„Unii oameni îşi petrec jumătate din viaţă explicând ce vor să facă şi cealaltă jumătate explicând de ce nu au făcut-o.” Lorand Soares Szasz
Amânarea, spune Napoleon Hill este una dintre cauzele care duc la eşec. Sau la întârzierea împlinirii scopurilor personale. În cartea „De la idee la bani” o găsim menţionată cu numele de procrastinare.
M-am identificat cu o persoană care amână acţiunea, atunci când am citit cartea lui Napoleon Hill.
Ulterior am citit că există o listă întreagă de obiceiuri care te trag înapoi de pe drumul către scopul tău.
Aşa că am început să mă întreb „de ce?” fac ceea ce fac, de ce amân lucrurile să se întâmple.
M-am întrebat de ce amân să trec la treabă, de ce amân să acţionez în direcţia a ceea ce îmi doresc.
Pentru că, după părerea mea dacă doar ştii că ai obiceiul să amâni acţiunea, e ca şi când ştii că te doare capul. Dar durerea de cap e doar un efect. Cauza este ascunsă. La fel şi în cazul amânării. Poţi acţiona împotriva efectului, dar e mult mai eficient să descoperi cauzele şi să le elimini.
Amânarea este în acelaşi timp o cauză dar şi un efect provocat de alte cauze.
Nu am idee care este răspunsul pentru tine. Din ce cauză amâni tu să faci tot ce ţi-ai propus. Poţi să afli doar dacă îţi acorzi timp să te întrebi „de ce?” şi să îţi răspunzi sincer la această întrebare. În acest articol îţi vorbesc de motivele mele.
Ca o paranteză, e important să îţi fi propus ceva. Că dacă nu ţi-ai propus nimic, nu ai cum să acţionezi.
Eu, în acest material o să-ţi vorbesc despre cauzele pe care le-am descoperit în cazul meu, răspunzând la întrebarea „de ce amân să fac lucrurile pe care mi le-am propus şi care sunt importante pentru scopul meu, pentru viaţa mea?” Mi-am pus această întrebare de mai multe ori. După ce le-am descoperit, m-am gândit că dacă le ştiu doar eu, mă ajută doar pe mine, dar dacă le pun şi pe blog, ajut toată comunitatea fanautodidact.
Lipsa de claritate a scopului
Aş spune că atunci când vrei ceva, dar nu ştii exact ce, ai tendinţa să amâni, pentru că acţiunea nu are sens pentru tine. Nu ştii ce să faci, cum să faci, cu ce să începi şi unde vrei să ajungi.
Să ştii exact ce vrei este motorul care te pune în mişcare chiar dacă nu ştii exact cum o să ajungi acolo.
Steven Covey spune în cartea „Cele şapte obiceiuri ale oamenilor eficienţi” să începi cu finalul în minte.
Este la fel ca realizarea un puzzle sau a unui lego. Mult mai uşor îţi este să rezolvi aceste jocuri, atunci când ai imaginea a ceea ce trebuie să realizezi. Dacă nu ai coperta şi imaginea finală, e posibil să asamblezi piesele după cum îţi vin la mână sau după cum crezi că trebuie să se potrivească. E posibil ca până la urmă să reuşeşti să le asamblezi, dar într-un timp mult mai îndelungat.
Însă, atunci când ai imaginea de final şi ştii exact ce şi unde vrei să ajungi, este mult mai simplu să faci lucrurile să se întâmple.
„Iar de n-are scop viaţa/ Fă să aibă clipa scop.” George Coşbuc
Exerciţiu:
Ia o foaie şi ceva de scris şi descrie cu cât mai multe detalii ce îţi doreşti pentru anul următor.
La fel te rog să descrii ce îţi doreşti peste cinci sau zece ani.
Apoi identifică primele acţiuni ce trebuiesc făcute şi treci la acţiune.
Lipsa unei dorinţe arzătoare
Poate că ştii ce vrei, dar nu consideri că e urgent. Poate că te gândeşti. Da îmi doresc cutare lucru peste cinci ani, dar pot să fac şi mâine treaba necesară. Nu e musai să o fac acum.
„Procrastinarea este hoţul timpului.” Edward Young
“Dorinţa supradimensionează ceea ce vrem să avem; ea creşte chiar şi prin neîmplinire – cele mai mari idei sunt rezultate din dorinţa cea mai puternică şi mai prelungită.”
Friedrich Nietzsche
Ce este o dorinţă arzătoare? Este acea senzaţie că te arde pe stomac şi TREBUIE neapărat să faci ceea ce ţi-ai propus.
Ai fost vreodată în întârziere la un mijloc de transport? Ai simţit vreodată că dacă nu ieşi pe uşă în secunda aia s-ar putea să pierzi trenul sau autobuzul şi că următorul va fi poate tocmai a doua zi?
Aceea e o dorinţă arzătoare.
Este un sentiment de urgenţă că dacă vrei să ajungi unde ţi-ai propus, trebuie să faci lucrurile din timp şi la timpul lor.
Imaginează-ţi că acel sentiment de urgenţă, că dacă nu pleci acum, pierzi trenul, îl ai şi pentru atingerea scopurilor tale. Să faci zilnic ceva pentru scopurile tale, înseamnă să ai un sentiment de urgenţă şi o dorinţă arzătoare de a ajunge la destinaţie.
Exerciţiu:
Scrie care este lucrul pe care dacă îl faci azi şi zi de zi te poate aduce mult mai aproape de scopul tău?
Nu există suficientă încredere în sine
Paradoxal este că deşi amâni acţiunea pentru atunci când o să ai încredere deplină că o să reuşeşti, dacă acţionezi oricum, te ajută să îţi crească încrederea în tine. Pentru că amânarea te face să te simt vinovat/ă, iar sentimentul de vinovăţie îţi sabotează încrederea în tine.
Pe partea opusă, chiar dacă nu ştii sigur dacă ceea ce faci este bine, chiar dacă nu ai suficientă încredere că o să reuşeşti, faptul că acţionezi te va ajuta să fii mulţumit/ă de acţiune, să îmbunătăţeşti ceea ce ai făcut greşit şi în final să îţi creşti încrederea în tine. Să fii complet mulţumit de ceea ce faci.
Nimeni nu s-a născut învăţat într-un anumit domeniu. Nimeni nu are abilităţi înnăscute. Sunt persoane care au talent. Însă studiile spun că succesul este obţinut 5% din talent şi restul din muncă intensă.
Hai să-ţi dau un exemplu. Prin facultate, m-am apucat să învăţ „Engleza fără profesor”. Deşi învăţam zilnic câte ceva, am tot spus despre mine că sunt începătoare. De fiecare dată când completam un formular despre limbi străine spuneam că sunt începătoare. Dar, pentru că nu m-am oprit din învăţat, la un moment dat am realizat că pot să înţeleg şi un film aproape în întregime, chiar dacă nu are subtitrare în limba română. Şi am realizat că nu mai sunt chiar atât de începătoare. Poate că nu sunt chiar avansată acum, dar cu siguranţă nu mai sunt începătoare. Şi cu siguranţă mă descurc să înţeleg un text, un film, să comunic destul de bine, dacă merg într-o ţară şi se vorbeşte engleza ca limbă străină de bază. Acţiunea zilnică de a învăţa, m-a adus mai aproape de scopul meu şi m-a ajutat să-mi crească încrederea că ştiu ceva mai mult decât un începător.
Blocarea
Asta mi se întâmplă mai ales de când m-am apucat să scriu pe blog. Nu am întotdeauna ideile foarte bine structurate şi asta îmi creează un sentiment de blocaj.
Faptul că m-am blocat a făcut ca eu să mă opresc din acţiune şi să o continui atunci când am fost pregătită. Deşi au fost şi situaţii în care m-am apucat de lucru şi nu aveam decât ideea de titlu şi apoi a ieşit un articol de peste 1500 de cuvinte.
Este o vorbă care spune că pofta vine mâncând. Cu cât practici mai des acţiunea de a scrie, cu atât reuşeşti mai bine să manageriezi blocajele.
Dorinţa de a fi perfect
„Eterna amânare stă în umbra fiecărei fiinţe umane şi aşteaptă ocazia de a distruge şansele de succes ale individului. Majoritatea dintre noi trec prin viaţă ca oameni ai eşecului, deoarece aşteaptă MOMENTUL POTRIVIT pentru a începe să facă ceva care să merite osteneala. Nu aşteptaţi! Momentul nu va fi niciodată POTRIVIT. Porniţi de unde sunteţi acum şi lucraţi cu orice aveţi la îndemână.” Napoleon Hill
Dorinţa de a acţiona atunci când toate condiţiile sunt împlinite, atunci când se aliniază planetele sau atunci când eşti 100% pregătit nu te duce mai aproape de împlinirea a ceea ce ţi-ai propus.
Să-ţi spun un secret. Niciodată n-o să fie perfect. Perfecţiunea vine din acţiune repetată.
Cum spunea şi Chris Crouch în cartea „Organizează-te!”, nu devii organizat doar citind o carte despre organizare, aşa cum nu slăbeşti doar citind o carte despre diete sau cumpărându-ţi un aparat de fitness. Nici nu devii un bun bucătar doar pentru că citeşti o carte de bucate. Trebuie să faci treaba. Acţiunea te aduce aproape de perfecţiune. Dar perfect nu va fi şi nu vei fi niciodată.
Apoi, ceea ce este perfect pentru tine, s-ar putea să nu fie la fel de perfect pentru altcineva.
Acţionează oricum!
Lipsa de organizare
Lipsa de organizare se reflectă în faptul că nu ştii cu ce să începi. Şi aşa cum vedeam un material distribuit de Daniel Zărnescu la pachetul „Fabrica de bani”, oamenii încep lista de sarcini cu cele lipsite de importanţă. Cu citirea email-urilor, cu activitatea de pe facebook, cu alte treburi care par urgente, dar care nu sunt importante pentru scopul lor. Şi îşi lasă acţiunile importante pe finalul zilei, spunând că au nevoie de timp şi să se gândească în voie. Se amăgesc că la sfârşitul zilei vor avea mai multă energie şi capacitate de concentrare pe ceea ce trebuie să facă pentru scopul lor. Dimpotrivă. Intervine oboseala şi spui, lasă pe mâine. Şi mâine tot aşa. Dacă şi tu faci la fel, e bine să schimbi.
Adevărul este că cea mai mare energie o avem dimineaţa şi de aceea experţii în organizare, ne sfătuiesc să începem ziua cu cel mai important lucru.
Mult timp am amânat şi eu lucrurile pentru că habar nu aveam de acest principiu. Şi stăteam până târziu în noapte ca să scriu un articol. Dacă ai urmărit ora la care le publicam, era undeva pe la 3 sau 4 dimineaţa. Pentru că stăteam toată noaptea să scriu şi apoi să public. Iar dimineaţa căutam să dorm. Dar de când am citit aceste principii despre organizare, am început să scriu dimineaţa şi până pe la ora prânzului sau cel târziu ora 13 sau 14, am terminat cu scrisul şi publicatul. Apoi, crede-mă că am timp să mă ocup şi de celelalte treburi.
Dacă nu eşti o persoană organizată, nu uita că totul se poate învăţa şi deprinde. Există cărţi şi publicaţii pe această temă.
Lipsa de disciplină a muncii
De felul meu nu sunt o persoană foarte disciplinată. Dar lucrez şi la acest aspect de câteva luni. Pera Novacvici de pe www.personalitatealfa.com spune că dacă nu mănânci un măr pe zi nu eşti disciplinat. Că dacă vrei să devii disciplinat, trebuie să te disciplinezi în lucruri mărunte, apoi vei deveni şi în lucruri importante.
„Procrastinarea face lucrurile uşoare să devină grele, iar lucrurile grele să devină şi mai grele.” Mason Cooley
Aşa că am început cu un măr pe zi şi zilnic mi-am notat în agendă, ca să fiu sigură că mă ţin de această activitate. În prezent a devenit un obicei, zilnic îmi încep ziua cu unul sau două mere pe zi la micul dejun şi continui să mă disciplinez şi pe alte aspecte. Orice obicei pe care vreau să îl implementez, îl notez în agendă zi de zi. Dacă reuşesc să mă ţin de acţiunea respectivă, mă disciplinez şi îmi arăt că acel lucru e important pentru mine.
De exemplu, începând cu luna asta mi-am propus să scriu 15 articole pe blog lunar.
Atunci când habar nu aveam de organizare şi scriam noaptea, reuşeam să scriu 7 sau cel mult 8 articole pe lună. Trebuia să mă odihnesc în două zile pentru că scriam un articol într-o noapte. Luna trecută, de când am schimbat momentul în care scriu şi lucrez la a mă disciplina pe această latură, am reuşit să scriu 11 articole.
Ca să te disciplinezi te poţi ajuta de o agendă sau de un calendar.
Spre exemplu, pentru bebeluşul meu, trebuie să-i administrez zilnic două picături de vigantol (vitamina D3). Pentru că este o activitate de zi cu zi, ca să fiu sigură că nu uit sau că ziua trecută n-am uitat, am la îndemână un calendar de buzunar pe care doar bifez data. Imediat ce i-am dat picăturile, bifez pe calendar. Aşa mă verific că am făcut acţiunea.
Altcineva a făcut lucrurile
Mi-am dat seama că încă din copilărie dacă eu nu am făcut o anume treabă a fost făcută de altcineva. De mama sau de sora sau de altcineva din familie. Apoi, ca adult am constatat acelaşi lucru. Chiar şi ca profesor. De multe ori a trebuit să facă altcineva ceea ce trebuia să fac eu. Mi se întâmplă şi acum ca soţul să facă diverse acţiuni pe care ar trebui să le fac eu. Asta pentru că nu am fost nici pedepsită atunci când nu am făcut, nici recompensată sau lăudată atunci când am făcut.
Poate că ţi se pare lipsit de importanţă, dar noi oamenii, răspundem la recompense sau la pedepse. Auzeam pe un CD de la „Fabrica de bani” că dacă ai un client care îţi întârzie cu plata, aplică-i penalizarea prevăzută în contract. Altminteri va continua să întârzie din ce în ce mai mult. Dar dacă tu îi aplici penalizarea, înţelege că pentru tine e important, că eşti o persoană care se respectă şi respectă condiţiile.
Însă, scopurile mele sunt importante pentru mine. Nu mă pot aştepta să facă altcineva munca în locul meu, pentru că nu e important pentru altcineva, ci pentru mine. Dacă o fac, nimeni nu mă recompensează, iar dacă nu o fac, nimeni nu mă ceartă. Dar, pentru că e important pentru mine şi pentru că mintea noastră răspunde la recompense, o să mă recompensez singură. Aşa cum spuneam şi în articolul „Cum vezi tu munca?” că mi-am propus ca dacă luna trecută reuşeam să scriu minim 10 articole, luna asta să mă recompensez cu o bluză. Evident, că dacă luna asta mi-am propus să scriu 15 articole, luna viitoare mă recompensez dacă îmi ating scopul.
Creierul nostru răspunde la astfel de recompense şi de aceea, ca să nu mai amâni, şi pentru că trebuie să-i spui creierului ce şi cât e important ce ţi-ai propus, învaţă să te recompensezi. Planifică-ţi recompensele aşa cum îţi planifici şi munca şi banii şi rezultatele.
Dacă te recompensezi fără să-ţi atingi scopurile îi transmiţi creierului un mesaj că scopurile tale nu sunt importante.
La un seminar am auzit recomandarea ca atunci când atingi un scop important să îţi cumperi o pereche nouă de pantofi. Iar asta te va face să te mobilizezi şi să amâni amânarea.
Distragerea atenţiei
Cel mai uşor mă las distrasă de filme. Dar de când am început să lucrez la disciplină, caut să îmi ating şi obiectivele şi să mă pot bucura şi de un film.
„Procrastinarea e ca un card de credit: e foarte distractiv, până îţi vine factura.”
Christopher Parker
Neasumarea responsabilităţii
Responsabilitatea este „abilitatea de a răspunde” de la englezescul respons-ability.
Acest punct are legătură directă cu cel legat de faptul că altcineva face lucrurile în locul meu.
Pe măsură ce înţelegem că depinde doar de noi ce rezultate vom avea, începem să ne asumăm responsabilitatea. Până atunci, dăm vina unii pe alţii pentru tot ceea ce am fi vrut să facem şi nu am făcut.
Frica de împlinire
Această frică este un sabotor extraordinar pentru că e posibil să se nască dintr-o convingere limitativă gen „nu merit”. Şi asta te va face, ca atunci când eşti foarte aproape de reuşită să se întâmple ceva, să te îmbolnăveşti, sau un accident, sau orice altceva prin care să nu reuşeşti să îţi atingi scopul. Sau cu alte cuvinte, dacă ai o astfel de teamă, o să constaţi că ai tendinţa de a-ţi da cu stângul în dreptul.
Sau ai tendinţa de a visa lucrurile că se împlinesc într-un viitor nedefinit, fără ca tu să faci ceva pentru asta.
„Amânarea este frica de succes. Oamenii amână deoarece le este frică de succesul care ştiu că rezultă dacă te mişti înainte. Deoarece succesul este greu, poartă o responsabilitate cu el, e mult mai simplu să amâni şi să trăieşti o viaţă plină de filosofia lui într-o zi o să…”
Denis Waitley
Ce trebuie să faci?
Pune o dată când se va împlini şi verifică ce convingeri ai legat de ceea ce meriţi. Şi treci la acţiune.
***Aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe facebook.
Te rog să votezi acest blog. Părerea ta contează pentru mine.***
