ales pentru că informația venea de la tine. La această vârstă, adolescenții cred că părinții sunt depășiți. „Acum nu mai e ca pe vremea ta”, spun. Orice intervenție din partea părinților o percep ca pe un atac la propria persoană.

Un roman îl va convinge și îl va ajuta mai mult. Cartea este ca o persoană neutră, între tine și copilul tău, care-l va învăța cum să se elibereze de emoțiile toxice. O va face prin intermediul acțiunii, suspansului și al dialogului din interior și într-un mod mai puțin agresiv.

Însă, chiar dacă ești adult și din când în când mai urmărești și povești fantastice, atunci romanul este și pentru tine. Dacă ești pasionat de educație emoțională, atunci cu siguranță, poate fi și pentru tine.

Romanul este deja în Librăria Coresi, însă în curând va fi disponibil și pe fanautodidact. Dar, n-o să mai vorbesc despre el. Îți ofer posibilitatea să descarci gratuit un capitol și să-ți faci singur o părere.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte, blogger

LA MULȚI ANI!

Pe data de 14 aprilie 2014, blogul http://fanautodidact.ro se năștea.

Mai sunt câteva zile și se împlinesc trei ani de când a primit numele la firma de hosting.

În tot acest timp am scris și publicat aproape 200 de articole, am început să susțin seminarii și workshopuri pe o temă dificilă și care sună, poate, ușor pompoasă, FERICIREA.

Dar nu e deloc dificilă sau pompoasă. Pentru că fiecare om are ca rațiune de a fi nevoia de a fi cât mai fericit cu sine, cu ceilalți și cu tot ce-l împlinește.

Anul trecut, prin octombrie am lansat și cartea cu același nume.

In săptămâna care a trecut, am avut o altă lansare la Biblioteca V.A. Urechia din Galați. Am re-editat și publicat a doua ediție a unei cărți care a apărut în 2010, Guru și Ciocârlia.

poza preluata de pe pagina Bibliotecii V.A. Urechia Galati

Chiar dacă este o povestire fantastică pentru copii, sau o poveste de dragoste pentru adolescenți, poate fi și o metaforă pentru adulți.

Pentru toți cei care privesc viața din perspectiva imposibilității.

Sunt multe persoane care se află în impas și cred că este cel mai dificil test de viață pe care-l au de trecut.

Chiar dacă este o carte, născută dintr-un coșmar de noapte, cu personaje imaginare, oferă o situație imposibil de depășit. Personajul principal a fost transformat în broască râioasă și nu e nevoie de sărutul vreunei prințese ca să redevină om, ci e nevoie de toată lucrarea naturii ca să se întâmple asta.

Uneori și viața noastră e la fel. E nevoie să ne susțină și să ne împlinească visurile, Dumnezeu cu tot Universul.

Avem impresia că viața noastră seamănă cu diferite situații pe care le-am văzut în filme, sau le-am citit în cărți, dar ieșirea din acele împrejurări dificile te ia prin surprindere. Nu seamănă nici cu ce vezi în filme și nici cu ce citești.

Viața ta e unică. Provocările tale sunt unice și nimeni nu le trăiește așa cum le trăiețti tu. Nimeni nu poate avea pretenția să spună că știe ce simți pentru că asta este o minciună.

Cineva îți poate spune, totuși, că altcineva a trecut printr-o situație similară și să îți ofere soluția.

Altcineva îți poate oferi o poveste, în care te regăsești din anumite puncte de vedere.

Uneori, citind o carte care nu are legătură directă cu ce te interesează, cu problema pe care o ai, s-ar putea să găsești o idee care să te salveze.

Si, pentru că ne pregătim de sărbătoare, atât cea a Sf. Paști, cât și cea a trei ani de existență a blogului, îți ofer șansa să poți beneficia de aceste două cărți la reduce. Au reducere dacă vrei să le cumperi separat, și au reducere suplimentară ca pachet.

Poți să oferi un cadou de Paște copiilor tăi adolescenți, cartea Guru și Ciocârlia, în timp ce pentru tine cumperi cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Merită și copiii tăi o poveste fantastică ca să se recreeze în vacanță și meriți și tu o carte ca să te eliberezi de tot ce te deranjează.

Sau le poți cumpăra pe ambele pentru tine. Ești liber să alegi.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CE-AI PUTEA REALIZA DACĂ AI FI ZILNIC ÎNTR-O FORMĂ EXCEPŢIONALĂ?

Ti s-a întâmplat vreodată să faci ceva şi apoi să te gândeşti: „Cum am putut? Ce prostie!” sau invers, ai făcut ceva şi apoi ţi-ai spus „Uluitor! Cum de-am reuşit? Nu-mi vine să cred!”

Ce determină de fapt diferenţa dintre o atitudine negativă şi una pozitivă?

Rareori se bazează pe aptitudini.

În schimb starea sufletească şi /sau trupească este ceea ce îţi ordonează în momentul respectiv gândirea, simţirea, atitudinea şi acţiunea.

Dacă într-adevăr cunoşti secretul abordării stărilor mentale / afective poţi să faci realmente minuni. Într-o stare sufletească adecvată, ideile şi aptitudinile tale par să acţioneze fără efort, de la sine.

Ce-ai putea realiza dacă te-ai afla zilnic într-o formă excepţională?

Anthony Robbins

In această dimineaţă am primit această întrebare de la acest autor.

Zilnic, dimineaţa lucrez un exerciţiu de introspecţie din cartea lui, numită Paşi Uriaşi. Cartea nu se mai găseşte de cumpărat. Şi tocmai de aceea m-am gândit că aş putea să te ajut şi pe tine, în speranţa că te interesează.

Personal, legat de acest extras din carte, nu pot decât să fiu de acord cu Anthony Robbins. În funcţie de starea pe care o am reuşesc să fac lucruri de care să fiu dezamăgită, chiar vinovată sau de care să fiu mândră şi plină de recunoştinţă.

Cum am procedat eu, când am citit întrebarea de mai sus?

Am scos caietul meu de exerciţii şi am dat 35 de răspunsuri la această întrebare.

Iată, câteva dintre ele:

  • aş pune mai multă pasiune în ceea ce fac;
  • aş acţiona plină de încredere;
  • aş lupta pentru visul meu;
  • aş deveni mai încrezătoare;
  • aş fi mai iubitoare, mai înţelegătoare;
  • aş ierta cu mai multă uşurinţă;
  • aş fi mai calmă, mai relaxată, mai detaşată;
  • aş sărbători fiecare reuşită, oricât de mică;
  • aş fi mai entuziastă;
  • aş fi mai creativă etc.

Cred că zece lucruri din ce aş putea eu face dacă zilnic aş fi într-o formă excepţională, te pot ajuta să îţi faci propria ta listă.

Aşa că, acum te invit şi pe tine, să închizi ochii şi să-ţi imaginezi că eşti într-o formă excepţională.

Apoi, ia o foaie şi un pix sau creion şi notează toate acele idei, şi tot ce ai putea face.

Probabil că te întrebi?

La ce bun? Că oricum n-o să fiu zilnic într-o formă excepţională.

Păi, dacă asta îţi propui, probabil că n-o să fii.

Dar, dacă îţi propui să fii, mai mult ca sigur că vei reuşi. Poate că n-o să reuşeşti tot timpul, dar în cea mai mare parte a timpului, o vei face.

În plus, te pot ajuta. La seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea te ajut să conştientizezi care sunt acele situaţii negative care te împiedică să fii într-o formă excepţională şi cum poţi să ai această stare pozitivă cât mai mult timp cu putinţă.

Nu ai răspuns încă la întrebarea lui Anthony Robbins? Încă citeşti ce am scris?

Aşa că te invit ACUM să dai curs acestui exerciţiu şi să te gândeşti la toate acele lucruri pe care le-ai face dacă ai fi într-o formă excepţională. Şi cum te-ai simţi după ce le faci.

De asemenea, te îndemn să participi la acest seminar gratuit care este Sâmbătă, 18 Februarie,  la Centrul de afaceri Dunărea.

Despre ce este acest seminar?

Cum participi?

Găseşti toate informaţiile pe pagina evenimentului.

Te ajută să te eliberezi astfel încât să fii într-o formă excepţională în fiecare zi.

Te aştept!

Dacă ţi-a fost utilă această întrebare, share-uieşte. Şi alţii au dreptul să afle ce pot face dacă ar fi zilnic într-o stare excepţională.

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ŢI-AI STABILIT OBIECTIVELE PENTRU 2017?

„Cu toţii visăm… Tuturor ne place să credem, în adâncul sufletului, că avem un har aparte şi că putem schimba multe având o influenţă pozitivă asupra celorlalţi, schimbând lumea în bine.

Tu ce aspiraţie ai? Poate că este un vis de care ai uitat sau la care ai renunţat. Dacă s-ar împlini azi, cum ar arăta viaţa ta?

Fă o pauză chiar acum pentru a visa şi a te gândi serios la ceea ce vrei cu adevărat de la viaţă.”

Anthony Robbins

 

Când ai visat ultima oară cu ochii deschişi?

 

Îţi aminteşti de perioada copilăriei când visai, la … ei bine, doar tu ştii la ce….

Oare cum ar fi să-ţi aduci la suprafaţă din nou acele vise şi să le planifici treptat ca să ţi le împlineşti?

Probabil că o să spui: E o mare diferenţă între a visa cu ochii deschişi şi a-ţi planifica viaţa.

Aşa este.

Totuşi, ce ai de pierdut?

Se obişnuieşte ca de Anul Nou să ne facem planuri, promisiuni şi să stabilim nişte obiective pentru anul care începe.

Unii reuşesc mai bine.

Alţii se descurcă mai puţin sau chiar deloc.

Pentru mine, planificarea şi stabilirea de obiective este (încă) o provocare.

De ce?

Pentru că pe când eram copil îmi făceam planuri cu cât să învăţ. Şi pentru că nu mi-am putut respecta acele planuri, s-a născut convingerea că „nu sunt bună la planificare”.

Iar această convingere, nu doar că m-a făcut să nu pot să-mi planific acţiunile, dar să şi detest acţiunea de a face planificări. (Iar ca profesor am nevoie să fac anual şi chiar semestrial astfel de planificări.)

La fiecare început de an şcolar, sau de semestru detest să fac aceste hârtii şi aceste planificări, aşa că le amân cât de mult pot.

În dezvoltarea personală, am citit de atât de multe ori despre importanţa unei planificări în ceea ce faci, că mi-am propus să-mi planific acţiunile. Am înţeles că dacă îţi planifici ce să faci în viaţă, timpul petrecut ca să-ţi faci planificarea te ajută să economiseşti până la 80% din timpul tău. Şi asta te ajută să ai claritate şi să devii cât mai eficient.

Ghici ce?

Convingerile acelea sunt atât de puternice, că planificările încă îmi dau bătăi de cap.

La început nu am înţeles cum să îţi scrii Obiective SMART.

Sau cum să îţi creezi un obiectiv şi să-l spargi în bucăţi şi etape de realizare.

M-a ajutat foarte mult un material de la John Vincent, numit Future Fantastic.

De asemenea, m-am ajutat de câteva întrebări la care am răspuns. Le-am găsit în două cărţi de NLP şi le-am compilat pentru tine într-un singur material. Aceste două resurse le găseşti la sfârşitul acestui articol.

PLANURILE MELE

Acum, pentru că am lucrat la planificarea mea, iată, pe scurt ce obiective mi-am propus până în vară pentru acest blog şi pentru tine:

  • Până la Paşte îţi scriu în medie un articol pe săptămână. Foarte probabil va apărea luni sau marţi (în funcţie de cum îmi organizez timpul liber).
  • În luna Ianuarie o să-ţi vorbesc, în articolele mele, despre puterea convingerilor formate cu emoţii şi cum te pot ele ajuta sau bloca. De asemenea, mi-am propus să-ţi ofer şi soluţii cum să scapi de acele convingeri care te blochează.
  • După Paşte să trec la două articole săptămânale – unul la începutul săptămânii şi al doilea pe joi sau vineri.
  • În fiecare lună să susţin un seminar şi un workshop cu tema Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! deocamdată tot la Galaţi.
  • De asemenea, după Paşte, intenţionez să creez un grup de practică de 5-10 persoane pentru un curs de 10-12 săptămâni. Cursul se numeşte FIT FĂRĂ DIETĂ (sau Cum să dai jos kilogramele în plus, fără să ţii o singură zi de dietă şi fără să te chinui la sală). În momentul de faţă, Cursul este în fază de schiţă şi ceva mai mult. Am scris deja structura cursului şi câteva dintre tehnici. Evident, îmi propun să fac cursul accesibil online pentru toţi cei interesaţi. Totuşi, în primă fază Cursul se adresează unui număr de persoane cu care să pot interacţiona direct, săptămânal.

Probabil că te întrebi: De ce tocmai după Paşte?

Pentru că, deja lucrez, scriu o nouă carte. Una de aventură cu multe elemente din dezvoltare personală (fericire). Cartea e începută din septembrie – octombrie şi am scris deja cam 175 de pagini. Deocamdată scriu povestea, pe măsură ce se naşte în mintea mea (încă nu ştiu nici eu finalul). Apoi o s-o şlefuiesc.

Mi-am propus să o termin de scris până la Paşte. Şi până atunci, vreau să-mi păstrez focusul pe scrierea ei. Nu o să neglijez blogul. O să-ţi scriu cât mai regulat cu putinţă.

Până acum credeam că nu pot să fiu disciplinată.

Deja am introdus diferite acţiuni la nivel de disciplină de aproape doi ani.

Asta înseamnă că pot să aduc disciplina şi în domeniul acţiunii de a scrie zilnic. Şi deja aproape o fac regulat de când am început noua carte. O să scriu zilnic la ea, apoi după ce o termin, îmi mut acţiunea / focusul şi pe curs.

În continuare, iată cele două resurse care m-au ajutat pe mine la planificarea pentru acest an.

Prima resursă este un video de pe youtube.

A doua, o poţi descărca mai jos.

Te las cu materialele, până săptămâna viitoare.

Cu drag,

Fănica Rarinca








  • Ai dificultăţi în a-ţi stabili obiective?
  • Aici găseşti un ebook cu câţiva paşi şi ceva  întrebări care să te ajute.
  • Descarcă e-book-ul acum!

success-1.jpg

We respect your email privacy

LOCUL TĂU E PE ECRANUL TELEVIZORULUI, NU ÎN FAŢA LUI

Eram la un seminar de dezvoltare personală, în Bucureşti, în urmă cu vreo cinci ani şi la un moment dat, o vorbitoare pe scenă a spus:

Mereu le-am spus partenerilor, care obişnuiesc să se uite prea mult la televizor, că locul lor e pe ecranul televizorului, nu în faţa lui. Dar ca să ajungi să fii văzut pe ecranul televizorului, trebuie să te mişti şi să faci ceva concret. Pentru că vrei să apari la televizor ca un model, nu oricum.

În acel moment, în mintea mea s-a născut un vis vag.

Într-o zi, o să apar şi eu pe ecranul televizorului.

primul-meu-interviu-la-tv

Primul meu interviu la Televiziune

Vara trecută, citeam Îndrăzneşte să câştigi  şi autorii Jack Canfield şi Mark Viktor Hansen spuneau că iniţial, şi-au stabilit ca ţel, că vor să apară la o emisiune TV.

Din nou am început să îmi doresc să apar într-o emisiune televizată.

Dar am făcut ceva diferit.

M-am vizualizat că mi se ia un interviu.

Şi m-am vizualizat aşa cam în fiecare seară, înainte de a merge la culcare, pentru o perioadă de timp.

Dar apoi au apărut alte provocări şi am trecut pe alte priorităţi ale vieţii mele.

Anul acesta, m-am şi abonat la blogul lui Jack Canfield.

Printre altele, citesc articolul lui cu cele 101 vise ale sale.

Urmându-i exemplu, am scris şi eu visele mele. Printre ele şi faptul că îmi doresc să apar la o emisiune televizată. Din nou mă vizualizez, că reuşesc să mă fac remarcată în lumea dezvoltării personale şi sunt invitată la un interviu.

La o săptămână după lansarea cărţii Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! primesc invitaţia de a da un interviu la o emisiune ETV Galaţi.

Am acceptat plină de recunoştinţă.

Mi s-a împlinit un vis.

De ce îţi spun toate aceste lucruri?

 

Nu ca să mă laud, ci ca să te inspir.

Dacă eu am reuşit, şi tu poţi!

Încă din grădiniţă, am avut mari provocări la partea de a vorbi în faţa altora.

Părinţii mei spun că veneam zilnic cu o poezie sau un cântecel nou pe care le învăţasem şi-l spuneam acasă.

Eu îmi amintesc altceva.

Indiferent ce învăţam, poezii sau cântecele, eu tăceam.

Preferam să iau bătaie de la educatoare, decât să deschid gura să spun poezia. Nici măcar în grup nu spuneam, cu atât mai puţin singură.

Îmi era atât de teamă de faptul că ceilalţi vor râde de mine şi vor comenta, că sub nicio formă nu acceptam să spun ceva.

Pe când eram în liceu, eram atât de timidă, că dacă un profesor mă asculta la oral, sau mă scotea la tablă, şi vedeam ochii colegilor cum mă privesc, mă blocam. Nu mai eram capabilă să spun ceva. Mereu luam note mici la oral.

Aveam impresia că aşteaptă cu nerăbdare să mă pună la colţ şi să mă bârfească.

În facultate, peste 80% dintre examene au fost oral şi m-a ajutat un profesor să mă vindec de timiditate.

Şi-a dat seama că deşi eu am citit materia, aveam atât de puţină încredere în mine, că abia vorbeam. Mi-a dat o notă mai mare decât meritam, şi asta, treptat-treptat m-a făcut devin mai încrezătoare.

Lucrurile au evoluat încet, iar în prezent, încă mai am nişte provocări, dar zic eu că deja sunt pe drumul cel bun. Persoanele timide nu mă cred când spun că şi eu am fost.

Aşa că, dacă visul tău este să ajungi într-o zi pe scenă, să vorbeşti în public, sau la televizor, să ştii că te înţeleg.

 

Şi, chiar te pot ajuta.

 

Deja am lucrat cu o elevă, cu acordul mamei, la fel de timidă precum eram eu.

Am lucrat cu tehnicile cu care lucrez şi asupra mea, care apar şi în carte şi despre care vorbesc la seminarul şi workshopul „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”.

 

Doar că, evident, tehnicile au fost personalizate, în funcţie de ceea ce simţea eleva.

La începutul discuţiei noastre, mi-a zis că nu are curajul să răspundă pentru că dacă greşeşte, râd colegii de ea.

I-am cerut să dea o notă acestei temeri. A dat nota 8. La finalul întrevederii noastre, mi-a zis că teama ei de a răspunde s-a redus la nota 5.

I-am dat de lucru şi acasă.

După o săptămână, am întrebat-o dacă a lucrat acasă şi care sunt rezultatele, dacă simte ceva curaj să răspundă.

Mi-a zis că a lucrat exerciţiul pe care l-am scris pentru ea. Ca nivel de îmbunătăţire şi curaj de a răspunde, mi-a spus că a crescut cam cu 1 %. La orele mele, am văzut totuşi că şi-a făcut ceva curaj să vorbească.

I-am spus să continue să facă exerciţiile, pentru că şi la mine, foarte greu au început să se elibereze.

Sigur, vor apărea rezultate, dacă va continua să facă ce i-am recomandat.

 

Ce legătură are cu tine?

 

Dacă ai o astfel de provocare, ai asemenea temeri de a vorbi deschis, de a spune ce ai pe suflet, de a-ţi susţine punctul de vedere – chiar dacă ştii că ai dreptate şi altele asemenea, am o soluţie pentru tine.

 

Te invit să participi la seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! din data de 7 Decembrie, la Centrul de Afaceri Dunărea Galaţi, Sala President, între orele 18-21.

 

S-ar putea să afli care sunt tipurile de răni emoţionale din trecutul tău, cine ţi le-a produs şi cum te poţi elibera de ele, astfel încât să te poţi exprima din ce în ce mai liber şi mai plin de încredere.

De asemenea, vei afla foarte multe strategii prin care să-ţi dublezi gradul de a percepe fericirea.

E un seminar în care am selectat pentru tine doar lucrurile esenţiale din cartea pe care am publicat-o, astfel încât să te ajute cât mai mult, într-un timp cât mai scurt.

Chiar dacă este gratuit, este un seminar foarte valoros.

Investeşte 3 ore din viaţa ta, ca să o îmbunătăţeşti, să devii din ce în ce mai fericit şi să te bucuri din ce în ce mai mult.

 

Completează acum formularul de înscriere, ca să îţi rezervi un loc în sală.

Dacă amâni, s-ar putea să nu mai acţionezi niciodată în direcţia eliberării tale.

Aşa că, nu mai aştepta şi înscrie-te!

 

Poţi să aduci cu tine şi pe cineva drag şi cunoscut pentru că în doi sau trei, informaţia se „digeră” mai bine, mai repede, e mai distractiv şi ai cu cine să schimbi păreri despre ce ţi-a plăcut sau ce te-a impresionat.

 

Tin să fac şi o rectificare.

In interviu am spus ca data seminarului este 30 Noiembrie. Înainte de emisiune, când am stabilit data seminarului, n-am luat în calcul că 30 Noiembrie este ziua oraşului Galaţi şi că majoritatea va fi plecată pe la mici, grătare, vin fiert, concerte şi alte tipuri de distracţii, care sunt absolut normale, într-o zi de sărbătoare.

Şi pentru că ulterior am conştientizat, am făcut modificarea, împreună cu Centrul de Afaceri Dunărea.

Astfel că seminarul, va avea loc, în data de 7 Decembrie, tot de la orele 18.

 

Dacă această informaţie este bună pentru tine, oferă-o şi altora. Distribuie, pentru că nu ai idee, cine ar putea să aibă nevoie şi să-ţi mulţumească pentru share.

 

Te aştept!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

SCHIMBĂ FILMUL VIEŢII TALE

pleiades-bee-fantasy-ID11695-640x461

 

 

Viaţa ta este ca un film care se derulează şi pe care nu-l vezi decât tu şi poate şi cei apropiaţi. E posibil să nu fii deloc mulţumit de ceea ce se întâmplă în filmul vieţii tale.

Poate că ai un şef nesuferit şi tot timpul se ia de tine.

Poate că ai o soţie cicălitoare şi te doare capul numai cât o vezi că deschide gura.

Poate ai un copil care nu te ascultă, nu-şi face curăţenie.

Poate că ai probleme cu soacra.

Poate că ai un soţ violent.

Poate că ai alte motive de nemulţumire.

Am o veste proastă pentru tine.

Problemele ţi le-ai creat singur. În funcţie de cuvintele şi imaginile din mintea ta se desfăşoară şi evenimentele.

Poate că ai vrut mereu să obţii ceva mai mult şi nu ai reuşit. Ai trăit în umbra cuvintelor pe care ţi le-au spus alţii, apoi ţi le-ai spus tu şi astfel au devenit imagini de sine stătătoare în subconştientul tău. Şi indiferent ce faci sau spui, ajungi tot acolo.

Poate că fiind copil, ţi s-a întâmplat să greşeşti, sau să te împiedici odată, de două ori. Cei mari te-au certat, ţi-au spus că eşti împiedicat, că nu eşti în stare de nimic şi în timp ai ajuns să gândeşti tu însuţi că e adevărat. Şi de fiecare dată când te gândeşti la tine, te vezi că te împiedici, că nu reuşeşti.

Poate că la un moment dat în relaţia de cuplu, soţia ţi-a atras atenţia asupra unui lucru şi pentru că nu ai ţinut cont de părerea ei, ea ţi-a mai spus odată. Sau poate de mai multe ori. Aşa s-a format în mintea ta părerea că este cicălitoare. Şi ea chiar a devenit pentru că filmele din viaţa noastră SUNT PROFEŢII CARE SE ÎMPLINESC. Sau pe care noi le creăm aşa.

Poate că ai avut un conflict cu şeful şi de atunci te-ai gândit la el cu groază şi că va reacţiona şi mai urât. Şi modul în care tu îl percepi, îl face şi pe el să reacţioneze pe măsură.

Cred că ai înţeles ideea.

Pentru tot ce ţi se întâmplă în prezent, sau pentru aproape tot ce ţi s-a întâmplat, tu ai avut un scenariu în minte.

Şi s-a împlinit. Ceva asemănător am scris şi în articolul O nenorocire nu vine niciodată singură.

Se spune că subconştientul nostru care ocupă aproape 95% din tot creierul nostru lucrează cu imagini, cu sentimente şi numai la timpul prezent. Ca să schimbăm subconştientul nostru, e necesar ca în mod conştient să schimbăm imaginile, sentimentele la timpul prezent legat de ceea ce vrem.

 

Am o veste bună! TU EŞTI REGIZORUL VIEŢII TALE

 

Aminteşte-ţi un film care te-a impresionat în mod plăcut.

Ce imagini erau? Ce culori erau în film? Cum era lumina? Intensă sau întunecată? Cât de mare era imaginea? Ce fel de melodie era? Veselă sau sumbră, sau dramatică?

Acum aminteşte-ţi un film care te-a speriat.

Ce imagini erau? Ce culori erau în film? Cum era lumina? Intensă sau întunecată? Cât de mare era imaginea? Ce fel de melodie era? Veselă sau sumbră, sau dramatică?

 

Acum, imaginează-ţi că tu eşti regizorul şi trebuie să faci acel film să-ţi placă. Ia filmul care te-a speriat şi închide-i sonorul. În mintea ta, nu mai vezi decât imaginea. Nu este subtitrat şi nici nu auzi şi nici nu citeşti ce se discută. Te mai înspăimântă la fel de tare? Acum pune lumină în acel film. Fă imaginile luminoase. Tot te mai înspăimântă? Joacă-te cu viteza de rulare a filmului şi fă-l să meargă de 5 ori mai repede până ce auzi că sunetele sunt o colecţie de bla-bla-bla şi imaginile ca nişte caricaturi. Probabil că acum nu te mai înspăimântă, acum te distrează. Dacă vrei mai multe detalii despre modul în care să faci vizualizarea şi regia propriilor filme, îţi recomand cartea  lui Anthony Robbins – Putere nemarginita

 

Vizualizează ceea ce-ţi doreşti

 

Ca să faci exerciţiul de vizualizare te poţi ajuta de o melodie clasică de vioară. În cartea Îndrăzneşte să câştigi , autorii Joack Canfield şi Mark Victor Hansen recomandă Canonul în D Major al lui Pachelbell. La mine funcţionează. Chiar mă ajută să vizualizez ce îmi doresc.

Poţi să începi exerciţiul de vizualizare cu un exerciţiu de respiraţie profundă care să te ajute să e relaxezi. Când consideri că eşti relaxat, imaginează-ţi că eşti pe o scenă de teatru şi îţi joci noul rol (cu ceea ce vrei să schimbi). Sau imaginează-ţi o plasmă mare cât un perete pe care se derulează noul film al vieţii tale. Aminteşte-ţi să îţi creezi şi sentimente pozitive în acest nou fim, precum bucurie, fericire, recunoştinţă, încântare etc. Dacă îţi creezi sentimente pozitive, ai să constaţi la un moment dat că chipul tău zâmbeşte în timp ce derulezi noul film.

Dacă vrei să fii apreciat de şeful tău, imaginează-ţi că te felicită şi îţi strânge mâna (sau te îmbrăţişează, sau te recunoaşte în public – după preferinţe).

Dacă vrei să te împaci bine cu soacra sau cu soţia sau cu copilul, imaginează-ţi un climat plin de căldură, de veselie, de dragoste. Imaginează-ţi cum vă jucaţi şi cum procedaţi să vă simţiţi bine.

Dacă vrei să nu te mai cicălească soţia, derulează filmul cu viteza a 5-a şi transformă-l într-un discurs haios şi plin de umor. Imaginează-ţi cum discutaţi şi vă înţelegeţi şi râdeţi împreună.

Dacă ai un soţ violent şi în mintea ta te vezi lovită, schimbă filmul. Poate ca te vezi în pielea personajelor din filme care încaseaza lovitură după lovitură atunci când este o luptă corp la corp. Schimbă acest film şi pune unul care să te facă fericită. Dacă îţi doreşti un soţ romantic, imaginează-ţi scene pline de romantism create de soţul tău. Dacă îţi doreşti să îţi aducă flori, imaginează-ţi că îţi aduce un buchet preferat cu sau fără motiv. Dacă îţi doreşti să fie tandru, imaginează-ţi aceste scene. Aminteşte-ţi SĂ TE BUCURI.

Este filmul tău, aşa că ţi-l poţi crea aşa cum ţi-l doreşti.

Practică aceste exerciţii de vizualizare cu durată de minim 8 minute continuu, de câte ori simţi nevoia şi o perioadă de cât timp doreşti.

Ai să observi că încet-încet se schimbă nişte lucruri în direcţia dorită.

Să ştii, totuşi că efectul nu este permanent. Dacă după ce ţi s-a realizat filmul, ai trecut la variantele vechi de imaginaţie, să te vezi nefericit, filmul vieţii tale redevine unul plin de suferinţă.

După ce vizualizezi şi schimbi lucruri mici în viaţa ta, poţi trece apoi să te vizualizezi făcând lucruri măreţe pe care n-ai avut curajul să ţi le îndeplineşti.

Vizualizează-te că eşti plin de succes (indiferent ce înseamnă succesul pentru tine). Fii plin de fericire că simţi că o să explodezi, că vrei să te urci pe un munte şi să strigi de acolo lumii întregi cât eşti de fericit. Apoi acţionează în direcţia a ceea e îţi doreşti.

Legea atracţiei universale funcţionează fără efort doar în ce priveşte lucrurile negative din viaţa noastră. Pentru astea nu-i nevoie să facem eforturi suplimentare, că vin de-a valma.

 

„Dacă te confrunţi cu sărăcia şi te concentrezi asupra ei, atunci nu vei obţine decât mai multă sărăcie.”

Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

 

 

Dar dacă vrei să schimbi filmul dintr-unul negativ în unul pozitiv, e nevoie şi de muncă.

 

„Dacă scrii un lucru, îl vizualizezi şi îl afirmi, şi tu îl poţi transforma în realitate.”

Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

 

 

Mulţumeşte anticipat

 

O altă strategie care funcţionează pentru a schimba în bine cursul vieţii tale este să mulţumeşti divinităţii anticipat pentru ceea ce vrei să primeşti.

Mulţumesc, Doamne, că mă ajuţi să-mi găsesc de lucru care să fie aşa şi aşa…(dă detaliile pozitive pe care ţi le doreşti)

Mulţumesc, Doamne, că mă ajuţi să găsesc o modalitate să mă înţeleg mai bine cu … copilul, soţia, soţul, şeful…etc.

Mulţumesc, Doamne pentru sănătate!

Mulţumesc pentru …. tot ce-ţi doreşti.

 

Ideea este următoarea: mulţumeşti în avans divinităţii pentru ceea ce îţi doreşti pentru că ai încredere că vei primi. Crezi din toată inima ta că ceea ce ceri îţi este de folos trupesc şi sufletesc şi va ajuta şi pe alţii şi de aceea simţi nevoia să mulţumeşti.

Şi crede-mă că funcţionează.

Am folosit această practică mulţumind anticipat fie la rugăciune, fie când îmi exprimam recunoştinţa în scris.

 

Iisus s-a rugat în Grădina Ghetsimani şi a mulţumit pentru ajutorul pe care URMA să-L primească în momentul în care avea să fie răstignit şi după aceea..

De altfel, în Noul Testament, Evanghelia de la Marcu, Capitolul 11 Iisus le spune ucenicilor:

Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.”

Marcu 11, 24

 

Acţionează

 

Aşa cum spuneam mai devreme e foarte important să şi acţionezi în direcţia a ceea ce vrei să obţii.

Este o vorbă care spune că:

„Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă”

 

Degeaba te rogi să ai relaţii fericite, dacă tu nu-ţi dai seama ce greşeli faci şi tu în acea relaţie şi să cauţi să le corectezi. Dacă doar dai vina pe alţii şi aştepţi ca alţii să se schimbe nu ai făcut nimic. E nevoie de cel puţin două persoane pentru un conflict şi fiecare are partea sa de vină. Balanţa nu va fi niciodată doar în favoarea unuia şi defavoarea altuia. Ambii au părţi aproximativ egale de vină.

Degeaba aştepţi nişte rezultate mai mici sau mai mari sau chiar măreţe dacă nu faci altceva decât să stai şi să vizualizezi.

Ba chiar vei deveni foarte frustrat să vezi că nimic nu se întâmplă în direcţia dorită.

Şi-mi mai aduc aminte de o vorbă care spune:

„Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri”

 

Sau dacă e să mă gândesc la Pilda Fiului Risipitor (Luca 15, 11-32), pe când fiul era pe drum spre casă, dar încă foarte departe, tatăl lui a alergat în întâmpinarea lui. Tatăl nu s-a dus după el şi nici nu l-a forţat să se întoarcă acasă. Dar pe când a constatat că se întoarce, a fugit în ajutorul lui.

 

Cartile recomandate care au link sunt promovate printr-un program de afiliere. Daca dai click si doresti sa cumperi online, eu o sa primesc un mic comision. Pe tine, insa, nu te costa nimic in plus. Ba chiar le poti cumpara cu reduceri semnificative.

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

N-AI SĂ CLACHEZI CÂND N-O SĂ-ŢI ATINGI VISUL?

building_blocks_free_photo-690x457

 

 

Zilele trecute discutam cu sora mea. Din vorbă în vorbă i-am arătat care este visul meu. Şi pentru că este destul de mare, cât să te sperie, ea a zis:

„Waw! Şi n-o să clachezi dacă nu se întâmplă?”

Am început foarte pe scurt să-i explic de ce cred că n-o să clachez. Apoi am realizat că în urmă cu ceva ani, înainte să încep să citesc cărţi de dezvoltare personală şi să particip la seminarii, exact aşa gândeam şi eu. Că nu are sens să-mi stabilesc obiective mari sau să gândesc pozitiv pentru că dacă n-o să se întâmple ceea ce-mi doresc, voi fi foarte dezamăgită şi s-ar putea să clachez.

Ştiu că au încercat câteva persoane să mă convingă atunci de ce trebuie să gândesc pozitiv. Dar numai la seminarii am înţeles cum să fac să nu clachez atunci când îmi propun obiective foarte mari şi nu le realizez. Sau dacă nu se întâmplă atunci când vreau eu.

Iar dacă nu se împlineşte ceea ce-mi doresc s-ar putea să fie din câteva motive majore.

 

  • N-am făcut nimic, niciun plan, nicio acţiune ca să se împlinească. Am aşteptat să-mi pice din cer totul de-a gata. Sau să facă alţii pentru mine.
  • Mi-am stabilit obiective nerealiste şi am acţionat haotic.
  • Mi-am sabotat munca şi rezultatele.

 

În continuare o să-ţi spun ce am învăţat eu ca să nu cedez emoţional, în caz că nu-mi ating visele atât de uşor sau când mi-am propus. Încă mai am de lucru asupra unora dintre punctele pe care le descriu mai jos, dar măcar conştientizez ce e bine şi ce nu.

 

Stabileşte-ţi planuri pe termen lung, mediu şi scurt cu obiective SMART

 

Dacă faci mai departe ceea ce ai făcut până acum ce şanse ai să îţi atingi obiectivele?

Dacă şansele sunt mici sau foarte mici, poate ar fi bine să schimbi direcţia.

În orice direcţie ai lua-o ai nevoie să îţi faci un plan. Se recomandă să fie scris pe hârtie.

Dacă, de exemplu, vrei să-ţi faci o casă, îţi faci un plan pe hârtie, nu?

Planul casei, o schiţă a modului în care vrei să arate, ce resurse ai nevoie, ce fel de acţiuni trebuiesc întreprinse, în cât timp estimezi că ar putea fi gata etc.

Deşi încă mai am de lucru la modul în care îmi stabilesc obiective, experţii şi oamenii de succes spun că acestea trebuie să fie SMART.

Cuvântul SMART e un acronim.

S vine de la specific. Obiectivul tău trebuie să fie specific, concret şi formulat pozitiv. De exemplu, e greşit să spui, „Vreau să scap de datorii”, şi e mai corect să spui „Până la data de …(Sfârşitul lui 2015) am economii personale în valoare de …(1000 de lei)”, sau „Până la sfârşitul anului 2015 vreau să-mi iau o maşină marca…(orice marcă îţi doreşti, dar să fie specifică”

M vine de la măsurabil. Adică pe parcurs, ar trebui să-ţi dai seama dacă ai sau nu şanse să îţi atingi obiectivul. Dacă ţi-ai propus să economiseşti 1000 de lei până la sfârşitul lui 2015, înseamnă că ar trebui să ai o valoare exactă pe care să o economiseşti într-o lună (1000:12=83,333). Adică ar trebui să economiseşti în jur de 83-84 de lei pe lună. Dacă vrei să-ţi iei maşină, calculează ce sumă ai nevoie şi cât să obţii sau să strângi în fiecare lună pentru ea.

A vine de la capacitatea e a fi atins. Dacă nu poţi să strângi banii pentru maşină până la sfârşitul lui 2015, extinde perioada.

R vine de la real. Obiectivul tău trebuie să fie real. Dacă-ţi propui să mergi pe lună, sau în cosmos, sau să devii vedetă, deşi nu ai niciun talent, s-ar putea să nu fie chiar atât de uşor de real. Să ţină de domeniul fantasticului.

T vine de la unitatea de timp. În formularea obiectivului trebuie să incluzi unitatea de timp în care vrei să se realizeze ceea ce-ţi doreşti. E greşit să spui: „vreau să mă îndrăgostesc în viitorul apropiat”, „Vreau să devin bogat cât mai curând” etc. Trebuie să spui exact ce vrei şi când vrei să fie gata. Poţi să spui, „în următorii trei ani, vreau să câştig suma de…1000 de euro pe lună (sau mai mult – spune exact cât)”.

 

Aşteaptă-te ca la început să nu ai rezultate

 

Dacă ai schimbat direcţia în care te îndrepţi, nu te aştepta la rezultate imediat. Lucrurile nu se întâmplă în mod miraculos peste noapte aşa cum, adesea ne dorim noi. Iau timp să se nască, să crească, să se maturizeze. Exact ca în agricultură. Un ţăran pune sămânţa în pământ într-un anotimp şi aşteaptă recolta în altul.

Evident, ca să aibă roade, el trebuie să muncească constant.

Uneori, durează mai mult de un singur anotimp. Hai să ne gândim că uneori ceea ce ne dorim este atât de mare, că noi trebuie să facem schimbări serioase la noi înşine. Şi pentru că nu ne putem schimba radical din toate punctele de vedere, atunci şi ceea ce ne dorim noi, ia timp. Pentru că în timpul în care nu creşti în exterior, ţie îţi cresc rădăcini în interior. Şi rezultatele tale exterioare sunt oglinda creşterii interioare.

tree_root_free_photo-690x457

De exemplu, Florin Roşoga spune că atunci „când îţi deschizi un blog, aşteaptă-te ca la început să ai puţini cititori.http://profiblogger.ro/sfaturi-bloggeri-incepatori/

Am auzit multe povestiri în care oamenii şi-au atins visele foarte greu şi îşi aseamănă evoluţia nu cu un sezon din agricultură ci cu o viaţă, în care creşte un copac – ca de umbra lui să se bucure copiii şi nepoţii.

the_way_free_photo-690x457

Dar, aminteşte-ţi că Robert Kiyosaki şi Napoleon Hill spun că după o perioadă lungă de stagnare, atunci când încep să apară rezultatele, au o creştere explozivă, exponenţială.

 

În momentul în care vor începe să vină bogăţiile, vor veni atât de repede, atât de abundent, încât veţi ajunge să vă întrebaţi unde au fost ascunse în toţi aceşti ani.”

Napoleon Hill

 

Perseverează

 

Dacă un ţăran ştie să respecte ciclurile plantelor, nu facem şi noi la fel. De multe ori mi s-a întâmplat să fac una sau două activităţi şi apoi să mă opresc să văd ce rezultate sunt. Şi să fiu frustrată că nu se întâmplă nimic. Apoi, iar mai făceam una sau două activităţi, iar simţeam că „vai ce-am mai muncit!” şi să aştept iar, şi iar să fiu dezamăgită.

În momentul în care înţelegi că lucrurile nu se întâmplă deodată, faci activităţile şi aştepţi să se adune, ca apoi să evaluezi rezultatul.

Viaţa ne testează şi pentru ceea ce ne dorim cel mai mult avem de muncit mult şi de plătit un preţ. Fie că e preţ de efort (muncă), sau de bani, sau de timp.

Rezultatele nu apar din senin şi de multe ori se întâmplă ca de roadele muncii unei generaţii să se bucure generaţiile următoare. Dar asta nu i-a împiedicat pe mulţi să renunţe. Pentru că cel ce perseverează arată lui Dumnezeu că merită să fie ajutat. Că e serios în legătură cu ceea ce-şi doreşte şi nu e doar un moft.

Apoi, mai este şi faptul că tot ce este obţinut cu uşurinţă este tratat cu uşurinţă şi cu lipsă de respect. Dacă vrei să obţii ceva de anvergură, apoi asta se obţine cu multă muncă, sudoare, nopţi nedormite, planuri, analize, greutăţi, obstacole, lacrimi, dar şi cu entuziasm, credinţă, plăcere, bucurie. Şi poate că în aparenţă se bat cap în cap aceste lucruri enumerate, dar în realitate nu.

 

Atenţie la convingeri!

 

Şi dacă totuşi rezultatele întârzie să apară?

Verifică ce convingeri ai în legătură cu ceea ce îţi doreşti. E posibil ca unele vorbe auzite în copilărie, că „nu eşti bun de nimic”, sau că „nu meriţi” să te ţină pe loc, pentru că în ciuda a ceea ce îţi doreşti, tu să nu crezi că poţi atinge acele obiective sau că nu meriţi.

Şi atunci eşti ca bătrânica aceea care auzind într-o zi la Sf. Liturghie că „dacă ai credinţă cât un grăunte de muştar şi zici muntelui ăstuia, ridică-te şi te aruncă in mare”, aşa se va întâmpla. Şi s-a dus acasă şi a petrecut o noapte în rugăciune ca să se mute dealul din spatele casei. Iar dimineaţa când s-a ridicat şi s-a uitat în spatele casei a zis: „ştiam eu că tot acolo o să fii!”

Dacă pleci la drum cu convingerea că „ştiu că am ghinion”, „n-o să se întâmple”, atunci munceşti doar ca să fii ocupat. Pentru că convingerile tale opresc împlinirea dorinţelor.

 

Dar dacă îţi stabileşti obiectivele în mod corect, faci munca şi eşti perseverent, ţi-ai atins câteva dorinţe şi ştii că ai convingeri pozitive, dar încă nu obţii ceea ce-ţi doreşti…

 

Evaluează unde te afli

 

Aici îmi amintesc de următoarea poveste pe care am auzit-o la diverşi lideri:

 

O echipă de cercetători au plecat prin junglă pentru a ajunge la un anumit templu. În faţa lor erau managerii care dirijau activităţile, urmau tăietorii şi deschizătorii de drumuri apoi cercetătorii care veneau cu echipamentul. Au mers ei ce-au mers şi văzând că nu ajung, unul dintre lideri, decide să se urce într-un copac mai înalt să vadă cât mai au de parcurs. Din vârful copacului, strigă către echipa lui – Suntem în pădurea greşită!”

 

John Maxwell spune că chiar şi cea mai focusată persoană poate să devieze de la traseul stabilit. Prin urmare, în mod permanent e important să facem verificări ca să ne dăm seama dacă suntem sau nu pe drumul cel bun sau în pădurea greşită.

 

Vezi ce-ţi lipseşte

 

Dacă eşti pe drumul cel bun, poate mai ai nevoie de nişte resurse, de nişte abilităţi suplimentare.

În cartea lui, „Tata bogat, tata sarac”, Robert Kiyosaki povesteşte ce a făcut tatăl lui cel bogat la un moment dat când a constatat că i-au scăzut vânzările pe o perioadă îndelungată. S-a interesat şi a aflat despre un curs de vânzări, pe care şi-a dat ultimii săi 200 de dolari, dar care, după aplicare, a dus la o creştere spectaculoasă a vânzărilor.

Verifică dacă nu cumva îţi lipseşte instruirea sau cunoştinţele sau abilităţile necesare ca să îţi atingi visul.

 

Cere ajutor

 

Caută-ţi un mentor care a ajuns unde vrei tu să ajungi şi cere ajutor. Un mentor va fi bucuros să te ajute.

Pentru că, spune Zig Zigler: „Poţi să obţii tot ce-ţi doreşti DACĂ AJUŢI pe altcineva să obţină ce-şi doreşte.”

Da, ştiu. S-ar putea să nu crezi această frază. În lumea în care trăim ai văzut atâta invidie şi dorinţă de a sabota pe cel de alături că îţi este greu să crezi că cineva te poate ajuta.

Cei ce sabotează pe alţii, se sapă şi pe ei. Pentru că „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.” Biblia.

 

Iată ce spune Robin Sharma

Trăim într-un timp al abundenţei depline, în care cu cât ajuţi pe altul să se realizeze şi să trăiască o viaţă îmbelşugată, cu atât şi tu ai o viaţă şi mai îmbelşugată. Comparativ cu perioada economică trecută în care se credea că pentru ca unul să aibă, ceilalţi trebuie să sărăcească. În această eră a abundenţei generoase, este destul pentru toată lumea.

 

Schimbă data

 

Dacă ai verificat şi eşti în pădurea potrivită, pe drumul potrivit, ai toate cunoştinţele şi abilităţile, eşti muncitor şi perseverent dar încă nu se întâmplă, atunci schimbă data la care să se realizeze visul.

Iar dacă iar nu se întâmplă, dar eşti încă pe drum mai schimbă odată data. Schimbă data până când se realizează.

 

Eşecul nu este neîmplinirea visului, ci renunţarea la a lupta pentru el.

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

PENTRU CE NE DORIM CEL MAI MULT, ESTE UN PREŢ PE CARE TREBUIE SĂ-L PLĂTIM

comori

„Pentru ceea ce ne dorim cel mai mult există un preţ pe care întotdeauna trebuie să-l plătim…” – aşa suna o replică din filmul „Piraţii din Caraibe, La capătul lumii” – legată de faptul că Will Turner voia să-şi elibereze tatăl, dar a aflat că urma să plătească o eternitate pentru ceea ce voia să facă.

Adevărul este că nu primim nimic pe gratis, sau ceea ce aparent primim pe gratis, ulterior ne va costa mult mai mult.

Fiecare dintre noi are diferite valori în viaţă şi luptă pentru ceva. În fiecare dintre noi există dorinţe, năzuinţe, ţeluri. Ne facem planuri legate de cum să atingem anumite scopuri şi acţionăm. Apoi ne cucerim sau nu aceste ţeluri.
Dar întrebarea este:

Ce ne dorim cel mai mult?

Fiecare dintre noi are dorinţe diferite, dar în mare acestea se pot enumera. Iată câteva dintre aceste tipuri de dorinţe, iar ordinea este absolut aleatorie. Ne dorim:
• bani
• lucruri
• experienţe
• amintiri plăcute
• călătorii
• fericire
• timp
• sănătate
• iubire
• mântuire
• pace
• putere
• succes etc

Care este preţul, moneda de schimb?

În prezent când spunem cuvântul preţ sau cost, ne gândim la bani, dar n-a fost întotdeauna aşa.
A fost o vreme în care schimburile se făceau sub formă de troc, în natură. Apoi trocul a fost înlocuit cu argint şi aur. Apoi aurul a fost înlocuit cu bani.
Dar chiar şi acum, dacă ne gândim la preţ, putem să luăm în considerare anumite forme de plată.

Banii

Sunt în prezent cea mai cunoscuta formă de plată. Aproape orice din lista de mai sus ţine de existenţa banilor.
Dacă îţi doreşti lucruri, cel mai adesea le plăteşti cu bani şi nu numai. Uneori le luăm pe credit şi plătim de cel puţin două ori mai mult decât preţul obişnuit. Alteori aflăm că există riscul să plătească şi urmaşii noştri.
Dacă îţi doreşti sănătate, de multe ori trebuie să plăteşti scump pentru a o recupera, mai ales dacă nu ai grijă să o păstrezi cât timp o ai.
Se spune că banii n-aduc fericirea, dar o întreţin. Depinde ce înţelege fiecare prin fericire şi ce are nevoie ca să-l facă fericit. Şi timpul poate fi cumpărat cu bani. Asta fac angajatorii. Ei nu au atât timp cât să muncească şi să obţină tot ceea ce-şi doresc şi atunci cumpără timpul altora, ca să obţină rezultatele pe care ei le doresc.
Chiar şi mântuirea, ţine uneori de plată în bani, mai ales dacă vorbim de fapte de milostenie fizică. Dar nu este obligatoriu.

Aşa cum spuneam, aproape pentru orice ne dorim, avem de plătit un preţ în bani.

Efortul / Munca

În afară de bani, ceea ce ne dorim cel mai mult, nu ajunge la noi instantaneu. Trebuie să depunem un efort susţinut uneori ani de zile, sau chiar o viaţă întreagă ca să obţinem ceea ce ne dorim. Iar efortul şi munca în sine este un alt fel de preţ pe care îl plătim.
Vrei să fii fericit? Trebuie să depui efort să afli ce te face fericit şi să exersezi fericirea.
Vrei să ai pace? Trebuie să depui efortul de a învăţa şi respecta pe alţii, de a purta negocieri, etc.
Vrei să ajungi director sau preşedinte şi să ai putere? Trebuie să depui efortul de a face orice este necesar ca să ajungi acolo.

Efortul şi munca reprezintă o altă monedă cu care plătim tot ceea ce ne dorim cel mai mult.

Timpul

Cum spuneam, ceea ce ne dorim cel mai mult, nu obţinem instantaneu. E nevoie de timp în care ne formăm, învăţăm ce trebuie să facem şi să acţionăm, să ne schimbăm obiceiurile, timp în care să muncim, un timp până încep să apară rezultatele muncii noastre.
Timpul este o altă monedă cu care plătim ceea ce ne dorim. Uneori trebuie să ne înarmăm cu răbdare pentru că rezultatele şi tot ceea ce ne dorim cel mai mult, întârzie să apară şi atunci trebuie să plătim cu muncă , timp şi răbdare.

Emoţiile şi sentimentele

Tot ceea ce ne dorim se leagă de noi prin emoţii şi sentimente. Pentru că avem motive foarte personale pentru care ne dorim ceea ce ne dorim.
Pe traseu, până să obţinem ceea ce ne dorim şi pentru care depunem efort, plătim cu sentimente şi emoţii negative, precum, tristeţe, supărare, îndoială, frustrare, frică.
Adesea când primim ceea ce ne dorim suntem în culmea fericirii. Am spus adesea, pentru că există şi situaţii în care ceea ce ne dorim cel mai mult nu ne aduce fericirea.

Energia

Energia noastră este o resursă şi o monedă de plată foarte variabilă. Este direct legată de sentimente, dar şi de sănătate, de odihnă, de alimentaţie şi de gândurile pe care le avem. Dar să nu ne îndoim că şi energia este o monedă de schimb.
În funcţie de stadiul în care ne aflăm până la obţinerea a ceea ce ne dorim putem să ne simţim entuziaşti şi plini de energie, sau dimpotrivă epuizaţi. Dacă vrei să ajungi în vârful unui munte, depui şi efortul necesar, dar îţi consumă şi din energie. Iar când ai ajuns şi ai obţinut ceea ce îţi doreşti, poţi să te simţi epuizat, deşi eşti fericit.

Fericirea / starea de bine

Uneori însă preţul pe care îl avem de plătit este mult mai mare decât ne aşteptăm noi sau decât am fi fost dispuşi să plătim la final, dacă am şti de la început ce se întâmplă pe traseu.

Sănătatea

Uneori preţul pe care îl plătim este propria sănătate. Există o vorbă care spune că „oamenii îşi dau sănătatea ca să câştige bani, apoi îşi dau banii ca să îşi cumpere înapoi sănătatea”.

Viaţa

Alteori, din păcate, plătim cu viaţa.

La final, o să-ţi spun o poveste:

„Se spune că era o femeie care mergea cu un bebeluş în braţe pe un drum necunoscut. La un moment dat a ajuns în faţa unei peşteri care i s-a deschis în faţă. Dar peştera s-a deschis pentru un timp foarte limitat. A auzit o voce care a ispitit-o şi i-a zis să intre. Femeia a intrat şi a văzut acolo o mulţime de bijuterii şi pietre preţioase şi monezi de aur. Şi vocea i-a zis.
– Ia ce doreşti de aici, dar nu uita că timpul este scurt. Peştera se închide pentru totdeauna. Ia ce doreşti, dar nu uita ce este cel mai important.
Femeia auzind că poate lua ce doreşte, a lăsat copilul şi a început să-şi umple buzunarele cu pietre preţioase şi bijuterii şi aur. Din când în când vocea o avertiza că mai are puţin timp, dar să nu uite ce este important. Femeia continua să adune. În final vocea i-a spus.
– Timpul s-a terminat. Te rog să ieşi, dar nu uita ce este mai important pentru că peştera se va închide pentru totdeauna.”
Femeia a ieşit şi peştera s-a închis în urma ei pentru totdeauna. Apoi a realizat că şi-a uitat înăuntru bebeluşul. Dar era deja prea târziu.”

Ceea ce ne dorim cel mai mult ne face fericiţi?
Pe parcurs, verificăm preţul pe care îl plătim? Ne asigurăm că suntem pe drumul cel bun şi nu vom plăti un preţ prea mare pe care n-am fi dispuşi să-l luăm în considerare? Ne asigurăm că nu ne-am lăsat orbiţi de obiecte strălucitoare şi n-am fost deviaţi de la scopul nostru?
Ne gândim la toate variantele de preţ pe care le avem de făcut?
Merită?

Şi pentru ceea ce NU ne dorim plătim un preţ. Dar despre asta o să-ţi vorbesc într-un articol viitor.Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

OAMENII VOR COMENTA ORICUM

barfiti 1

 

Zilele trecute am auzit că e aproape imposibil să împaci pe toată lumea. Şi era dat următorul exemplu.

Dacă un antreprenor cumpără bilete pentru un spectacol în avans şi apoi le vinde la un preţ mai mare, este considerat:

  • fie un şarlatan care înşeală oamenii cu scopul ca el să se îmbogăţească;

  • fie un om bun care a făcut o faptă bună (mai ales de către cei care au cumpărat biletul în ultimul moment şi altă şansă de a cumpăra un bilet nu ar fi avut).

 

Iar acest lucru mi-a amintit de următoarea poveste:

 

Povestea familiei care călătoreau cu măgarul

 

Era odată o familie cu un băiat de 12 ani şi cu un măgar. Au hotărât să muncească şi să călătorească ca să cunoască lumea.

Astfel, într-o bună zi, plecară toţi trei cu măgarul lor. Au pus copilul călare pe măgar, iar părinţii mergeau alături pe jos.

Trecând prin primul sat, lumea comenta:

– Ia uite la copilul acela ce prost crescut e! El stă sus pe măgar şi bieţii părinţi, în vârstă, trăgând măgarul de frâu.

Atunci femeia îi spuse soţului:

– Nu voi accepta ca lumea să vorbească urât despre fiul nostru.

Aşa că soţul, îl coborî pe copil de pe măgar şi urcă el. În satul următor însă, auziră alte comentarii:

– Ce tip neruşinat! Îşi lasă copilul şi pe sărmana femeie să tragă măgarul în timp ce el merge foarte comod călare pe măgar.

Atunci au hotărât să se urce femeia pe măgar, în timp ce tatăl şi fiul să meargă pe jos şi să tragă măgarul de frâu.

Dar în satul următor, alte comentarii ajunseră la urechile lor:

– Săracul om! După ce că munceşte toată ziua trebuie să ducă femeia călare pe măgar! Şi bietul copil, la ce să se aştepte de la o astfel de mamă?

Atunci s-au consultat din nou şi au hotărât să urce toţi trei pe măgar pentru a continua călătoria lor.

Dar în satul următor iată ce comentarii au ajuns la urechile lor:

– Îs nişte bestii! Mai bestii decât animalul care-i poartă în spate! Auzi tu! S-au cocoţat toţi trei pe un biet măgar! O să-i distrugă coloana şi o să cadă animalul din picioare sub ei!

Până la urmă s-au hotărât să coboare cu toţii şi să meargă alături pe lângă măgar.

Dar nu le-a fost dat să aibă parte de linişte, pentru că în satul următor au continuat să audă comentarii răutăcioase la adresa lor şi voci care spuneau:

– Vai ce idioţi! Şi-au luat măgarul cu ei ca să meargă pe jos! De ce or fi mergând pe jos când au un măgar care să-i ducă în spate?…

 

Cine are dreptate?

 

Puterea perspectivei

 

Eram studentă când am auzit prima dată de aşa ceva din gura unui om înţelept, dar formulat în felul următor:

Imaginează-ţi adevărul ca pe un soare în mijlocul oamenilor. Şi fiecare dintre ei se uită la soare dintr-un alt unghi şi vede altceva.”

Mai târziu acelaşi principiu l-am auzit şi în materialele de dezvoltare personală.

Şi pentru că sunt profesor de geografie o să-ţi explic pe limba mea.

Noi toţi suntem locuitori ai planetei pământ. Dar nu toţi oamenii de pe Pământ văd soarele la fel.

*Cei din zona caldă, văd soarele permanent deasupra capului şi la ei ziua este egală cu noaptea tot timpul anului.

*Cei din zona temperată, văd soarele într-un unghi mai mic. Pentru ei soarele nu mai ajunge EXACT deasupra capului şi lungimea zilelor diferă în funcţie de anotimp.

*Cei din zona rece, văd soarele într-un unghi foarte ascuţit şi lungimea zilelor este de câte şase luni. Ei practic, într-un an, au o zi şi o noapte.

*Unii văd soarele pentru că e zi, alţii sunt într-o parte întunecată a pământului, pentru că e noapte şi au de aşteptat dimineaţa ca să vadă din nou soarele.

*Unii îl văd şi îl simt prea arzător, alţii îl văd mai rar că au parte de mai multe ploi.

*Dacă cei de pe Pământ văd soarele diferit, imaginează-ţi cât de diferit se vede Soarele de pe alte planete.

La fel este şi cu adevărul.

 

E corect?

 

Oamenii privesc adevărul în funcţie de experienţele proprii şi sentimentele care s-au născut din ele. Sau se raportează la aşteptările pe care le au ei de la viaţă şi judecă lucrurile în funcţie de acestea. Sau în funcţie de ceea ce este important pentru ei. De valorile lor.

Şi foarte adesea se ghidează după vorbele „Ce-i corect pentru mine, nu-i corect pentru tine sau pentru alţii şi ce-i corect pentru alţii nu-i obligatoriu să fie corect şi pentru mine.”

 

Ce-i de făcut?

 

*Trăieşte-ţi viaţa aşa cum simţi!

Nu uita, totuşi, că definiţia libertăţii spune că eşti liber să faci ce vrei în conformitate cu legile ţării, CU CONDIŢIA SĂ NU DERANJEZI PE CEI DE LÂNGĂ TINE.

 

*Luptă pentru visele tale!

Oamenii vor comenta oricum. Unii te vor critica, alţii te vor admira. De multe ori, însă, cei ce te admiră, se abţin de la comentarii şi te lasă adesea să trăieşti înfruntând duşul rece al comentariilor acide.

 

*Filtrează ceea ce trebuie să crezi!

Fii surd la comentariile care nu te încurajează să faci ce-ţi place şi auzi doar acele comentarii care să te propulseze înainte.

 

*Ignoră-i! unii vorbesc ca să se bage în seamă. Alţii te critică pentru că e mult mai uşor să vezi greşelile altora, dar uită că atunci când vezi ceva greşit la altcineva şi te deranjează foarte tare, înseamnă că şi tu ai acel defect. Doar că nu vrei să-l vezi la tine. E mai simplu să arăţi cu degetul, sau cum spune în Biblie, „să vezi paiul din ochiul altuia…

 

*Nu lăsa pe nimeni să-ţi fure visele. Peste tot în lume sunt hoţi de vise, care îţi spun fel şi fel de poveşti ca să te descurajeze, să nu mai crezi în ce e important pentru tine şi să te tragă în jos, în noroiul în care se zbat şi ei. Încep cu „E imposibil!”, „E foarte dificil!”, „Pentru ce te chinui atât?” , „Nu poţi, nu meriţi!” şi continuă cu „E o prostie!”, „Tu nu-ţi dai seama ce faci?”, „Mai bine fă ce face toată lumea şi nu mai visa la …cai verzi pe pereţi!”

 

La final

 

Apropo de hoţii de vise…

balerina1

Era odată o fetiţă căreia îi plăcea să danseze. Visul ei era să devină o balerină de succes şi să încânte oamenii cu dansul ei graţios. Zilnic exersa prin casă şi făcea paşi de dans. Aştepta ziua în care cineva o va descoperi şi o va aprecia pentru talentele ei.

Şi iată că ziua aceea mult aşteptată a sosit. În oraşul ei venea o trupă de circ ambulant, cu numeroase numere de dans şi balet. Fetiţa a apelat la instructorul circului şi i-a cerut să-i acorde o şansă să danseze în faţa lui şi el s-o evalueze. El a fost de acord. Dar după câteva secunde de când a început copila să danseze, el i-a zis pe un ton foarte supărat că ea nu are talent şi habar nu are să danseze. Aşa de supărată a fost fetiţa, că a aruncat pantofii de dans să nu-i mai vadă şi să nu mai simtă durerea respingerii încă odată.

Timpul a trecut şi fetiţa a crescut şi şi-a ales altă meserie. După vreo 20 de ani, găseşte într-o cutie prăfuită, pantofii ei de dans pe care îi aruncase în ziua când a venit circul acela renumit. Cu lacrimi în ochi retrăia visele pe care le avusese şi se gândea că de fapt, acel instructor nici măcar nu a urmărit-o. I-a spus că nu e talentată după câteva secunde. Oh, şi cine ar fi putut să fie acum!…

Nu dură mult şi află că acel circ renumit vine iarăşi în orăşelul ei după mai bine de 20 de ani. Acel instructor era acum bătrân, dar încă mai lucra la circ. Femeia se duce la acel instructor şi îl acuză spunând:

– Mi-ai distrus viaţa. Acum douăzeci de ani nici măcar nu m-ai urmărit şi mi-ai spus că nu sunt talentată şi nu sunt bună de nimic!

– Oh, asta le spun tuturor celor care vin la mine şi îmi cer părerea. Dar dacă visul lor este suficient de puternic, luptă ca să devină şi mai bune şi mai talentate. Aşa că nu da vina pe mine că tu ai renunţat atât de uşor la visul tău! Dacă ţi-ai fi dorit cu adevărat, ai fi făcut nişte cursuri de dans ca să-ţi pui în valoare abilităţile. Sau nu ştii că cei care au succes în acest domeniu, au 5% talent şi restul e muncă din greu ca să ajungă la performanţă? Trebuia să munceşti şi să crezi în visul tău, nu să vii acum să mă acuzi pe mine!

 

Se spune că la bătrâneţe şi când suntem aproape de moarte cel mai mult regretăm lucrurile pe care am fi dorit să le facem şi nu le-am făcut, decât toate lucrurile pe care le-am făcut greşit.

 

Aşa că indiferent ce spun unii sau alţii, tu fă ce crezi de cuviinţă, şi ceea ce-ţi place, pentru că tu îţi trăieşti viaţa ta şi ei pe a lor.

 

Bucură-te în fiecare zi!

Oamenii vor comenta oricum.

 

Aştept cu nerăbdare comentariile şi părerile tale!
Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

FRICA TE OPREŞTE SĂ VISEZI

visarea

 

 

In aceşti patru ani de dezvoltare personală, am auzit adesea la seminarii despre importanţa realizării unui JURNAL DE VISE. Cât este de puternică această unealtă în care îţi scrii 100 de vise şi lipeşti poze cu ele în dreptul visului. Apoi le vizualizezi şi visezi din nou zilnic. Am auzit şi citit că milionarii ajung milionari pentru că îşi văd visul cu ochii minţii în fiecare zi. Îl au afişat undeva la vedere şi zilnic îl văd sub forma unei poze, a unui slogan etc. Şi pentru că îl văd, îl trăiesc zilnic, chiar dacă nu este aievea, ci doar în imaginaţia lor. Dar miliardarii, au ajuns miliardari pentru că îşi văd visul de câteva ori pe zi. Şi pentru că îl văd de câteva ori pe zi, şi pentru că îl trăiesc cu intensitate de câteva ori pe zi, atrag visul spre ei. Bineînţeles că nu e suficient să visezi, mai trebuie să şi munceşti.
Dar de muncit ne pricepem cu toţii, dar visurile noastre par să stagneze sau să fie suspendate. Şi pentru că mulţi dintre noi am uitat să mai visăm, de multe ori doar muncim pentru a împlini visele celor care nu au uitat să facă asta.
După ce am auzit despre acest JURNAL DE VISE ale întreprinzătorilor din străinătate, am început să aflu că şi la noi în România, sunt oameni de afaceri care îşi ţin un jurnal de vise şi recomandă altora să ţină unul dacă vor să muncească pentru visele lor şi să şi le împlinească.

DE CE E IMPORTANT SĂ VISEZI?

Pentru că cei care visează ştiu exact ce vor. Şi cum vor. În detaliu. Şi cât vor. Şi când vor. Şi de ce vor. Aşa că ei luptă şi muncesc şi atrag tot ceea ce vor pentru că au claritate în tot ceea ce-şi doresc.

Cei care nu visează, ştiu doar CE NU VOR. Iar dacă îi întrebi de ce nu vor ceea ce nu vor, nu ştiu să-ţi răspundă. Şi nici ce vor nu ştiu. Aşa că luptă doar contra a ceea ce nu vor şi atrag şi mai mult lucrurile pe care NU LE VOR. Pentru că doar asupra lor se concentrează.

O carte extraordinară, care te poate ajuta să-ţi dai seama de ceea ce vrei şi de ce vrei este Viaţa nu aşteaptă… trezeşte-te! de Lynn Grabhorn.

Cum îţi visai viitorul, cum te vedeai când erai mic/ă?

Pe când eram copil şi adolescentă obişnuiam să petrec multe ore stând întinsă în pat şi să visez cu ochii deschişi la cum va fi viaţa mea în viitor. Mă visam frumoasă şi elegantă, locuind într-o casă mare. Mă visam că sunt scriitoare de succes. Îmi imaginam că scriu cărţi de poezii, apoi romane. Prin facultate îmi imaginam diferite subiecte de natură geografică pe care urma să le tratez în cărţile mele.
Era pasiunea mea. Nimic nu-mi făcea mai multă plăcere decât să lenevesc şi să mă imaginez într-un viitor nedefinit, ducând o viaţă roz, plină de tot ce-mi doream şi mai ales tot ce-mi lipsea la acel moment. Iar când mă plictiseam de cât de bine arăta viaţa mea în imaginaţie, schimbam scenariul şi o luam de la capăt.
Partea negativă e că habar nu aveam că mai şi trebuie să muncesc, ca să fac visele să se împlinească. Adică nu auzisem că trebuie să faci ceva în direcţia viselor. Era doar visare pur şi simplu. Fără muncă.

Tu îţi mai aminteşti ce visai pe când erai copil? Cum îţi vedeai viitorul? Ce făceai în viitor? Cu ce te ocupai? Aveai o meserie? Aveai o casă? O maşină? O persoană care să te iubească? Aveai copii?

Imaginea de acum corespunde cu ceea ce visai atunci?

Si bineînţeles pentru că pe atunci doar visam, fără să fac nimic pentru a-mi pune în aplicare fanteziile, încă nu am ajuns să-mi împlinesc toate acele vise. Acolo unde visarea s-a împletit cu munca susţinută, am reuşit să ating acele vise.
Aşa se face că mi-am împlinit visul de a face o facultate, îmi trăiesc visul de a fi profesor, mi-am atins visul de a avea elevi la olimpiada naţională de geografie, mi-am atins visul de a primi gradaţia de merit. Îmi trăiesc visul de a mă trezi la ore târzii dimineaţa, îmi trăiesc visul de a-mi fi păstrat numele de dinainte de căsătorie. Toate astea sunt vise la care am lucrat cu dârzenie şi ambiţie ani de zile şi pe care le-am împlinit. Dar pentru celelalte mai am de visat şi de muncit.

Ţi-ai împlinit toate acele vise din copilărie?

Cum te vezi peste cinci sau zece ani?

Acum vreo doi ani, am fost întrebată de un om de afaceri, de un lider, cum mă văd peste cinci sau zece ani. Am încercat să mă gândesc şi am realizat că nu mă vedeam nicicum. În faţa mea parcă era un zid, un văl negru şi nu puteam să văd nicio imagine despre cum mi-aş fi dorit să fiu.
Deşi am auzit atâtea discursuri şi am citit atâtea cărţi despre importanţa visării, de data asta nu mai puteam visa. Peste viitorul meu, în imaginaţia mea se aşternea întunericul. Apoi acel lider a răspuns în locul meu. „Dacă nu ştii cum o să fie viaţa ta peste cinci sau peste zece ani, priveşte la cei ce sunt deja acolo şi fac ce faci şi tu. Dacă nu faci nimic în afară de datorie la locul de muncă, viaţa ta va fi la fel de tristă şi de mizerabilă cum este a celor ce sunt cu cinci sau zece ani mai mari ca tine şi nu fac nimic decât să se plângă. Dar dacă ai vise şi faci ceva în plus ca să ţi le atingi, viaţa ta va fi ca a celor ce muncesc pentru visele lor.

Uneori, când citesc sau ascult diferite materiale care implică visarea vieţii pe care mi-o doresc, reuşesc să fac aceste exerciţii de visare a viitorului, dar dacă încerc să fac asta fără acele materiale, să visez viaţa mea viitoare, adesea adorm.
Şi ştii ceva? Am auzit într-un discurs că E GRATIS SĂ VISEZI. Deci, dacă tot e gratis, de ce să nu-ţi imaginezi şi să nu visezi viitorul tău într-o aură luminoasă plină de reuşite şi de fericire? Cei care au adus schimbări colosale în lume prin diferitele tehnologii sau servicii, au făcut-o tocmai pentru că au visat la scară foarte mare.
Sunt convinsă că dacă s-ar pune taxă pe visare, am căuta cu toţii să visăm, ca să furăm nişte frânturi de vis, despre cum ar putea să arate viaţa noastră. Dar pentru că e gratis, nu ne prea dăm în vânt după vise.

Tu cum te vezi peste cinci sau zece ani?
Cum va arăta viaţa ta atunci?
Ce prieteni te vor înconjura?
Cum vei arăta tu?

DE CE NU MAI VISEZI ÎN PREZENT?

Acum însă situaţia este alta. Mi se întâmplă foarte des să fiu atât de implicată în procesul muncii, că nu mai am timp să visez. Iar asta este încă un lucru negativ, căci munca fără vis se aseamănă cu încercarea de a aranja piesele unui puzlle fără să ştii cum arată imaginea finală.
Dar hai să vedem care sunt câteva cauze care diminuează starea de visare la noi în prezent:

Convingerile.

De-a lungul timpului am tot auzit că e periculos să visezi, că trebuie să fim realişti, să coborâm cu picioarele pe pământ şi „să nu mai visăm la cai verzi pe pereţi” că n-or să se întâmple. Am auzit că viaţa este grea şi că e pierdere de timp să visăm la o viaţă mai bună, la o carieră mai bună etc. Am auzit că pentru a te realiza în viaţă e nevoie de muncă, doar de muncă. Aşa s-au născut convingerile din mintea noastră că e periculos să visezi.
Ştii ceva? Toate aceste convingeri sunt greşite. Dacă vrei să schimbi ceva în viaţa ta e nevoie de multă visare împletită cu multă muncă. Dar atenţie că dacă tu nu visezi, o va face altcineva şi în final ajungi să munceşti, dar nu la visul tău ci la al altuia.

Iată ce spune Napoleon Hill în cartea lui, De la idee la bani: „Mintea umană poate crea orice lucru pe care şi-l imaginează şi în care crede. Alocă 30 minute zilnicgândirii creative” – nu trebuie să te gândeşti la altceva decât la lucrurile pe care le doreşti. Dezvoltă-ţi obiceiul de aţi aminti care este scopul vieţii tale atunci când te trezeşti, când mergi seara la culcare şi de mai multe ori, de-a lungul zilei”.

 Sistemul.

Ai văzut filmul Matrix? Eu când l-am văzut prima dată, la recomandarea unui prieten, am zis că este un film pur SF lipsit de logică şi de real. Dar în timp, mi-am schimbat această părere. Este un film care arată realitatea zilelor în care trăim şi a sistemului în care muncim. În film se spunea că oamenii nu sunt decât nişte baterii care alimentează cu energia lor un sistem. Că li se creează o viaţă artificială care li se derulează în minte ca şi cum ar fi reală.

Doar azi 70 % reducere la filme la emag.ro

Păi hai să vedem cum e la noi în realitate. Sistemul pentru care muncim, are grijă să ne ţină atât de ocupaţi, ca să nu mai avem timp să visăm. Să nu mai vedem că viaţa noastră este mizerabilă, că am vrea şi pentru noi anumite lucruri. Să nu cumva să ne dorim să avem concedii lungi şi posibilitate să călătorim. Să vedem lumea asta cu proprii noştri ochi şi să ne bucurăm de viaţa pe care o ducem. Trebuie doar să muncim pentru ei, cei ce creează sistemul. De visat se ocupă ei. Noi doar muncim. Asta înseamnă că nu suntem cu nimic mai diferiţi decât acele triste baterii din Matrix care ţin în viaţă cu energia lor un sistem. Şi când o baterie se epuizează ce se întâmplă? E înlocuită şi cea veche e aruncată. Ce se întâmplă cu tine dacă te îmbolnăveşti sau dacă nu mai poţi să efectuezi anumite operaţiuni? Crezi că va suferi sistemul după tine? Nu. Se găseşte altcineva capabil care să-ţi ia locul. Deci până aici jucăm perfect rolul de biete baterii.

Cât despre visare. Nu mai e nevoie să o facem. Are grijă sistemul să ne ofere o gamă variată de filme (poveşti i/reale) care ne hrănesc emoţional şi spiritual. Şi în timp ce urmărim poveştile derulate de mintea altora şi jucate de alţii, avem impresia că ne relaxăm, că vizităm şi noi acele locuri şi trăim povestea.

Mai mult decât atât, sistemul are grijă ca tot ceea ce vedem pe marile sau micile ecrane să fie cât mai „real” pentru noi. Aşa că a inventat tehnologii care să ne facă să trăim poveştile ca şi când am fi prezenţi în ele. Aşa au apărut tehnologiile 3D, Blue Ray etc. Scopul lor este să ne amăgească că ne trăim viaţa pe care am visat-o, când de fapt noi nu mai avem timp să visăm pentru noi. Suntem prea ocupaţi să muncim la visele altora.

Nu mă înţelege greşit. Nu am nimic împotriva acestor tehnologii. Şi eu îmi doresc asemenea aparate în casă să văd filmele preferate la o calitate oferită de ele, în format 3D sau Blue Ray. Cu atât mai mult cu cât sunt şi o mare admiratoare de filme şi de poveşti. Spun doar că ar trebui să ne ocupăm şi de povestea noastră. Să o scriem şi să o trăim la intensitate maximă.

Undele cererbrale.

Vorbeam în articolul Copiii de azi nu mai sunt copiii care am fost noi că bebeluşii se găsesc dominant în starea de unde delta a unui somn profund. Că copiii până la 13 ani sunt în starea theta, specifică visării, iar noi adulţii, concentraţi adesea pe muncă şi pe rezultate suntem cel mai frecvent în starea Beta. Chiar pentru a trece în starea alfa, stare specifică relaxării şi visării cu ochii deschişi avem nevoie de efort şi exerciţiu. Cu atât mai mult e mai mare efortul de a trece în starea theta, specifică copiilor, şi a stării de la limita dintre trezie şi somn. Aşa că odată cu vârsta am uitat să ne mai relaxăm şi să mai şi visăm. Reuşim însă, cu ajutorul psiho-terapeuţilor.

Frica.

Două tipuri de frică ne împiedică să mai visăm.

  • Frica de a nu fi dezamăgiţi.

S-ar părea că de la vârsta de copil şi până la vârsta adultă o bună parte din visele noastre nu s-au împlinit. Poate că nu s-au împlinit pentru că am ascultat de cei din jur să revenim cu picioarele pe pământ. Sau poate pentru că nu am crezut suficient de tare în visurile noastre. Sau poate pentru că nu am avut suficientă încredere nici în noi şi nici în Dumnezeu. Sau poate pentru că pur şi simplu nu am luptat suficient pentru ele. Am preferat să lenevim.
Dar am fost foarte dezamăgiţi că nu ni s-a împlinit visul, aşa că pentru a ne proteja de alte posibile dezamăgiri, refuzăm să mai visăm şi să mai credem că e posibil să ni le împlinim.

 

  • Frica de a se împlini visul.

[Ş]tiu că sună paradoxal. Cum adică să-ţi fie teamă să ţi se împlinească visul? Ei bine, da, e posibil. Ca teama de a se împlini să te facă să nu-l mai doreşti sau să nu ţi-l mai imaginezi. De ce? Păi dacă s-ar împlini n-ai mai avea motiv să te plângi. Cine te-ar mai asculta dacă ai vorbi atât de pozitiv despre tine? Că eşti fericit că ţi s-a împlinit visul? Că nu-ţi vine să crezi ce minune ai trăit… Că uite ce extraordinar e totul… etc apoi s-ar putea să te plictiseşti chiar tu de atâta fericire care ţi se întâmplă că ţi s-a împlinit visul.
Şi atunci, ce rost are să mai visezi?

Hoţii de vise.

Poate că nu-ţi vine să crezi dar zi de zi ne întâlnim cu hoţi de vise. Persoane care ne spun că nu se poate pentru că… nu suntem bine pregătiţi… sau plutim… sau că e imposibil… sau că trebuie să dai mită ca să reuşeşti… sau că toţi care reuşesc sunt corupţi… sau că nu eşti în stare de nimic… sau că nu ai suficiente studii… sau bani… sau energie… etc.
Ne ciocnim de ei în fiecare zi. şi uneori sunt chiar persoane apropiate care ne iubesc şi ne vor binele. Şi ne fură visul. Şi atunci se naşte întrebarea, dacă ne iubesc, de ce ne opresc? Ei spun că vor să ne protejeze. Ca să nu suferim. Să nu fim dezamăgiţi.
Şi ceilalţi? Ce interes au să ne fure visul? Poate că o fac din invidie. Sau ca să nu sufere ei. Pentru că dacă noi ne atingem visul, ei se fac de ruşine sau suferă că ei au eşuat.

Exerciţiu.

Ia o foaie de hârtie şi notează ce-ţi doreai pe când erai copil.
Notează dacă acel vis s-a împlinit şi cum.
Notează ce-ţi doreşti acum şi pentru următorii cinci-zece ani. Scrie cât mai multe detalii. Menţionează şi de ce îţi doreşti ceea ce-ţi doreşti.
Apoi caută activităţi prin care să îţi atingi visul.
*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward. Şi în acest fel ajutăm şi pe alţii să-şi împlinească visele.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber