MERITĂ SĂ TE ÎNGRIJOREZI?

Merită Să Fii Îngrijorat_

 

Într-o zi, la sfârşitul programului la şcoală, a venit o mămică cu sufletul la gură şi foarte îngrijorată că fiul ei n-a ajuns acasă, deşi i se terminase programul. Mai mult, copilul îşi uitase telefonul acasă şi nu putea fi contactat.

După ce a ajuns la şcoală, directorul care mai era în şcoală a luat numerele de telefon ale altor colegi de clasă şi a început să-i sune. În cele din urmă s-a constatat că băiatul era în şcoală. Cu două zile în urmă se înscrisese la un concurs şi a uitat să anunţe acasă. Aşa că, deşi a uitat să anunţe acasă, a uitat să îşi ia şi telefonul la el în ziua respectivă, cu toate acestea el a rămas liniştit la concurs.

La ce i-a folosit mamei că s-a îngrijorat?

Presupunând că chiar i s-ar fi întâmplat ceva copilului, cu ce îl ajuta pe el îngrijorarea mamei?

 

De ce ne îngrijorăm?

 

Ne îngrijorăm în legătură cu trecutul

 

S-ar putea să ţi se pară stupid subtitlul, dar e adevărat. Ne facem griji în legătură cu evenimente sau întâmplări care deja au avut loc şi care oricum ar fi nu le mai putem schimba.

Uneori ne îngrijorăm şi regretăm ceea ce s-a întâmplat în trecut. Dar, cum spuneam, trecutul e deja istorie. Nu mai poţi schimba nimic din ceea ce s-a întâmplat. Poţi, însă, să extragi nişte lecţii şi pe viitor să faci corecturile necesare.

Alteori însă, când realizăm că am fost la un pas de a ni se întâmpla ceva neplăcut, începem să ne facem fel de fel de scenarii în minte în legătură cu „ce s-ar fi întâmplat dacă…

Am fost şi eu de câteva ori în situaţia de a mă supăra, înfuria şi chiar îngrijora când mă gândeam că „ce s-ar fi întâmplat de cădeam rău şi mă accidentam”, „dacă aş fi călcat pe un cablu electric lăsat de un neprofesionist la voia întâmplării şi care a făcut scurtcircuit lângă mine”, „dacă lucrând la ceva m-aş fi lovit în ochi”, „dacă mi-ar fi fost rău la examen”…

La puţin timp după ce începeam să gândesc astfel, am realizat că de fapt, consum foarte multă energie gândindu-mă la ceva ce nu s-a întâmplat şi că mai degrabă ar trebui să fiu recunoscătoare. Pentru că dacă nu s-a întâmplat ceea ce mă îngrijora, sigur a fost un Înger pe lângă mine care m-a protejat.

Prin urmare, cred din toată inima că în astfel de situaţii, poţi să-ţi schimbi gândurile şi din îngrijorat să devii recunoscător.

 

Ne îngrijorăm în legătură cu prezentul

 

Cel mai adesea noi femeile ne îngrijorăm cel mai mult. Ne îngrijorăm când partenerul de viaţă întârzie, când copilul nu ajunge acasă la ora stabilită sau la terminarea programului. Şi, de foarte multe ori nu avem motive să fim îngrijorate, dar suntem.

 

Îngrijorarea este un obicei.” – Tremper Longman

Apoi, după au ajuns în faţa noastră, cei pentru care ne-am îngrijorat, constatăm că motivele noastre erau de-a dreptul puerile.

 

Ne îngrijorăm în legătură cu viitorul

 

Cele mai frecvente griji sunt legate de viitor. De ceea ce urmează să se întâmple, fie că ne dorim sau nu.

 

  • Ne îngrijorăm în funcţie de ceea ce ne dorim

 

Mi s-a întâmplat adesea să mă îngrijorez în legătură cu ceea ce mi-am dorit. M-am îngrijorat când aveam în faţă nişte examene, înainte de naşterea copilului, sau în legătură cu alte dorinţe.

De exemplu, prin 2009, am primit pe email nişte oferte de a face nişte studii de masterat în străinătate. Am dat curs acestei invitaţii, am dat un test în limba engleză, pentru care am achitat o taxă şi am fost admisă. Urma să merg pentru doi ani în Danemarca să fac aceste studii. Asta era partea frumoasă.

Partea neplăcută şi care m-a făcut să mă îngrijorez foarte tare a fost legată de partea financiară. Cheltuielile de cazare şi masă ar fi ajuns undeva la 1000 de euro pe lună. Iar eu, ca profesor în România, n-am avut niciodată un asemenea venit lunar. Nu dispuneam nici de economii, aşa că partea financiară era cea care mă preocupa foarte tare. Ar fi existat posibilitatea să-mi caut şi să-mi găsesc ceva de lucru acolo, dar eram foarte neîncrezătoare.

Plus că îmi imaginam tot felul de scenarii înfiorătoare legate de ce s-ar fi putut întâmpla. Se mai punea şi problema postului de profesor pe care l-aş fi pierdut în cei doi ani.

A fost o perioadă de cel puţin o lună sau două în care mi-am făcut griji, nu dormeam noaptea şi m-am consumat enorm.

În momentul în care am decis că e mai bine să nu merg, mi s-a luat o piatră de pe inimă. Abia atunci, am reuşit să realizez că prin oraş, înfloriseră trandafirii. Şi m-am gândit, „Doamne, unde am fost eu până acum de nu am văzut că au înflorit trandafirii?

 

Povestea pe care tocmai ţi-am descris-o mă duce la alt punct al tipului de îngrijorare.

 

  • Ne îngrijorăm în legătură cu situaţia financiară

 

Sunt foarte multe persoane, iar eu nu sunt o excepţie, care se îngrijorează în legătură cu situaţia financiară. De unde să scoţi bani pentru facturi, pentru mâncare, pentru haine de care ai neapărată nevoie, pentru medicamente, pentru copilaşul tău etc. Sau cum să eviţi un faliment?

Citind cartea lui Dale Carnagie, „Lasă grijile, începe să trăieşti! şi nu numai, aflăm că multe persoane au ajuns în pragul sinuciderii din cauza asta.

 

  • Ne facem griji în legătură cu „ce va spune lumea”

 

Pentru deciziile şi acţiunile pe care le întreprindem ne facem de multe ori griji în legătură cu „ce-o să zică lumea?” sau dacă nu toată lumea, măcar X sau Y a cărui părere este foarte importantă pentru noi.

Ce-o să spună lumea dacă nu reuşeşti să faci ceea ce ţi-ai propus şi în momentul în care ţi-ai propus? Ce-or să spună ceilalţi dacă eşuezi? Îţi ruinezi onoarea, îţi pătezi buna imagine şi impresie pe care ai făcut-o, îţi pierzi prestigiul. Oamenii nu te vor mai privi la fel… te faci de râs etc.

 

Am o veste proastă pentru tine. Oamenii vor vorbi vrute şi nevrute, oricum. Dacă reuşeşti, unii vor spune că ai avut noroc. Dacă nu reuşeşti te vor critica, te vor compătimi, dar de vorbit tot vor vorbi. Iar tu nu poţi controla ce vor spune ei.

Din cauza timpului prea îndelungat petrecut la programele de ştiri

 

Cred că nu greşesc dacă afirm că 99% din structura programelor de ştiri prezintă informaţii fataliste, catastrofe, crime, acte de vandalism etc. Deşi frecvenţa cu care se petrec asemenea evenimente este mult mai mică decât vor ei să o transmită, cu toate acestea, la programele de ştiri domină acest gen de informaţii.

Majoritatea dintre profesori, medici, îşi fac datoria la locul de muncă, dar programele de ştiri ţi-i prezintă doar pe cei agresivi sau care comit ilegalităţi.

Majoritatea şoferilor circulă cu responsabilitate, dar programele de ştiri îţi prezintă doar accidentele.

Majoritatea avioanelor ajung cu siguranţă la aeroportul de destinaţie, dar la ştiri vezi doar pe cele care se prăbuşesc.

Programele de ştiri sunt concepute să inoculeze în mintea oamenilor nesiguranţă, frică, durere şi alte sentimente negative.

Dacă ai obiceiul să urmăreşti frecvent programele de ştiri îţi vine foarte uşor să fii îngrijorat pentru tot ce se poate şi ce nu se poate întâmpla în viaţa ta.

 

Dacă mă întorc la vremea copilăriei mele, când nu existau telefoane mobile, părinţii nu se mai îngrijorau atât de mult de ceea ce li se putea întâmpla copiilor. Şi nu doar pentru că lipseau telefoanele mobile, dar şi programele de ştiri erau mai scurte şi cu orientare strict politică.

Poate eşti tentat să spui că nu existau atâtea nenorociri ca acum.

Ei, ba nu! Nenorociri au fost de când e lumea. Plus că îmi amintesc de poveştile care circulau printre noi, copiii, despre mafioţi în maşini negre care furau copii şi dispăreau cu ei. Dar nefiind atât de mediatizate, nu aveau atâta influenţă.

Iar părinţii n-au fost atât de îngrijoraţi ca în zilele actuale.

 

Din cauza lipsei de credinţă şi dorinţei de a deţine controlul.

 

Nu în ultimul rând, obişnuim să fim îngrijoraţi pentru că nu mai credem că există o Persoană Supremă care ne poartă de grijă. Am uitat să ne mai lăsăm în voia lui Dumnezeu. Vrem să facem noi totul perfect şi să deţinem controlul asupra tuturor evenimentelor.

 

Bineînţeles că sunt mult mai multe cauze care ne fac să ne îngrijorăm. Iar cine are acest obicei, se îngrijorează cu sau fără motiv.

În articolul viitor o să-ţi spun care sunt efectele îngrijorării şi ce poţi să faci ca să nu te mai îngrijorezi.

Te aştept cu comentarii.

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *