CE NU FAC OAMENII CA SĂ IMPRESIONEZE PE ALŢII?

ce nu faci ca sa impresionezi pe altii

 

Intr-un an eram într-o aplicaţie practică a profesorilor de geografie, mai exact eram într-o excursie. Şi pentru că este corect să învăţăm unii de la alţii, fiecare profesor are de pregătit un anumit material pe care-l prezintă la microfonul autocarului.

La un moment dat o colegă ne atrage atenţia şi ne spune:

-Priviţi vă rog spre stânga. Sunt trei case la fel, au aceeaşi formă, culoare, arhitectură etc. care credeţi că e cea mai recentă?

Eu am privit nedumerită pe fereastră. Casele erau albe, cu aceeaşi formă, arătau la fel de bine şi de îngrijite. Mi-a fost greu să identific vreun semn care să indice vechimea sau derăpănarea vreuneia. În cele din urmă, colega de la microfon ne-a zis:

-Cea mai înaltă dintre ele este cea mai nouă.

Într-adevăr, casele aveau înălţimi diferite. Erau cumva în scară. Prima era mai joasă cu vreo 20 cm (probabil cu un rând de chirpici) decât a cea din mijloc, iar ultima era mai înaltă cu cel puţin jumătate de metru decât prima. În rest erau la fel, cel puţin la exterior.

 

Încă din copilărie vrem să impresionăm

 

Încă din perioada copilăriei fragede, copiii intră într-un soi de competiţie şi îşi doresc să impresioneze. Vor să-i impresioneze pe părinţi şi pe prietenii părinţilor care le oferă laude şi atunci învaţă poezii şi cântece noi sau fac tot felul de mişcări care-i fac pe părinţi să se mândrească de ei.

Se îmbracă cu rochia „aia”, cu costumul cel nou şi frumos ca să fie lăudaţi şi admiraţi de ceilalţi. Şi dacă nu-i observi hăinuţele, preferă să îşi dea jos alte hăinuţe mai vechi de deasupra (dacă e rece afară şi mai au ceva ca să-i acopere). Sau vin pe lângă tine şi fac nişte mişcări demne de un manechin pe scenă, numai ca să-i observi hăinuţele cele noi şi frumoase şi să se simtă bine.

Sau pur şi simplu se laudă cu accesoriile, cu meseriile părinţilor, cu tot ceea ce au din punct de vedere material.

 

De unde vine această dorinţă?

 

Din punct de vedere psihologic, din ce am înţeles până acum, la baza acestor comportamente de impresionare stă stima de sine. Se pare că atunci când o persoană vrea să impresioneze, mai ales prin ceea ce are, prin ceea ce posedă, decât prin ceea ce face sau este, e o persoană cu o stimă de sine foarte slabă şi are permanent nevoie de confirmarea celor din jur că este aşa şi pe dincolo.

În afară de stima de sine un rol important îl mai are şi educaţia. Dacă copilul îşi aude părinţii că se laudă şi se consideră mai sus decât alţii din societate, doar pentru că are o anumită funcţie, statut sau venit, cu siguranţă se va purta şi el la fel.

Persoanele care au stimă de sine bună sau chiar înaltă nu au nevoie să li se spună mereu că sunt speciale, că arată bine, că sunt bune etc. fac acele lucruri pentru că aşa le place. Dar de multe ori pe astfel de persoane le apreciezi mai mult pentru ceea ce fac şi sunt, pentru caracterul lor.

 

Pe măsură ce creştem şi depăşim stadiul de copii ca vârstă (dar nu ne creşte şi stima de sine), vrem să impresionăm prin posesiuni şi mai mari. Mai mult decât atât intervine şi procesul de copiere a celorlalţi. Persoana care copie are atât de puţină încredere în ea, că e mult mai bun cum vede la cea de la care copie.

De aceea ajungi să vezi două prietene sau doi prieteni îmbrăcaţi la fel. Prieteni care au maşini la fel, case la fel sau asemănătoare.

 

Ce sentimente dezvoltă?

 

Uneori dorinţa de a impresiona are la bază nu doar nevoia de apreciere, cât mai degrabă dorinţa de a stârni invidie, de a-i umili pe ceilalţi.

Numai că de multe ori pe lângă admiraţie (faţă de ceea ce posezi), invidie (că îţi permiţi), gelozie şi umilinţă, la cei din jur mai apare şi sentimentul de neîncredere. Oamenii au tendinţa să se întrebe mai mult în legătură cu alţii decât cu ei înşişi. Aşa că în loc să spună, „cum să fac să îmi permit şi eu?”, oamenii din jur s-ar putea să spună, „Ce face ăla de îşi permite şi aia şi aia şi aia?”. În mintea lor încolţeşte ideea de neîncredere faţă de cinstea celor care vor neapărat să impresioneze.

 

Astfel se întâmplă că dacă eşti profesor (nu mă leg de alte meserii că nu cunosc) şi trăieşti doar din salariul de profesor, fără să ai alte surse de venit, s-ar putea să te simţi de-a dreptul umilit de hainele, accesoriile, telefoanele şi alte device-uri cu care vin unii elevi la şcoală. Îţi este jenă să scoţi din geantă telefonul care arată jalnic şi vechi de parcă ar fi din secolul trecut.

 

Uneori sare calul

 

Astfel că cel care este umilit, pentru că de asemenea, are o stimă de sine foarte joasă, îşi doreşte să facă lucrurile şi mai şi. Îşi ia un telefon mult mai performant (decât are nevoie şi decât îşi permite), îşi doreşte şi în final îşi cumpără (fie şi cu bani împrumutaţi de la bancă) o altfel de maşină, îşi face o casă mai mare etc.

Dar face toate aceste lucruri pentru ca la rândul lor să atragă admiraţia şi invidia celor din jur. Sau ca să-i lase mască pe cei care i-au umilit. Sau ca să…mascheze alte aspecte neplăcute.

Vezi de multe ori câte un om de afaceri, care la puţin timp după ce şi-a deschis afacerea îşi cumpără maşini de lux sau de teren foarte scumpe. Chiar dacă afacerea lor e pe butuci

sau e putredă, pentru ei contează doar imaginea pe care o afişează în exterior.

 

„Prea mulţi oameni cheltuiesc banii pe care nu i-au câştigat ca să cumpere lucruri pe care nu şi le permit ca să impresioneze oamenii pe care nu-i plac.” – Will Smith

 

Am o veste pentru tine. Celorlalţi nu le pasă de tine şi de imaginea ta atât de mult pe cât îţi imaginezi tu. Poate se gândesc la tine câteva minute odată la o lună sau la un an, dar, în cea mai mare parte a timpului se gândesc la ei nu la tine. Aşa cum faci şi tu de altfel.

Aşa că mai lasă faţada şi caută să fii autentic.

 

Ce altceva mai poţi face doar ca să impresionezi?

 

Poţi să alegi să faci fapte bune din dorinţa de a impresiona pe alţii.

Brusc îţi schimbi culoarea politică, devii ecologist, faci milostenii, ajuţi pe alţii mai nefavorizaţi de soartă etc.

 

Uneori dorinţa de a impresiona sau de a nu dezamăgi pe alţii te face să fii loial sau violent, să te apuci de fumat, de furat, să faci o crimă etc.

 

Alteori are efect să te trezească dintr-o amorţeală sau să te scoată dintr-o mlaştină emoţională în care te scalzi.

 

Acestea sunt situaţiile în care tu îţi doreşti să faci ceva, dar eşti într-o zonă de confort. Şi ai face şi ai trage mâţa de coadă şi te-ai lungi cât poţi tu de mult. Şi tot spui că vrei să faci aia şi aia şi primeşti un „şut motivaţional” de la cineva care îţi spune, „Ştii ceva? Eu nu cred că eşti în stare să faci aia pentru că eşti leneş pentru că de când spui că faci, de atunci era făcut.”

Iar cuvintele astea, spuse de cineva la care ţii, sau poate de la cineva care spune pe un ton ce vrea să te umilească, simţi că te ard. Şi-atunci spui (fie în gând, fie tare) „Lasă că-ţi arăt eu ce sunt în stare!”

 

Iar aceste cuvinte te fac să te pui pe treabă, cu atâta energie şi te fac să te trezeşti în fiecare dimineaţă cu o dorinţă aprigă de a reuşi, doar-doar ca să-i arăţi tu lui X ce eşti tu în stare.

Mie mi s-a întâmplat de două ori să primesc astfel de şuturi motivaţionale care m-au determinat să învăţ să iau la facultate şi examenul de titularizare. Căci mi s-a spus „Nu eşti tu în stare să iei examenul pentru că cutare din sat cât e de deşteaptă şi a mers şi a dat şi în stânga şi în dreapta şi i-a săturat pe toţi şi n-a fost în stare să ia… tu n-ai nicio şansă!”

Aşa că mi s-a aprins ambiţia şi călcâiele mi-au luat foc şi am vrut să le dovedesc ce pot. Şi am dovedit.

 

Când primeşti câte un astfel de şut motivaţional, pune-te pe treabă, dar în loc să blagosloveşti persoana care ţi l-a aplicat, mulţumeşte-i. Pentru că în final, îţi face un bine. Şi categoric îţi creşte stima de sine mai mult decât atunci când vrei să impresionezi cu lucruri frumoase doar de faţadă.

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

4 thoughts to “CE NU FAC OAMENII CA SĂ IMPRESIONEZE PE ALŢII?”

  1. Spune-mi te rog ceva depre acele persoane care, probabil vrand sa impresioneze, mint foarte mult.
    Patronul firmei la care lucrez minte foarte mult, cred ca e bolnav cronic in aceasta privinta, afisand tot timpul o mina aroganta si superioara fata de cei din jur. Eu ma abtin de la orice discutie cu el pentru ca nu-mi plac mincinosii. Rezultatul e ca pierd …mult (la servici) , nelaudandu-l sau neaprobandu-l.

    1. Calin, multumesc pentru comentariu!
      In solicitarea ta de a-ti spune mai multe nu-mi dau prea bine seama daca doresti sa-ti raspund din punct de vedere psihologic sau vrei un sfat. O sa ti le dau pe scurt pe ambele. O varianta mai detaliata intr-un articol viitor.
      Legat de faptul ca patronul tau afiseaza o mima aroganta si superioara…materialele de psihologie pe care le-am citit sau ascultat pana acum spun ca e o mare problema cu stima de sine. Si ca sa mascheze slabiciunea lui, cauta sa-i priveasca de sus pe altii. Ar putea fi vorba inclusiv de un complex personal pe care-l mascheaza. Evident ca nu te poti duce sa-i spui, „am aflat ca problema ta este ca ai o stima de sine foarte scazuta” pentru ca o sa-ti fie si mai rau.
      Cat despre faptul ca pierzi mult pentru ca nu-l lauzi, o sa-ti spun ca te inteleg perfect. Intre anii 2000 si 2004 am avut o sefa careia ii placea sa fie laudata si sa i se dea cadouri. Pentru ca eu nu-i dadeam ce-si dorea se purta forte urat cu mine. Cand o vedeam aveam impresia ca sunt un pui de gaina care vede uliul. Imi venea sa trec prin perete, sa devin invizibila, sa nu ma mai intalnesc cu ea pt ca de fiecare data mai gasea ceva sa-mi reproseze.
      Se stie insa ca fiecare luptator, oricat de dur este sau arata, pe sub armura de zale are propriile slabiciuni. Chiar si un dragon are slabiciunile lui. Din fericire, tu stii care este slabiciunea sefului tau. Ii place sa fie laudat. N-o sa te sfatuiesc sa devii un lingusitor si sa-l lauzi cu chestii false, dar te sfatuiesc sa cauti la el cel putin o calitate (ceva ce face bine), un punct forte al lui si sa-l complimentezi sincer. In felul asta ii oferi si lui ce-si doreste si iti este si tie bine.
      Probabil ca iti este foarte greu sa-i gasesti calitati.
      Daca eu as fi in locul tau mi-ar fi foarte greu, pentru ca as fi orbita de sentimentul de antipatie si de senzatia de dezgust fata de modul in care se poarta.
      Cu toate acestea este cunoscut ca fiecare om are aproximativ acelasi numar de calitati si de defecte. Unii isi scot in evidenta calitatile si isi mascheaza defectele, altii isi scot defectele la vedere si isi mascheaza calitatile.
      Prin urmare, ce as face eu acum, la nivelul de cunostinte pe care le am daca ea mi-ar fi din nou sefa?
      As cauta acea calitate pe care n-am fost capabila sa o vad si as complimenta-o. Dupa asta, lucrurile ar trebui sa devina mai usoare. Am scis mai detaliat despre puterea complimentelor sincere in articolul Obiceiuri mici si zilnice care iti schimba viata I.
      Astept sa-mi spui cum te-a ajutat.

  2. Seară bună! Un articol bun, ca și precedentele.Sunt la vârsta la care nu mai vreau să impresionez pe nimeni. Îmi doresc să mă impresionez pe mine însămi.Atât.

    1. Florina, iti multumesc pentru comentariu!
      Te felicit ca ai ajuns la intelepciunea de a nu mai dori sa impresionezi si sa faci ce-ti place si cum iti place. E foarte important ca prima persoana multumita sa fii tu insati.
      Cat despre mine, ma bucur nespus ca articolul meu ti-a placut (te-a impresionat) 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.