In articolul trecut, Sindromul Obiectului Strălucitor, vorbeam de distragerile pe care le poţi avea de la scopul tău din cauza anumitor aspecte care te fac să îţi pierzi focusul şi să te ocupi de altceva.
Şi ţi-am promis că o să revin cu un articol prin care să îţi spun câteva soluţii, pe care eu le-am verificat în timp.
Aceasta este o lecţie pe care am învăţat-o de la bebeluşul meu.
Bebeluşul meu, are acum 7,5 luni. Deja stă singurel în funduleţ, sau, cum îi spun eu, stă păpuşoi-păpuşoi. Vrea să mănânce stând, să se joace, să agaţe, să tragă tot la ce poate ajunge. Iar dacă nu ajunge, face în aşa fel încât să ajungă. A început să se mişte şi cred că în curând o să vrea să meargă de-a buşilea.
De curând am început să citesc cartea „Fii fericit!” de Tal Ben-Shahar. În primul capitol al cărţii, autorul ne face o comparaţie între diferite tipuri de hamburgeri si tipurile de fericire ale oamenilor. Sunt patru. La sfârşitul capitolului, ne cere să facem un exerciţiu pe care să-l împărtăşim şi altora.
Să descriem perioade din propria viaţă când am fost într-unul din cele patru tipuri de fericire.
Vorbeam într-o zi cu o colegă, profesoară de geografie şi prietenă. (Nu i-am cerut permisiunea de a scrie despre ea, aşa că n-o să-i folosesc numele.)
Discutam despre fobii. Îi spuneam că ultima dată când am ajuns la ea, eram cu bebeluşul meu şi am urcat cu liftul până la etajul 10 sau 11 (nu mai ştiu exact, oricum era ultimul etaj), bebeluşul meu a început să plângă. Iar soţul m-a certat acasă pentru că am urcat cu băieţelul cu liftul şi mi-a zis că el suferă de claustrofobie. Neştiind cum stau lucrurile, m-am gândit că poate se moşteneşte. Nu m-am obosit să caut.
„Despre lucrurile care conteaza” este titlul cărţii scrisă de A. Roger Merrill şi Rebecca R. Merrill.
Cartea are 329 de pagini pline de idei extraordinare, demitizarea unor mituri legate de muncă, familie, timp şi bani; cu nenumărate citate şi paragrafe care descriu experienţe proprii legate de cele cinci lucruri care contează: munca, familia, timpul, banii şi înţelepciunea de a crea echilibru între ele. La final cuprinde şi spaţiu pentru însemnări personale şi idei de aplicat legat de lucrurile care contează şi o bibliografie consistentă.
Black Friday a trecut. Multe persoane s-au înghesuit la cumpărături. Unii au cumpărat online, alţii au mers direct la magazine să-şi facă cumpărăturile dorite. Pentru anumite persoane a rămas încă o plăcere foarte mare să vadă produsul şi să-l pipăie, să-l simtă atunci când îl cumpără. Nu e nimic rău în asta. Fiecare cumpără cum îi place.
Andre Maurois „Primul ingredient al fericirii este sa eviti sa petreci prea mult timp in trecut.”
Christine Arylo „Fii dragut cu tine. E dificil sa fii fericit cand cineva e rau intentionat cu tine mereu.”
Anonim „Nu pune cheia fericirii tale in buzunarul altcuiva.”
Anonim „Viaţa e prea scurtă ca să petreci timp cu cei ce-ţi sug fericirea.”
John Barrymore „Fericirea se strecoară uneori înăuntru printr-o uşă pe care nu ştiai că ai lăsat-o deschisă.”
Zilele astea e agitaţie mare. Toată lumea are ceva de oferit cu preţ redus. Abundă ofertele pe toate site-urile şi la toate magazinele. Care mai de care au sărit în sus cu oferte peste oferte ca să te atragă.
Eu n-o să-ţi fac o ofertă de produs la preţ redus. O să-ţi fac cadou câteva idei. Depinde de tine dacă vrei să le accepţi sau nu.
Într-un material audio pe care l-am ascultat zilele astea am auzit următoarea poveste:
„Un orb stătea la marginea drumului şi cerşea. Avea o bucată de carton pe care scria că e orb şi solicita ajutorul oamenilor. Din când în când câte un trecător îi arunca câte un bănuţ. La un moment dat, s-a apropiat o femeie şi a şters mesajul care era scris pe carton şi a scris altceva în loc. Din acel moment, aproape fiecare trecător, îi arunca bani şi până la sfârşitul zilei, orbul nostru a adunat o sumă considerabilă. La sfârşitul zilei, a venit din nou, femeia aceea care i-a schimbat mesajul şi orbul a întrebat-o.