PUTEREA CUVINTELOR

frumoasele cuvinte

 

O femeie care avea o capră şi locuia în apropierea unui schit se duce într-o dimineaţă cu o sticlă de lapte să i-o ofere călugărului din schit. Spre surprinderea ei, călugărul o refuză.

– Nu, mulţumesc! Spuse călugărul. Nu beau lapte de la capra necuratului.

– Cum adică, Părinte? E lapte de la capra mea. Şi am spălat-o înainte să o mulg. V-am adus lapte curat.

– Da’ nu cumva aseară ai trimis-o la necuratul?

– Ei, Părinte m-a enervat şi am zis şi eu aşa la nervi.

– Da? Ţine minte că din momentul în care ai trimis-o acolo, ăla a şi venit s-o ia. Şi te-a luat şi pe tine. Aşa că nu-mi aduce lapte de la capra pe care ai trimis-o celui rău.

 

PUTEREA CUVINTELOR ROSTITE

 

In articolul Numele tau este puternic spuneam că numele pe care îl porţi are o însemnătate şi are putere să-ţi definească destinul.

Imaginează-ţi că acelaşi lucru se poate spune despre fiecare cuvânt pe care îl rostim.

 

Ce spun cărţile religioase?

“…şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului”

Biblia, Matei 5,22

 

Din Biblie şi din toate cărţile religioase aflăm că vom fi judecaţi şi vom da socoteală pentru toate cuvintele pe care le rostim.

Psalmistul David se ruga lui Dumnezeu: „pune Doamne pază gurii mele şi uşă de îngrădire cuvintelor mele…”

 

Mi se întâmplă ca în timp ce practic meseria de profesor să-i aud pe unii copii că se jură:

„Să mor eu!” sau „Să moară mama!” şi-i întreb: „Tu chiar ai vrea să mori pentru atât de puţin? Imaginează-ţi că Dumnezeu ţi-ar asculta cuvintele şi ai fi în situaţia de a muri. Chiar eşti dispus să-ţi dai viaţa pentru nişte fleacuri?” Iar unii dintre ei îmi spun, „Nu doamna, e doar aşa un fel de a spune, o vorbă de-a noastră”.

Le spun mereu să nu mai spună, pentru că cuvintele au mare putere asupra noastră. Mai jos avem şi argumentul din Biblie.

 

“Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.”

Biblia, Matei 5, 34-36

 

Din cărţile religioase am citit că dacă o persoană îşi înjură animalul de casă pe care îl foloseşte ca să se hrănească, să-l ajute la muncă sau chiar şi pisica şi câinele cu expresii ca „Morţii mă-tii!” cu cuvinte precum „boala de câine, boala de găină, boala de vacă, boala de…” să nu se mire dacă au parte în viaţa lor de multă boală şi moarte.

 

Adică după ce numesc animalul „boala de ...” şi se hrănesc de la el, nu este logic că se hrănesc cu boală? Şi atunci de ce se mai miră că se îmbolnăvesc?

 

Ce spune legea atracţiei universale şi cărţile de dezvoltare personală?

 

Prima dată în viaţa mea, am citit din cărţile religioase şi am fost educată să nu înjur şi să am grijă la cuvintele pe care le rostesc. Pentru că afectează moralul meu şi al celor din jur. Pentru că am înţeles că suntem judecaţi pentru fiecare cuvânt. Că dacă folosim cuvinte rele şi cu conotaţie negativă, aducem necazuri şi asupra altora dar şi asupra noastră. Dar dacă îi binecuvântăm pe ceilalţi şi noi vom avea parte de binecuvântare.

 

Cam acelaşi lucru ca şi religia este spus şi de legea atracţiei universale. Dacă folosim mai des cuvinte care sunt legate de boală, de neputinţă, de suferinţă, le atragem în viaţa noastră şi le facem să lucreze.

De exemplu, dacă o persoană spune frecvent cuvântul „Nu”, are parte de multe lucruri negative.

În cărţile lui Robert Kiyosaki, primele cărţi de educaţie financiară şi de dezvoltare personală pe care le-am citit, autorul ne vorbeşte despre puterea cuvintelor pe care le folosim. Că au putere să ne limiteze sau să ne descătuşeze potenţialul.

Dacă o persoană foloseşte mai des cuvinte precum: „nu pot”, „nu vreau”, „nu ştiu”, „nu cred”, „nu există”, „nu merit”, „nu-mi permit”, „nimic”, „criză”, „dezastru”, „boală”, etc. se limitează serios în tot ce face şi ce obţine şi atrage doar lucruri şi evenimente negative.

Dar dacă o persoană spune, „cum aş putea să îmi permit?”, „cum aş putea să învăţ?”, „nu ştiu, ÎNCĂ”, „cum aş putea să m descurc”, mintea lui va căuta soluţii ca să înveţe tot ce are de învăţat şi să îşi dezlănţuie potenţialul.

 

Problema e că…

 

Obişnuiam să spun înainte „problema e că…”. Indiferent ce aveam de spus sau despre ce aveam de spus, începeam că această expresie. Până într-o zi când m-a auzit îndrumătoarea (mentora mea) şi mi-a atras atenţia. Şi mi-a zis că cu cât folosesc mai des cuvântul „problemă” cu atât am parte de probleme. Că legea atracţiei, funcţionează fie că eu sunt conştientă ce spun fie că nu.

 

Ştiam că e adevărat. Când am ascultat prima dată filmul „The Secret”, mi-a confirmat ceea ce ştiam de mult, doar că nu ştiam că i se spune lege a atracţiei. Dar ştiam că gândurile şi cuvintele mele fac ca anumite lucruri din viaţa mea să se întâmple, tocmai pentru că le-am gândit.

 

(Şi apropo… pentru lucrurile negative funcţionează fără ca noi să facem un efort deosebit. Atragem rapid tot ce este negativ doar ca urmare a gândurilor şi cuvintelor noastre cel mai des utilizate. Doar pentru cele cu efecte pozitive asupra vieţii noastre, nu este suficient să visăm şi să gândim sau să vorbim în termeni pozitivi. Mai trebuie să şi muncim. Să şi acţionăm în direcţia a ceea ce ne dorim.)

 

Aşa că, după ce mi s-a atras atenţia că foloseam în exces expresia „problema e că…”, am devenit conştientă şi de fiecare dată când îmi venea să spun expresia asta, mă gândeam cu ce aş putea să o înlocuiesc. Şi am înlocuit-o cu „ideea e că…”. Aşa că acum am foarte multe idei. Nu reuşesc să mă concentrez pe fiecare şi să le aplic pentru că mai am de lucru la disciplină şi organizare, dar am idei.

 

Apoi, am găsit la alţi autori de dezvoltare personală că poţi găsi alte sinonime pentru cuvântul problemă.

O problemă, deşi are soluţia chiar în miezul ei, foarte puţine persoane se pot concentra să vadă soluţia. Aşa că, de exemplu, Brian Tracy ne recomandă să înlocuim cuvântul problemă fie cu „situaţie” – adică o stare neutră. Nici bună, nici rea. Fie să ne gândim că de fapt, o problemă este menită să ne ofere o lecţie, o şansă ca să învăţăm ceva. Şi atunci ne recomandă să înlocuim cuvântul „problemă” cu „oportunitate”.

 

Toată lumea are probleme. Dar dacă le abordează cu termeni diferiţi şi le tratează fie ca pe nişte situaţii, fie ca pe nişte oportunităţi din care să înveţe, rezultatele vor fi diferite.

 

„Mama spune că fiecare obstacol e o oportunitate.”

Boadiceea (Maibh Campbell)– Filmul Happy Feet

 

 

Puterea bârfelor

 

Bârfele sunt nişte vorbe de rău, legate de o persoană care nu este prezentă. De multe ori ne ascundem că noi nu bârfim, noi doar observăm ce nu este corect. Dar atât timp cât persoana despre care se vorbeşte nu este prezentă ca să înveţe ceva din ce altora li se pare greşit, sau să se apere, tot bârfă se cheamă. Cu atât mai mult cu cât ajunsă la altă persoană, informaţia îşi schimbă înţelesul şi dimensiunea. Şi-mi amintesc că am citit mai demult o poveste.

 

O femeie, obişnuia să se spovedească la mănăstire şi îi spune călugărului la care se spovedea:

– Părinte, nu mă pot stăpâni să nu bârfesc. Dar nu fac nimic rău. Doar spun despre cutare şi cutare. Părintele, înţelept îi dă femeii un pumn de sămânţă de scaieţi. Dar nu-i spune ce fel de sămânţă e. În schimb, îi spune:

– Te duci acasă şi când bate vântul mai tare, dai drumul la sămânţa asta.

Aşa a făcut femeia. După un timp se întoarce femeia la spovedanie şi îi mărturiseşte părintelui:

  • Părinte am făcut cum mi-aţi spus cu acea sămânţă. Am împrăştiat-o când bătea vântul şi s-a umplut satul de scaieţi.
  • Păi, te rog să o aduni şi să mi-o aduci înapoi.
  • Nu mai pot părinte că a luat-o vântul şi a împrăştiat-o în patru zări şi s-a umplut lumea de scaieţi.
  • La fel e şi cu bârfele. Poate tu ai impresia că nu faci rău, dar vorba merge din gură în gură şi-i afectează pe toţi. Şi dintr-o singură sămânţă creşte şi se înmulţeşte că nu mai poţi să controlezi nimic. Şi nu ai idee cine va suferi şi cât.

 

Fur şi eu un pop-corn

 

Şi poate că până acum te gândeşti că ţi-am vorbit doar din cărţi.

 

Acum un an pe când eram însărcinată, soţul mi-a atras atenţia să nu fur ceva că va fi copilul însemnat cu ce am furat. Nu mi-am făcut griji din cauza asta pentru că nu-mi stă în obicei să fur.

Dar într-o zi, pe când eram în secretariat şi erau şi secretarele acolo, am văzut un castron plin de pop-corn. Şi am zis cu glas tare „Fur şi eu un pop-corn.” Şi am luat unul.

După ce am luat, m-am întrebat de ce am folosit cuvântul „fur”, pentru că proprietarele floricelelor de pop-corn erau acolo. Şi cu siguranţă nu furam. Ştiam de mult de puterea cuvintelor şi am fost mirată de faptul că din gura mea a ieşit cuvântul „fur”. Am ţinut minte vorba rostită şi la naştere, băieţelul meu s-a născut cu un semn ca o floare pe mâna dreaptă. Şi toată lumea vrea să ştie ce am furat.

Dar asta este doar puterea cuvântului rostit.

 

 

Data viitoare, în partea a doua a acestui articol, voi scrie despre puterea cuvintelor scrise şi gândite.

 

Exercitiu:

Te rog sa te gandesti si sa notezi cum te-a influentat pana acum ce obisnuiesti sa spui.

Poti sa ne impartasesti intr-un comentariu mai jos ca sa se foloseasca si alte persoane.

 

 

Aboneaza-te pe blogul fanautodidact.ro si poti sa descarci gratuit si imediat un workbook numit  Aminteste-ti cum sa fii fericit!.

Multumesc ca imi citesti articolele
Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *