IUBIREA EGOISTA

narcisism

 

Aşa cum spuneam în articolul precedent, CE NU ESTE IUBIREA?, ideea acestor două articole mi-a fost sugerată de colega mea de liceu, Ionelia Iftimie, psiholog de profesie. Mai întâi a sugerat să definim ce nu este iubirea, apoi, pentru că mai mulţi i-am răspuns că iubirea nu este egoism, ea ne-a zis că următoarea temă de gândire este Iubirea egoistă.
Aşa că tratez acest subiect, din tot ce am învăţat, de prin filme, sau din experienţă. Atât experienţa proprie cât şi din ce am văzut la alţii.

CE NU ESTE IUBIREA?

inima

 

Într-o zi, o colegă de liceu, Ionelia Iftimie, psiholog de profesie, a lansat o temă de gândire sau o întrebare pe facebook.

 

„Lectii de iubire:

In ultima perioada foarte multi dintre prietenii mei imi spun ca iubirea e neconditionata, ca este intr-un fel sau altul, definitii neclare si nesigure… unii sustin ca ei ofera iubire si nu au nevoie de iubire, ca nu le place sa fie iubiti…
Insa toti suntem motivati de aceeasi nevoie interioara de iubire, incredere si acceptare de sine… atunci cand suntem noi insine gasim iubirea…
Ce ar fi sa definim iubirea prin ceea ce ea nu este… ce NU este iubirea?”  (Ionelia Iftimie)

INTINDE_TE CAT TI_E PLAPUMA

INTINDE TE CAT TIE PLAPUMA

 

De câte ori nu am auzit această expresie? De foarte multe ori, cu siguranţă. Şi de cele mai multe ori am luat-o ca pe o simplă expresie fără prea mare însemnătate. Poate că nici nu i-am dat prea multă atenţie. Însă de câţiva ani, de când citesc cărţi de dezvoltare personală am înţeles că toate cuvintele şi expresiile pe care le folosim au putere asupra noastră. Iar această expresie are putere limitativă.

Articolul il gasesti in varianta audio aici.

TU POŢI SĂ VEZI VEVERIŢA?

veverita

 

Într-o maşină, o familie a plecat în călătorie în vacanţă. La volan conduce cu atenţie tata, alături de el, mama e puţin îngândurată. Priveşte peisajul fără să vadă prea multe. În spate, copii admiră peisajul şi sunt fericiţi. Trecând printr-o pădure, unul din copii strigă tare, entuziasmat: Uite o veveriţă! Mama întoarce capul în direcţia arătată şi vede… pe geamul maşinii un strop mare de noroi. Mai priveşte odată şi vede mai mulţi stropi de noroi. Se gândeşte: Vai ce maşină murdară avem! Copilul este pe mai departe entuziasmat că a văzut o veveriţă, dar ea, e chiar supărată nu numai că nu a văzut veveriţa, dar şi că a văzut cât e de „murdară” maşina.

O NENOROCIRE NU VINE NICIODATĂ SINGURĂ

incendii

 

 

Asta este o vorbă pe care o aud frecvent în jurul meu.
Sunt ani buni de când mă enervează să aud aşa ceva, dar nu pot să neg că este perfect adevărat. Odată ce s-a întâmplat ceva negativ în viaţa noastră, parcă şi celelalte lucruri o iau frumuşel la vale şi ne trezim că ne merge rău pe toate planurile posibile o bună perioadă de timp. Şi parcă tare greu ne mai revenim. Deşi ştim că Dumnezeu nu ne dă poveri mai mari decât putem noi să ducem, avem impresia că povara aceea este prea mare pentru umerii noştri şi tare am vrea să mai lăsăm jos din ea. Foarte mult am dori să nu trecem prin acele necazuri.

CAUZE NEVĂZUTE ALE CONFLICTELOR CASNICE

conflicte

 

În articolul precedent, numit „Tonul face muzica” spuneam că ideea de a scrie aceste două articole mi-a venit după ce am văzut pe facebook un citat care spunea că 90% dintre conflicte se produc din cauza tonalităţii şi a cuvintelor nepotrivite şi doar 10% dintre ele se produc din cauza diferenţelor de opinie.
Conflictele se pot produce oriunde şi din diverse motive:

  •  La locul de muncă
  •  Pe stradă
  •  În mijloacele de transport

TONUL FACE MUZICA

certruri
N-o sa vorbesc despre muzica in acest articol ci despre muzicalitatea vocii nostre atunci cand ne adresam celorlalti.
De curand am vazut pe facebook un citat care mi-a dat idei pentru doua articole pe blog. Citatul spunea „doar 10% dintre conflicte se nasc din cauza diferentelor de opinie. Restul de 90% dintre ele se nasc din cauza tonalitatilor si a cuvintelor nepotrivite.
Iata deci ca acesta este primul articol inspirat din acel citat.
Intr-un articol anterior “Obiceiuri mici si zilnice care iti schimba viata I” vorbeam de formarea unor obiceiuri noi ca de exemplu, sa faci complimente, sa multumesti celor dragi pentru diverse servicii minore. Dar cine ma cunoaste mai indeaproape stie ca eu stau foarte prost la diplomatie. Nu m-am schimbat radical peste noapte. Am facut cateva schimbari, dar in esenta am ramas tot eu si mai am multe de prelucrat si slefuit la mine. Insa, cum spuneam, imi place sa invat din greseli si sa ma autoperfectionez.
De felul meu sunt mai din topor si dau cu bata in balta si te stropesc cu noroi din cap pana in picoare cand te astepti mai putin. Un timp am crezut despre cei care se descurca cu usurinta la diplomatie ca sunt persoane prefacute. Acum dupa vreo zece seminarii, dupa cateva carti citite am inteles si stiu acum ca mintea mea cauta vinovati ca sa ma simt bine si sa nu ma mai invinovatesc ca sunt din topor. De asta le consideram prefacute, ca sa ma simt eu bine. Sau nevinovata. Sa cred ca asa e normal.
Dar in urma cu vreo doi ani, mentora mea, doamna Mioara Vetreneanu, autoarea blogului www.femeispirituale.ro mi-a zis: “Poti sa certi pe cineva sau sa-i faci o critica folosind un ton glumet, o voce calma, blanda si persoana respectiva va percepe altfel mesajul de critica sau de cearta de la tine. In definitiv, Jim Dornan a zis:Tonul face muzica”.
Apoi la seminarii am aflat ca e mai bine sa critici fapta sau obiceiul unei persoane si nu persoana insasi. In felul acesta, persoana criticata poate sa inteleaga ca nu este un atac la persoana, iar de gresit, gresim cu totii. Deci e altceva sa critic greseala.
Tot in urma cu vreo doi ani, am urmarit si filmul serial “Lie to me” in care actorii principali, sunt detectivi in depistarea minciunii. Unul este un psiholog care analizeaza vocea si inflexiunile ei si in functie de care isi da seama daca persoana minte. De exemplu, daca o persoana intrebata “ce mai faci?”, da un raspuns repetitiv “Sunt bine. Sunt bine”, acea persoana minte. Repeta afirmatia ca sa o creada si ea. Filmul e plin de microexpresii faciale si interpretari ale vocii si tonalitatilor oamenilor.
Dupa aceasta remarca si dupa vizionarea filmului am cautat sa-mi ascult vocea in situatii de conflict. Sau mai bine zis, am derulat in minte filmul conflictului si ma ascultam. Ce cuvinte foloseam, ce tonalitati si am constatat ca uneori in timp de conflict folosesc o voce de parca as uri persoana respectiva.
Fata de unele persoane, si mai ales fata de sotul meu, am cautat sa-mi controlez vocea atunci cand aveam de facut o critica. Am cautat sa vorbesc cu blandete. Am vazut niste rezultate care sunt total diferite de ceea ce vazusem in relatiile cu altii sau cu alte situatii conflictuale.
Ca sa argumentez importanta vocii si tonalitatii, o sa iti dau un exemplu al unei solicitari facuta in cuvinte diferite: