TU CE FACI CÂND GĂSEŞTI BANI?

bani gasiti1

 

 

 

Probabil că la întrebarea din titlul articolului ai avea un răspuns foarte scurt.

Îi iau.

Oare unde n-aş găsi vreo 100 de RON?

Caut să îi dau înapoi.

 

Şi iată că eu vin cu un articol pe acest subiect.

 

Intr-o zi de vară, în timp ce mergeam pe stradă, chiar pe treapta unei terase erau 10 RON. La terasă erau două mese, ambele ocupate cu câte două doamne. În timpul ăsta, din interior, ieşea chelneriţa care le servea pe cele două doamne. M-am aplecat şi am luat banii de jos. Toate cele cinci persoane m-au văzut în timp ce mă aplecam şi au văzut şi banii şi ce valoare aveau.

 

Tu ce-ai fi făcut în locul meu?

Ai fi întrebat cine a pierdut banii? Care ar fi fost probabilitatea ca toate cele cinci doamne să spună „eu”. Dacă doar una ar fi răspuns „eu”, cum ai fi ştiut că e adevărat?

 

Dar eu nu le-am întrebat nimic. Pentru că exact în clipa în care mă aplecam, mi-am pus toate aceste întrebări. Apoi, preţ de 1-2 secunde le-am privit. Toate păreau mirate, dar niciuna nu a avut vreo reacţie să se verifice dacă are toţi banii. Aşa că i-am luat şi am plecat mai departe.

 

Asta se întâmpla cu vreo doi ani în urmă, la scurt timp după ce am citit pentru prima dată cartea „Secretele mintii de milionar” a lui T. Harv Ecker.

 

De la ce sumă te apleci să-i iei?

 

Dacă vezi pe jos, în drumul tău 100 de RON îi iei? Te bucuri că ai găsit banii ăştia? Sau te gândeşti cu compătimire la persoana care i-a pierdut? Te gândeşti că poate au „apărut” în calea ta cu un scop anume?

monezi gasite

Acum o să sar de la bancnote la bani cu valoare mică. Dacă găseşti 50 de bani te apleci să îi iei? Dar 10 bani? Dar 5 bani?

Eu, nu mai ştiu cum procedam înainte, dar după ce am citit cartea „Secretele mintii de milionar”, am început să mă aplec chiar şi pentru un 5 bani. Uneori chiar şi pentru un ban. De ce?

 

Iată ce spune T. Harv Ecker.

Dacă ai găsit bani, înseamnă că banii sunt pregătiţi să vină la tine. Că Dumnezeu începe să ţi-i trimită. Dar dacă nu te bucuri de cei mici, nu te poţi bucura nici de cei mari. Iar dacă nu te bucuri de cei mici, transmiţi un mesaj că tu de fapt, nu vrei să primeşti. Şi atunci nu-i primeşti nici pe cei mari.

 

Probabil că aici nu eşti de acord. Poate spui. Lasă să găsesc eu 100 de RON să vezi ce bucuros/bucuroasă sunt. Te cred. Însă, e bine să te bucuri şi de cei mici. Dacă tu te bucuri de cei mici, emiţi un semnal că eşti pregătit/ă să primeşti şi vei primi şi mai mulţi. Sub diferite forme.

 

Nu uita că oceanul e format din miliarde de picături.

 

Din experienţa proprie, am constatat că atunci când am bani mari, câteva sute de RON îi cheltui rapid. Şi uneori nu ştiu pe ce. Dar când au rămas puţini…oho, ce-i mai apreciez şi ţin la ei!

Pe măsură ce înveţi să te bucuri de cei mici, să-i administrezi corect pe cei mici, înveţi să faci la fel şi cu cei mari.

 

N-ai observat că cei care au bani şi pe care adesea îi numim bogaţi, parcă sunt zgârciţi. Sau aşa îi categorisim noi. Adevărul este că ei au învăţat să dea valoare banului şi să fie cumpătaţi şi să calculeze totul până la fiecare bănuţ. Pentru ei, fiecare bănuţ are valoare. Şi sunt interesaţi să-i strângă, nu să-i risipească. De altfel, şi în cărţile pe care le-am citit spune acelaşi lucru. Săracii şi cei care s-au îmbogăţit peste noapte, mult prea uşor, risipesc banii. Cei care au învăţat să dea valoare banilor, sunt cei care muncesc din greu pentru ei şi ştiu să-i aprecieze corect. Aceea îi strâng. Şi cum spunea o reclamă odată, „Azi la … puşculiţă, un lei de pui, mâine el va face pui.”

 

Iată că şi Biblia spune acelaşi lucru. În pildele lui Solomon, 13:11 Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce-o adună pe încetul o înmulţeşte.”

 

Deci, T. Harv Ecker spune că atunci când el găseşte un cent, îl ia de pe jos, îl sărută şi spune „Mulţumesc! Mulţumesc!” Aşa că şi eu atunci când găsesc 1 ban sau 5 bani sau 10 bani mă aplec şi-i iau şi spun „Mulţumesc! Îs buni şi ăştia.” Şi dacă îi pun într-un borcan sau o puşculiţă separat de ceilalţi bani, la un moment dat constat că s-ar putea să am banii pentru o pâine sau chiar mai mult.

 

 

Când e bine să dai înapoi banii găsiţi?

 

Imi amintesc de pe vremea în care eram copil. Îmi petreceam o bună parte din timp la o vecină care nu avea copii, dar care ne mai lua să dormim cu ea atunci când soţul era în tură de noapte. Aşa că într-o seară îmi povesteşte cum a găsit 100 de lei (pe vremea comunismului).

Veneam spre casă. Era toamnă, era destul de rece afară, aproape să se întunece. Pe drum nu era nimeni. Veneam singură pe uliţă şi deodată văd pe jos 100 de lei. M-am uitat în toate părţile şi dacă am văzut că nu e nimeni, am luat banii şi mi-am văzut de drum. Dar nu durează mult şi mă întâlnesc cu X, o femeie din sat. După cum mergea şi se uita parcă ar fi căutat ceva.

-Da’ ce faci? o întreb.

-Iaca am pierdut nişte bani şi mă întorc să văd dacă nu cumva îi mai găsesc.

-Da’ cât ai pierdut? o întreb. Eu nu m-am dat prinsă că i-aş fi găsit. Zic, lasă să văd dacă suma pe care o spune ea se potriveşte cu cât am găsit eu.

-100 de lei. Nu cumva i-ai găsit tu?

-Da’ pe unde i-ai pierdut?

-Păi cam prin zona asta, dar nu ştiu sigur. Da’ merg şi eu înapoi pe partea pe care am mers că poate îi găsesc.

-I-am găsit eu. Uite banii!

Dacă găseşti bani şi nu ştii cine i-a pierdut, atunci sunt ai tăi. E norocul tău. Dar când afli cine i-a pierdut, cât şi în ce împrejurări, şi îi dai înapoi, faci o faptă bună. Numai că tu nu trebuie să te repezi şi să-i spui, da i-am găsit eu, aşa din prima. Pune-i întrebări şi când suma pe care ea a pierdut-o se potriveşte cu cât ai găsit tu şi îţi mai spune şi pe unde, atunci ştii sigur că stai de vorbă cu persoana care chiar i-a pierdut. Aşa că i-am dat femeii banii înapoi. Dacă i-aş fi păstrat ar fi fost ca şi când i-aş fi furat.”

 

Aşa că altă dată, pe când eram profesor şi eram într-o excursie cu elevii, pe când mergeam prin Mausoleul de la Mărăşeşti am găsit iar 10 RON. I-am luat şi le-am spus copiilor. „Am găsit nişte bani. Căutaţi-vă şi verificaţi-vă şi vedeţi căruia dintre voi îi lipsesc bani.” N-am spus cât am găsit. Dacă aş fi spus „am găsit 10 RON. Cine i-a pierdut?” Care ar fi fost probabilitatea ca mai bine de jumătate din numărul lor să-mi spună „Eu”? Aşa că le-am cerut să se verifice şi să-şi numere banii. Dar n-a venit niciunul să-mi spună că ar fi pierdut şi cât. Aşa că i-am păstrat.

 

Tu cum procedezi?

Aştept cu nerăbdare comentariile şi părerile tale!

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

 

 

2 thoughts to “TU CE FACI CÂND GĂSEŞTI BANI?”

  1. în drumul meu spre magazin, am găsit și eu astăzi o sumă de bani pe jos. Este probabil cea mai mare pe care am găsit-o vreodată, mai exact 50 lei. Probabil că nu i-aș fi băgat în seamă, dacă o doamnă nu s-ar fi uitat insistent dar cu sfială înspre ei, în timp ce trecerea pe lângă ei. Mi-am dat seama destul de repede că nu sunt ai ei, așa că i-am înșfăcat fără ezitare. Recunosc că în primă instanță m-am gândit să îi păstrez fiind puțin probabil că voi reuși să îi înapoiez persoanei care i-a pierdut. Conștiința mi-a dictat totuși să mai aștept puțin în locul în care i-am gasit, poate se intoarce persoana care i-a pierdut, îmi ziceam în sinea mea. Am așteptat vreo 5 minute și a apărut un bărbat de vreo 30 ani care dădea semne vizibile de îngrijoare și se căuta insistent în buzunare. L-am urmărit câteva minute, gândindu-mă cum să procedez mai departe ca să îmi dau seama dacă îi aparțineau banii sau nu. A dat câteva ture prin zonă apoi s-a dus la mașină. Am mai stat și eu puțin, apoi l-am urmat și l-am abordat :
    – Bună ziua, mă scuzați dacă vă deranjez, ați pierdut cumva ceva?
    – Bună ziua…am pierdut o sumă de bani, i-ați găsit dvs?
    – Cât ați pierdut?
    – 50 de lei.
    I-am dat banii omului, voia să îmi dea jumătate din ei ca și recompensă, dar nu am acceptat.
    Era bucuros și surprins în același timp de gestul meu, nemaigândindu-se probabil că va veni cineva să îi mai dea banii înapoi. Am rămas si eu mulțumit că am reușit să fac o faptă bună. Poate că erau toți banii lui până la salariu, și într-adevăr m-aș fi simțit ca și când i-aș fi furat dacă nu aș fi încercat cât de cât să îi dau de urmă persoanei care i-a pierdut…
    Frumos articol, am citit și eu acea carte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *