MESAJ PENTRU ELEVII DE 7 SI 8

elevi

Dragul meu/draga mea, îmi eşti foarte simpatic/ă.
De ce? Pentru că eşti un copil cu mult bun simţ. Pentru că şi tu alături de elevii de nota 10 dai valoare meseriei de profesor. Dacă nu ai fi şi tu în clasă, eu ca profesor aş avea impresia că vorbesc doar cu vreo doi –trei elevi buni şi cu cei patru pereţi.

Eşti o persoană echilibrată

Dar tu ai fost acolo, ai învăţat ce ţi-a plăcut, ce ai vrut şi când ai vrut. Dacă ai vrut să te bucuri de copilărie şi să te joci ai făcut-o. Dacă ai vrut să înveţi, ai învăţat. Dacă ai vrut să-ţi satisfaci părinţii i-ai satisfăcut, căci şi despre tine părinţii auzeau lucruri bune la şedinţele cu părinţii. Sau uneori nu auzeau nimic. Dar asta înseamnă că nu auzeau nimic de rău.

Mă regăsesc în tine

Poate că cel mai mult te plac pentru că eu însămi mă regăsesc în tine. Să ştii că eu nu am fost un elev de nota zece pe linie la şcoală. Îi apreciez mult pe elevi care învaţă zi de zi şi iau numai note de nouă şi zece zilnic şi la toate obiectele, tocmai pentru că eu nu am putut fi ca ei. Eu am învăţat ca şi tine, în salturi. Învăţam când îmi plăcea un anumit subiect. Învăţam când aveam nevoie de notă. Învăţam când ni se anunţa câte o lucrare. Dacă nu ni se anunţa lucrarea, dar ni se dădea, asta era, mai încasam şi eu câte o notă proastă. Uneori şi bătaie la palmă.
Dar nu m-am oprit din citit. Din momentul în care a început să-mi placă să citesc romane, am citit ce găseam pe la bibliotecă. Bine, cărţile mele favorite au fost cele scrise de Jules Verne. Dar nu m-am limitat doar la el. Citeam romane poliţiste, cărţi de aventuri, am citit Crimă şi Pedeapsă şi multe altele. Şi ştii ceva? Le citeam acasă, în pauze şi chiar în orele de curs. Dacă nu reuşeam să învăţ acasă, poate că citeam lecţia în pauză, ca să nu fiu prinsă pe picior greşit şi să iau note mici, dar apoi dacă nu eram ascultată, scoteam romanul, sau îl ţineam sub bancă şi citeam cât timp dura ascultarea.
Dacă ai observat, niciodată, în timpul orelor mele nu i-am certat pe cei ce citeau romane cât îi ascultam pe alţii. De ce? Pentru că şi eu am fost lăsată să citesc.
Şi adevărul este că cititul de romane mi-a dezvoltat mult vocabularul şi chiar mi-a dezlegat limba. Căci eram foarte tăcută.
Şi eu, ca şi tine eram tăcută şi nu răspundeam decât dacă eram întrebată.

Veşti proaste

Dar şi pentru tine am veşti proaste.
De curând pe facebook am vorbit cu Robert Kiyosaki, un mare autor de cărţi despre educaţie financiară. Şi ştii ce mi-a zis că una dintre cărţile lui se numeşte „De ce elevii de nota 10 ajung angajaţi la elevii de nota 5, iar elevii de 7 şi 8 ajung bugetari”. Eu n-am citit această carte, dar ideea am întâlnit-o şi în alte cărţi ale lui Robert Kiyosaki. Cărţi cum ar fi „Robert Kiyosaki Tata bogat tata sarac”, „Tanar si bogat” etc. Şi ştii ceva? Are dreptate.
Cu excepţia cercetătorilor din domeniul ştiinţei şi tehnicii, care sunt în general elevi de nota 10, majoritatea bugetarilor sunt alcătuiţi din elevi de nota 7 şi 8. Exact ca mine şi ca tine. Şi asta te aşteaptă şi pe tine.

Ce e rău în a fi bughetar?

Probabil că te întrebi ce e rău în a fi bugetar? Evident că fiecare meserie are părţile ei pozitive şi negative. Sau avantaje şi dezavantaje. N-o să-ţi vorbesc de avantaje. Dar o să-ţi spun câteva dintre dezavantaje.

Impozitele şi taxele

a) sunt destul de mari, cam 30-33% din valoarea salariului tău brut, în timp ce un patron poate să aibă cheltuieli pe firmă prin care să scadă valoare impozitului pe profit. Ia gândeşte-te, mai bine de un sfert, practic o treime din banii pentru care munceşti o lună întreagă merg înapoi la stat (guvern) fără ca tu să-i vezi.
b) ţi se iau din salariu fără ca tu să-i vezi sau să fii întrebat/ă, în timp ce un patron mai întâi îşi cumpără el ce are nevoie, apoi plăteşte statul.
De exemplu, să zicem că şi tu şi un patron aveţi nevoie să vă luaţi un telefon nou.
Tu, aştepţi salariul, şi după ce statul îşi ia cele 33% din banii tăi, dacă mai ai şi un credit de achitat, şi alte utilităţi, s-ar putea să constaţi că nu mai ai bani pentru telefonul dorit. Un patron, îşi cumpără telefonul pe care şi-l doreşte, îl trece la cheltuială pe firmă şi-l scade de la valoare impozitului datorat statului. Aşa că el s-ar putea să plătească un impozit mai mic deşi are un profit mai mare decât salariul tău.

c) cu ele se plătesc pensiile şi ajutorul de şomaj care sunt în creştere (pentru alţii) şi asigurările de sănătate (pentru tine) etc.

Salarii mici.

În comparaţie cu alte domenii de activitate, salariile bugetarilor sunt mici.
Ştii care e diferenţa dintre tine şi un angajat la patron sau un patron? Dacă nu ştii, o să-ţi spun eu acum, atât cât mă pricep şi cât am înţeles. În general din cărţi. Nu am avut încă experienţe nici ca angajat la patron şi nici ca patron.
Toată lumea plăteşte taxe şi impozite.
Dar un angajat la patron poate să fi negociat cu patronul să-i treacă în cartea de muncă salariul minim pe economie, şi atunci plăteşte impozit doar pentru salariul minim pe economie, şi restul de bani care i se cuvin să-i primească el. De ce? Pentru că patronul trebuie să plătească acele taxe şi pentru el ca patron şi pentru angajat. Cu cât un salariu este mai mare, cu atât şi taxele sunt mai mari. Deci, ca să fenteze statul (cel puţin în România), patronul şi angajatul se înţeleg şi trec un salariu mai mic, iar restul încasează angajatul. În timp ce tu, ca angajat al statului, nu poţi beneficia de acest avantaj. Ţie, cu cât îţi creşte salariul, cu atât îţi cresc şi taxele.

Nesiguranţa locului de muncă.

De fapt, în niciun domeniu de activitate nu mai există slujbe sigure. Şomajul cuprinde foşti angajaţi şi de la buget şi de la patron.

Program de lucru fix şi de multe ori foarte încărcat.

Pentru că foarte multe persoane au fost trimise în şomaj, activităţile pe care le făceau acelea, au fost redistribuite celor care au rămas angajaţi. Astfel, creşte volumul de muncă pentru cei angajaţi, creşte numărul de ore de muncă, la salarii mici. Cu cât eşti mai ocupat/ă la locul de muncă cu atât ai mai puţin timp pentru tine sau să faci ceea ce-ţi place şi te pune în valoare. Mulţi din cei ce sunt bugetari nu mai au timp să-şi dezvolte şi un hobby sau o afacere proprie.

Mulţi îşi urăsc locul de muncă

Dar pentru că situaţia economică e precară, mulţi sunt cei care îşi acceptă condiţia fără să fie dispuşi să facă ceva.
Aici vreau să fac o paranteză şi să spun că deşi eu sunt bugetară, şi voi mai rămâne profesor atât timp cât va mai fi posibil, am luat decizia să mai fac şi altceva, de exemplu, acest blog, ca prin asta să ofer valoare celor din jur şi să-i ajut, pe cei care vor să-şi schimbe viaţa, măcar cu o idee sau două.

Datoriile României către FMI vor fi plătite de bugetari.

Nu sunt expert în acest domeniu, dar îndrăznesc să cred, că aşa cum majoritatea taxelor şi impozitelor sunt strânse de la bugetari, la fel se va întâmpla şi cu dobânzile şi datoriile ţării către FMI.

Ce-ţi sugerez?

Îţi sugerez ca pe lângă munca de angajat la stat să-ţi dezvolţi şi o afacere mică cu ceea ce te pasionează, cu hobby-ul tău, prin care să ajungi să îţi câştigi independenţa financiară.
S-ar putea să-ţi ia ceva timp, să fie un pic riscant, dar dacă faci ce te pasionează, o să faci cu mare bucurie şi o să-i ajuţi pe mulţi.
Unii cred că pentru a reuşi în viaţă şi în afaceri trebuie să îi înfunzi pe alţii. Eu nu sunt de acord cu o astfel de părere. Eu cred că pe măsură ce-i ajuţi pe alţii, o să ai şi tu multe de câştigat.

Zig Ziglar spune: „Poţi să obţii tot ce-ţi doreşti dacă –i ajuţi pe alţii să obţină ce-şi doresc”.

Te aştept cu comentarii pe pagina de blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă crezi că acest articol este util şi altor persoane ca tine şi ca mine, poţi da un share pe facebook.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *