DE CE MAJORITATEA ROMÂNILOR RATEAZĂ ODATĂ CU MATURITATEA

 

poze ratati

 

 

Zilele astea am văzut postat pe facebook la o prietenă din grupul meu, Andreea Sorina Arhip, următoarea stare: „Majoritatea românilor ratează odată cu maturitatea; sunt geniali în copilărie, sclipitori şi plini de talent în tinereţe şi rataţi la maturitate.”

I-am răspuns foarte scurt pe moment, dar gândul ei mi-a dat o idee de articol pe care o voi trata în trei părţi. Mulţumesc, Andreea!

Mai târziu, am văzut că un prieten sau rudă dea Andreei, Florin Arhip, a răspuns: Cum ai reusit sa gandesti chestia asta? Te a ajutat cineva? Pentru capusorrul tau treburile astea cred ca sunt prea dificile ! Lasa prostiile la prosti!

 

Ei, bine, dragă Florin, să ştii că Andreea nu e proastă. Iar dilema ei nu este o prostie. Andreea are un simţ de observaţie extraordinar şi pe cât pot, o să o ajut să-şi rezolve dilema. Pentru că ceea ce ea a observat, a nedumerit-o. Iar eu vreau să o luminez, şi pe ea şi pe alţii care doresc să fie iluminaţi. Cei care nu doresc, pot să zacă mai departe în prostie, până le vine mintea la cap.

 

O să încep cu copilăria, pentru că multe dintre problemele adulţilor care duc la ratare, încep chiar din copilărie. Dar îşi lasă amprenta asupra vieţii de adult în mod deosebit. Mulţi ar fi îndreptăţiţi să spună că „dintr-o dată” au început să fie nişte rataţi. Nu există nimic dintr-o dată. Chiar şi o furtună şi un uragan care începe brusc, a avut nişte condiţii care au pregătit terenul ca ea să aibă loc. La fel e şi cu omul. Totul începe pe parcurs şi se dezvoltă.

 

Astăzi voi vorbi despre genialitatea copiilor.

 

MAJORITATEA ROMÂNILOR SUNT GENIALI ÎN COPILĂRIE

 

De ce sunt geniali?

Pe când eram studentă, am auzit că oamenii absorb 75% din informaţia pe care o acumulează în primii 7 ani de viaţă, cei 7 ani de acasă. Restul de 25% este tot ceea ce învăţăm pe parcursul vieţii, în şcoli, în facultate. Nu ştiu cât e de adevărat, pentru că nu am cercetat. Dar ştiu că este mult mai uşor pentru cineva să înveţe în copilărie, decât îi este unui adult de peste 30 de ani.

Mintea unui copil este ca un burete. Absoarbe tot. E mult mai uşor să înveţe limbi străine, muzică, dans etc.

Poate de aceea mulţi părinţi îşi dau copiii de foarte mici să înveţe să cânte, să danseze, să vorbească mai multe limbi, să facă diferite sporturi.

Dar când vorbim de copilărie, mai vorbim şi de alte aspecte care le permit copiilor să fie geniali şi să devină „mândria părinţilor lor”.

 

Copiii visează – apoi sunt descurajaţi

 

Copiii visează foarte uşor. Pot sta ore întregi cu ochii deschişi şi să viseze la viaţa pe care şi-o doresc, la meseria pe care doresc să o practice, la abilităţile pe care vor să le aibă.

Mintea copiilor funcţionează cu undele alfa şi theta. Pe aceste frecvenţe de undă, creierul visează, pluteşte, este foarte creativ. Au multe idei. Sunt relaxaţi şi fără teamă. Au încredere în ei, în părinţi, în Dumnezeu, în visul lor. Ştiu că nimic nu le poate sta în cale.

 

Însă, din păcate, odată cu intrarea copiilor în adolescenţă aud tot mai des să înceteze să mai viseze „la cai verzi pe pereţi” şi „să revină cu picioarele pe pământ”.

 

Sunt încurajaţi, sunt lăudaţi – apoi nu mai sunt

bebe merge

Hai să ne gândim la un bebeluş. Cum începe să dea primele semne că vrea să vorbească sau să meargă, părinţii, bunicii şi toţi din preajmă îi spun „hai, hai că poţi!”. Chiar dacă copilul cade, aude încurajările şi se simte bine şi are încredere şi iar se ridică.

Mai târziu copilul învaţă să se încalţe. La început, se încalţă invers. Dar părinţii nu se supără, însă îl laudă de fiecare dată când reuşeşte să facă bine (orice ar face). Dacă vrea să înveţe să meargă pe role, cu bicicleta, la început cade, îşi „rupe” genunchii şi coatele, se umple de sânge, dar el râde şi se ridică din nou, încurajat de părinţi şi mai încearcă odată până reuşeşte.

 

Dar pe măsură ce copilul creşte, părintele începe să aibă aşteptări ca el să facă totul perfect şi culmea chiar fără ca părintele să-i fi arătat mai întâi copilului cum se face acel lucru. Copilul începe să audă în loc de „hai că poţi!”, „Chiar de nimic nu eşti în stare?”, „nu am nicio bază în tine!”, „cutare cum poate şi tu nu poţi?”. Dacă copilul mai face cunoştinţă şi cu alţi fraţi sau surori mai mici, părintele se aşteaptă ca acel copil, mai mare să fie deja model pentru fraţii sau surorile mai mici. Nu are voie să greşească. Copilul face cunoştinţă, poate, şi cu palma mamei sau a tatălui, care de data asta nu-l mai mângâie. De data asta simte durerea. Iar tonul părinţilor nu mai este de încurajare, ci provoacă durere în inima copilului.

 

Sunt sprijiniţi – apoi nu mai sunt

 

In prima parte a copilăriei, copiii sunt sprijiniţi ca să îşi atingă potenţialul. Părintele îşi sacrifică propriile dorinţe, propriile vise şi cel puţin din punct de vedere financiar, copiii sunt sprijiniţi să-şi urmeze visul.

 

Apoi, pe măsură ce creşte, de câte ori visează, părintele îl apostrofează cu „hai, hai, lasă prostiile! Treci de fă… cutare treabă!”. Apoi, în loc, de „sigur, dragul mamei o să faci cursuri de… ce-ţi place ţie”, aude „să-ţi dau bani pentru…? Dar meriţi? Ce note ai la…”, „dacă nu reuşeşti să te descurci la … (materia X), te întrerup de la…(ce-i place copilului)” – şi chiar o face. Îşi opreşte copilul de la cursurile de muzică, de dans, de şah, de tenis, de … pentru că notele la disciplina X (să zicem geografie) sunt mici şi foarte mici. Părintele nu ia în considerare că în momentul în care îl pedepseşte şi îi ia copilului ce-i place, copilul nu va mai face şi ce trebuie. El îşi doreşte doar rezultate bune şi foarte bune la… geografie. Ce-l interesează pe părinte că copilului îi place şi se pricepe la desen? „Ce să facă cu desenul?”, spune adesea părintele.

La început, nu au experienţe negative

 

Un copil nu ştie ce este ăla eşec. El nu are noţiunea asta în vocabularul lui. Această noţiune este doar în mintea adulţilor care îşi doresc perfecţiunea. Faptul că un copil nu are experienţe negative îl face foarte îndrăzneţ, foarte curios, foarte creativ.

 

Dar, pe măsură ce creşte şi începe să se izbească de refuzuri şi alte experienţe care îi produc suferinţă, şi ei încep să vadă viaţa şi lucrurile prin prisma durerilor şi suferinţelor îndurate de la o experienţă negativă. Şi încep să dea înapoi. Cu cât aceste experienţe şi-au lăsat mai mult amprenta asupra copilului, şi cu cât şi familia din care face parte îl educă să dea înapoi după o durere, cu atât copilul va renunţa mai uşor la ce-şi doreşte. Şi educaţia nu se face doar prin cuvinte. Mulţi părinţi spun, „da’ doar nu l-am învăţat eu să renunţe sau să dea înapoi! Aşa a vrut el.” Poate că părintele nu i-a spus în cuvinte, dar l-a educat prin exemplu personal. Dacă părintele dă înapoi la greu, o va face apoi şi copilul.

Nu le este frică

 

Un bebeluş, şi uneori şi un copil dacă are chef să râdă, râde, dacă vrea să gângurească, gângureşte, dacă vrea să strige sau să ţipe, o face. El nu ştie şi nu-i pasă că vecinul nu poate să doarmă sau înjură că are bebeluşi în bloc. El îşi vede liniştit de ceea ce-l interesează pe el. Nu are habar de ce mama îi tot spune să nu mai strige sau să ţipe. Şi nici nu-l interesează.

La această vârstă este atât de curios că vrea să guste tot, să testeze, să experimenteze. Este creativ, are idei şi vrea să le pună în aplicare ca să vadă ce iese. Nu-i pasă ce zic adulţii.

copiii si sportul

Când se apucă o persoană de sporturi extreme? În copilărie. Atunci când vrea să arate de ce este în stare, când nu-l sperie că va cădea, că se zgârâie, că se juleşte, că se umple de sânge sau că îşi rupe oasele. Iar dacă va cădea, aşa cum se întâmplă de multe ori, se ridică, râde, şi spune, „aşa a fost la început, dar să mă vezi de data asta!”.

 

Pentru ei, imposibilul e doar la un pas distanţă de a fi atins

 

Cuvântul imposibil, este un alt termen care nu intră în vocabularul unui copil. Pentru el, e foarte simplu să atingă şi să primească luna de pe cer, să facă tot ce-şi doreşte, cum doreşte şi când doreşte.

 

Cuvântul imposibil apare în dicţionarul copilului pe măsură ce creşte şi se apropie de adolescenţă. Şi asta pentru că deja l-a auzit de câteva mii de ori. A ajuns să îl înveţe.

 

Încep să se formeze primele zale ale lanţurilor

 

Pe măsură ce creşte, copilul aude tot mai des şi mai mult cuvinte care îl dor. Dacă a pus o întrebare şi părintele sau profesorul e supărat (din alt motiv) strigă la copil „lasă-mă-n pace!”, sau „taci din gură, eşti prost!”, „taci că spui numai prostii!”, „uite ce nepriceput eşti!”, „de nimic nu eşti în stare!”, „eşti un băbălău!”, „eşti moale ca un papă-lapte!”etc., copilul plânge şi suferă şi vorba aceea face cicatrice în mintea şi sufleţelul lui.

Dacă pe când merge la şcoală sau la grădiniţă, alţi copii, râd de el şi de cum se îmbracă sau de cum vorbeşte sau de cum gesticulează, dacă este luat peste picior, bătut apar alte răni în inima lui.

De fiecare dată când este oprit de cei mari să nu mai facă asta pentru că „e imposibil, sau „pentru că aşa vreau eu”, sau „pentru că eu îţi spun să n-o faci” apar alte răni în inima lui.

 

Fiecare refuz, fiecare apostrofare, fiecare jignire, fiecare rană, fiecare experienţă negativă, râs al celor din jur etc. devine o za a unui lanţ care creşte în jurul lui şi pe măsură ce creşte îl opreşte din a se mişca şi a face ce îi place.

 

Ce înseamnă „Să fii copil genial şi să reuşeşti”

 

Pentru unii copii să reuşească, înseamnă să-şi trăiască visul. Sunt sprijiniţi de părinţi, învăţaţi să nu asculte pe nimeni din exterior, decât de cei care îi încurajează să-şi urmeze visul până îl ating. Aceştia sunt cei ai căror părinţi, nu le spun copiilor şi nu-i învaţă sensul cuvântului imposibil. Dimpotrivă, le finanţează cursurile, acceptă să plece copii în campusuri, la antrenamente, la competiţii şi copiii lor devin din ce în ce mai buni la ceea ce îşi doresc şi în final reuşesc să îşi atingă visul şi să-i inspire şi pe alţii.

 

Dar, pentru majoritatea covârşitoare a copiilor, să reuşească, înseamnă să fie capabili să înveţe şi să reproducă pe de rost, cuvânt cu cuvânt tot ce le-a spus educatoarea, învăţătoarea, sau profesoara. Şi pe moment e bine. Copilul reuşeşte să obţină note mari, cu care părintele se mândreşte şi profesorul se laudă. Din multe puncte de vedere, aceasta este o reuşită. Din alte puncte de vedere, nu e. Copilul care învaţă pe de rost şi face doar ceea ce i se spune, nu poate să-şi pună propriul cap, propria minte la lucru, nu poate fi creativ şi va ajunge toată viaţa să facă doar ce i se spune. Pentru că aşa s-a învăţat de mic. Sau până când va deveni conştient şi va rupe lanţul.

 

Iar eu sunt profesor şi ştiu. Şi eu am învăţat pe de rost, apoi mă pierdeam pentru că dacă uitam un singur cuvânt, uitam tot şi începeam să tremur ca varga. Până ce am ajuns în facultate şi o colegă de cameră a luat nota 10 la un examen, pe o temă la care nu citise subiectul (nu-l citise atunci, dar citise cu ani în urmă). Pentru că a ştiut să dezvolte, să se gândească şi să vorbească despre tot ce învăţase din alte cărţi pe care le citise. Aşa că de atunci am învăţat să trec prin filtrul gândirii mele tot ce învăţ. Şi să învăţ şi din alte canale şi surse, nu doar din ce citesc în cărţi sau îmi spune cutare profesor. Şi pentru că am fost învăţată să învăţ pe de rost şi să fac doar ce mi se spune, încă mai am probleme în a găsi subiecte pe care să le tratez cu propriile mele cuvinte, încă nu reuşesc să fiu atât de creativă pe cât mi-aş dori.

 

În următoarele două articole o să-ţi spun despre celelalte două etape atinse de Andreea în observaţia ei, respectiv tinereţea şi vârsta adultă.
Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ŞI PENTRU CE NU NE DORIM, PLĂTIM UN PREŢ

ce nu ne dorim

 

In articolul trecut, spuneam că plătim un preţ pentru tot ceea ce ne dorim cel mai mult. Iar preţul, nu e numai în bani. Dacă nu ai citit articolul o poţi face, dand click pe linkul de mai sus.

 

Astăzi însă, aşa cum am promis, o să scriu despre preţul pe care îl plătim pentru ceea ce nu ne dorim.

 

Ce nu ne dorim?

 

Aşa cum la ceea ce ne dorim există o întreagă listă, tot aşa se poate scrie şi la ceea ce nu ne dorim o listă întreagă.

Cel mai adesea nu ne dorim să fim bolnavi şi ne urăm unul altuia „sănătate, că-i mai bună decât toate”, sau „dacă suntem sănătoşi le facem pe toate”.

Nu ne dorim să fim săraci şi ne urăm unul altuia să avem „spor la bani” şi „belşug”.

Nu ne dorim să fim nefericiţi şi ne urăm unul altuia, fericire şi dragoste etc.

 

Concetrarea pe negativ

 

Dar, dacă atunci când vine vorba de alţii facem urări la modul pozitiv, când e vorba de noi înşine, ne exprimăm la modul negativ.

Nu vreau să mă îmbolnăvesc.

Nu vreau să fiu sărac.

Nu (mai) vreau să am datorii.

Nu vreau să fiu nefericit/ă.

Nu vreau să am vreun accident.

Nu (mai) vreau să…

M-am săturat de atâtea facturi.

Parcă nu se mai termină….

M-am săturat de făcut curăţenie.

M-am săturat de…

 

Formularea negativă a dorinţelor, arată că mintea nu este pregătită să scape de ele. De exemplu, o persoană care spune că nu vrea să fie bolnavă, se duce la farmacie şi se aprovizionează cu tot felul de medicamente ca să le aibă în casă în caz de… Asta înseamnă, că mental este pregătită să se îmbolnăvească. Şi se va îmbolnăvi.

O persoană care vrea să scape de datorii, orice va face se va afunda în ele, pentru că mintea nu vede şi nu aude decât DATORII. Şi de fiecare dată când îşi spune asta îşi va repeta cuvântul, culmea, de care vrea să scape.

Dar pentru că este formulat în mod negativ, pe o frecvenţă de energie joasă, va atrage, exact, lucrul de care vrea să scape.

 

Energie joasă versus energie ridicată

 

In cartea sa, Viata nu asteapta… trezeste-te!, Lynn Grabhorn spune că dorinţele noastre sunt însoţite de emoţii care au diferite frecvenţe de energie. Dorinţele, cum ar fi dorinţa de a scăpa de datorii, de sărăcie, de boală şi emoţii negative date de frică, ură, gelozie etc., sunt emise de organismul nostru pe frecvenţe foarte joase. Iar dorinţele şi emoţiile pozitive, precum fericirea, recunoştinţa, încrederea, iubirea, visarea cu ochii deschişi la o stare de bine sunt emise pe frecvenţe înalte.

 

„Vibraţiile înalte şi fericite atrag circumstanţe fericite, de vibraţii ridicate. Vibraţiile joase şi neplăcute atrag circumstanţe vibraţionale nefericite. În ambele cazuri, ceea ce primim înapoi ne face să ne simţim la fel de bine sau de rău precum ceea ce am transmis (sentimente), fiindcă se potriveşte exact din punct de vedere al vibraţiilor cu ceea ce am transmis în exterior.”

Lynn Grabhorn

 

Aceste energii sunt emise în Univers de fiecare dintre noi ca nişte diapazoane care emit anumite semnale muzicale. Unele sunt înalte, altele sunt joase.

Autoarea face asemănarea dintre Univers şi o cameră plină cu diapazoane divers acordate. De fiecare dată când un diapazon emite un sunet cu vibraţie joasă, toate diapazoanele din acea cameră, acordate la vibraţii joase, vor rezona şi vor vibra.

 

„Este acelaşi principiu ca în cazul unui diapazon. Să loveşti un diapazon într-o încăpere plină cu diferite tipuri de diapazoane, calibrate la diverse ritmuri şi să sune înapoi doar cel calibrat la aceeaşi frecvenţă precum cel pe care tocmai l-am lovit, chiar dacă sunt la mare distanţă unul de celălalt. Forţele asemănătoare se atrag; este o regulă generală a fizicii.”

Lynn Grabhorn

 

Asta înseamnă, că de câte ori spui că „nu mai vreau…”, cu atât mai mult atragi exact ceea ce nu vrei. Pentru că toate emoţiile tale legate de ce nu vrei sunt emise pe frecvenţe foarte joasă de energie. Iar preţul pe care îl plăteşti pentru ceea ce nu vrei, este că primeşti înapoi exact ceea ce nu îţi doreşti.

 

Cum să ieşi din capcana dorinţelor negative

 

Soluţia vine tot de la Lynn Grabhorn care ne învaţă să urmăm câţiva paşi simpli.

  1. facem o listă cu ce nu ne dorim.
  2. după ce am făcut lista cu ce nu ne dorim, începem să ne gândim la ceea ce ne dorim, şi formulăm totul în termeni foarte pozitivi.

De exemplu, dacă am scris la pasul 1 că nu dorim să fim bolnavi, la pasul 2, nu scriem că ne dorim sănătate – pentru că în mintea noastră asociem cuvântul sănătate cu opusul lui, boală, şi îl simţim tot în mod negativ, ci că ne dorim o stare de bine, de beatitudine.

Dacă la pasul 1 am scris că nu ne dorim datorii, la pasul 2, nu scriem că scăpăm de datorii, pentru că înseamnă acelaşi lucru şi folosim acelaşi cuvânt (datorii), chiar dacă îl înconjurăm de cuvinte pozitive, ci spunem că ne dorim o viaţă plină de prosperitate.

  1. ne imaginăm că am primit ceea ce ne dorim şi trăim emoţiile şi sentimentele pe care le-am avea dacă am primi acele lucruri. E nevoie doar de 8 minute de visare şi de transmitere a emoţiei pozitive. Cu cât avem mai multe cicluri de 8 minute de emoţii pozitive, cu atât creşte probabilitatea de a primi ceea ce ne dorim.

 

 

De ce atunci când spui „Vreau mai mulţi bani” nu-i primeşti?

 

În cartea sa, Viata nu asteapta… trezeste-te!, autoarea spune că cuvântul bani, are semnificaţie negativă. Că dorinţa este tot una negativă. Când spui bani, cel mai adesea te gândeşti că „niciodată nu-s destui”. Prin urmare, cuvântul bani în mintea noastră este asociat cu un termen negativ, cu o semnificaţie negativă.

Şi atunci cum să faci să obţii mai mulţi bani?

 

Asociază suma exactă de bani pe care o doreşti cu lucrul pe care ţi-l doreşti. Apoi imaginează-ţi că ai obţinut suma respectivă şi mergi la cumpărături. De exemplu, să spunem că îţi doreşti să primeşti 5000 de euro în plus faţă de cât vrei acum. Gândeşte-te ce ţi-ai cumpăra cu aceşti bani. Apoi imaginează-ţi că ai aceşti bani în buzunar, şi ai acel sentiment unic de fericire şi nerăbdare şi curiozitate şi senzaţia că te arde buzunarul unde ţii banii şi că palmele te mănâncă pentru că toată fiinţa ta freamătă la gândul că îţi vei cumpăra ceea ce ai visat. Imaginează-ţi că atingi lucrul dorit şi îi simţi textura şi trăieşti din plin sentimentul.

 

Evident, ca în cazul multora dintre lucrurile care ţin de Legea atracţiei universale, gândurile şi emoţiile negative le atragem fără efort din partea noastră. Doar le gândim, le simţim şi le atragem fie că ni le dorim fie că nu. Dar pentru a atrage dorinţele şi emoţiile pozitive, mai trebuie să şi acţionăm că nu ne plouă din cer cu lucruri bune dacă nu muncim pentru ele.

 

În concluzie:

Preţul pe care îl plătim pentru tot ceea ce nu ne dorim, este că primim şi mai mult din ceea ce nu ne dorim, tocmai că ne concentrăm în mod negativ pe asta.

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

PENTRU CE NE DORIM CEL MAI MULT, ESTE UN PREŢ PE CARE TREBUIE SĂ-L PLĂTIM

comori

„Pentru ceea ce ne dorim cel mai mult există un preţ pe care întotdeauna trebuie să-l plătim…” – aşa suna o replică din filmul „Piraţii din Caraibe, La capătul lumii” – legată de faptul că Will Turner voia să-şi elibereze tatăl, dar a aflat că urma să plătească o eternitate pentru ceea ce voia să facă.

Adevărul este că nu primim nimic pe gratis, sau ceea ce aparent primim pe gratis, ulterior ne va costa mult mai mult.

Fiecare dintre noi are diferite valori în viaţă şi luptă pentru ceva. În fiecare dintre noi există dorinţe, năzuinţe, ţeluri. Ne facem planuri legate de cum să atingem anumite scopuri şi acţionăm. Apoi ne cucerim sau nu aceste ţeluri.
Dar întrebarea este:

Ce ne dorim cel mai mult?

Fiecare dintre noi are dorinţe diferite, dar în mare acestea se pot enumera. Iată câteva dintre aceste tipuri de dorinţe, iar ordinea este absolut aleatorie. Ne dorim:
• bani
• lucruri
• experienţe
• amintiri plăcute
• călătorii
• fericire
• timp
• sănătate
• iubire
• mântuire
• pace
• putere
• succes etc

Care este preţul, moneda de schimb?

În prezent când spunem cuvântul preţ sau cost, ne gândim la bani, dar n-a fost întotdeauna aşa.
A fost o vreme în care schimburile se făceau sub formă de troc, în natură. Apoi trocul a fost înlocuit cu argint şi aur. Apoi aurul a fost înlocuit cu bani.
Dar chiar şi acum, dacă ne gândim la preţ, putem să luăm în considerare anumite forme de plată.

Banii

Sunt în prezent cea mai cunoscuta formă de plată. Aproape orice din lista de mai sus ţine de existenţa banilor.
Dacă îţi doreşti lucruri, cel mai adesea le plăteşti cu bani şi nu numai. Uneori le luăm pe credit şi plătim de cel puţin două ori mai mult decât preţul obişnuit. Alteori aflăm că există riscul să plătească şi urmaşii noştri.
Dacă îţi doreşti sănătate, de multe ori trebuie să plăteşti scump pentru a o recupera, mai ales dacă nu ai grijă să o păstrezi cât timp o ai.
Se spune că banii n-aduc fericirea, dar o întreţin. Depinde ce înţelege fiecare prin fericire şi ce are nevoie ca să-l facă fericit. Şi timpul poate fi cumpărat cu bani. Asta fac angajatorii. Ei nu au atât timp cât să muncească şi să obţină tot ceea ce-şi doresc şi atunci cumpără timpul altora, ca să obţină rezultatele pe care ei le doresc.
Chiar şi mântuirea, ţine uneori de plată în bani, mai ales dacă vorbim de fapte de milostenie fizică. Dar nu este obligatoriu.

Aşa cum spuneam, aproape pentru orice ne dorim, avem de plătit un preţ în bani.

Efortul / Munca

În afară de bani, ceea ce ne dorim cel mai mult, nu ajunge la noi instantaneu. Trebuie să depunem un efort susţinut uneori ani de zile, sau chiar o viaţă întreagă ca să obţinem ceea ce ne dorim. Iar efortul şi munca în sine este un alt fel de preţ pe care îl plătim.
Vrei să fii fericit? Trebuie să depui efort să afli ce te face fericit şi să exersezi fericirea.
Vrei să ai pace? Trebuie să depui efortul de a învăţa şi respecta pe alţii, de a purta negocieri, etc.
Vrei să ajungi director sau preşedinte şi să ai putere? Trebuie să depui efortul de a face orice este necesar ca să ajungi acolo.

Efortul şi munca reprezintă o altă monedă cu care plătim tot ceea ce ne dorim cel mai mult.

Timpul

Cum spuneam, ceea ce ne dorim cel mai mult, nu obţinem instantaneu. E nevoie de timp în care ne formăm, învăţăm ce trebuie să facem şi să acţionăm, să ne schimbăm obiceiurile, timp în care să muncim, un timp până încep să apară rezultatele muncii noastre.
Timpul este o altă monedă cu care plătim ceea ce ne dorim. Uneori trebuie să ne înarmăm cu răbdare pentru că rezultatele şi tot ceea ce ne dorim cel mai mult, întârzie să apară şi atunci trebuie să plătim cu muncă , timp şi răbdare.

Emoţiile şi sentimentele

Tot ceea ce ne dorim se leagă de noi prin emoţii şi sentimente. Pentru că avem motive foarte personale pentru care ne dorim ceea ce ne dorim.
Pe traseu, până să obţinem ceea ce ne dorim şi pentru care depunem efort, plătim cu sentimente şi emoţii negative, precum, tristeţe, supărare, îndoială, frustrare, frică.
Adesea când primim ceea ce ne dorim suntem în culmea fericirii. Am spus adesea, pentru că există şi situaţii în care ceea ce ne dorim cel mai mult nu ne aduce fericirea.

Energia

Energia noastră este o resursă şi o monedă de plată foarte variabilă. Este direct legată de sentimente, dar şi de sănătate, de odihnă, de alimentaţie şi de gândurile pe care le avem. Dar să nu ne îndoim că şi energia este o monedă de schimb.
În funcţie de stadiul în care ne aflăm până la obţinerea a ceea ce ne dorim putem să ne simţim entuziaşti şi plini de energie, sau dimpotrivă epuizaţi. Dacă vrei să ajungi în vârful unui munte, depui şi efortul necesar, dar îţi consumă şi din energie. Iar când ai ajuns şi ai obţinut ceea ce îţi doreşti, poţi să te simţi epuizat, deşi eşti fericit.

Fericirea / starea de bine

Uneori însă preţul pe care îl avem de plătit este mult mai mare decât ne aşteptăm noi sau decât am fi fost dispuşi să plătim la final, dacă am şti de la început ce se întâmplă pe traseu.

Sănătatea

Uneori preţul pe care îl plătim este propria sănătate. Există o vorbă care spune că „oamenii îşi dau sănătatea ca să câştige bani, apoi îşi dau banii ca să îşi cumpere înapoi sănătatea”.

Viaţa

Alteori, din păcate, plătim cu viaţa.

La final, o să-ţi spun o poveste:

„Se spune că era o femeie care mergea cu un bebeluş în braţe pe un drum necunoscut. La un moment dat a ajuns în faţa unei peşteri care i s-a deschis în faţă. Dar peştera s-a deschis pentru un timp foarte limitat. A auzit o voce care a ispitit-o şi i-a zis să intre. Femeia a intrat şi a văzut acolo o mulţime de bijuterii şi pietre preţioase şi monezi de aur. Şi vocea i-a zis.
– Ia ce doreşti de aici, dar nu uita că timpul este scurt. Peştera se închide pentru totdeauna. Ia ce doreşti, dar nu uita ce este cel mai important.
Femeia auzind că poate lua ce doreşte, a lăsat copilul şi a început să-şi umple buzunarele cu pietre preţioase şi bijuterii şi aur. Din când în când vocea o avertiza că mai are puţin timp, dar să nu uite ce este important. Femeia continua să adune. În final vocea i-a spus.
– Timpul s-a terminat. Te rog să ieşi, dar nu uita ce este mai important pentru că peştera se va închide pentru totdeauna.”
Femeia a ieşit şi peştera s-a închis în urma ei pentru totdeauna. Apoi a realizat că şi-a uitat înăuntru bebeluşul. Dar era deja prea târziu.”

Ceea ce ne dorim cel mai mult ne face fericiţi?
Pe parcurs, verificăm preţul pe care îl plătim? Ne asigurăm că suntem pe drumul cel bun şi nu vom plăti un preţ prea mare pe care n-am fi dispuşi să-l luăm în considerare? Ne asigurăm că nu ne-am lăsat orbiţi de obiecte strălucitoare şi n-am fost deviaţi de la scopul nostru?
Ne gândim la toate variantele de preţ pe care le avem de făcut?
Merită?

Şi pentru ceea ce NU ne dorim plătim un preţ. Dar despre asta o să-ţi vorbesc într-un articol viitor.Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ÎNCEPE CU CE NU-ŢI PLACE! (ANALIZA UNEI CĂRŢI)

incepe-cu-ce-nu-ti-place-editia-a-ii-a_1_produs

 

 

Incepe cu ce nu-ti place este numele unei cărţi scrisă de Brian Tracy. Am auzit deseori pomenindu-se numele lui Brian Tracy ca fiind o personalitate de marcă în dezvoltarea personală. Aşa că m-am gândit să citesc şi eu ceva de el. Am început cu cartea, „Începe cu ce nu-ţi place!”

 

Este o carte de doar 114 pagini, din care primele 18 pagini sunt cu introducerea şi cuvântul înainte. Dacă nu-ţi place să citeşti aceste două „capitole” ale cărţilor, practic rămâi cu mai puţin de 100 de pagini de citit. Este o carte de organizare proprie, a timpului, a priorităţilor personale şi de atingere a obiectivelor. Ceea ce nu-ţi place este asemănat cu o broască pe care trebuie să o înghiţi.

 

„De foarte mulţi ani, în popor se zice că, dacă mâncăm o broască vie dis-de-dimineaţă, vom putea să ne petrecem restul zilei cu satisfacţia că acela este, probabil, cel mai rău lucru care ni se va întâmpla cât e ziua de lungă. „Broasca” ta este sarcina ta cea mai mare, cea mai importantă, cea care are cele mai mari şanse de a fi amânată la nesfârşit în cazul în care nu faci ceva în privinţa ei chiar în momentul acesta.”

Brian Tracy

 

Cartea este structurată pe 21 de capitole scurte de 3-5 pagini. Fiecare capitol începe cu un citat celebru şi este foarte logic structurat, ceea ce o face foarte uşor de parcurs. La sfârşitul fiecărui capitol ai o sinteză a acestuia şi o cerinţă de lucru.

 

La sfârşitul cărţii ai chiar o sinteză a celor 21 de capitole sau sfaturi utile ale cărţii.

 

Iată pe scurt, structura cărţii:

 

  1. Pregăteşte-ţi terenul. Hotărăşte-te ce vrei, stabileşte-ţi obiective.
  2. Plănuieşte-ţi din vreme fiecare zi. Gândeşte pe hârtie. Cu fiecare minut pe care îl petreci planificând, poţi câştiga cinci sau zece minute în execuţie.
  3. Aplică regula 80/20 în tot ce faci. 20% din activităţile tale vor fi responsabile de 80% din rezultatele pe care le obţii.
  4. Ţine seama de consecinţe. Sarcinile şi priorităţile tale cele mai importante au consecinţele cele mai mari, fie pozitive sau negative în viaţa ta. Concentrează-te să le rezolvi pe acestea prima dată.
  5. Aplică în permanenţă metoda ABCDE. La lista ta de sarcini zilnice pune litere în funcţie de importanţa, valoarea şi prioritatea fiecăreia dintre ele.
  6. Concentrează-te asupra ariilor cu rezultate cheie. Identifică rezultatele absolut necesare pe care le doreşti şi concentrează-ţi munca pentru obţinerea lor.
  7. Respectă legea eficienţei obligatorii. Chiar dacă niciodată nu ai suficient timp să te ocupi de tot ce ţi-ai dori, întotdeauna ai timp să te ocupi de ceea ce este important pentru tine.
  8. Pregăteşte-te în cele mai mici detalii înainte de a începe.
  9. Fă-ţi temele! Cu cât devii mai informat şi mai priceput în sarcinile tale esenţiale, cu atât mai repede te ocupi de ele şi le definitivezi.
  10. Pune-ţi în valoare talentele speciale. Urmăreşte şi dezvoltă lucrurile la care te pricepi cel mai bine.
  11. Află ce te împiedică. Identifică punctele tale slabe şi piedicile interne şi externe care te opresc de la a obţine rezultatele pe care le doreşti.
  12. „De la un butoi la altul”. Dacă ai o sarcină mai mare şi mai complicată, care se întinde pe durată mare, stabileşte nişte „finalităţi” intermediare care să te ajute să progresezi.
  13. Asumă-ţi responsabilitatea. Imaginează-ţi că trebuie să pleci din localitate pentru o lună şi munceşte ca şi cum trebuie să rezolvi sarcinile majore înainte de a pleca.
  14. Foloseşte la maximum forţa personală. Află care este momentul din zi când ai cea mai mare energie şi valorifică-l. Odihneşte-te cât mai mult pentru a avea maximum de performanţă.
  15. Mobilizează-te şi treci la fapte. Fii propriul tău antrenor. Fii optimist, caută partea pozitivă în orice situaţie şi păstrează o atitudine constructivă.
  16. Grăbeşte-te încet. Amână cu bună ştiinţă lucrurile care au valoare nesemnificativă ca să ai timp mai mult să te ocupi de sarcina prioritară.
  17. Rezolvă mai întâi sarcina cea mai grea.
  18. Porţionează sarcina. Împarte sarcinile mari şi grele în bucăţi mai mici şi apoi rezolvă fiecare bucăţică în parte.
  19. Împarte-ţi timpul în bucăţi. Porţionează ziua în intervale mari de timp. Ca să te poţi concentra perioade prelungite asupra sarcinilor celor mai importante.
  20. Fii tot timpul activ. Rezolvă lucrurile repede şi bine.
  21. Acordă exclusivitate fiecărei sarcini. Evită să faci multi-tasking. Ocupă-te concentrat şi fără întrerupere de o singură sarcină. După ce ai terminat-o treci la următoarea.

 

Iată şi câteva citate din carte care m-au impresionat.

 

Ori de câte ori duci la bun sfârşit o sarcină, indiferent de mărime sau importanţă, simţi un val de energie, entuziasm şi preţuire pentru propria persoană.”

Brian Tracy

 

Timpul ne-ar ajunge întotdeauna, dacă am şti să-l folosim cum trebuie.”

Johann Wolfgang von Goethe

 

„Oamenii de succes sunt cei dispuşi să amâne gratificaţiile şi să facă sacrificii pe termen scurt, pentru a putea astfel să beneficieze de recompense mult mai mari pe termen lung.”

Brian Tracy

 

Rataţii se ocupă cu descătuşarea tensiunii, în timp ce învingătorii practică îndeplinirea obiectivelor.

Dennis Waitley

 

„Atunci când toate resursele fizice şi mentale ale unei persoane se concentrează în acelaşi punct, puterea acelei persoane de a rezolva o problemă creşte incredibil de mult.”

Norman Vincent Peale

 

Dacă nu devii mai bun, înseamnă că devii mai prost.”

Pat Railey

 

O viaţă ilustră sau o carieră ilustră se clădeşte îndeplinind câte o sarcină odată, repede şi bine, şi apoi trecând mai departe, la sarcina următoare. Independenţa financiară se obţine economisind o sumă mică da bani în fiecare lună, an după an. Sănătatea şi condiţia fizică bună se obţin doar mâncând un pic mai puţin şi făcând ceva mai multe exerciţii, zi după zi, an după an.”

Brian Tracy

 

„ Nu uita, piramidele au fost construite bucată cu bucată.”

Brian Tracy

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Cum Să Învingi Sindromul Obiectului Strălucitor?

 

In articolul trecut, Sindromul Obiectului Strălucitor, vorbeam de distragerile pe care le poţi avea de la scopul tău. Cauza? Anumite aspecte care te fac să îţi apar în cale și te fac să pierzi focusul şi să te ocupi de altceva.

Şi ţi-am promis că o să revin cu un articol prin care să îţi ofer câteva soluţii, pe care eu le-am verificat în timp.

Pentru că am avut perioade când am fost foarte uşor distrasă de la ceea ce îmi doream să fac şi să obţin. De asemenea, au fost şi perioade când n-am acceptat să văd alte obiecte care să strălucească.

 

Pentru că, la urma urmei, să te laşi orbit de alte obiecte care strălucesc în jur, şi să nu mai vezi visul tău, uneori este o alegere.

Aşa că astăzi, este timpul să-ţi spun despre cum să nu vezi acele obiecte strălucitoare care să te devieze de la traseu.

Pentru început, trebuie să:

Să ai un scop foarte clar şi foarte puternic

 

Când ştii foarte clar ce vrei şi mai ales de ce vrei ceea ce vrei, este mult mai simplu să menţii drumul stabilit.

Vorbeam data trecută de dorinţa de a posti şi că te poţi lăsa distras de aromele pe care le simţi când mergi pe drum. Păi, totul depinde de cât e de mare dorinţa ta de a face acest lucru. Cât de important este pentru tine? În momentul în care postul devine foarte important, nu o să mai fii deranjat de mirosurile de mâncare. Nu spun că nu le mai simţi, dar că nu le mai dai atenţie. E un act de voinţă. E o alegere.

 

Însă de puterea unui scop, cred că îţi poate vorbi această poveste.

 

Era odată un rege bătrân şi avea un fiu foarte alintat, necugetat şi uşuratic. Nu lua niciodată lucrurile prea în serios. Nu te puteai baza pe el că va finaliza vreo acţiune. Făcea lucrurile bune de mântuială şi pe cele rele foarte rapid. Era mereu în căutare de faimă, de fete frumoase cu care să-şi petreacă timpul. Voia să le fure câte un sărut, dar niciodată nu se implica în ceva serios. Regele, adesea, se întreba pe mâna cui va lăsa tronul şi regatul pentru că vedea că fiul lui, era nepotrivit.

Dar într-o zi s-a gândit să-l pună la încercare. A organizat o paradă regală, în care gărzile sale personale să creeze drum liber prin oraş, prin mijlocul mulţimii. Şi i-a zis fiului că acea paradă era pentru el. I-a dat fiului său un vas plin cu apă şi i-a zis:

– Dacă reuşeşti să te întorci la palat, cu vasul plin cu apă, fără să verşi un singur strop, tronul va fi al tău şi voi face pregătirile de încoronare. Dar dacă verşi fie şi numai o picătură cât lacrima, îţi voi tăia capul.

Fiul a luat vasul şi, dacă de obicei făcea totul în mare grabă, de data asta a mers foarte încet. A făcut de vreo trei ori decât timpul care l-ar fi făcut în mod obişnuit. Dar de data asta nu era doar tronul, ci capul lui în joc.

Gărzile regelui îi asigurau un drum fără obstacole, aveau grijă ca nimeni să nu îl bruscheze sau să îl deranjeze. Dar în acelaşi timp, aveau şi misiunea de a-i raporta regelui tot ce se întâmpla. Depindea de prinţ şi doar de el să nu verse nicio picătură de apă din vas.

Prinţul a parcurs oraşul cu vasul plin cu apă şi în final a ajuns la palat fără să verse o singură picătură. Ajuns la palat, regele l-a felicitat şi a stabilit o petrecere pentru a celebra reuşita prinţului. La un moment dat, regele l-a întrebat pe prinţ.

– Ce ai văzut prin oraş?

Prinţul, uimit îi răspunde regelui cu sinceritate.

– Nimic, tată!

Dacă ar fi ridicat capul de la vas şi s-ar fi uitat la ce era prin oraş, nu ar fi ajuns cu vasul plin înapoi la palat.

Apoi regele a stabilit data pentru încoronarea fiului său. Prinţul tocmai devenise responsabil.

 

Morala acestei poveşti este că atunci când ai un scop foarte clar şi foarte puternic, nu mai vezi nimic din ceea ce străluceşte. Iar ca să ai un scop puternic, nu e nevoie să fie în joc viaţa ta. Dar e nevoie ca acel scop să fie foarte important pentru tine.

 Fii motivat!

 

Ca să fii motivat, trebuie să ai nişte obiective clare, şi e indicat să fie scrise. În cartea „Si tu poti avea succes, Paul Hanna argumentează de ce este necesar să fie aceste obiective scrise.

De ce trebuie să-mi scriu obiectivele?” – Răspunsul surprinde pe mulţi oameni: când le notezi te convingi pe tine însuţi că le poţi atinge. Aminteşte-ţi că lumea e oglinda ta. Deci, – înainte de a începe să convingi lumea de ceva – trebuie să te asiguri că tu însuţi îţi iei în serios eforturile.”

 

Legat de motivaţie, Zig Zigler spune că „Motivaţia nu durează. Dar nici baia (igiena corporală), de aceea se recomandă să se facă zilnic.”

 

Tot Paul Hanna mai spune că s-a făcut un studiu între milionari și miliardari privind obiceiurile lor. „Singura diferenţă între milionari şi miliardari este că milionarii îşi citesc obiectivele odată pe zi, iar miliardarii de două ori pe zi.”

 

Obiectivele tale sunt ca un far pentru vapoare. Te călăuzesc pe drumul pe care vrei să mergi şi-ţi luminează calea ca să ajungi în port.

Fii focalizat!

 

Când ai un scop şi eşti focalizat pe el, ce vrei să obţii este mult mai important decât orice. Atunci când eşti focalizat te concentrezi să nu pierzi timpul. Detaliile sau obiectele strălucitoare te pot face să îţi pierzi concentrarea. De aceea le eviţi.

Iţi dau două exemple testate de mine în două variante.

  •  Mergi la cumpărături într-un hipermarket.

a. Dacă nu ai nimic planificat şi stabilit, poţi să mergi foarte agale cu căruciorul de cumpărături. Te uiţi pe la toate produsele, citeşti etichetele, cauţi ofertele. Şi să faci cumpărături în acest fel îţi poate lua câteva ore.

b. Ai o limită de timp, să zicem de jumătate de oră. Ai o listă şi mergi cu ea direct la rafturile de unde îţi iei produsele dorite. Nu mai pierzi timpul. Ai un pas grăbit. Şi rezolvi treaba în timpul stabilit.

  • Eşti acasă şi primeşti un telefon prin care eşti întrebat dacă ai timp să răspunzi la un sondaj de opinie pe o anumită temă.

a. dacă nu ai nimic planificat s-ar putea să spui că da, eşti disponibil/ă şi să răspunzi la întrebările lor. Nu ştiu cum e în cazul tău, dar am răspuns la asemenea sondaje. De fiecare dată am avut impresia că durează de cel puţin trei ori mai mult timp decât am fost anunţată. Poate că e doar o impresie.

Ştii că atunci când te ocupi de ceva ce nu-ţi place, chiar dacă durează 10 minute, ţi se pare că durează o oră şi că nu se mai termină. Iar ceea ce îţi place, chiar dacă durează câteva ore, s-ar putea să ţi se pară că a durat 10 minute sau jumătate de oră. La final te simţi revigorat.

b. îţi analizezi timpul pe care îl ai la dispoziţie, şi dacă eşti ocupat, refuzi foarte politicos pentru că nu ai timp. Dacă ai timp în alt moment, poţi să stabileşti un alt interval orar când poţi să faci asta.

 Planifică-ţi acţiunile, şi organizează-te!

 

Dacă ţi-ai planificat luna, săptămâna şi ziua, ştii exact ce vei face în fiecare zi, ba chiar şi la anumite ore. Nimic nu te poate da peste cap de la programul tău. Orice solicitare din exterior o integrezi în programul tău doar dacă timpul îţi permite. Sau dacă te ajută pe tine şi scopurile tale, ori dacă ajută o comunitate. Nu mai răspunzi solicitărilor de orice natură. Nu mai faci acţiuni neplanificate, decât poate nişte urgenţe neprevăzute, cum ar fi o îmbolnăvire, o înmormântare etc.

Dar chiar şi aşa. Poţi avea controlul a ceea ce faci.

Dacă ai timpul planificat, nu mai stai să pierzi vremea pe facebook, sau pe alte reţele de socializare.

Îţi faci mai întâi activităţile stabilite, apoi, dacă mai ai timp te poţi relaxa cu ceva jocuri online.

 

 Adoptă alte strategii verificate de alţii

 

Sigur mai sunt şi alte strategii şi metode prin care fie să eviţi, fie să nu cedezi când apar obiecte strălucitoare. Iar în ultima vreme parcă par din ce în ce mai multe.

Cel mai bine este să mergi pe urmele deja verificate de alţii. Viaţa este de multe ori ca un teren acoperit cu mine. Poţi să calci oricând pe una. Dar dacă mergi pe urmele cuiva care a traversat deja câmpul de mine, e mai sigur. Uneori înveţi din experienţa proprie şi atunci e foarte dureros, alteori poţi învăţa din experienţa altora.

 

Tu ce crezi? Aştept comentariile tale.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Sindromul Obiectului Strălucitor

 

Aceasta este o lecţie pe care am învăţat-o de la bebeluşul meu.

Bebeluşul meu, are acum 7,5 luni. Deja stă singurel în funduleţ, sau, cum îi spun eu, stă păpuşoi-păpuşoi. Vrea să mănânce stând, să se joace, să agaţe, să tragă tot la ce poate ajunge. Iar dacă nu ajunge, face în aşa fel încât să poată. A început să se mişte şi cred că în curând o să vrea să meargă de-a buşilea.

Însă, atunci când îi dau mâncare cu linguriţa, stă ce stă, apoi, vede suzeta sau jucăria şi se apleacă să o ia. Dacă nu vede nici suzeta, nici jucăria, s-ar putea să vadă altceva. Ceva ce „străluceşte” pe aproape de el si-i distrage atenţia de la mâncare. Poate lănţişorul meu, sau poate bluza mea, sau pătura sau chiar farfuria din care îi dau mâncare. Şi vrea să le prindă şi să le tragă spre el.

Până aici cred că nu ţi-am spus noutăţi. Face ce fac toţi bebeluşii la vârsta lui. Dar ce vreau eu să spun aici, este că devine atât de concentrat să prindă şi să tragă tot ce vede în jur, că uită să mai deschidă gura ca să-i dau mâncare.

Adesea mă distrez.

Văzând cum procedează, mintea mea s-a dus de multe ori la filmul Avatar, în care Jake Sully, în prima lui noapte afară din adăpost, când vede toate acele ciuperci şi plante fosforescente, este atât de entuziasmat, că nu se poate abţine să nu le atingă. Şi Neytiri care-l ceartă şi-i spune, „Parcă ai fi un bebeluş.”

27446_avatar-13.png

Mintea mea s-a dus la o idee pe care am auzit-o acum câţiva ani la doamna Mioara Vetreneanu, autoare la www.femeispirituale.ro. Vorbeam pe atunci despre persoane care fac tot felul de activităţi care nu ţin de competenţa lor. Îşi încarcă ziua, sunt extrem de ocupate, dar neproductive. Şi îmi spunea doamna Mioara, că astfel de persoane suferă de Sindromul obiectului strălucitor. Nu au priorităţi în viaţă. Se lasă purtate de val şi acţionează în funcţie de prima cerinţă din exterior.

Dar informaţia a trecut pe lângă mine atunci. Până am văzut-o la bebeluşul meu şi apoi mi-am dat seama că şi eu sufăr de acest sindrom.

Deci, iată lecţia învăţată de la bebeluşul meu.

 

Exemple de obiecte strălucitoare

 

Mi-am propus să citesc, dar peste zi am chef să mă uit la un film, chiar dacă nu mi-am atins încă obiectivele stabilite. Atunci când pun mâna pe telecomandă, tocmai am văzut un obiect strălucitor.

Pentru eficienţa şi productivitatea personală este foarte important să controlez timpul pe care îl petrec pe net şi pe reţelele de socializare. Știu asta dar, intru adesea să văd câte ceva şi mă trezesc urmărind pe facebook ce a mai postat unul sau altul. Iar internetul e plin de obiecte strălucitoare.

Mă gândesc la o temă de articol. Îmi amintesc că acum zece sau doisprezece ani am primit un email foarte interesant legat de această temă. Deschid emailul să caut în arhivă, prin foldere cu emailuri vechi, dar un alt articol recent din email îmi atrage atenţia. Îl deschid, îl citesc, răspund la email, mai deschid şi altele dintre cele primite recent şi în final am ieşit, uitând ce căutam.

Ţi-ai propus să ţii o cură sau dietă alimentară ca să dai jos niște kilograme. Îţi impui să nu mai mănânci anumite tipuri de alimente, să nu mai urmăreşti emisiunile culinare. Dar la un moment dat, vezi pe facebook un videoclip cu prezentarea modului în care a fost făcut un tort. Începi să-ţi imaginezi textura moale şi cremoasă care ţi se topeşte în gură ca o rouă răcoroasă… Tocmai ai văzut un obiect strălucitor.

Ţi-ai propus să posteşti. Mergând spre casă sau spre serviciu, treci pe lângă o pizzerie sau pe lângă un fast-food cu pui la rotisor. Simţi mirosul tentant al acestor produse… Tocmai ai dat de un alt obiect strălucitor.

 

Obiectele mele strălucitoare din luna decembrie

 

Pentru mine, luna Decembrie a fost una foarte ocupată. Nu am reuşit să scriu decât un singur articol, şi ăla doar de Sf. Nicolae.

A trebuit să mă mut şi să fac curăţenie, în condiţiile în care soţul a plecat în Italia la muncă. Deci a trebuit să car cu sacoşa şi geanta toate mărunţişurile pe timp de noapte cât dormea bebe. Ziua trebuia să stau cu el, cu atât mai mult cu cât a început să se mişte. Noroc că m-am mutat la cinci minute de fosta locaţie şi puteam să transport lucrurile cât dormea el. Pentru că munceam mult noaptea, mă odihneam dimineaţa. A fost mult de muncă, s-a lăsat cu oboseală şi febră musculară, dar am căutat să rezolv lucrurile până în Crăciun.

Însă, pe lângă treabă şi mutat am avut şi obiecte strălucitoare care m-au deviat puţin de la proiectele mele. Hai să ţi le spun:

 

  • M-am confruntat cu „400 Bad request” de câte ori voiam să îmi accesez pagina de blog. Am cerut ajutor la bloggeri mai mari, mai ales lui Ovidiu Lazăr de pe www.banidinbloguri.ro şi până la urmă am rezolvat. Trebuia să şterg cooky-urile din memoria browser-ului. Dar printre altele Ovidiu mi-a dat şi alte indicaţii să schimb puţin faţa blogului. Sper că îţi place acest nou aspect al blogului.

 

  • Existenţa în casă a broşurii cu programul de filme de la Digi Film. Dacă nu am broşura cu filme, probabilitatea de a deschide televizorul e undeva la 5%. Dacă am broşura şi nu m-am uitat ce filme sunt, probabilitatea este iar mică, dar mai mare de 5%. Pot oricând să mă uit şi să văd ce filme au în program.

Da, ştiu, pot să caut programul şi pe net, dar de obicei uit dacă am ceva important de făcut. Dacă, însă, am broşura şi mă şi uit ce filme rulează şi găsesc câteva care să mă intereseze, mi le bifez. Atunci, petrec mai mult timp, urmărind filme. Ceea ce am şi făcut în multe dintre zilele lunii decembrie cât am stat cu bebe.

  • Lansarea filmului Hobbit Bătălia celor trei armate. Încă de la începutul lunii, de când a fost anunţat pe facebook lansarea acestui film, am fost într-o vervă continuă. Sunt foarte pasionată de povestea Hobbitului şi a Stăpânului Inelelor. In luna Decembrie filmul a rulat doar în cinematografe, iar acolo e mai dificil de ajuns – pentru mine, acum.

Aşa că am urmărit toate filmuleţele postate pe facebook despre film, am citit comentariile celor care au văzut filmul, am recitit cartea. Şi chiar am revăzut Stăpânul Inelelor şi Hobbitul. Ce s-a lansat până acum. Deci, inutil să mai spun că abia aştept să văd filmul.

 

Chiar şi cea mai concentrată persoană are devieri de la traseul pe care îl parcurge.”

John Maxwell

 

Diversiunile

 

In multe filme, mai ales în situaţii de război, sau când cineva este în pericol, observăm că se folosesc de metoda diversiunii. Aşa cum am spus şi cu altă ocazie, filmul meu preferat este Stăpânul Inelelor. Şi l-am văzut de peste 30 de ori. În acest film, în partea a treia, Întoarcerea regelui, personajele principale pun la cale o diversiune.

La gândul că purtătorul inelului e în pericol, înconjurat de zeci de mii de orci, „ostaşi inamici”, prietenii lui, pun la cale o diversiune. Îl atacă pe Stăpânul Întunecimii la propriile porţi. Nu pentru că ar avea ei vreo şansă, dar, ca „să-l ţină orb că altceva mai mişcă pe pământul lui”. Iar păcăleala a mers. Sauron chiar a fost orbit de bucuria de a distruge rasa oamenilor la propriile porţi. Nu a mai verificat ce se întâmplă pe propriile terenuri.

Ce legătură au diversiunile cu viaţa noastră şi cu tema acestui articol?

La fel ca diversiunile şi obiectele strălucitoare din viaţa noastră ne orbesc. Nu mai reuşim să ne vedem propriul scop. Şi le găsim adesea mascate sub formă de urgenţe.

 

Urgenţele

 

Ti s-a întâmplat să lucrezi la un proiect, să fii în toiul muncii, şi când simţi că ai început să ai nişte idei de a-l finaliza, să apară o urgenţă?

Urgenţa nu este altceva decât o diversiune mascată. E un obiect strălucitor care te orbeşte. Te face să îţi schimbi priorităţile. În loc să lucrezi la ce e important, te apuci să rezolvi urgenţa.

Uneori, urgenţele nici nu sunt cu adevărat de urgente. Poate că poartă acest nume pentru că este mai la modă, pentru că cel care o cere, îşi doreşte să devină prioritară. Dar nu e obligatoriu să fie cu adevărat o urgenţă.

Iar tu îţi abandonezi propriul proiect la care lucrai şi începi să munceşti la ceea ce e numit urgent. Şi poate te chinui câteva ore, sau poate câteva zile şi la finalul ei te simţi epuizat.

Şi te gândeşti, „ar trebui să mă ocup de proiectul meu”, iar alt gând îţi spune, „eşti deja foarte obosit/ă. E şi mâine o zi. Meriţi şi tu, după atâta osteneală, o oră de relaxare în faţa televizorului.” Şi dai drumul la televizor. Dar ghici ce? Mâine va apărea altă urgenţă, apoi alta şi alta. Şi în final e posibil să uiţi că mai lucrai la un proiect.

Urgenţele din viaţa noastră uneori sunt doar obiecte strălucitoare, menite să ne orbească şi să nu ne mai vedem priorităţile personale.

 

Cum scăpăm de obiectele strălucitoare?

Despre asta o să-ţi vorbesc data viitoare. Deci, fii pe fază!

Dar, aştept eventuale sugestii din partea ta. Sunt convinsă că ai câteva strategii pe care mi le poţi împărtăşi pe email. Le voi publica ca citate de la tine.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CLIPE DE FERICIRE

fericire1 

 

 

De curând am început să citesc cartea „Fii fericit! de Tal Ben-Shahar. În primul capitol al cărţii, autorul ne face o comparaţie între diferite tipuri de hamburgeri si tipurile de fericire ale oamenilor. Sunt patru. La sfârşitul capitolului, ne cere să facem un exerciţiu pe care să-l împărtăşim şi altora.

Să descriem perioade din propria viaţă când am fost într-unul din cele patru tipuri de fericire.

Aşa că m-am apucat de treabă şi mi-am analizat fericirea personală şi cum am perceput-o în diferite momente ale vieţii. Şi ţi-o împărtăşesc şi ţie. Vreau să fac exerciţiile care mi se cer în cărţi sau pe alte bloguri pe care le citesc, pentru că exerciţiile şi practica mă ajută să mă descopăr şi să cresc.

 

Maratonistul

 

Autorul îl compară cu persoana care mănâncă un hamburger sănătos acum, pentru a avea efecte benefice în viitor. Ceea ce mănâncă acum nu-i face plăcere, dar e convins că în viitor o să-i fie bine.

Persoana care e maratonistă, e în continuă căutare de noi şi noi obiective pe care să le atingă în viitor, sperând că va fi fericită când…, mă rog, cândva în viitor, când se vor împlini diverse obiective.

 

Este persoana care mereu spune, „Abia aştept să…

Din descrierea făcută de autor, am realizat că în cea mai mare partea timpului, eu însămi sunt o maratonistă.

Foarte rar reuşesc să mă concentrez şi să mă bucur de momentul prezent. În peste 50%din situaţii, indiferent ce fac, mă gândesc la următorul obiectiv pe care îl am pe lista.

Chiar şi când sunt cu bebeluşul meu şi-i dau mâncare, caut să fac şi altceva în timpul ăsta. De exemplu, să mă gândesc la ce voi scrie, cum voi formula ce o să scriu pentru tine care citeşti aceste rânduri. Să vreau să mă uit la film, sau să citesc. Iar atunci când nu sunt cu băiatul, în mintea mea se derulează multe din scenele pe care le trăiesc cu el.

La fel fac şi când sunt la rugăciune sau chiar în intimitate cu soţul meu.

 

Iar ăsta poate că dintr-un anumit punct de vedere e un lucru bun pentru că dacă n-am mai fi nemulţumiţi de anumite lucruri din prezent nu am mai avea obiective noi şi nu am mai progresa.

Dar, având în vedere că nu suntem fericiţi, că nu ne putem bucura de ceea ce avem sau deja am obţinut, pentru că imediat suntem cu gândul la următorul obiectiv, nu e tocmai bine. Nu ne putem bucura şi nu putem fi pe deplin fericiţi.

 

Când sunt maratonistă? Aproape în cea mai mare parte a timpului. M-am regăsit în descrierea autorului pentru majoritatea acţiunilor mele. Soţul meu îmi mai reproşează câteodată că „gândeşti prea mult şi simţi prea puţin.” Şi are dreptate.

 

Hedonistul

 

Ca tip de hamburger, este hamburgerul obişnuit de tip fast-food. Acesta provoacă plăcere acum. Ne ajută să ne bucurăm de el acum, dar are consecinţe negative asupra sănătăţii şi fericirii noastre pe viitor.

Cine sunt hedoniştii?

Sunt cei care sub impulsul plăcerii de moment se îmbată, se droghează, se duc în club şi se dezlănţuie, merg la cumpărături şi „spânzură banii”. Nu le pasă ce urmări va avea comportamentul lor. Se simt bine acum şi asta contează cel mai mult.

 

Sunt eu o hedonistă?

Păi, în perioada în care eram studentă am fost. Adică poate că nu mă dezlănţuiam, dar am fost şi eu la discotecă şi m-am simţit bine şi aveam impresia că mă descarc pentru ca a doua zi să mă simt foarte obosită.

Mi se mai întâmplă să merg la petreceri i să consum alcool, nu neapărat să mă îmbăt, dar cât să-mi dezlege limba şi să spun lucruri pe care apoi le regret.

 

Dar în prezent, sunt hedonistă? Profit de vreo oportunitate de a fi fericită? Din punct de vedere culinar, sau alimentar, da, sunt o hedonistă. Da, am şi am avut perioade în care mâncarea mea de bază a fost foarte sănătoasă. Dar, în cea mai mare parte a vieţii mele mănânc ce găsesc la alimentară. Sunt o mare consumatoare de preparate alimentare, de pizza, etc.

 

Deci, de câte ori mănânc o pizza, o ciocolată, anumite preparate din carne sau brânză sau când beau un suc sau o coca cola sau mai mult de o cafea, sunt o hedonistă. Pentru că toate astea îmi provoacă plăcere pe moment şi nu mă gândesc prea mult la consecinţele lor în viitor.

Ori de câte ori amân să fac ce mi-am propus şi pun mâna pe telecomandă şi aleg să mă uit la unu-două sau chiar o zi întreagă la filme sunt hedonistă.

Nu mă înţelege greşit. Să văd un film ca o relaxare şi plăcere după o zi de muncă e una. Dar să văd doar filme în loc de a-mi atinge obiectivele propuse înseamnă că sunt hedonistă, că nu mă gândesc decât la plăcerea de moment.

 

Nihilistul

 

Hamburgerul nihilistului e cel care îi face rău şi acum şi are consecinţe negative şi asupra viitorului. Nihilistul e cel care e total dezinteresat de fericire. Nu mai crede în ea. Nu-i pasă prea mult de ea. Nihilistul nu este şi nu poate fi entuziasmat de nimic.

 

Da, am avut câteva perioade din viaţa mea când simţeam că viaţa nu mai are rost. De fapt eram atât de nihilistă că nu aş vrea să reproduc gândurile care-mi treceau prin cap şi care mă înspăimântau. Am avut câteva perioade în care m-am simţit deprimată. Astea sunt perioade de nihilism. Îmi amintesc că nu-mi doream decât să dorm.

 

Unele din perioadele de nihilism şi deprimare au coincis cu perioadele de vară în care eram în vacanţă, lipsită de orice fel de activitate şi de orice contact cu semenii.

 

Aş putea spune că perioadele de nihilism, adesea urmează după perioade de hedonism.

De felul meu nu sunt bolnăvicioasă ca să spun că după perioade în care am mâncat fast-food am avut perioade de suferinţă.

Dar legat de filme, am avut astfel de perioade. După ce am petrecut zile sau săptămâni întregi nefăcând altceva decât să mă uit ala filme au urmat perioade în care am avut de recuperat munca şi să stau peste program şi să am nopţi nedormite.

 

Am scăpat de nihilism?

Aş vrea eu.

 

Ştii, începând din luna august a acestui an, am reînceput obiceiul de a-mi stabili de cu seară obiectivele pe care vreau să le ating în ziua următoare. Acum vreo două săptămâni am urmărit un video al unui mare lider, Robin Sharma, care ne argumenta de ce e bine să ne trezim la ora 5 dimineaţa. Şi mi-am propus şi eu să îmi fac acest obicei.

Dar a doua zi dimineaţă, când era timpul să mă trezesc îmi spuneam, „ahhh, ce-aş mai dormi!” Puneam înapoi capul pe pernă şi mă trezeam ca de obicei pe la 9 sau 10 sau chiar 11.

Ei bine, se spune că atunci când ai un scop, un obiectiv, acesta te entuziasmează şi dimineaţa te trezeşti ştiind ce ai de făcut. În cazul meu, obiectivele mele mă entuziasmează, seara, înainte să merg la culcare, petrec jumătate din noapte gândindu-mă la ele şi a doua zi dimineaţa îmi spun, „lasă că le fac eu… nu e musai acum… nu la ora asta”.

Din punctul de vedere al somnului de dimineaţă, aş putea să spun că este o combinaţie dintre nihilism (lipsă totală de entuziasm pentru ce am de făcut) cu hedonism (vai, ce-mi place să dorm dimineaţa şi ce bine e în aşternutul moale şi cald!)

 

Fericitul

 

Hamburgerul omului fericit este unul care e atât de bun că produce plăcere şi acum, dar are şi consecinţe pozitive pe termen lung.

Omul fericit este cel care se bucură de ceea ce are. Trăieşte cu intensitate, râde în orice situaţie şi se bucură de fiecare pas pe care-l face.

 

Pentru trecut aş putea să mă gândesc la câteva momente. Am fost fericită când am dat examenul de definitivat şi am participat şi la nunta surorii mele în acelaşi weekend. Am vorbit despre acest moment în articolul despre superstiţii.

Un al doilea moment a fost cel în care am dat examenul de gradul I. În acea zi străluceam, aram toată un zâmbet, am fost plină de energie şi de vitalitate. De câte ori fac exerciţii în care eram fericită, şi trebuie să retrăiesc momentul, acela este.

 

Bineînţeles că au mai fost şi altele. Unele dintre ele au fost legate de activităţi pe care le făceam pe timpul vacanţei de vară. Pentru că am observat ce efect avea asupra mea lipsa de activitate din timpul vacanţelor de vară, de multe ori îmi căutam ceva de lucru.

 

Iar de şase luni şi jumătate experimentez fericirea de a fi mamă.

Ştiu că tocmai am spus că am momente când simt nevoia să mai fac ceva în timp ce sunt cu bebeluşul. Dar am şi momente în care mă joc cu el şi îl fac să râdă şi mă face să râd.

 

Cine ar fi crezut că dacă îi fac baie şi dă din picioare şi face prin toată casa numai apă ar putea să mă distreze şi să râd din toată fiinţa mea?

Sau că atunci când îi dau mâncare, dă din mâini şi sare mâncarea din linguriţă pe hăinuţele lui, asta ar putea să mă distreze?

În orice caz sunt conştientă şi recunoscătoare că am un bebeluş cuminte, care râde toată ziua, gângureşte şi e fericit de câte ori îl ating, de câte ori îi cânt.

 

Am voce? Cui îi pasă? Bebeluşul meu încă nu ştie dacă am sau nu voce. Dar se bucură de fiecare dată când îi cânt şi pun numele lui în versurile pe care le inventez special pentru el. Iar asta mă face foarte fericită şi pe mine.

In concluzie

În fiecare zi din viaţa mea sunt:

  • Maratonistă pentru că mă concentrez pe obiectivele care vor avea loc într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.
  • Hedonistă – ori de câte ori mănânc fast-food sau mă uit la filme în loc să fac ce trebuie.
  • Nihilistă atunci când nu sunt entuziasmată să mă trezesc dimineaţă.
  • Fericită – ori de câte ori sunt conştientă de ceea ce am şi trăiesc momentul alături de bebeluşul meu.

 

Tu ce fel de fericire trăieşti zilnic? Eşti maratonist/ă, hedonist/ă, nihilist/ă sau fericit/ă?

 

Aştept comentariile tale şi ce efect a produs acest articol asupra ta.

Te invit să acorzi un vot acestui blog privind calitatea. Ţie nu-ţi răpeşte mai mult de două secunde, dar pe mine mă ajută să obţin un feedback si ce am de imbunatatit.

 

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CUM SĂ SCAPI DE FOBII?

fobie

 

Vorbeam într-o zi cu o colegă, profesoară de geografie şi prietenă. (Nu i-am cerut permisiunea de a scrie despre ea, aşa că n-o să-i folosesc numele.)

 

Discutam despre fobii. Îi spuneam că ultima dată când am ajuns la ea, eram cu bebeluşul meu şi am urcat cu liftul până la etajul 10 sau 11 (nu mai ştiu exact, oricum era ultimul etaj), bebeluşul meu a început să plângă. Iar soţul m-a certat acasă pentru că am urcat cu băieţelul cu liftul şi mi-a zis că el suferă de claustrofobie. Neştiind cum stau lucrurile, m-am gândit că poate se moşteneşte. Nu m-am obosit să caut.

 

Iar colega mea îmi spune:

„Claustrofobia nu se moşteneşte. Ca orice fobie, apare la o persoană ca urmare a unui eveniment sau a uni traume din copilărie sau viaţa unei persoane. Dar se depăşeşte făcând exact lucrul de care te temi.”

Iar eu mă gândeam, „uau, este exact ce ne învaţă cărţile de dezvoltare personală”. Dar doamna a continuat: „eu am suferit de agorafobie sau fobia spaţiilor deschise. Am avut o operaţie la ochi şi nu mai vedeam bine pe lateral. De fiecare dată mă speriam când traversam strada pentru că nu vedeam maşinile care veneau din partea asta (dreapta parcă). Când mergeam în piaţă, mă speriam când venea cineva din spate. Îmi era teamă, ca şi când urma să mi se întâmple ceva rău. Dar medicul mi-a zis că nu am de ce să mă tem. Trebuie să merg înainte şi să fac exact lucrul de care mă tem şi în timp fobia va dispărea. Şi aşa am făcut. Evident, că nu mi-a fost deloc confortabil. Îmi era teamă, mă lua cu călduri, transpiram. Dar am ascultat ce a zis medicul şi am continuat să ies. Şi în timp a dispărut fobia respectivă.”

 

Iar eu mi-am zis, iată că am învăţat ceva, ascultând-o pe doamna.

 

CE SPUN CĂRŢILE DE DEZVOLTARE PERSONALĂ?

 

  • Acronim pentru FRICĂ. În engleză cuvântul frică este FEAR, iar americanii au găsit un acronim pentru FEAR (Falls Expectations Appear Real), adică aşteptări false care PAR reale. Dar nu sunt. Aceste aşteptări false, ne împiedică adesea să facem ce ne dorim pentru că ne imaginăm tot felul de lucruri şi evenimente care nu se întâmplă în realitate. Doar în mintea noastră au loc.

 

  • Îmbrăţişează-ţi monştrii. Am citit la mai mulţi autori de dezvoltare personală această idee. Fă-te prieten cu teama şi aceasta va dispărea. Cu cât te gândeşti mai mult la ce se poate întâmpla, cu atât creşte sentimentul de teamă şi te opreşte din evoluţia ta şi din atingerea ţelului propus. Dar când îţi îmbrăţişezi teama cea mai mare, atunci încet-încet o depăşeşti. Apoi te bucuri de o viaţă de libertate, pentru că frica te împiedică să fii liber.

 

  • Acţionează în contra fricii. Curajul nu este absenţa fricii, ci acţiunea împotriva ei. Pe măsură ce acţionăm în contra fricii, aceasta scade şi chiar dispare.

 

  • Recunoaşte frica cu glas tare. De ce să recunoşti că îţi este frică? Din mai multe motive:

Când recunoşti că îţi este frică, arăţi că eşti om ca toţi oamenii şi eşti vulnerabil. Multora dintre noi le este frică să îşi recunoască frica. Eu am făcut parte din această categorie de oameni, care credea că mi se ştirbeşte ceva din capacitatea mea, din demnitatea mea dacă le arăt celor din jur că îmi era teamă. Oamenii cred că dacă spun că nu le este teamă, trec mai uşor drept eroi sau aşa îi încurajează pe alţii să nu le mai fie teamă. Adevărul este exact invers. Când vrei să pari erou, nu eşti credibil, pentru că ceilalţi din jur îşi vor pune întrebarea cum să facă ei să scape de teamă. În momentul în care poţi să recunoşti că îţi este teamă, te arăţi a fi om vulnerabil, dar tocmai asta îi face pe cei din jur să se simtă mai aproape de tine şi să te creadă şi să te ajute. Iar asta te ajută şi pe tine să depăşeşti momentul de teamă. Pentru că te eliberezi de puterea ei.

Am auzit de acest lucru şi la seminariile la care am participat, cât şi la alţi traineri români. De exemplu, Andy Szekely, cunoscut trainer român, spunea într-un webinar că atunci când îţi recunoşti emoţia, frica, devii mai puternic decât ea. Şi o depăşeşti. Şi am încercat asta de curând. Mă uitam la un film cu soţul meu, un film gen thriller, SF. Din punctul meu de vedere era mai mult de groază. Eu nu mă prea uit la filme de groază, pentru că, vorba unei colege, vreau să mor de inimă bună. Dar uneori mai calc peste acest principiu. Aşa că mă uitam la film, aveam stomacul ghem de frică şi mi-am amintit ce zicea Andy legat de frică. Aşa că i-am spus soţului că mie îmi este frică. Dar am continuat să mă uit. Şi la un moment dat, după ce am recunoscut că îmi este teamă, am constatat că nu îmi mai era. Eram complet degajată. Şi mi-am zis că chiar aşa este. Numeşte emoţia sau frica pe care o ai şi eşti mai puternic decât ea.

 

CE AM VĂZUT LA SEMINARII?

 

  • La seminarii am auzit şi văzut acelaşi lucru. Am auzit multe persoane pe scenă care la puţin timp după ce au început să vorbească se simţea în vocea lor că au emoţii. Emoţia pe scenă, vine dintr-o frică de a vorbi în public. Şi la un moment dat spuneau: „Vă rog să mă scuzaţi, dar am emoţii”. Ştii cum reacţiona toată lumea din sală? Aplauda. Câteva mii de persoane care aplaudau pe cei de pe scenă care recunoşteau că au emoţii. Iar după ce trecea valul de aplauze, persoana care vorbea era mult mai degajată.

 

Probabil că două întrebări se nasc în mintea ta:

  1. De ce să aplauzi că cineva recunoaşte că are emoţii?
  2. Dacă ştii că ai emoţii şi îţi este frică să vorbeşti pe scenă, de ce o mai faci? O să încerc să răspund la aceste două întrebări şi sper că o să te lămuresc.

 

  1. De ce să aplauzi când cineva recunoaşte că are emoţii? Pentru simplu fapt că majoritatea oamenilor nu recunosc acest lucru şi consideră că e mai bine să nu recunoşti. Că vor să treacă super-eroi, deşi este dovedit că teama de a vorbi în public este una dintre cele mai puternice temeri de care poate suferi o persoană. Şi atunci, o feliciţi prin aplauze pe persoana care îşi recunoaşte umanitatea şi temerea. Pentru că dacă ai încerca să te pui în pielea celui care vorbeşte pe scenă, sigur s-ar putea să simţi că ţi se gâtuie vocea, că n-ai suporta să vezi atâtea mii de ochi îndreptate către tine etc.

Tocmai de aceea, pentru că fiecare dintre noi ştim cât este de terorizantă această teamă care creează emoţia, îl felicităm şi încurajăm pe cel care recunoaşte teama de care se simte stăpânit. Pentru că adesea după ce persoana respectivă a recunoscut şi a a fost felicitată cu aplauze, s-a descurcat mult mai bine după aceea.

 

  1. Dacă ştii că ai emoţii de ce te mai urci pe scenă? Unii urcau pe scenă pentru a le fi recunoscute meritele şi munca, alţii urcau pe scenă ca să vorbească şi de la care să învăţăm.

Pentru că poţi să inspiri alte mii de oameni prin curajul pe care îl arăţi vorbind despre provocările tale şi lecţiile pe care le-ai învăţat. Pentru că tracul de scenă este destul de greu să îl depăşeşti, dacă nu eşti vorbitor specializat. Şi acest trac îl au chiar şi actorii. Şi pentru că vorbitul în public provoacă o teamă asemănătoare cu frica de moarte.

 

Imi amintesc că acum vreo cinci ani, pe când eram consilier educativ în şcoală şi aveam un parteneriat cu Teatrul Muzical „Nae Leonard” ca la un anumit număr de bilete vândute, să putem şi noi să beneficiem de sala teatrului să facem o serbare. Eu eram responsabil de organizarea acestui eveniment.

 

Am pregătit o serbare la nivelul întregii şcoli, cu foarte multe numere şi au venit toate clasele cu foarte mulţi invitaţi. Sala teatrului s-a umplut până la refuz cu participanţi şi elevi care urcau pe scenă să-şi joace rolul, cadre didactice care îi coordonau pe elevi, dar şi cu invitaţi din familiile lor care veneau să-i vadă. Şi nu numai. Numeroşi elevi ai şcolii, chiar dacă nu erau implicaţi în rolurile de serbare au venit sa asiste la eveniment.

 

Eu eram la prima organizare de acest fel şi de o asemenea mărime. Şi eram în întârziere faţă de ora stabilită. Şi atunci, o doamnă învăţătoare, mi-a sugerat să merg pe scenă şi să-mi cer scuze pentru întârziere.

 

N-am avut timp să mă gândesc ce se întâmplă. Am luat microfonul şi m-am trezit pe scenă. Pentru un moment, m-am simţit foarte mică şi m-am blocat când am văzut sutele de ochi îndreptate spre mine. Apoi, luminile reflectoarelor s-au aprins şi mi-au fost puse în ochi, aşa încât nu am mai văzut ochii care mă priveau.

 

Am transmis mesajul de scuze pentru întârziere, dar nu am idee cât am fost de coerentă. Ştiu că după aceea mi s-a spus că m-am descurcat foarte bine. Dar îmi amintesc sentimentul acela care a pus stăpânire pe mine pentru un moment şi m-am gândit oare ce o să le spun şi dacă nu cumva vor râde de mine.

 

 

CE AM VĂZUT ÎN FILME?

 

Cel puţin două filme aş putea să dau ca exemplu pentru modul în care acţiunea te ajută să învingi teama.

 

Un film văzut recent, Antrenorul Carter, în care un antrenor negru este angajat de un colegiu să antreneze elevii acestui colegiu în echipa de baschet. Dar antrenorul îi antrenează şi pentru viaţă şi le cere nu doar să se antreneze, ci şi să înveţe. Însă, legat de teamă, pe fiecare dintre ei îi întreabă „care este cea mai mare şi profundă teamă a ta?” La început elevii lui n-au înţeles de ce îi tot întreabă care este cea mai mare teamă a lor. Dar până la urmă, tot antrenându-se şi lucrând, au reuşit să-şi învingă temerile.

 

Un alt film este Insula din vis, în care o scriitoare de romane de aventură, suferea de teama de a ieşi din casă. Toate romanele ei erau inspirate strict din imaginaţie pentru că ea nu avea curaj să iasă în lume. Dar la ea ajunge un mesaj al unei cititoare, o fetiţă care era singură pe o insulă şi care era în pericol. S-ar părea că scriitoarea era singura persoană care o putea ajuta pe fetiţă. Aşa că în ciuda fobiei pe care o are, iese din casă şi trăieşte la propriu o aventură, care o ajută să-şi învingă fobia.

 

 

CE TEMERI MI-AM DEPĂŞIT EU?

 

Încă nu am făcut un inventar al tuturor temerilor pe care le-am avut şi pe care le mai am. Cu siguranţă că încă mai am teama de succes, pentru că de fiecare dată când îmi propun să fac ceva care să mă apropie de visul meu, intervine altceva care mă face să mai dau un pic înapoi. Încă mă mai autosabotez din când în când.

 

Dar aş putea să-ţi vorbesc despre o teamă pe care mi-am depăşit-o.

 

  • teama de a vorbi despre mine. Când mi-am deschis blogul dacă m-a speriat ceva a fost chiar teama de a vorbi despre mine. Pentru că există riscul de a mă expune ridicolului. Ce vor spune cei care citesc pe blog? Că mă dau mare? Că dau secrete din casă? Că condamn anumite persoane din viaţa mea, cum ar fi pe mama pentru că am avut o adolescenţă mai dificilă?

 

Faptul că am scris despre mine, nu înseamnă că condamn pe nimeni, pentru că fiecare persoană este responsabilă de ceea ce face şi de deciziile pe care le ia. Dar sunt convinsă de două lucruri. 1. Atunci când scriu despre mine, chiar dacă îmi fac viaţa publică, eu mă concentrez asupra greşelii făcute şi a lecţiei pe care o pot desprinde pentru mine. 2. E posibil ca şi altcineva care citeşte câte ceva din viaţa mea să se identifice cu acea experienţă. Şi să se inspire. Scopul acestui blog, nu este doar să vorbesc despre mine şi să fac un jurnal intim, ci este acela de a inspira şi alte persoane. Şi dacă ceea ce m-a ajutat pe mine, ajută şi pe alte persoane, atunci scopul acestui blog este atins.

 

Dar am vorbit despre mine din mai multe motive, deşi mi-a fost destul de greu la început.

  • sunt abonată la multe bloguri şi pe toate pe care le citesc, autorii îşi prezintă viaţa, ca pe o carte, să fie la dispoziţia cititorilor. Şi asta pentru că, nu toţi care au bloguri sau alte afaceri şi au ajuns la succes au avut condiţii perfecte. Foarte mulţi au luptat cu sărăcia, cu foametea, cu lipsa de încredere în sine etc. De exemplu, dacă intri pe www.personalitatealfa.com o să citeşti despre Pera mult mai multe lucruri din viaţa ui personală, decât am scris eu despre mine.
  • Am participat la seminarii şi am constatat că mulţi oameni care au ajuns la succes au avut o viaţă mult mai grea decât am avut eu sau multe alte persoane. Unul povestea cum mama lui îl îndemna pe fratele lui să-l bată. Altul povestea cum din cauza programului extrem de încărcat, soţia lui a divorţat de el, în ciuda faptului că el o răsfăţa cu tot felul de cadouri. Şi aşa mai departe. Fiecare persoană îşi prezintă viaţa. Şi din ea învăţăm câte ceva.
  • Şi poate că te gândeşti că aceste persoane au ajuns deja la un succes răsunător, în timp ce eu sunt doar pe drum. Ei bine, din tot ceea ce am citit şi experimentat, succesul nu este o destinaţie la care te opreşti. Succesul este o călătorie continuă. Iar eu am plecat pe drum în această călătorie.

 

La final, aş vrea să te întreb:

  • care este frica ta cea mai mare de care vrei să scapi?
  • Eşti dispus să recunoşti în public că îţi este teamă de…?

 

Dacă da, atunci te aştept să ne spui şi nouă pe blog, ca toţi cititorii să se folosească de experienţele tale. Cine ştie, poate cineva se va folosi. Împreună, putem face ca lumea să înveţe unii de la alţii şi să devină mai bună.

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber


 

 

 

34 DE IDEI SI SFATURI „DESPRE LUCRURILE CARE CONTEAZĂ”

despre-lucrurile-care-conteaza_1_

 

Despre lucrurile care conteaza este titlul cărţii scrisă de A. Roger Merrill şi Rebecca R. Merrill.

 

Cartea are 329 de pagini pline de idei extraordinare, demitizarea unor mituri legate de muncă, familie, timp şi bani; cu nenumărate citate şi paragrafe care descriu experienţe proprii legate de cele cinci lucruri care contează: munca, familia, timpul, banii şi înţelepciunea de a crea echilibru între ele. La final cuprinde şi spaţiu pentru însemnări personale şi idei de aplicat legat de lucrurile care contează şi o bibliografie consistentă.

 

Cartea este structurată pe şapte capitole, şi am extras câteva idei de bază din fiecare capitol în parte.

 

I. CE CONTEAZĂ CU ADEVĂRAT?

 

  • 1. Adevărata provocare este aceea de a obţine succesul în toate cele patru arii: muncă, familie, timp şi bani şi de a avea înţelepciunea să găseşti echilibrul sinergic între cele patru.

 

II. CELE TREI IMPERATIVE

(Validează-ţi aşteptările, optimizează-ţi efortul şi dezvoltă-ţi o inteligenţă navigaţională)


Demitizarea miturilor legate de lucrurile care contează

 

  • 2. Viaţa ideală este lipsită de griji – de fapt satisfacţia reală vine din înfruntarea dificultăţilor şi din dezvoltarea capacităţilor de a rezolva probleme.
  •  3. Echilibru înseamnă egalitate între talerele balanţei – poate acest lucru e valabil în vânzări, la piaţă. În viaţă, echilibrul înseamnă să fii capabil să rămâi în picioare pe o placă de surf când valurile sunt uriaşe şi oceanul te loveşte cu furie.
  •  4. Mai repede înseamnă mai bine – de fapt, este dovedit că cu cât alergăm mai repede cu atât obosim mai tare. În plus, dacă te deplasezi într-o direcţie greşită, cu cât mergi mai repede, cu atât de îndepărtezi de scopul tău adevărat.
  •  5. Munca şi familia sunt antagonice – cheia este să le prioritizăm pe acelea despre care credem că vor produce cele mai bune rezultate pentru noi.

 

III. MUNCA CONTEAZĂ

 

(Munca trebuie privită ca un mijloc care stimulează apropierea de familie, mai ales atunci când te concentrezi pe De ce şi Cum munceşti)


  • 6. Fii proactiv şi asumă-ţi responsabilitatea muncii la serviciu şi acasă
  •  7. Concentrează-te asupra sarcinii prioritare (indiferent că lucrezi la serviciu sau la lucrurile importante pentru viitorul tău personal)
  •  8. Fii un bun jucător de echipă
  •  9. Construieşte plecând de la punctele tale forte
  •  10. Îmbunătăţeşte-ţi continuu munca. Treizeci de ani de experienţă nu este acelaşi lucru cu un an de experienţă repetat de treizeci de ori.
  •  11. Realizează conexiuni între munca şi familia ta
    •  împărtăşeşte-ţi viziunea despre munca ta, acasă
    • învaţă-ţi copiii să muncească
    • ia-ţi cu tine copiii la serviciu
    • împărtăşeşte familiei experienţele pozitive de la serviciu
    • povesteşte acasă despre eroii de la muncă
    • implică-ţi familia în proiectele la care lucrezi

 

IV. FAMILIA CONTEAZĂ

  •  12. În domeniul relaţiilor contează atât gesturile mici, cât şi atitudinea şi caracterul pe care-l dovedeşti când îţi alegi priorităţile.
  •  13. Creează o declaraţie a misiunii familiei tale.
  •  14. Programează-ţi săptămânal un interval de timp dedicat exclusiv familiei
  •  15. Ieşi la întâlniri romantice cu soţul sau soţia
  •  16. Stabileşte interacţiuni unu-la-unu
  •  17. Fă-ţi un obicei de a sta de vorbă cu copiii
  •  18. Stabileşte responsabilităţile membrilor familiei

 

V. TIMPUL CONTEAZĂ

 

Întrebare: Dacă o muscă s-ar afla pe un perete şi ar privi cum îţi petreci timpul şi singurul criteriu de evaluare ar fi observarea comportamentului (nu te poate auzi şi nu ştie ce intenţii ai) oare ce ar crede că este cel mai important pentru tine?

  •  19. CEA MAI MARE PARTE DIN MUNCA VITALĂ PENTRU FAMILIE SE FACE INVESTIND ÎN CEEA CE ESTE IMPORTANT din Cadranul II şi nu urgent,

 

IMPORTANT URGENT NE-URGENT
Cadranul I

  • să duci un copil accidentat la urgenţe
  • să rezolvi o criză la serviciu sau acasă
  • să achiţi o factură urgentă

 

Cadranul II

  • activităţi pentru afacerea ta
  • să faci planuri şi acţiuni importante pe termen lung
  • să citeşti, să te dezvolţi personal
NEIMPORTANT Cadranul III este consumator de timp la serviciu

  • să discuţi cu colegii politicele companiei
  • pauze dese de cafea
  • să stai foarte mult la telefon
Cadranul IV este consumator de timp pe activităţi inutile, acasă

  • verificarea e-mail-ului
  • jocuri online
  • petrecut timp pe reţelele de socializare
  •  20. Fă-ţi o planificare săptămânală a activităţilor
  •  21. Scrie-ţi o listă a sarcinilor zilnice
  •  22. Află pe ce îţi iroseşti timpul

 VI. BANII CONTEAZĂ

 Demitizarea miturilor despre bani

  •  23. Bani şi bunuri = succes şi fericire – de fapt, foarte mulţi din cei care îşi achiziţionează şi deţin bunuri, au şi datorii uriaşe, iar existenţa lor este marcată de stres continuu. Oamenii bogaţi nu deţin toate bunurile. Fericirea nu ţine de mărimea biroului, de iaht, de maşina luxoasă. Multe din aceste bunuri sunt obţinute cu costuri enorme de bani, relaţii distruse şi stres.
  •  24. Cea mai eficientă strategie financiară de creştere a standardului de viaţă este suplimentarea veniturilor. Este dovedit că cu cât cresc veniturile, cu atât cresc şi cheltuielile, iar o slujbă suplimentară pentru creşterea veniturilor duce la reducerea timpului acordat familiei şi altor lucruri importante.
  •  25. Bani şi privilegii = succesul copiilor în viaţă. Copiii care beneficiază de bani şi privilegii nu au succes în viaţă. Succesul vine din învăţare, din experienţe şi din acţiuni proprii.

Sfaturi despre bani

 

  • 26. Cadranul II este cheia de unde poţi să obţii mai mulţi bani

 

IMPORTANT URGENT NE-URGENT
Cadranul I

  • să achiţi o factură urgentă
  • cumpărături de alimente

 

Cadranul II

  • investiţii în propria afacere
  • investiţii în dezvoltarea personală
  • economii
NEIMPORTANT Cadranul III este cel în care plăteşti dobânzi usturătoare la bunuri achiziţionate prin credite

  • cumpărături de bunuri pe credit
  • excursii şi concedii neprogramate şi achitate cu credit
Cadranul IV este cel în care facem cumpărături impulsive de moment

  • cumpărături de mofturi alimentare
  • cumpărături de produse de care nu avem nevoie, dar ne-au făcut cu ochiul că erau la reducere
  •  27. Ca să ştii exact unde se duc banii tăi, devino fan al chitanţelor şi analizează pe ce cheltuieşti banii cel mai frecvent
  • 28. Fii sigur că destinaţia banilor tăi este cea aleasă de tine
  •  29. Fă planuri săptămânale legate de bani
  •  30. Îmbunătăţeşte-ţi inteligenţa financiară
  •  31. Fă-ţi o rezervă de bani

 VII. INTELIGENŢA CONTEAZĂ

  •  32. Adevăratul echilibru este „echilibrarea”, adică procesul dinamic prin care luăm decizii corecte legate de muncă, familie, timp şi bani în fiecare moment al vieţii noastre.
  •  33. Înţelepciunea este abilitatea de a face alegeri care generează rezultatele pozitive pe care ni le dorim în viaţă
  •  34. Ţine un jurnal personal al învăţămintelor, poate fi scris de mână sau electronic. Te va ajuta să vezi ce obiceiuri ai, ce comportamente ai şi să te corectezi.

Concluzii:

 Înţelepciunea este abilitatea de a face alegeri care generează rezultatele pozitive pe care ni le dorim în viaţă.

Dacă o muscă s-ar afla pe un perete şi ar privi cum îţi petreci timpul şi singurul criteriu de evaluare ar fi observarea comportamentului (nu te poate auzi şi nu ştie ce intenţii ai) oare ce ar crede că este cel mai important pentru tine?

P.S. Si apropo de aceasta carte, tocmai am vazut-o pe www.elefant.ro la pret redus. Despre lucrurile care conteazaDe la 39 RON la 14,82 RON.

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CUM SĂ TE SIMŢI BINE DUPĂ BLACK FRIDAY

pusculite

Black Friday a trecut. Multe persoane s-au înghesuit la cumpărături. Unii au cumpărat online, alţii au mers direct la magazine să-şi facă cumpărăturile dorite. Pentru anumite persoane a rămas încă o plăcere foarte mare să vadă produsul şi să-l pipăie, să-l simtă atunci când îl cumpără. Nu e nimic rău în asta. Fiecare cumpără cum îi place.

 

Şi n-o să fiu atât de ipocrită să îţi spun că eu nu am profitat de reducerile de Black Friday. Dacă îţi aminteşti îţi spuneam că drept recompensă că luna trecută mi-am atins targhetul personal de a scrie minim 10 articole pe blog, să-mi cumpăr o bluză. Ei, până la urmă, bluza s-a transformat în două cărţi de dezvoltare personală de la Libris care aveau o reducere de 55%. Aşa că mi-am cumpărat două cărţi care de obicei ar costa cam 55-60 de RON, cu doar 25 RON.

 

Adevărul e că ofertele au fost foarte multe şi foarte tentante. Şi la un moment dat chiar mă gândeam la mai multe cărţi. Apoi mi-am spus că deja am o bibliotecă de vreo 500 de cărţi, care aşteaptă să fie citite. Să îmi cumpăr trei cărţi, chiar dacă am transportul gratuit (apropo… la librăria online libris.ro transportul e gratuit chiar dacă cumperi de 10 RON) înseamnă să închid nişte bani şi să îmi încarc biblioteca cu alte trei cărţi pe care nu ştiu când le citesc. Dar două dintre ele mi s-au părut musai să le am, ca să le citesc cât mai curând.

 

Dar am ajuns şi în mall pentru nişte cumpărături de fructe şi alte alimente şi am văzut forfota şi cozile de acolo. Şi pentru că soţul s-a mai uitat şi la ştiri, de unde fără să-mi propun, am auzit ce vânzări record au avut anumite magazine. Aşa că m-am gândit să-ţi vorbesc de sentimentele pe care în general le avem după ce facem cumpărături de anvergură.

 

Dorinţă versus obiectiv

 

Eu sunt o persoană care a făcut multe greşeli din punct de vedere financiar şi am cam obosit să plătesc rate şi dobânzi la bănci pentru produse pe care mi le-am luat pentru că nu aveam informaţie şi disciplină financiară. Şi încă nu pot spune că am. Dar caut să schimb ceva zi de zi. Să învăţ din proces şi din greşeli. Faptul că scriu pe acest blog, înseamnă că vreau să corectez nu doar greşelile mele, ci să-i ajut şi pe alţii interesaţi să-şi vadă şi să-şi corecteze greşelile. Cine nu doreşte, e liber să facă cu îi place.

 

Dacă ai citit articolul Black Friday ai putut să citeşti despre un film care mă inspiră. Este vorba de filmul „Confession of a shopaholic (Ador să fac cumpărături)”. În acest film nu este descrisă doar emoţia din timpul cumpărăturilor, ci şi efectul de tortură psihică pe care îl simţim după, mai ales când primim bilanţul lunar al datoriilor către bănci. „Mi-au spus că sunt un client valoros, iar acum îmi trimit scrisori pline de ură şi mă ameninţă cu recuperatori de credite….” (Rebecca Bloomwood din filmul Confession of a shopaholic)

 

Zilele trecute ascultam un material al lui Marius Simeon, din pachetul Fabrica de bani. iată pe scurt ce spune Marius de la www.nlpmania.ro despre dorinţe şi obiective.

Există o mare deosebire între dorinţe şi obiective. Dorinţele sunt ceva ce ne dorim, de regulă, acum. Iar din copilărie am învăţat că împlinirea acestor dorinţe depinde de altcineva (un adult, un părinte). De exemplu, dacă ne doream o jucărie trebuia să începem să plângem sau să batem din picior, sau pur şi simplu să ne exprimăm dorinţa. Şi ne era împlinită. Ajunşi adulţi, vrem ca aceste dorinţe să ne fie împlinite tot de altcineva şi tot la fel de repede. De aceea cerem mai mulţi bani de la guvern şi ne folosim cardurile de credit.

 

Dar foarte rar se întâmplă ca împlinirea unei dorinţe, legată de achiziţia unui produs, să ne aducă bucurie pentru mai mult de câteva ore sau cel mult câteva zile. Şi asta pentru că dorinţa are în spate o nevoie emoţională neîmplinită.

 

Nu ştiu cât eşti tu de acord cu aşa ceva, însă aş aduce în sprijinul acestei idei şi ceea ce se mai spune despre lucrurile obţinute cu prea multă uşurinţă. Ajungem să le apreciem foarte puţin. Comparativ cu lucrurile pentru care am luptat şi le-am obţinut mai greu şi pe care le apreciem mai mult.

 

Obiectivul, însă este ceva pe termen lung, pentru care ne facem un plan. Adică pentru acelaşi lucru pe care ni-l dorim, ne facem un plan de acţiune şi întârziem recompensa.

 

Robert Kiyosaki, spune ceva asemănător, într-una din cărţile lui. El spune că la un moment dat soţia lui şi-a dorit o maşină scumpă. Putea să şi-o obţină prin acţiuni imediate cu cardurile de credit sau în leasing, aşa cum procedează majoritatea oamenilor, dar ea a ales să facă anumite investiţii şi din profitul obţinut să-şi cumpere maşina. În felul acesta a făcut o diferenţă între modul în care percepe maşina după ce a cumpărat-o. Dacă ar fi luat-o cu credit, ar fi ajuns să o urască (pentru că zilnic s-ar fi gândit că trebuie să facă bani să achite creditul). Dar pentru că şi-a făcut un plan şi a cumpărat-o din profit, a privit-o ca pe un CADOU pe care îl merită. Şi atunci îşi iubeşte maşina.

 

Fă-ţi un plan pentru cumpărăturile de anvergură

 

Gândeşte-te foarte bine ce vrei pe termen lung. Poate vrei să-ţi cumperi un TV SMART sau o maşină sau poate o casă. Nu ştiu. Ceva care e important pentru tine.

Fă-ţi un plan cum poţi să ajungi acolo şi cu resursele pe care le ai în prezent, vezi ce paşi poţi să urmezi ca să te aducă cât mai aproape de ce-ţi doreşti.

 

De exemplu, un alt trainer din România, Andy Syekely, vorbeşte de acest lucru, în Legea Căţărătorului. Şi spune că un căţărător profesionist, un alpinist, care îşi doreşte să ajungă pe un anumit vârf, se gândeşte ce antrenamente speciale trebuie să facă şi cam cât timp i-ar lua să ajungă acolo. Apoi face paşii mărunţi, în fiecare zi pentru a ajunge cât mai aproape de scopul lui. Adică căţărătorul sau alpinistul are două tipuri de gândire: una pe termen lung ca să ştie încotro se îndreaptă şi unde vrea să ajungă şi una legată de acţiunile de zi cu zi. De ce trebuie să facă astăzi ca să ajungă unde şi-a propus.

 

„Câteodată cele mai bune investiţii sunt acelea pe care nu le faci.”        Donald Trump

 

Aşa că poţi să-ţi faci un plan de acţiune ca să nu ai parte de şocuri financiare şi emoţionale, nici tu nici familia ta.

Poate trebuie să mai desfăşori o activitate care să te ajute să câştigi mai mult sau să-ţi aducă libertatea financiară.

Poate trebuie să înveţi mai mult despre ceea ce trebuie să faci, dar în acelaşi timp să şi acţionezi. De fapt asta este frumuseţea dezvoltării personale. Că aplici în timp ce înveţi. Şi extragi învăţăminte din greşeli, din cărţi şi alte materiale.

Sau poate că vrei să economiseşti ceva bani.

 

Economiseşte pe termen mediu

 

„Nu economisi ce a rămas după ce cheltui, dar cheltuieşte, ce a rămas după ce faci economii.”                                                                                               Warren Buffet

 

Mă uitam pe internet să văd care ar fi preţul unei maşini de spălat vase, pentru că într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, aş dori să fac o asemenea achiziţie. Îmi amintesc că undeva pe timp de vară am văzut nişte maşini de spălat vase la Hipermarketul Carrefour la nişte preţuri de 500 sau 600 de RON. Iar acum am văzut nişte preţuri pe internet de m-am speriat. Cele mai accesibile sunt la peste 1200 de RON şi pot ajunge şi la 4900 de RON.

Raportat la preţurile care sunt şi la venitul meu actual, precum şi la faptul că deja economisesc pentru un alt proiect, aş putea să iau în calcul ca peste doi ani să pot beneficia de un astfel de produs.

Adică, pot să încep să economisesc o sumă mică acum, iar după ce termin de strâns banii pentru proiectul actual, să economisesc mai mult.

 

„Economisind 1 RON pe zi, economiseşti 365 de RON pe an.”                               Fănica Rarinca

 

De unde faci rost de banii pentru economii?

 

Păi, eu de exemplu, m-am gândit să reduc consumul de ciocolată şi dulciuri.

Verifică în cazul tău pe ce se duc foarte mulţi bani zilnic. Nu ştiu. Poate bei cafea de la automatele de cafea de pe stradă. De acolo poţi să economiseşti poate 1 sau 2 sau 3 RON pe zi. În loc să-ţi cumperi cafeaua de la automat, îţi cumperi o pungă de cafea şi un ibric şi iţi faci cafeaua singur/ă. Şi s-ar putea să fii surprins/ă câţi bani poţi să economiseşti.

Poate că zilnic te cinsteşti cu o pizza. Fă un calcul cât dai pe pizza şi cu ce poţi înlocui un astfel de moft personal.

Nu spun să nu te mai recompensezi deloc cu ce-ţi place, ci să reduci numărul de zile şi eventual cantitatea din ceea ce iei zilnic sau săptămânal. Adică dacă te răsfeţi zilnic cu o cafea de la automatul de cafea şi un corn de ciocolată. Poţi să te „respecţi” cu aşa ceva odată pe săptămână şi în restul zilelor să economiseşti banii respectivi.

 

„Un (cent) ban economisit este un (cent) ban câştigat.”                                    Benjamin Franklin

 

De curând am citit şi încă n-am reuşit să pun în practică, pentru că lucrez la formarea altui obicei, că poţi să te transformi într-un fan al chitanţelor şi să verifici pe un caiet pe ce se duc banii tăi lunar. Sunt obiceiuri pe care le ai şi produse pe care le cumperi zilnic fără să realizezi câţi bani scoţi zilnic şi lunar din buzunar pentru aşa ceva.

 

Pentru că dacă vrei ceva important pe termen lung, trebuie să renunţi la altceva mai puţin important, la un moft pe termen scurt.

 

Adică, nu sunt de acord nici cu cei care s-au hrănit o viaţă cu pâine şi iaurt ca să-şi cumpere maşină, dar nici cu cei care îşi fac toate mofturile zi de zi şi se întreabă de ce nu au bani pentru lucruri importante.

 

P.S. Dacă doreşti ca Black Friday de anul viitor să ai parte de un produs pe care ţi-l doreşti şi fără să ai şocuri emoţionale şi financiare, e bine să iei în considerare nişte alternative financiare. Fie obţinerea unor surse suplimentare de venit, pe care să le economiseşti, fie să vezi pe ce se duc banii tăi actuali şi să reduci din mofturi ca să strângi banii de care ai nevoie.

 

Aştept într-un comentariu, pe ce se duc mulţi dintre banii tăi în fiecare zi şi eventual de unde ai putea să faci mici economii pentru un proiect de o mai mare anvergură. Sau pentru a te bucura mai bine de viitorul Black Friday fără să produci găuri în buget sau şocuri emoţionale şi financiare.

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber