VIAŢA IDEALĂ ESTE LIPSITĂ DE GRIJI?

Cum arata viata mea ideala

 

 

 

Toamna anului 1993. Eram la Iaşi şi dădeam examenul de admitere la facultate. Eram cam 13 candidaţi pe loc. Pentru examenul ăsta mă pregătisem şi învăţasem trei manuale pe de rost din scoarţă în scoarţă, cu tot cu ce conţinea hărţile, şi ştiam să fac şi desenele, exact cum erau în carte.

Examenul a durat patru ore. Scriam intens şi nu aveam timp să mă uit în jur. Dar uneori, când căutam să-mi formulez o idee, mai ridicam capul din foaie. Atunci îi vedeam pe toţi din jur că scriu, doar eu eram cu capul sus şi nu scriam.

Când am ajuns acasă, mai era cam o săptămână până să primim rezultatele. I-am spus mamei exact impresia pe care o avusesem. „Eu am scris, dar când făceam pauză să mă mai concentrez pe o idee, toată lumea din jur scria, doar eu nu.”

Rezultatul a fost că am fost admisă a treia pe listă. Dar nu despre asta este vorba.

 

De ce am început cu această poveste din trecutul meu?

 

Ti s-a întâmplat să ai un necaz, sau un motiv de îngrijorare şi să ai impresia că ceilalţi oameni sunt fericiţi şi au o viaţă lină, fără de griji?

Ţi-ai făcut cumva timp să stai de vorbă cu ei?

 

De câte ori nu ţi-ai spus că alţii o duc bine şi că sunt fericiţi şi viaţa lor e lipsită de orice piedică sau îngrijorare? Şi asta mai ales atunci când viaţa ta părea o cursă plină de capcane şi de pericole şi motive de îngrijorare.

 

Ţi s-a întâmplat să vezi că partenera/ul de viaţă al vecinilor sau prietenilor are mai multe calităţi decât a ta/al tău? Apoi se întâmplă ceva şi ajungi să îţi dai seama că partenera ta sau partenerul tău este cea/cel care ţi se potriveşte cel mai bine. Eşti fericit cu ceea ce ai tu, pentru că persoana pe care o admirai tocmai a făcut ceva care îţi dă de gândit.

 

Dar dacă stai să analizezi mai bine, e doar o impresie.

Dacă îţi faci timp să stai de vorbă cu cei pe care îi invidiezi că sunt lipsiţi de griji s-ar putea să afli că viaţa lor are mai multe probleme şi chiar mai grave decât ai tu. Dar problemele lor nu ajung la urechile tale, aşa cum mare parte dintre problemele tale nu ajung la urechile altora. Se consumă între pereţii casei tale, sau chiar în interiorul tău.

Ceilalţi te invidiază pe tine pentru viaţa ta care pare lipsită de griji.

 

Viaţa este ciclică.

 

Uneori avem parte de linişte, alteori avem parte de furtună în viaţa noastră. Este exact la fel cum variază vremea. Uneori e soare, alteori e furtună, alteori e ploaie.

Avem parte de momente de linişte iar în timpul ăsta poate că alte persoane au parte de furtună. Când noi avem parte de furtună, cei pe care îi cunoaştem au parte de linişte. De aceea avem tendinţa de a ne invidia unii pe alţii. Dar adevărul stă ascuns.

 

Viaţa ne dă unora linişte şi altora furtună ca să putem să ne ajutăm unii pe alţii.

 

Cum ne-am putea ajuta dacă toţi am avea furtună în acelaşi timp? Fiecare va căuta să-şi salveze propria viaţă. Nu se va mai uita la problemele altora.

Dar atât timp cât avem aceste necazuri pe rând, avem posibilitatea să împărtăşim şi altora prin ce am trecut şi care au fost măsurile pe care le-am luat. Modul în care noi ne-am descurcat îi poate ajuta pe alţii care trec prin aceleaşi probleme.

 

Aşa încât credem că este un mit să ne gândim că o viaţă ideală este lipsită de probleme şi griji.

Exerciţiu: Cum arată viaţa ideală pentru tine?

 

 

DE CE AVEM PROBLEME ÎN VIAŢĂ?

 

Pentru a ne mântui

 

Dacă eşti o persoană care merge la Biserică şi ascultă Evanghelia şi predica, afli că problemele fac parte din viaţa noastră a fiecăruia. Este „Crucea” sau „povara” pe care trebuie să o purtăm ca să ne mântuim.

Mergând la Biserică am auzit cuvinte precum:

„Prin suferinţă ne mântuim.”

„Dacă nu am avea ispite şi necazuri pe care să le depăşim nu am avea posibilitatea să ne mântuim sufletul.”

 

Pentru a ne dezvolta

 

„Fiecare problemă e un cadou – fără probleme noi nu am putea creşte.”

Anthony Robbins

 

Nimeni nu solicită să-i dea Dumnezeu provocări şi probleme. Ele vin fără să ne întrebe şi fără să ne anunţe. Şi de multe ori atunci când suntem cât mai nepregătiţi sufleteşte pentru aşa ceva. Dar după ce ai rezolvat problema sau problemele care apar, îţi dai seama că eşti mai puternic/ă. Că ai atins şi eliberat un potenţial de care habar nu aveai că-l ai.

 

„Câteodată viaţa te trânteşte în fund. Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Fericirea nu înseamnă absenţa problemelor, ci abilitatea de a te descurca cu ele.”

Steve Maraboli

 

„Odată ce furtuna a trecut, n-o să-ţi aminteşti cum ai trecut prin ea sau cum ai supravieţuit. Nici n-o să-ţi dai seama dacă furtuna a trecut. Dar un lucru e sigur. Cel care ieşi din furtună nu mai eşti la fel cu cel care ai intrat. La asta se rezumă toate furtunile din viaţa ta.”

Haruki Murakami

 

 

Pentru a ne ajuta unii pe alţii

 

Am auzit de foarte multe ori expresia: „Dumnezeu nu îţi dă poveri mai mari decât poţi tu să duci.”

Cu toate astea, sunt momente când nu vedem soluţia la problema noastră. Când ne simţim copleşiţi de imensitatea şi greutatea ei.

Atunci ai patru soluţii:

Să taci şi să cauţi să rezolvi singur problema care te macină. Am înţeles că Robin Williams, actorul care s-a sinucis, a încercat să rezolve singur o problemă care părea mai mare decât el şi nu avea curajul să recunoască şi să ceară ajutor. Şi pentru că nu ai curajul să ceri ajutorul altora, nu poţi să vezi răspunsul, care e posibil să se afle chiar sub nasul tău. Şi atunci ia naştere disperarea.

Să-i ceri ajutorul lui Dumnezeu. Îmi amintesc că în 1998, pe când eram la Cluj, la într-o Duminică l-am auzit pe Î.P.S. Bartolomeu ţinând o predică la Catedrală. Spunea cam aşa: „Atunci când ai un necaz care este mai greu decât poţi tu să-l duci, poţi să-i spui Domnului Nostru Iisus Hristos: Doamne, dacă TU, Dumnezeu fiind, ai căzut sub greutatea Crucii şi ai avut nevoie de mine, omul, prin Simon din Cirene să îţi ducă Crucea pe Golgota, ajută-mă şi Tu pe mine acum că şi eu mă încovoi sub greutatea Crucii pe care mi-ai dat-o. Şi Dumnezeu, care niciodată nu rămâne dator, te va ajuta.” Şi crede-mă că am avut un astfel de moment de cumpănă în viaţa mea şi m-am aşezat la rugăciune cu lacrimi în ochi şi am spus rugăciunea asta. Şi deşi nu a durat mai mult de un minut, atunci când am terminat rugăciunea, am ştiut exact de unde mi se trage problema şi cum să procedez mai departe. Iar după ce am făcut ce ştiam că am de făcut, parcă o forţă mă împingea către fericire.

Să spui şi altora problema ta. Două minţi pot găsi mai uşor o soluţie, cu atât mai mult o persoană din exterior care este neimplicată emoţional în acea problemă. Când tu ai o problemă eşti implicat emoţional şi toate soluţiile pe care le vezi sunt absolut subiective pentru că sunt trecute prin filtrul emoţiilor, sentimentelor şi trăirilor tale. Sau e posibil chiar să nu vezi ieşire din problema ta. N-ai văzut niciodată, ca pare mult mai uşor să dai sfaturi altora pe o problemă, dar când tu treci printr-o problemă asemănătoare, să nu fii în stare să vezi luminiţa şi colacul de salvare? Şi că orice decizie iei de unul singur, să pară că te afundă şi mai mult? Dar în momentul în care ceri ajutorul unui prieten sau chiar unui necunoscut, s-ar putea să afli răspunsul. Şi s-ar putea să afli că era chiar în faţa ta în tot acest timp. Doar că nu l-ai văzut. Erai prea orbit de durerea şi problema ta.

Să accepţi ceea ce ţi se întâmplă. Uneori problemele sunt atât de mari şi noi nu avem puterea de a le schimba. Nu s-au produs din vina noastră. Dar nici nu mai putem schimba rezultatul. Atunci poţi să te cerţi cu toată lumea, sau să învinuieşti pe X sau pe Y sau chiar pe Dumnezeu, sau poţi să accepţi ceea ce s-a întâmplat şi să te linişteşti. Când dai vina pe alţii, când te chinui să înţelegi de ce se întâmplă ceva anume. Consumi foarte multă energie care te ţine blocat pe problemă. Dar când decizi să-i dai drumul, vei constata că te uşurezi şi că poţi să treci mai uşor prin viaţă.

 

„Doamne, dă-mi curajul să îndrept lucrurile pe care le pot îndrepta, dă-mi puterea să accept lucrurile pe care nu le pot corecta şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele.”

                                                                                                            Rugăciunea serenităţii

 

Există oameni fără probleme?

 

Da. Se găsesc într-un loc în care e linişte deplină, copaci, flori şi construcţii din lemn sau marmură. Se găsesc la doi metri sub pământ astupaţi de ţărână. Iar locul unde-i poţi găsi se numeşte adesea Cimitir.

 

Aşa că de fiecare dată când ai o problemă, în loc să te plângi, bucură-te că trăieşti.

Bucură-te că ai ocazia să creşti şi să descoperi că eşti capabil de lucruri de care nu aveai idee.

 

 

La final, te provoc la un exerciţiu:

Aminteşte-ţi o problemă sau o provocare mare pe care ai avut-o şi care părea peste puterile tale.

Cum ai reuşit să ieşi din ea?

Ce resurse personale ţi-ai folosit ca să o rezolvi?

Ce abilităţi ai câştigat?

Cum vezi problema respectivă, acum după ce ai trecut de ea?

Cum ţi-a schimbat viaţa acea problemă?

 

Aştept cu nerăbdare comentariile şi părerile tale!

 

Pe coloana dreapta a paginii de blog, poti gasi un sondaj prin care poti sa votezi calitatea acestui blog. Ai incredere ca votul tau ma va ajuta. Multumesc!

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.