DE CE SCADE MOTIVAŢIA?

Bine te-am regăsit.

În articolul trecut îţi vorbeam de patru forţe care te pot motiva şi te pot ajuta să faci lucruri care chiar dacă nu sunt uşoare, chiar dacă nu sunt plăcute, beneficiile lor sunt dorite.

Acele patru forţe sunt:

  • Iubirea – când faci diverse acţiuni din iubire faţă de copilul tău, faţă de părintele tău sau faţă de partenerul de viaţă. Bineînţeles că tot aici intră şi pasiunea ta pentru ceea ce faci, deci iubirea pentru tine şi munca ta.
  • Succesul – poate că eşti genul de persoană care îşi doreşte carieră, să avanseze, să fie promovat/ă la locul de muncă.
  • Banii şi recompensele – te pot motiva să lucrezi concentrat o perioadă de timp dacă ştii că ai putea avea şansa să primeşti un premiu, un bonus, o recunoaştere a muncii şi valorii tale.
  • Ego-ul – să îţi doreşti să fii primul, cel mai bun în domeniul tău de activitate, să demonstrezi altora că nu există imposibil, poate fi un bun motiv să fii motivat să faci lucruri care poate sunt mai puţin plăcute.

Şi totuşi, oricât de motivat ai fi, sunt persoane la care motivaţia scade.

 

Unii oameni spun că motivaţia nu durează. Nici duşul. De aceea se recomandă zilnic.”

Zig Ziglar

Înainte de a-ţi vorbi de factorii care te demotivează, lasă-mă să-ţi spun că Anthony Robbins consideră că există două situaţii majore care cresc motivaţia, să scapi de un coşmar sau să-ţi atingi nişte obiective.

“Există două lucruri care îi motivează pe oameni pentru a avea succes_ inspiraţia şi disperarea.” Anthony Robbins

 

Pe măsură ce-ţi vorbesc despre aceste două tipuri de motivaţie, gândeşte-te care este tipul tău de motivaţie. Ce te determină mai mult spre acţiune, recompensa sau să scapi de un coşmar?

Evident că poate de-a lungul vieţii le-ai folosit pe ambele. Rugămintea mea este să:

  • Te gândeşti pe care o foloseşti predominant.
  • Identifici momente în care ai folosit motivaţia nedominantă. De exemplu, dacă motivaţia ta dominantă este să te îndrepţi spre obiective şi să faci ce este necesar ca să ai o viaţă mai bună, gândeşte-te când ai avut momente de a fi motivat/ă de coşmar. Şi invers. O sa te ajute data viitoare cand iti vorbesc de strategie de a te tine motivat.

 

Motivaţia de a se îndrepta către un obiectiv, o recompensă, succes

 

Persoanele care au dominant acest tip de motivaţie, realizează că motivaţia lor este ceva mai stabilă. Persoana care îşi doreşte o viaţă mai bună, un confort mai sporit, să aibă succes este motivată pe o perioadă mai îndelungată.

Exemplu de persoană motivată de obiectiv a fost Thomas Edison care a exersat de 10 000 de ori până să reuşească să descopere becul.

Cu siguranţă că exemple sunt numeroase şi probabil că ai şi tu câteva în minte.

Bineînţeles că şi motivaţia lor poate să scadă şi o să-ţi vorbesc despre factorii demotivatori puţin mai încolo.

 

Motivaţia să scape de coşmar

 

Experţii spun că mai bine de jumătate din populaţie (peste 60%) este motivată de nevoia să scape de o situaţie neplăcută sau coşmar.

Persoanele motivate să cape de un coşmar sau de un necaz au o motivaţie ciclică. Când sus, când jos.

Motivaţia este mare atunci când, asemeni tânărului din povestea prezentată în articolul trecut, aceste persoane sunt în pericol, când îşi doresc cu disperare să reuşească, să găsească o cale pentru a ieşi din situaţia dificilă în care se află.

Atunci când situaţia este foarte dificilă aceste persoane sunt puternic motivate.

Pe măsură ce se îndepărtează de coşmar şi viaţa lor s-a îmbunătăţit fie şi numai puţin, motivaţia lor este în pericol de a scădea din nou. Intră într-o zonă de confort şi le este binişor. Şi ăsta este un motiv să o lase mai moale. Pentru persoanele cu acest tip de motivaţie, e necesar ca situaţia să fie dureroasă pentru ca ei să fie motivaţi.

Mi-a placut aceasta povestire despre motivatie.

Doi vecini stau de vorbă. În apropierea lor este câinele unuia din ei care stă (pe coadă). Din când în când câinele scoate câte un scheunat uşor. Unul din vecini îi spune celuilalt.

-Ce are câinele tău de scheaună?

-Stă pe un cui?

-Păi şi de ce nu se mută?

-Cred că nu-l doare suficient de tare.

 

Şi atunci, de ce scade motivaţia?

 

Iată câţiva factori demotivatori pe care i-am identificat.

Obiectivul nu este foarte clar

 

_Cei mai mulţi oameni nu ştiu ce vor, dar 

Atunci când o persoană vrea ceva, dar nu prea ştie ce, se cam învârte în jurul cozii. Cu cât amână luarea unei decizii, cu atât scade motivaţia.

_Dacă avem propriul nostru de ce în viaţă vom izbîndi în faţa aproape oricărui cum._ Nietzsche

De la începutul acestui an am fost puţin nesigură ce modalitate dea continua să am. Şi asta m-a făcut să nu mă mai pot concentra să scriu la fel de des precum mi-am propus.

Faptul că scopul meu era în ceaţă, m-a făcut să nu ştiu exact ce vreau şi să nu mai am nici inspiraţie.

_Să-ţi trăieşti viaţa fără un vis, fără un scop suprem e ca şi cum ai fi pe o corabie care şi-a rătăcit drumul pe mare._Jillian Michaels

Sunt mai multe scopuri dar niciunul prioritar, sau „Tu vrei prea multe şi pe toate-odată!”

 

Sunt expertă să vreau prea multe şi pe toate-odată.

Am observat şi la mine şi la alte persoane care s-au apucat să facă de toate că nu ajunge nicăieri.

Mi s-a întâmplat să-mi fie recomandate diferite persoane cu care să colaborez pe motiv că „e persoană activă, face şi asigurări şi alte afaceri de networking…”.

În momentul în care primeam asemenea recomandări, ştiam că acelea sunt persoanele cu care nu fac nimic. Pentru că îşi împrăştie energia înspre ţ-şpe obiective şi în final nu are rezultate nicăieri.

[P]entru că sunt profesor de geografie, te invit la un traseu pe munte.

Ce faci mai întâi?

În mod normal ar trebui să consulţi o hartă a masivului pe care vrei să urci.

O să vezi că fiecare traseu are un anumit simbol şi chiar culoare.

E foarte posibil ca punctul de plecare să fie acelaşi pentru mai multe trasee.

Şi când ajungi la o bifurcaţie? Ce faci? Te duci după cel mai frumos peisaj sau urmezi traseul pe care ţi l-ai propus?

Pentru că dacă te duci doar după peisaje şi nu urmăreşti traseul, s-ar putea să nu ajungi niciodată la destinaţie. Ba se mai poate să ajungi şi într-o prăpastie.

Prăpastia poate fi şi una emoţională, să ştii. Vreau să fac cutare şi nu mai reuşesc şi mă apucă disperarea că nu mă pot concentra şi mă las distrată.

Dacă pentru un an sau o anumită perioadă de timp ai 5-10 obiective, dar niciunul nu este      NUMĂRUL 1- sunt şanse slabe să le împlineşti pe toate. Pentru că pe măsură ce te ocupi de un obiectiv, apar şi alte elemente de interes şi spui, „hai s-o fac şi pe asta şi pe asta…” pentru că toate par importante. Şi le faci pe toate numai ceea ce contează nu.

E valabil şi pentru o singură zi.

Să ai un singur obiectiv foarte bine definit te ajută să te concentrezi asupra lui.

Să ai un singur obiectiv principal este ca şi când ai urca pe munte. Ştii exact că trebuie să ajungi în vârful muntelui. Numai că drumul nu o să fie niciodată drept. Ai parte de multe serpentine şi până ajungi la destinaţie faci slalom printre alte obiective mai mici. Dar ştii că ai o ţintă precisă.

prioritati

 

Recompensele

Recompensele pot fi factori demotivatori în două moduri.

Lipsa lor totală poate fi foarte demotivantă. Să munceşti într-una ca un robot şi să nu te recompensezi gândindu-te că te vei recompensa atunci când finalizezi este foarte dureros pentru psihic. Aşa că dacă nu-ţi acorzi mici recompense pentru ceea ce faci şi ce este important, este posibil că-ţi dispare cheful de a mai face.

Chiar dacă la nivel conştient ştii că TREBUIE SĂ faci, îţi lipseşte imboldul acela care să te pună în mişcare.

Recomandare:

  1. Stabileşte-ţi un program de lucru şi pentru sarcini mici realizate, felicită-te, aplaudă-te, oferă-ţi o bătaie prietenească pe umăr sau oferă-ţi mici recompense financiare. Subconştientul tău va aprecia gestul şi va dori să continue.
  2. Nu sări calul cu recompensele. Dacă te recompensezi mult prea devreme cu ceea ce îţi doreşti, nu vei mai fi motivat să munceşti. Prin urmare, recompensa prea timpurie şi prea mare duce de asemenea la scăderea motivaţiei.

Hai să ne gândim că există o legătură între creditele pentru consum şi neplăcerea pentru o activitate. A doua s-a născut după ce o persoană s-a recompensat mult prea devreme şi cu bani pe care nu-i avea, deci cu ceva ce încă nu merita. Şi atunci activitatea devine o corvoadă pentru că simţi că nu mai ieşi din datorii.

 

Îşi pierd valorile

_Atunci când oamenii se deconectează de la valorile lor, îşi pierd motivaţia._Steve Andreas

 

Atunci când facem ceva în acord cu valorile noastre, munca, activitatea pare uşoară şi nu realizăm când zboară timpul.

Spre exemplu, printre valorile mele se numără: dezvoltarea personală, şă-i învăţ câte ceva şi pe alţii (să fiu profesor e parte din valoarea mea – să fiu bloggăriţă e ca şi cum aş fi profesor), să petrec timp cu familia, să citesc, să mă relaxez.

Dacă aş fi nevoită să spăl vase undeva departe de familie, aş face asta o perioadă, dar după aceea, mi s-ar părea un chin.

Când activitatea pe care o fac este în concordanţă cu ceea ce satisface sufletul meu, fac acţiunea cu plăcere, chiar dacă nu sunt foarte constantă.

 

Nu au suficientă încredere că merită ceva mai bun

 

Acest gen de persoane sunt motivate până la un punct, apoi încep să audă voci care le-au fost inoculate încă din perioada copilăriei, cum că nu sunt în stare, că nu se pricep, că nu merită şi mai întâi lucrează cu aşteptări negative, doar de dragul de a fi ocupaţi.

Apoi pe măsură ce rezultatele nu apar miraculos în viaţa lor încep să-şi piardă şi interesul.

Îşi tot repetă că nu au fost suficient de buni ca să obţină promovarea, să câştige ce-şi doreau. Sau dau vina pe alţii pentru circumstanţele care i-au împiedicat să obţină rezultatele dorite.

În scurt timp abandonează pentru că, oricum nu poţi face nimic, nimic nu funcţionează.

_Motivaţia şi atitudinea pozitivă

Teama de responsabilităţi

 

Ultimul, dar nu cel din urmă, factor demotivant pe care l-am găsit este teama de responsabilităţi.

Să ne gândim că o persoană vrea să-şi depăşească condiţia şi să ajungă acolo unde nimeni din neamul lor nu a ajuns. La un moment dat, teama că atunci când va ajunge să obţină ce-şi doreşte îi va aduce şi responsabilităţi la care nu poate face faţă, o determină să încetinească ritmul şi în final să abandoneze.

 

Soluţia ar fi, să înceapă să accepte că oriunde ar ajunge, va avea ceva timp să se adapteze şi să înveţe noile responsabilităţi pe care succesul le cere de la el sau ea. Sau va învăţa din mers ce anume are de făcut şi cum să se adapteze.

Cert este că exact atunci când avem impresia că nu avem timp să facem o deprindere nouă, de fapt, atunci este cel mai bun moment şi o deprindem mult mai bine, decât atunci când avem tot timpul din lume.

 

Data viitoare o sa-ţi vorbesc despre o metodă de a-ţi creşte motivaţia.

 

[D]acă ţi-a plăcut acest articol, distribuie-l şi altora din lista ta de prieteni. Cineva s-ar putea să-ţi mulţumească.

Cu drag,

Fani

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

One thought to “DE CE SCADE MOTIVAŢIA?”

  1. Cumpăr…
    Cumpăr… -Cine-mi vinde , zarzăr înflorit,
    Cer senin cu stele, soare răsărit…
    Câmp cu turme albe… si cu mieluşei
    Şi din toata viaţa, primii ani ai mei?

    Cumpăr. -Cine-mi vinde, cer de-azur si lună,
    Cântec de vioară… şi-o lume mai bună,
    Iarbă-nmugurită şi livezi în floare…
    Şi dintr-o iubire… prima sărutare?

    Cumpăr. -Cine-mi vinde răsărit de soare,
    Ploi de stele noaptea, munţi bătrâni… şi-o mare,
    Un luceafăr tânăr, să lucească viu
    Şi copil la mama… iarăşi să mai fiu?

    Cumpăr. – Cine-mi vinde, taina fericirii,
    Trandafiri cu rouă, dulceaţa iubirii,
    Stelele pe bolta nopţilor de-april…
    Şi pământu-acesta, în zâmbet de copil?

    Cumpăr. -Cine-mi vinde… zvâcnet de aripă,
    Să ţin lume-n palmă, doar pentru o clipă,
    Să aleg din toate… Rai pentru pământ,
    Cumpăr.- Cine-mi vinde…cumpăr, pe cuvânt!

    http://www.ziaruldepenet.ro/2014/12/28/ragaz-poetic-cu-mariana-adascalitei-2/

    http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-intre-timp-si-vesnicie-sau-frica-de-transformare/

    Trece
    Trece. Ai văzut cum trece ,
    Vremea marilor iubiri,
    Şi-ţi rămâne doar tristeţea
    Şi-un noian de amintiri…

    Trece. Ai văzut cum trece
    Ca un vers de poezie,
    Şi-o poveste cu eroi…
    Dulcea ta copilărie.

    Trece. Ai văzut cum trece
    Tinereţea, scump fior…
    Cum zefirul risipeşte
    Tot parfumul florilor!

    Trece. Ai văzut cum trece
    Primăvara, ca un gând.
    Vara cu nopţile-i albe
    Şi cu tinereţea în rând.

    Abia prinzi a înţelege
    Ce e viaţa, ce e dorul…
    Şi iubirea de-unde vine
    Şi unde-şi are izvorul?

    Gustul buzelor ca mierea
    Ochi de-azur, bucle-aurii,
    Inocente jurăminte…
    Toate, toate trec să ştii!

    Trece, încet se risipeşte,
    Mai pe înţeles aş spune,
    Că nimic nu veşniceşte,
    Totu-i trecător în lume…

    http://www.poezii.md/poezie/35701/trece/

    Paradoxul zilelor noastre este ca vrem cladiri mai mari dar suflete mai mici, autostrazi mai largi dar minti mai inguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; Cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm de mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici; Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; Avem mai multe functii, dar mai putină intelepciune; Mai multe cunostinte dar mai putină judecata; Mai multi experti si totusi mai multe probleme; Mai multa medicina , dar mai putină sănătate.Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, ascultam prea putin; Iubim prea rar, uitam prea des. Am învatat să ne castigam existenta, dar nu să ne facem o viată; Am castigat ani vietii, dar nu viata anilor. Am ajuns pana pe luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie să trecem strada, ca sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, nu si pe cel interior. Am facut cladiri mai mari, dar nu mai bune. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
    “Cuvinte daltuite pe peretii catedralei din Deva”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *