MESAJ PENTRU ELEVII DE NOTA ZECE

 

10

Eşti mândria profesorilor

Draga mea, dragul meu, tu eşti mândria fiecărui profesor, inclusiv a mea. Ai dat dovadă zilnic de seriozitate, de bun simţ, pregătire intensă şi zilnică. Pe tine m-am bazat la lecţiile deschise sau la inspecţii că ai învăţat ca să mă scoţi dintr-o situaţie cu mare impact pentru cariera mea. Pe tine mă bazez că eşti dispus să înveţi tot ce-ţi spun, că ţi-ar fi de folos şi te sfătuiesc să participi la olimpiade şcolare. Te încurajez cu posibelele diplome şi laude pe care le poţi primi şi îţi spun să-ţi faci un portofoliu cu ele. Ce pot să mai spun? Fiecare profesor îşi doreşte cât mai mulţi elevi ca tine într-o sală de clasă. Pentru că asta înseamnă împlinire profesională pentru acel profesor. Cu cât sunt mai mulţi ca tine, cu atât creşte satisfacţia unui profesor că munca sa dă rezultate şi îi este apreciată.

Eşti bucuria părinţilor

Pe de altă parte părinţii tăi sunt mândri să aibă un copil ca tine, harnic, silitor, cuminte, ascultător, cu mult bun simţ. E o mare mulţumire pentru părinte să vină la şedinţa cu părinţii şi diriginta sau dirigintele să îi laude copilul în faţa tuturor părinţilor clasei. Niciun părinte nu-şi doreşte să audă cuvinte critice despre copilul său. Dacă aude critici înseamnă că şi el ca părinte a dat greş în educarea propriului copil. Dar cu un copil ca tine, fiecare cuvânt de laudă auzit îl unge la suflet. Simte că a reuşit în educarea ta. Că are un copil model.

Mândrie personală

Tu însuţi eşti mulţumit că toată lumea din jur e mulţumită de tine şi de rezultatele tale. Îţi dă un sentiment de utilitate şi simţi că ai pentru ce trăi. Uneori eşti foarte încrezător în forţele tale. Ai o stimă de tine înaltă pentru că ştii că poţi să te descurci pe orice subiect şi la orice ţi-ai propus. Alteori eşti copleşit. Simţi că toată lumea e mulţumită, mai puţin tu, pentru că deşi munceşti cu sârg, cu conştiinciozitate, nu înţelegi la ce îţi foloseşte toată cantitatea de informaţii pe care noi profesorii ţi-o băgăm pe gât. Dacă ai greşit ceva, chiar şi cel mai mic lucru, te consumi, de parcă ar fi sfârşitul lumii. Ţi-ai fi dorit să faci totul în mod perfect.

Când nu ştii să spui „nu”

Uneori eşti în competiţie cu alt coleg sau cu altă colegă şi evident, îţi doreşti să fii cel mai bun sau cea mai bună. Dacă un profesor îţi propune să te pregăteşti pentru vreo olimpiadă sau pentru altă competiţie, nu spui niciodată „nu”, deşi simţi că nu ai suficient timp, că nu reuşeşti să te odihneşti. Comparativ cu alţi copii care se bucură de copilărie şi ies la joacă, pentru tine zilele de joacă sau cu timp liber sunt zile de lux şi huzur. Sau poate de vacanţă. Astfel, programul tău zilnic devine din ce în ce mai încărcat, tu te afişezi la şcoală cu cearcăne pentru că nu mai reuşeşti să te odihneşti, iar profesorii te solicită din ce în ce mai mult. Chiar şi în vacanţă ai teme de lucru, ca nu cumva să îţi ieşi din mână şi să te leneveşti. Tânjeşti după o zi pentru tine sau să ai măcar jumătate de oră pe zi ca să te ocupi de hobby-ul tău, care îţi produce bucurie şi relaxare.

Părinţii şi şcoala te pregătesc pentru aplauze

Părinţii obişnuiesc să îţi spună cuvinte de încurajare că dacă „înveţi bine, faci o şcoală bună ai şi şansa să obţii o slujbă bună şi sigură”, eventual şi bine plătită. Profesorii te laudă şi te răsplăteşte cu note mari pentru efortul tău şi te dă drept exemplu în clasă. Pe această scenă, a vieţii de elev te simţi aplaudat. Dar nici părinţii şi nici şcoala nu te pregătesc pentru eventualele eşecuri pe care o să le suferi după ce termini şcoala.

Veşti proaste

Am o primă veste proastă pentru tine. Era industrială s-a terminat, sau e aproape gata. Ramurile industriale care mai sunt au înlocuit forţa de muncă umană cu maşini şi roboţi industriali. Puţine capete luminate mai ajung să lucreze ca ingineri sau ca specialişti, sau ca cercetători. În prezent se dezvoltă intens ramuri ale economiei care ţin de servicii şi comunicaţii.
O a doua veste proastă este că în prezent nu mai există slujbă bună, sigură şi bine plătită. Nu numai în România, ci peste tot în lume. Şi chiar dacă tu eşti specialist pe o anumită meserie, s-ar putea să mai fie şi alţi specialişti în lume, care să-şi ofere serviciile pe bani mai puţini şi patronul să prefere să te înlocuiască.
A treia veste proastă este că toată lumea te-a minţit. Dar n-a făcut-o intenţionat. Părinţii habar nu au că te mint. Ei încă speră ca tu să le împlineşti visele lor neîmplinite şi să trăieşti o viaţă mai bună decât ei. De ce îţi spun totuşi aceste lucruri prin care te mint? Este singura variantă pe care o ştiu. Aşa au fost şi ei învăţaţi de către părinţii lor. Nici profesorii nu sunt conştienţi de faptul că te mint într-una. Nici ei nu realizează că inclusiv cariera lor şi locul lor de muncă e în pericol. Ba chiar refuză să creadă aşa ceva. Nu înţeleg că dacă era industrială s-a terminat, inclusiv învăţământul urmează să fie restructurat după cerinţele pieţei de muncă. Fiecare crede că disciplina sa e atât de importantă că societatea contemporană nu poate să se descurce fără ea. Aşa că te sfătuiesc pe tine în funcţie de credinţele sale.

Sfaturi de la mine

Şi eu te sfătuiesc tot în funcţie de credinţele mele. Aşa am crezut şi eu până de curând. Dar pentru că am citit câteva cărţi şi continui să citesc mi s-au schimbat credinţele şi perspectivele. Acum sunt conştientă că nici în învăţământ nu mai sunt posturile şi slujbele sigure. Bine plătite n-au fost niciodată. Şi vreau să te sfătuiesc şi pe tine în funcţie de noile mele credinţe pe care o să le şi argumentez. Apoi, e alegerea ta pe cine vrei să asculţi.

Sfaturi de la diferiţi autori de carte

Augusto Cury
Uite, de exemplu, într-o carte citită de curând, numită „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”, autorul, mai sus numit spune că marea cantitate de informaţii care se transmite în învăţământul actual este în mare parte inutilă pentru viitor. El compară cantitatea de informaţii pe care un elev ca tine o acumulează cu o persoană care dorind să devină constructor şi să îşi facă o casă se ocupă toată tinereţea cu adunatul de pietre. Întrebarea este ce va face cu restul de pietre care-i rămân după ce îşi termină de construit casa. Aşa şi tu. Ce-o să faci cu cantitatea de informaţii pe care o primeşti în şcoală, uneori băgată pe gât, după ce îţi alegi meseria şi specializarea? Oricum o mare parte din informaţii sunt deja depăşite şi în timp altele vor deveni necesare. Ce-o să faci cu cele pe care le-ai înmagazinat în memoria ta în şcoală?

Robert Kiyosaki
Draga mea, dragul meu, de curând Robert Kiyosaki mi-a cerut prietenie pe facebook. Dacă nu ştii cine este persoana, îţi spun că este unul dintre cei mai mari autori de educaţie financiară din lume. A scris cărţi care s-au vândut în milioane de exemplare şi în care învaţă populaţia lumii limbajul banilor şi cum pot deveni bogaţi. O să-ţi recomand două-trei cărţi scrise de el şi citite de mine. „Tată bogat, tată sărac”, „Cadranul banilor” şi „Tanar si bogat”. I-am acordat prietenia apoi am schimbat câteva cuvinte. M-a întrebat dacă am citit ultima lui carte, numită „De ce elevii de nota 10 ajung cei mai buni angajaţi la elevii de nota 5 şi elevii de 7 şi 8 ajung cei mai buni bugetari”. I-am zis că încă nu am citit cartea asta, dar ideea aceasta am mai citit-o şi în alte cărţi de ale lui.

Observaţii personale

După ce am citit despre această idee în alte cărţi de ale lui, am urmărit câteva dintre tiparele şi modul de a se purta al elevilor. Iar acum m-am gândit să scriu pe blogul meu articole pentru elevii şi foştii mei elevi despre această idee. Şi nu pentru că sunt mai deşteaptă decât Robert Kiyosaki, ci pentru că i-am citit câteva cărţi şi mi-ar plăcea să vă îndrum şi pe voi să o faceţi şi să vă schimbaţi viaţa (evident dacă doriţi acest lucru). Mai mult decât atât, sunt peste cinci ani de când îi citesc cărţile şi în tot acest timp am urmărit şi ce se întâmplă în sălile de clasă. Am constatat că are dreptate legat de multe idei pe care le-a promovat, inclusiv despre cea menţionată mai sus.

Ce se întâmplă în şcoală?

Pe parcursul anilor de experienţă de la catedră am observat că mulţi dintre elevii de nota cinci sau mai puţin au promovat pentru că v-au avut pe voi. Voi sunteţi cei care aţi învăţat şi pentru ei. Iar atunci când erau ascultaţi sau li se dădea câte o lucrare se puteau baza că vor primi ajutor. Fie le suflaţi, fie le dădeaţi voie să copieze de la voi. De multe ori v-am certat. Am încercat să vă spun pe atunci că Robert Kiyosaki afirmă că aveţi şanse mari să deveniţi cei mai buni angajaţi la elevii de nota cinci. Dar asta nu v-a impresionat prea tare. Probabil era prea îndepărtată acea zi în care veţi ajunge să lucraţi pentru ei. Am schimbat atunci cuvintele şi v-am spus că vă „vindeţi locul de la liceu pe gratis”. Pentru că ajutându-i să promoveze sau să împuşte note mari fără să le merite, practic îi ajutaţi să obţină şi locuri mai bune la liceu. Şi nici n-or să vă mulţumească pentru asta.
Probabil că voi v-aţi gândit că ce mare lucru să-i ajutaţi puţin să ia o notă mai mare?

Ce se întâmplă după terminarea şcolii?

Aşa că, e foarte posibil, ca după ce termini şcoala (inclusiv facultatea), să te trezeşti că eşti specialist, cu diplomă în mână, cu rezultate de excepţie şi totuşi să nu-ţi găseşti de lucru. Sau să îţi găseşti să lucrezi ca specialist la unul care în şcoală nu a fost prea strălucit la învăţătură. E posibil să te angajezi la unul din foştii elevi de nota cinci.
Aceşti foşti elevi de nota cinci, pentru că unii nu au terminat şcoala şi nu au diplome, s-ar putea să nu se poată angaja decât la negru. Dar ei nu prea acceptă să li se dea ordine. Îi ştim din şcoală că sunt un pic rebeli. Le place aventura, riscul, să nu aibă şefi, reguli şi au nevoie să trăiască. În plus are experienţă în a se folosi de oameni încă din şcoală, când tu îi suflai sau îl lăsai să copieze de la tine. Şi atunci, cel mai convenabil pentru ei este să-şi deschidă o afacere. Ca acea afacere să funcţioneze şi să-i aducă profit va angaja cei mai buni specialişti, adică, pe tine, elevul de nota zece, care în şcoală obişnuiai să-i sufli.
În caz că nu ştiai, el ca patron va beneficia de cea mai mare parte din profit, iar ţie şi celorlalţi specialişti îţi va da „ce i se scurge printre degete”. S-ar putea să ajungi să suferi un şoc, să fii supărat/ă, frustrat/ă şi să nu înţelegi. Pe când erai elev ţi se spunea că „dacă ai carte ai parte” şi acum când ţi-ai găsit de lucru să constaţi că eşti un soi de „sclav plătit” la unul care nici nu s-a sinchisit de învăţat. Şi acum el culege beneficiile.

Când nu ştii ce să crezi

Ştiu că îţi este foarte greu să mă crezi pentru că tot ce-ţi spun acum contrazice tot ce ţi s-a spus până acum. Ştii ceva? Nici nu e nevoie să mă crezi. Dar citeşte cărţile pe care ţi le-am recomandat în acest articol. Da, ştiu. Nu ai timp. Eşti atât de ocupat/ă. Fie să înveţi sau să faci alte proiecte şcolare care nu vor aduce beneficii nimănui, decât poate unui profesor care vrea să mai facă nişte puncte în carieră. Fie eşti ocupat cu munca la patron care te pune să munceşti ca un sclav peste program. Nu trebuie să le citeşti pe toate într-o zi. Dar măcar un 10-15 minute pe zi, poate seara la culcare sau poate într-o pauză, sau poate chiar în timp ce eşti la toaletă îţi faci timp să citeşti aceste cărţi. Analizează puţin lucrurile din jur cu ceea ce citeşti.
Priveşte în jurul tău. Cum sunt persoanele care cândva au fost ca şi tine, elevi de nota zece? Sunt fericite? Zâmbesc foarte des? Când merg la muncă zâmbesc sau arată de parcă li s-a răsturnat în cap carul cu necazuri? Îşi iubesc viaţa sau par că se chinuiesc? Cum îi vezi pe ei, imaginează-te pe tine, exact ca ei, sau mai rău, peste 10-15 ani.

Ce e de făcut?

Eşti o persoană deşteaptă, creativă, cu mult potenţial. Ţi-a plăcut mereu să înveţi, aşa că poţi să-ţi dezvolţi şi alte laturi ale personalităţii tale. De ce să fii angajat la un elev de nota cinci, care, poate, te tratează urât? Ai putea foarte bine să te gândeşti să îţi dezvolţi propria ta afacere şi să fii propriul tău şef şi să te tratezi exact aşa cum meriţi. Poţi să începi cu ceea ce te pasionează şi să-ţi transformi hobby-ul într-o afacere. La început mică, apoi să o dezvolţi treptat-treptat. Crede-mă te va face fericit/ă şi împlinit/ă şi va oferi valoare celor din jurul tău.

Schimbă tiparele!

Ai nevoie să faci câteva schimbări la tine ca persoană faţă de cum ai fost învăţat/ă.

  • Ţi s-a spus, „Stai în banca / pătrăţica ta!”. Eu însă îţi spun, ieşi din banca / pătrăţica ta! Dacă tu nu ieşi din ea, va veni altcineva să ţi-o cucerească şi s-ar putea să rămâi fără ea.
  • Ţi s-a spus, „Vezi-ţi lungul nasului!”. Eu îţi spun, „Priveşte dincolo de lungul nasului la feţele oamenilor din jur şi vezi dacă sunt fericiţi!”. Pentru că dacă cei din jur doar îţi spun dar viaţa lor arată exact pe dos decât îţi spun, mai bine nu-i crede.
  • Ţi s-a spus că nu e bine să greşeşti, iau eu îţi spun, dacă vrei să înveţi, permite-ţi să greşeşti pentru că cine nu greşeşte nu evoluează. Cele mai multe lecţii le primim de la viaţă atunci când greşim. Aşa că fii fericit când comiţi câte o greşeală. La urma urmei, nimeni de pe pământ nu e perfect. De ce ai vrea să fii tu cel/cea prefect/ă?
  • Ţi s-a spus că „e periculos să rişti”. Eu îţi spun că aşa e, dar Robert Kiyosaki spune că cine nu riscă, nici nu câştigă şi în final cel ce nu riscă, de fapt, riscă totul pentru că dacă nu câştigă, atunci pierde. Ce pierde? Pierde şansa de a avea o viaţă pe care şi-o doreşte, pe care o visează. Pierde posibilitatea de a-şi împlini un vis propriu. Pierde lecţia din care ar avea ceva de învăţat. Pierde timpul în afacerea altora, pierde oportunitatea de a fi cu adevărat utili societăţii în care trăim.
  • Ţi s-a spus, „Întinde-te cât ţi-e plapuma!”. Iar eu îţi spun că n-am auzit sfat mai prost şi mai ridicol decât ăsta. Personal n-am văzut niciun adult care să se învelească cu o plăpumioară de bebeluşi. Fiecare îşi cumpără o plapumă pe mărimea propriului corp. Că dacă o persoană creşte şi ajunge la 1,9 – 2 m şi se înveleşte cu o plăpumioară de bebeluşi, riscă ori să crească cocoşată, ori ca anumite părţi ale corpului să-i îngheţe. Da, ştiu, se referă la altceva. Se referă la mărimea viselor. Cei din jur vor să te facă să-ţi micşorezi visul ca să trăieşti o viaţă limitată (ca a lor). Dar dacă tu decizi să-ţi măreşti plapuma (visul) în funcţie de cât crezi că e nevoie, viaţa ta va fi fără limite. Sau îţi vei stabili tu limitele.

Eu o astfel de viaţa mi-am propus să trăiesc. Şi vreau să ajut cât mai multe persoane să realizeze ce fel de viaţă vor să trăiască. Vreau să rămân pe mai departe profesor şi să ofer şi altora câte ceva din ce am înţeles şi învăţat eu. Poate că nu toată lumea a avut acces la cărţile pe care le-am citit eu. Sau poate că nimeni nu li le-a recomandat. Poate că fiecare are experienţe unice pe care le poate împărtăşi la comentarii pe blogul meu şi din care pot învăţa şi alţii. Alegerile le face fiecare în parte. Eu nu pot să impun. Pot doar să sfătuiesc prin puterea cuvântului.

Te aştept cu comentarii pe pagina de blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă crezi că acest articol este util şi altor persoane ca tine şi ca mine, poţi da un share pe facebook.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

2 păreri despre “MESAJ PENTRU ELEVII DE NOTA ZECE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *