OBICEIURI MICI ŞI ZILNICE CARE NE SCHIMBĂ VIAŢA I

reading

Ai citit vreodată toată Biblia de la un capăt la altul?
Probabil o să spui că e cam groasă. Aşa e. Are cam 1400 de pagini sau mai mult. Depinde de cât de mare scrie.
Ai auzit vreodată expresia „Cum mănânci un elefant? Bucată cu bucată”.

Pe când eram studentă am găsit scris într-o carte că dacă citeşti un sfert de oră pe zi, parcurgi întreaga Biblie într-un an de zile. Aşa că am pus în practică această strategie, încă de pe atunci şi am reuşit să citesc toată Biblia. Şi nu doar odată. Ci de câteva ori, adică în câţiva ani la rând.
La ce mi-a folosit?

Păi mă ajuta să văd mai bine ce greşeli şi păcate aveam pe care să le spovedesc. Am înţeles mai bine anumite evenimente care au avut loc în Noul şi Vechiul Testament. M-a ajutat să devin mai apropiată de credinţă şi Dumnezeu.

Dar în timp, am lăsat acest obicei şi aproape că am uitat de beneficiile unei astfel de discipline pe care mi-o creasem pe când eram studentă.

De curând, prin materialele de dezvoltare personală am auzit din nou de acest concept şi o să îţi spun ce am învăţat.

1. Cititul timp de 15 minute pe zi

Unul din obiceiurile pe care mi le-am format în ultimii trei ani şi jumătate a fost acela de a citi dintr-o carte de dezvoltare personală. Citind zilnic (sau aproape) câteva pagini am ajuns să citesc aproximativ 50 de cărţi de dezvoltare personală, pe care le găseşti la pagina Cărţi. În afară de astea cred că mai am alte 10-15 cărţi începute şi neterminate.
Ni se recomandă să citim cam 15 minute pe zi. Nu poţi să citeşti 15 minute dintr-o carte? Fie un roman bun, fie o carte de dezvoltare personală, care să te ajute să îţi schimbi gândirea? Poţi începe cu un singur paragraf pe zi. Pe măsură ce trece timpul, s-ar putea să înceapă să îţi placă să citeşti şi vei ajunge la 15-30 minute pe zi pentru că n-o să-ţi dai seama cât de repede trece timpul şi parcă nu ai terminat de citit tot ce ţi-ai propus.

Diferenţe

Am auzit pe un CD motivaţional ce se întâmplă în timp, dacă vom compara două persoane, una care nu citeşte şi una care îşi face acest obicei de a citi zilnic câte puţin.
La sfârşitul unei zile cel care a citit câteva pagini dintr-o carte nu e neapărat mai deştept decât cel care nu a citit. Într-o lună, cel care a citit e posibil să fi terminat o carte şi nici acum nu e mai deştept decât cel care nu a citit. După un an de zile, cel ce citeşte zilnic, e posibil să fi citit 10-12 cărţi. Sigur ştie mai multe decât cel care nu citeşte. În zece ani de zile, cel ce citeşte zilnic ajunge la 100-120 cărţi citite. Asta înseamnă o mini-bibliotecă. Cu siguranţă ştie mai multe.

Diferenţa majoră între cei doi stă nu doar în cât a citit ci în atitudine. Cel ce nu a citit nimic va avea impresia că el le ştie şi le-a văzut pe toate, iar cel ce a citit are impresia că nu ştie nici 1% din cât şi-ar dori să ştie. Şi are o foame continuă de a citi şi mai mult.

Exerciţiu

  • Ia un pix şi o foaie de hârtie sau poate un carneţel, ce ai la îndemână şi notează ce cărţi ai citit în ultimele trei luni. Dacă ai citit doar ziare, nu se pun la socoteală. Alea nu-ţi schimbă gândirea spre bine, nu te ajută să gândeşti pozitiv.

 

2. Frumuseţea şi îngrijirea personală

ingrijire

Un alt obicei pe care mi l-am format este acela ca zilnic, şi seara şi dimineaţa, să îmi curăţ faţa cu produse speciale de demachiere. A durat ceva timp până am găsit gama de produse care să mi se potrivească şi să îmi facă bine la ten.
Am urmat şi câteva cursuri de frumuseţe şi îngrijire personală. Am învăţat că seara trebuie curăţată (demachiată) faţa fie că am fost machiate sau nu, pentru a curăţa praful, transpiraţia sau fardul. Dimineaţa, de asemenea, curăţăm faţa de resturile de cremă care s-au oxidat pe timp de noapte şi de transpiraţie.
La un curs am înţeles că dacă trece o seară în care să mă duc la culcare fără să îmi curăţ faţa, tenul îmbătrâneşte cu şapte zile. După o singură seară nu se vede diferenţa, dar în timp da.
Sunt seri, în care dacă am stat toată ziua în casă, seara, înainte de culcare mă bate gândul să nu mă mai demachiez pentru că nu m-am machiat şi faţa e curată. Dar îmi aduc aminte că dacă într-o singură seară nu curăţ faţa, tenul îmbătrâneşte cu 7 zile. Apoi mă gândesc că s-ar putea să nu fie singura zi în care să nu fi ieşit din casă sau să nu mă fi machiat. Şi ştiu că atât de uşor se formează un obicei de delăsare şi neglijenţă, încât imediat mă ridic şi merg la baie să curăţ faţa.

[Î]n acest timp, alte doamne au observat schimbări pozitive şi chiar tendinţe de întinerire pe faţa mea şi m-au întrebat care e secretul. Când le spun că e vorba de cinci minute seara şi cinci dimineaţa pentru a-mi îngriji tenul, îmi spun că ele nu au timp pentru un asemenea ritual. Probabil se aşteaptă să le vorbesc de vreo formulă miraculoasă cu efect instant. Poate de vreo operaţie estetică. Numai că nu le pot minţi.
Pentru mine e ok. Doar este faţa lor pe care şi-o neglijează. Eu am grijă să mi-o îngrijesc zilnic şi să nu cad în ispita neglijenţei. Totul este doar o alegere.

3. Ceartă versus vorbe bune şi complimente

complimenting-your-partner-complimenting-your-boyfriend-complimenting-your-girlfriend

[Î]ntr-o dimineaţă, mergând pe stradă am văzut o doamnă cu un câine pe care îl scosese la plimbare şi pe care îl drăcuia de zor. Gândul care s-a născut în mintea mea a fost: „Alo, cucoană! Pentru ce creşti acest animal în casa ta, dacă nu-l iubeşti? Te obligă cineva să îl creşti de îl drăcuieşti în halul ăsta? Iar dacă îl iubeşti de ce îl drăcuieşti?”. Apoi mi-am dat seama că nu se aplică limbajul ăsta doar pentru câini, ci şi pentru partenerul de viaţă, pentru copiii lor. Am auzit multe femei vorbind în public despre soţii lor ca fiind: „nesimţit, animal, cretin, idiot, împuţit etc.”. Apoi se miră că au o căsnicie de tot rahatul (scuzaţi expresia!). Oare chiar nu se gândesc că se întoarce totul la ele?

Reacţii

Cum reacţionezi dacă copilul sau partenerul/a tău din greşeală sparge ceva, să zicem un pahar, sau poate ceva de valoare? Probabil o să spui, depinde de valoare. Numai că eu am convingerea fermă că vei reacţiona în funcţie de obişnuinţă, nu de valoare.
Ca diriginte, am auzit mulţi copii care mi-au spus că au fost certaţi sau au primit bătaie pentru că au spart o farfurie sau o cană sau o vază. În momentul ală am avut două gânduri. Primul a fost că mesajul pe care îl transmite un părinte copilului printr-o o astfel de pedeapsă este că „paharul /vaza e important/ă, eu nu sunt”. Al doilea gând m-a dus la cuvintele din Biblie, care spun că omul e mai de preţ decât orice alt lucru sau fiinţă, dar noi obişnuim să punem preţ pe obiecte.
Probabil o să spui că îl cerţi ca să fie atent. Sigur ca da. De parcă nu ţi se poate întâmpla şi ţie, oricât ai fi de atent/ă. Dar pe tine cine te ceartă?

Nu poţi schimba trecutul

În afară de asta, fapta e deja consumată. Nicio critică, sau reproş, nicio ceartă, ton ridicat sau bătaie nu va face acel obiect distrus să fie din nou cum a fost. Şi atunci de ce te enervezi? De ce să ţipi la copilul tău, când îi poţi explica frumos să fie atent? Dacă alegi să fii calm/ă reduci sentimentul de vinovăţie al copilului, tu eşti liniştit/ă, copilul înţelege şi în casă domneşte pacea.

Povestea reacţiei ale unei mame

Mergând la control pe perioada sarcinii, vorbeam la un moment dat cu asistenta care îmi povestea de năzbâtiile făcute de fiica ei. Şi zice „într-o zi ajung acasă, ea se gătise cu toate hainele mele bune, se rujase, s-a încălţat cu pantofii mei cei buni, de piele. Erau nou-nouţi, cu baretă şi cataramă, îi încălţasem odată la o nuntă. Pentru că nu a putut să bage piciorul prin baretă a tăiat baretele. Ce era să-i fac? S-o bat, s-o omor? Bine c-am găsit-o pe ea sănătoasă şi întreagă. Pantofi mi-oi mai cumpăra eu”. Probabil te gândeşti că asta e mentalitatea unei femei pe care o dă banii afară din casă. Eu însă cred că este mentalitatea unei femei care îşi preţuieşte mai mult copilul.

De pe la seminarii

O doamnă a zis la un seminar că de exemplu, mintea unui copil absoarbe mai mult informaţia negativă decât pe cea pozitivă. Dacă îi spui copilului o critică sau o vorbă urâtă, e nevoie de cel puţin cinci vorbe frumoase ca acel copil să uite critica pe care a auzit-o.

Dacă nu găseşti cinci complimente pentru copilul tău pentru fiecare critică, atunci măcar când îţi vine să îl critici, muşcă-ţi limba, înghite-ţi critica şi spune-i o singură vorbă frumoasă. Doar e copilul tău, îl iubeşti, şi poţi găsi o calitate a lui pe care să o evidenţiezi. Într-o lună de zile, dacă nu-i faci nicio critică, dar cu un compliment pe zi, i-ai spus deja 30 de vorbe frumoase copilului tău. Într-un an sunt 365 de vorbe plăcute pe care le aude copilul tău de la tine.
Crezi că va crea o diferenţă în mintea lui? Cu siguranţă! Mai mult decât atât copilul îşi va da seama singur de defectele şi greşelile pe care le face. Singur şi le va corecta ca să te facă să îl lauzi şi în legătură cu ele.
La un alt seminar un vorbitor ne povestea: „Stăteam la rând să ajung la un ghişeu şi în faţa mea era un domn care se certa de zor cu funcţionara de la acel ghişeu. S-au certat cam 15 minute. Doamna arăta ca o scorpie şi ţipa în gura mare şi mă gândeam cu groază ce o să mi se întâmple mie când ajung la rând. Mă uitam să caut ceva drăguţ la ea să îi fac un compliment, dar nici măcar frumoasă nu era. Când am ajuns la rând i-am zis: vă apreciez că aveţi atâta răbdare să suportaţi asemenea clienţi dificili. Ea a oftat, s-a relaxat şi a zis: în sfârşit cineva care mă înţelege! Apoi m-a servit foarte calmă şi de o calitate ireproşabilă”.

De prin cărţi

Dale Carnagie în cartea lui Secretele succesului Cum sa cunosti oameni si sa devii influent, îl citează pe William James care a spus: „Cel mai profund principiu al naturii umane este acela de a fi apreciat”, iar Dale Carnagie continuă şi spune că acest principiu e ca o foame continuă şi nepieritore, e ca o lăcomie a omului după apreciere.

Jeff Keller: „Dacă îi tratezi pe ceilalţi cu iubire şi respect, vei descoperi că, în general, te vor iubi şi respecta la rândul lor. Dacă îi ajuţi pe ceilaţi, vei fi la rândul tău ajutat. Bineînţeles, această „lege” este valabilă şi în cazul comportamentelor negative. Dacă judeci şi critici, să nu fii surprins dacă vei fi judecat şi criticat”

Jeff Keller: „Consecinţele acţiunilor tale sunt rareori imediate. De fapt, de cele mai multe ori intervalul dintre acţiune şi efectul produs de aceasta este unul destul de lung”

Ralph Waldo Emerson: despre recompensele întârziate – la banca universală, „faptele tale bune generează o dobândă compusă, devenind mai valoroase odată cu trecerea timpului, pentru ca tu să te bucuri într-o bună zi de o sumă frumuşică din dividente”.

Participând la seminarii de dezvoltare personală, am înţeles cât e de important să faci complimente celor din jur.
Deşi de felul meu sunt o fire critică şi autocritică, mi-am propus şi impus să învăţ să fac complimente celor din jur.

complimente

Condiţia principală atunci când faci complimente este ca acestea să fie adevărate.

De exemplu, unei persoane care e încruntată şi arată de parcă i s-a răsturnat carul cu necazuri în cap, nu-i poţi spune că are zâmbet frumos. O persoană care arată de parcă nu s-a pieptănat nu-i spui „ce coafură frumoasă ai”. Trebuie să găseşti altceva care să fie adevărat ca să complimentezi persoana din faţa ta.

Experienţe personale

Am început să învăţ să ofer complimente celor din jur. Mai întâi am adresat complimente colegelor.
Apoi când am mers la cumpărături, am făcut complimente vânzătoarelor.
Unele au câte un ecuson pe care scrie, „azi zâmbesc pentru tine”, dar numai ecusonul zâmbeşte, faţa lor n-are nicio treabă. Din anumite puncte de vedere, dacă mă pun în pielea şi papucii lor, înţeleg. Stau în picioare atâtea ore, trebuie să se concentreze la codurile de bare, la marfă, la preţuri, la banii pe care îi primesc şi dă rest. Poate au mai avut şi vreun client dificil sau în stare de ebrietate care a ţipat la ele şi le-a venit să intre sub tejghea etc. Sau poate că copilul lor nu a ajuns acasă şi nu răspunde la telefon şi ca orice mamă e îngrijorată, sau poate le-a certat şeful. Unele au chiar lacrimi în ochi în loc de zâmbet pe buze.
Aşa că în timp ce stau la rând, caut ceva drăguţ la vânzătoarea respectivă şi când ajung în dreptul ei îi fac complimentul. Nu a existat niciuna care să nu-mi întoarcă un zâmbet de milioane pentru complimentul meu.
Toate complimentele pe care am învăţat să le ofer s-au întors la mine sub formă de zâmbete, de mulţumiri care m-au făcut foarte fericită.
Nu mai spun de beneficiile unor asemenea complimente adresate partenerului de viaţă. Mă fac să mă simt cea mai norocoasă femeie din lume.

Exerciţiu

  • Ia un pix şi o foaie de hârtie şi notează toate calităţile pe care le are copilul tău, sau copiii tăi, dacă ai mai mulţi. Spune-le cel puţin un compliment pe zi. Observă rezultatele şi notează-le. Ţine un jurnal cu reacţiile lor la complimentele respective.
  •  Fă acelaşi lucru pentru partenerul/a de viaţă.

Zilele următoare vei beneficia de partea a II- a acestui articol cu alte obiceiuri zilnice.

Dacă ţi-a plăcut sau îl consideri util, poţi să dai un like sau un share ca să beneficieze şi alţii.

Un comentariu e binevenit fie pentru a-mi spune impresia creată, fie pentru a aduce eventuale completări la ce am scris.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

4 thoughts to “OBICEIURI MICI ŞI ZILNICE CARE NE SCHIMBĂ VIAŢA I”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *