IEȘI DIN LAC ȘI DAI ÎN PUȚ? IATĂ SOLUȚIA!

Ti se întâmplă tot felul de lucruri, care mai de care, mai dureroase?

Scapi de una și aproape imediat dai de altă situație care te stresează?

Ai tot felul de probleme de sănătate, încît te-ai săturat de câți bani dai pe medicamente și totuși simți că după ce te vindeci de o boală, te îmbolnăvești din nou de altceva?

Întâlnești tot felul de persoane necinstite sau nemernice care își bat joc de tine și asta te scoate din sărite? Simți că abia aștepți să pui punct acelei relații și s-o iei de la capăt ca să constați apoi, că întâlnești exact același gen de oameni?

Ai practicat tot felul de tehnici de eliberare și nu te-au ajutat să scapi de problemele pe care le ai, ba chiar simți că acestea revin, iar și iar sub alte forme?

Atunci, dă-mi voie să-ți spun că ești dependent de nefericire. Și dacă vrei să fii fericit, ai nevoie să te vindeci de această dependență.

 

Cum să te vindeci de dependența de nefericire?

 

Poftim? Cum adică dependență de nefericire? Cine ar vrea să fie atât de nefericit toată viața, încât să devină dependent de așa ceva?

Probabil te gândești că depedența este doar față de droguri.

E foarte posibil să te gândești cu dezgust la toți cei care au ajuns să le consume și să nu se mai poată opri. Nevoia față de acele substanțe a ajuns să-i controleze.

Îmi imaginez, că de multe ori te întrebi: Cum e posibil să continue cineva să consume acele substanțe? Nu realizează cât de rău îi face?

 

Ba da. Chiar e conștient de acest aspect, și totuși, nu se poate opri. Sau se plânge că nu are suficientă voință. Numai că voința este insuficientă.

 

Inainte de a-și da seama cât de mult rău îi face drogul pe care-l consumă, există o nevoie, de a scăpa de o tensiune, de o durere și de a simți plăcerea. Acea durere este atât de greu de suportat, încât recurge la cel mai la îndemână lucru pe care-l are, la care a mai apelat și în trecut și a dat roade (cel puțin pe moment).

De fapt, acest aspect stă la baza tuturor alegerilor pe care le facem zi de zi, clipă de clipă.

Dorim să eliminăm durerea și să simțim plăcerea.

Astfel că, dependentul de droguri, știe că, în primă fază când consumă drogul, acesta îi produce o plăcere intensă și îl face fericit. Abia după aceea vine durerea, pe care încearcă să o elimine, din nou, cu ceea ce știe, cu ceea ce s-a obișnuit, mai exact, cu drogul repsectiv.

 

Dacă încearcă să se lase, folosindu-se doar de voință, s-ar putea să (nu) reușească. Depinde ce e mai mare, nevoia de drog sau dorința de a se lăsa.

Dacă dorința de a se lăsa nu este puternică, atunci câștigă nevoia de a-și induce plăcerea, sau de a scăpa de durere, folosind drogul respectiv.

Ca să facem o comparație, e ca și cum, a-i încerca să te lași dintr-o dată de consumul de cafea, folosindu-te doar de voință.

Ai încercat vreodată?

Eu da.

Știi care au fost consecințele? Nu știu cum te-ai simțit tu, dar eu aveam o durere teribilă de cap în zona frunții, aveam o senzație cumplită de oboseală, ochii îmi erau grei, somnoroși și stăteam cu gândul doar la cafea. Ce zici, cât de puternică a fost voința mea? Cred că am rezistat o zi sau două, dar apoi am apelat din nou la drogul care mă făcea să mă simt mai bine.

 

(Ce-i drept, din ianuarie anul acesta, am renunțat la cafea, dar nu m-am mai folosit de voință pentru asta. Am folosit o tehnică NLP ca să schimb situația direct în subconștient și să-i spun minții mele subconștiente că este în regulă dacă nu mai beau cafea. Tehnica mi-a luat cinci minute și n-a mai fost nevoie să mă lupt cu voința și nevoia de a consuma cafeaua sau cu durerea de cap.)

 

Ce legătură are dependența de droguri cu dependența de nefericire?

 

În urmă cu ceva timp, citeam într-o carte scrisă de Anthony Robbins, următorul fragment:

 

„Imaginează-ți că, într-o zi, un om a ieșit să se scalde în râu și dintr-o dată, vede un alt om că e pe punctul de a se îneca. Sare în apă și îl salvează. Ajunge înapoi la mal, dar nu apucă să răsufle bine, că observă alt om în primejdie de a se îneca. Sare din nou, înoată până la acea persoană și o salvează. Din nou ajunge la mal și constată că în apa râului este alt om în primejdie. Situația se repetă toată ziua. Ce e mai indicat să facă? Să-i salveze pe fiecare în parte sau să meargă mai în amonte, să analizeze cine aruncă oamenii în apă ca să-l oprească ?”

 

Este o poveste metaforică și te ajută să înțelegi multe lucruri.

Fiecare situție din viața ta care nu-ți place, este ca un om care se îneacă și tu alergi să-l salvezi. Numai că de fiecare dată, acea situație apare sub forma unei probleme, a unei urgențe și tu alergi în întâmpinarea ei și te gândești că după ce scapi de asta… o să fii fericit! Apoi, ești dezamăgit. Ce e mai bine să faci? Să încerci să salvezi fiecare situație în parte, să ajungi epuizat, frustrat că indiferent cât muncești și te zbați, nu ajungi nicăieri? Sau e mai bine să cauți sursa, cauza care duce la apariția repetată de probleme în viața ta?

 

Tehnicile astea nu funcționează!

 

In urmă cu ceva timp, o doamnă, îmi spunea la seminar că tehnicile astea nu o ajută. Le face de ceva timp și nu simte niciun rezultat.

Au fost situații, chiar în viața mea, în care simțeam că lucram tehnicile în gol. Aveam impresia că funcționează doar pe moment, exact ca drogurile, pentru ca apoi, să apară altă situație, care să-mi provoace aceeași emoție.

Și nu înțelegeam unde greșesc.

Dar, de curând, citind o carte scrisă de Louise Hay, autoarea vorbea de nevoia de: vinovăție, îngrijorare, de a fi trist, de a fi deprimat, de a fi nefericit etc.

 

Pentru fiecare situație care se repetă ca un tipar, indiferent cât lucrăm, cu tehnicile asupra emoției specifice  în parte, există o nevoie profundă pentru acea emoție.

Gândește-te la copilăria ta, legat de situația pe care vrei să o rezolvi și care se tot repetă în viața ta. Imaginează-te copil de 3 – 5ani, sau poate adolescent.

Cum era copilul din tine, la acea vreme?

Era trist? Era fericit?

Era certat, criticat?

Era ridiculizat, marginalizat, izolat, lovit, lipsit de atenție, lipsit de iubire, neimportant?

Sau primea tot ce-l făcea fericit?

Copilul acela din interiorul tău, e prezent și acum, acolo. Trăiește în tine.

Dacă la acea vreme, copilul a fost criticat, s-a învățat, s-a deprins atât de mult să fie certat, încât, ajuns adult, se ceartă singur. Așa se formează nevoia, dependența de autocritică.

Dacă acel copil a fost lovit, și nu a vindecat această rană, simte nevoia să fie lovit și când este adult.

De aici apare nefericirea legată de modul în care este tratat.

Mintea subconștientă, s-a obișnuit atât de mult cu acest tratament, încât, chiar dacă nu-i place, continuă să creeze toate acele gânduri, cuvinte și acțiuni, care atrag acel tratatment cu care a fost obișnuită. Este zona ei de confort. Tot ce se află în afară, o sperie, chiar dacă tânjește după viața aceea nouă, lipsită de probleme.

Știi că există vorba: „Rău cu rău, dar mai rău fără de rău!”?

Până nu găsești un înlocuitor confortabil pentru răul cu care s-a obișnuit mintea subconștientă, ea se va întoarce la ceea ce știe, la ceea ce-i este confortabil, nu pentru că-i place, ci pentru că se teme că pierde ceva și apoi, va fi și mai rău.

Aceasta este dependența de nefericire care se manifestă înconștient, indiferent că ție nu-ți place și îți provoacă durere și, conștient, vrei să scapi de ea. Sau, poți s-o numești cum îți place. Poate fi nevoia de a te învinui, de a te îngrijora, de a te certa cu cineva, de a fi umilit, de a nu primi ceea ce-ți dorești, de a fi gelos etc. Sau poate fi doar un atașament emoțional față de acea problemă care se tot repetă în viața ta. Cred că ai prins ideea.

 

Cum te vindeci de ceva ce continuă să te lovească încontinuu, indiferent cât de des faci tehnici de eliberare pentru emoția respectivă?

 

Primul pas spre vindecare este conștientizarea. Până nu devii conșient, până nu ești dispus să accepți că ai o nevoie emoțională ca acel gen de situații să se repete în viața ta, nu te poți elibera, fiindcă nu ești dispus să faci nici munca de schimbare.

 

Pasul numărul 2, este să începi să lucrezi cu tehnicile de eliberare direct asupra nevoii de a fi nefericit (îngrijorat, vinovat etc.). Dacă până acum ai încercat să elimini emoția și nu ai avut prea mare succes, îți sugerez să folosești tehnica EFT pentru a te elibera de nevoia de…

Pe punctul karată, tapotezi și spui: Chiar dacă am această nevoie de a fi nefericit / vinovat / violent etc…. aleg să mă deschid, să învăț, să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt.

Restul tehnicii o găsești la 4 tehnici de eliberare zilnică, pe care o poți accesa gratuit la finalul articolului de aici.

 

Lucrează această tehnică până când simți că acea nevoie / dependență față de emoția respectivă a dispărut.

 

Dacă nu ești mulțumit de varianta gratuită, în cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! am inclus special o tehnică NLP pentru eliberarea de dependențe. Eu am folosit-o pentru a mă elibera de dependența de dulciuri și cafea.

 

Dacă ți-a fost util acest material, fă un bine și pentru cei din jurul tău și distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

NU E VINA MEA!

Ti s-a întâmplat vreodată să fii într-o situație neplăcută, să spui celor din jur ce te doare, ce te deranjează și să constați că ceilalți te acuză?

Ți s-a întâmplat să nu înțelegi, ce e în neregulă cu ceilalți, de dau vina pe tine pentru situațiile de care te plângi?

Ți s-a întâmplat să cauți în jur compasiune și totuși să găsești ostilitate și să ai impresia că toată lumea îți impută lucruri pe nedrept, pentru că tot ce ți se întâmplă, nu depinde de tine?

Dacă, da, atunci, acest articol este pentru tine.

Dacă nu ți s-a întâmplat, poate cunoști pe cineva din jur care a pățit așa ceva, să tot aibă situații neplăcute și cei din jur să o acuze, și îi poți distribui acest material.

Pentru început, să-ți povestesc:

Băiatul meu, de trei ani și patru luni, a început să meargă la grădiniță. Am avut și o ședință cu părinții la care am participat, și doamna îmi comunică, faptul că, este un băiat perfect, doar că nu mănâncă.

Eu dau ochii peste cap și răspund supărată că, da, știu, e o problemă cu care m-am confruntat toată vara.

Pe parcursul întregii vacanțe, am recurs la tot felul de strategii: m-am rugat de el, l-am condiționat – dacă vrea să obțină ceva ce-și dorește, atunci să mănânce mâncare -, l-am speriat – lasă că papă mama tot și ție nu-ți dă deloc -, dar cumva, cu rezultate foarte slabe și aleatorii. Foarte rar, băiatul meu a acceptat să mănânce ceva mâncare gătită. A trăit cu biscuiți, iaurt, un ou pe zi și alte câteva fleacuri.

Astfel că, atunci când doamna de la grădiniță, îmi spune că trebuie să găsiți o soluție, că doar sunteți cadru didactic, aproape că mă enervez. De ce își imaginează că nu am căutat soluții? Ce vrea să spună?

M-am simțit acuzată ca și când ar fi vina mea, că băiatul nu mănâncă.

Mai rău, mă întreabă colegii la școală, ce-mi face băiatul și eu continui povestea: face bine, doar că nu mănâncă… bla-bla-bla. Oricine era dispus să mă asculte, le puneam CD-ul. Fiecare venea cu sfaturi diferite. Să încerc măsuri drastice, să nu-i mai dau de mâncare biscuiți și alte cele…., iar eu simțeam că iar, mă acuză de ceva. În plus, cum să mă lase inima să-mi țin copilul să înfometeze, doar ca să-l determin să mănânce? (Și, apropo, pe mine, când eram copil, n-a reușit mama să mă facă să mănânc ce nu-mi plăcea. Am ajuns în spital bolnavă de hepatită, dar tot nu mâncam.)

Ca lucrurile să stea și mai neplăcut, inclusiv soțul mi-a spus într-o seară, pe un ton foarte vehement,  că trebuie să faci ceva!

Am încheiat convorbirea spunându-i soțului, Mulțumesc că ai țipat la mine!

In acea seară, mă simțeam mizerabil. Eram obosită, încât abia așteptam să pun capul pe pernă. Mă durea capul, eram răcită și-mi curgea nasul de parcă era izvor, eram stresată și îngrijorată că băiatul nu mănâncă și supărată că soțul nu mi-a oferit puțină compasiune. (De fapt, a făcut-o destul de mult timp, până acum.)

Am oftat și m-am întrebat: De ce toată lumea mă face să mă simt ca și când ar fi vina mea că…? Și o altă voce din mintea mea, aia care vine din toate cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit, îmi spune: Pentru că ESTE vina ta! Tu, te-ai asculat? Ai auzit cum sună cuvintele pe care le folosești? Ce sfaturi ai  oferi altora care fac exact ce faci tu?

Primul lucru pe care l-am conștientizat, după ce vocea interioară mi-a atras atenția că-l fac, a fost:

 

Te plângi!

 

E foarte ușor să-ți plângi de milă.

Cauți în jur compasiune, ca ceilalți să fie în asentimet cu tine. Cei din jur vin cu sfaturi, cu idei, dar tu n-ai nevoie de ele, tu doar vrei să continui să-ți spui povestea despre cât de mizerabil te simți, pentru tot ceea ce ți se întâmplă și cât e viața de nedreaptă!

Dai vina în stânga și-n dreapta pentru toate câte ți se întâmplă, iar tu ești o biată victimă nevinovată!

Ai nevoie să-ți spună cineva pe un ton mai răstit, Termină cu văicăreala și fă ceva cu viața ta! – grozavă treabă a făcut Larry Winget, cel care a scris această carte.

Dar Jack Canfield spune că TOATE lucrurile sau situațiile din viața ta, fie le-ai creat, fie le-ai atras, și atunci, ești RESPONSABIL de tot ce ți se întâmplă. Le-ai creat prin tot ce faci, sau le-ai atras prin natura gândurilor și cuvintelor pe care le folosești.

Iar eu, o făceam pe victima, îmi învinuiam băiatul, căutam persoane care să fie în asentimentul meu.

 

 

Tot ce respingi se întoarce la tine cu forță multiplicată!

 

De curând, am învățat de pe la diferite workshopuri, că tot ce nu-ți place, ai tendința să respingi. Vrei să îndepărtezi de ființa ta, sau să schimbi acele lucruri care nu-ți plac.

Dar, cu cât le respingi, cu atât se întorc la tine iar și iar și îți provoacă supărări.

Și mi-am amintit și ce am citit în cartea Viața trece repede, trăiește-o din plin! Autoarea, Lynn Grabhorn explică Legea Atracției Universale, pe principiul diapazonului.

Un diapazon, este un instrument muzical care este folosit pentru a da un ton la o melodie, și vibrează pe o anumită frecvență. Dacă într-o cameră sunt mai multe diapazoane acordate pe aceeași frecvență, vibrațiile produse de diapazonul folosit, fac ocolul camerei, întâlnește vibrațiile celorlalte diapazoane acordate pe aceeași frecvență, apoi se multiplică și se întorc de unde au plecat, cu putere multiplicată.

Imaginează-ți Universul ca o cameră imensă cu miliarde de diapazoane (oamenii care emit emoții), fiecare acordate pe alte frecvențe. De fiecare dată când cineva emite emoții de nemulțumire, de respingere, vibrațiile acestora pleacă în Univers, unde se întâlnesc cu vibrații asemănătoare, ale unor persoane care au același tip de emoții. Apoi, vibrațiile se unesc, devin mai mari și se întorc la cei care le-au emis. Și ce crezi că li se întâmplă? Alte lucruri și situații care să le producă și mai multă nemulțumire.

Aceste emoții continuă într-o spirală descendentă, până ajungi la un capăt. Ori, cedezi și te îmbolnăvești, pentru că refuzi să vezi că TU EȘTI CAUZA a tot ce ți se întâmplă, ori, ajungi să spui: GATA! AJUNGE! E TIMPUL SĂ FAC CEVA! Și atunci, ca urmare a deciziei luate, începi să schimbi frecvența pe care emiți vibrații în Univers, prin urmare, se schimbă și rezultatele.

Este valabil și invers. O persoană mulțumită, fericită, emite vibrații de o intensitate mai ridicată, acestea se întâlnesc în spațiu cu vibrațiile altor persoane mulțumite și fericite, se multiplică și se întorc la cei de la care au plecat cu forță multiplicată. Numai că, de data asta, acești oameni, vor avea și mai multe motive să fie fericiți.

 

Cuvintele pe care le folosești îți schimbă realitatea

 

Ai impresia că ești realist și folosești cuvinte care descriu realitatea, dar de fapt, cuvintele pe care le folosești, creează realitatea. Știu că este cam greu de înghițit, dar este adevărat.

Cu cât folosești expresii care să descrie o situație negativă din viața ta, iar verbele sunt la timpul prezent, gen nu mănâncă, e bolnav, e obraznic etc. cu atât mai mult, situația devine în acel mod. E ca și când, ce exprimi la timpul prezent, este o profeție despre cum va arăta viața ta, în viitorul apropiat.

Verbele pe care le folosești la timpul prezent ca să descrii situația ta curentă, sunt cele care devin realitatea ta, de coșmar sau de vis, din viitorul apropiat.

În tehnica afirmațiilor, prin care îți poți schimba viața, dacă înveți să o practici zilnic, folosești verbe pozitive, care încă nu sunt adevărate, la timpul prezent. Repetându-le mereu ele devin parte din tine, din subconștientul tău și se transformă în realitate. Așa cum spunea Louise Hay, acestea sunt ca semințele pe care le pui în sol, și mai întâi germinează, încolțesc, apoi cresc și durează până dau roade.

„Ceea ce gândim despre noi înşine devine adevărat pentru noi. Cred că fiecare dintre noi, incluzându-mă şi pe mine este 100% responsabil pentru ceea ce se petrece în viaţa noastră, bun sau rău. Fiecare gând pe care îl gândim, creează viitorul nostru. Fiecare dintre noi îşi crează propriile experienţe prin propriile gânduri şi sentimente. Gândurile pe care le gândim şi vorbele pe care le rostim creează exprienţele noastre de viaţă.” (Louise Hay)

Prin urmare, dacă folosești cuvinte care descriu stări sumbre, triste, de dezamăgire etc. viața ta va deveni exact în același fel. Dacă spui că faci fantastic de bine, că te descurci spectacular, etc. exact așa începi să percepi viața ta și ea va deveni astfel.

 

Filmele care rulează în mintea ta

 

Am lăsat la final acest subiect, dar nu e cel mai lipsit de importanță.

Specialiștii spun, iar eu am descoperit pe pielea mea, în mai multe rânduri, că, imaginația este mai puternică decât cuvintele pe care le folosim.

Atunci când te plângi de ceva ce nu funcționează în viața ta, prin mintea ta se derulează filmul a ceea ce nu funcționează. De câte ori te plângi, de atâtea ori, revezi filmul. Și acel film, are o putere extraordinară de a modifica ce urmează să se întâmple.

Mi s-a întâmplat, în mai multe rânduri, să exersez vizualizarea voită a ceea ce voiam să se schimbe în viața mea, și am schimbat rezultatele, aproape așa cum am vizualizat.

Dacă vorbești despre ceva care îți produce mândrie, prin mintea ta se perindă acele imagini care te umplu de acest sentiment. Cu cât povestești cu mândrie acele situații, cu atât vei avea și mai multe motive să fii mândru.

 

Astfel că, învinsă, am conștientizat toate aceste greșeli și m-am apucat să lucrez cu EFT.

Mai întâi am lucrat pe starea mizerabilă pe care o simțeam și am adus-o la o valoare suportabilă.

Apoi, am trecut pe emoțiile mele, acumulate toată vara, legate de faptul că băiatul meu nu mânca. Am început cu starea de stres pe care mi-a generat-o, apoi, cu furia și îngrijorarea. Și pe acestea le-am liniștit simțitor și le-am înlocuit cu iubire, acceptare, încredere.

La finalul exercițiului, după ce m-am simțit mai împăcată, am închis ochii și mi-am imaginat cum băiatul meu începe să mănânce mâncare gătită și-i place.

Vrei să știi care a fost rezultatul?

A doua zi, a cerut să mănânce și i-am dat pulpițe la cuptor și a savurat două.

În ziua următoare, a acceptat să mănânce paste.

Apoi, când l-am întrebat dacă a mâncat la grădi’, mi-a răspuns fericit și victorios, că da, a păpat orezuț și supă.

Să nu înțelegi că dintr-un singur exercițiu de vizualizare combinat cu EFT s-au schimbat radical lucrurile. Încă mai avem de lucru. Dar acum, știu ce am de făcut. Zilnic, am început să vizualizez, fie și pentru câteva secunde, că băiatul meu, mănâncă.

Sunt convinsă că, în viitorul apropiat, va mânca de toate.

Am învățat să accept situația, să nu mă mai stresez, să nu mă mai consum, să nu mă mai enervez. Îl accept și îl iubesc. Vizualizez ce doresc să se schimbe și lucrurile intră pe drumul cel bun.

Dacă ți-a plăcut acest material, fă un bine și pentru prietenii tăi și distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

IA UITE, CÂTE SARCINI REZOLV ÎNTR-O ZI!

Citeam zilele trecute despre efectele multitaskingului.

Să faci multitasking, înseamnă să te ocupi în același timp de mai multe activități.

Printre materialele lecturate au fost câteva site-uri, în care unii oameni se lăudau cu capacitatea de a face mai multe activități în mod simultan.

Și unora li se pare firesc să se laude. Își spun: „Ia uite, câte lucruri pot să fac în același timp!”

Trăim într-o perioadă puternc tehnologizată și într-un timp în care cariera și evoluția în viață ocupă un loc central.

Simțim nevoia că trebuie să ne punem la curent cu toate noutățile, trebuie să învățăm să facem și una și alta, de multe ori într-un termen foarte scurt.

Pe lângă solicitările tehnologiei cu care lucrăm, și care ar trebui să ne ușureze viața, avem în continuare nevoie să ne ocupăm de aspecte legate de viața personală, de familie, de prieteni.

Astfel că, adesea, cădem în capcana multitaskingului și dacă nu vrem.

Numai că în acest articol nu mi-am propus să discutăm strict despre multitasking, în sensul cunoscut.

Aș vrea să te gândești la multitaskingul zilnic.

La capacitatea de a jongla printre zecile de sarcini pe care le ai de îndeplinit în fiecare zi.

Și aici, ca și în cazul multitaskingului propriu-zis, există o tendință să ne lăudăm, să ne umflăm în pene, spunând, „Ia uite câte sarcini rezolv eu într-o zi!”

 

Care sunt consecințele?

 

În cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! am scris despre rezultatele unui studiu efectuat de Universitatea Standford asupra celor care fac multitasking. De curând am găsit și alte articole care vorbesc de mai multe consecințe.

Dar ce se întâmplă atunci când faci multitasking și jonglezi între mai multe proiecte pe care le derulezi într-o zi și ajungi să bifezi 15-20 de activități zilnic?

 

Ești frustrat.

 

Motivul pentru care acționezi în foarte multe direcții, este acela că le consideri pe toate de importanță mare și egală și, îți dorești să ai rezultate.

Numai că dacă ai 5-6 proiecte de care trebuie să te ocupi simultan, trebuie să-ți împarți timpul între acestea și acționezi cu pași foarte mici. Simți că bați pasul pe loc.

Ai impresia că stagnezi, că nu ai rezultate și asta te umple de un sentiment de frustare.

Rezultatele pe care le obții nu sunt nici pe departe ceea ce visezi, ceea ce dorești, ceea ce aștepți, ci sunt aproape invizibile.

Parcă nu mai ai curajul să vorbești despre ele, pentru că cei din jur s-ar putea să-ți adreseze întrebări: „Hei, în ce stadiu ești cu proiectul X? Te mai ocupi de el, nu-i așa?” Iar tu, mai mult jenat, răspunzi că: „Da, dar mai durează până e gata. Lucrez cu pași mici.”

 

Ești nervos.

 

Odată cu frustrarea crește și nervozitatea, chiar furia. S-ar putea să ai impresia că o controlezi destul de bine, până ajungi ca o sticlă de șampanie agitată înainte de a-i scoate dopul.

Ajungi să-ți descarci nervii pe copilul tău, pe partenerul de viață pentru că a făcut un gest care te-a deranjat.

Dar tu ești deja „deranjat” de faptul că nu te miști mai repede, că nu apar rezultatele dorite, că te simți ca o oală sub presiune, la care nu se văd aburii și nu se aude clocotul.

 

Nu te poți concentra pe un singur proiect.

 

Te apuci de o activitate și în timp ce lucrezi, mintea îți sare la următorul proiect pe care trebuie să-l realizezi în aceeași zi.

Și în loc să-ți notezi ideile, așa cum recomandă specialiștii, stai și te gândești la acele noi idei și să le pui cap la cap.

Între timp, s-ar putea să fii tentat să mai cauți și pe internet câteva aspecte legate de ideile proiectului de care încă nu te ocupi. Iar dacă ai ajuns pe internet, s-ar putea să începi cu verificarea emailurior, a paginilor de socializare și să uiți din ce motiv ai deschis browserul etc.

Și astfel, mintea ta jonglează constant, repetat între ce ai de făcut la proiectul la care lucrezi acum și cel pe care trebuie să-l desfășori peste câteva ore.

Pierzi timp prețios, pentru că te deconectezi de la subiectul în lucru, și durează apoi până să te conectezi înapoi cu ceea ce făceai.

Nu mai vorbesc de lipsa sau dificultatea de concentrare pentru că te lași întrerupt de apeluri telefonice, notificări că ai primit email, mesaje pe facebook, de faptul că poate, copilul îți solicită atenția etc.

 

Te simți foarte obosit.

 

Una dintre consecințele multitaskingului este oboseala accentuată.

Pentru că, mintea noastră nu este făcută să lucreze cu două idei, lucruri în același timp.

Pe măsură ce insiști să lucrezi cu mai multe proiecte deodată, cu mai multe pagini web deschise, consumi foarte mult din resursele interne ale calculatorului.

Fie că vorbim de calculatorul personal, de pe umerii tăi, fie că vorbim de cel virtual, cu care îți faci, poate, multe treburi, cu cât apelezi la mai multe activități în același timp, cu atât obosești mai tare.

 

Te îmbolnăvești.

 

Expunerea prelungită la asftel de activități de multitasking zilnic, de jonglare între proiecte, toate în egală măsură importante și urgente, te stresează și te face să suferi. Puțin câte puțin, ignori semnalele, pentru că proiectele sunt mai importante, până ajungi să cazi bolnav și să nu înțelegi cum de s-a întâmplat, așa deodată?

Nici rezultatele sau fericirea nu apar peste noapte și nici boala sau nefericirea. Sunt efectul cumulat a ceea ce facem în fiecare zi.

Și aș putea să spun că am căzut și eu în aceeași capcană.

Anul trecut, în septembrie, am trecut de la un regim de voie, din concediul de creșterea copilului, la un program destul de strict.

Asta însemna, trezit dimineață devreme, mers cu copilul la creșă, apoi la orele mele de curs, a trebuit să mă ocup de gospodărie, de gătit, spălat vase și haine, călcat rufe, de scris articole pe blog, de citit, de susținut seminarii și workshopuri și lista poate continua.

La un moment dat eram mândră de mine, Mi-am amintit o frază dintr-o carte de organizare a timpului. Dacă nu mă înșeală memoria, este vorba de cartea: Organizează-te! scrisă de Chris Crouch, care spune că:

 

„Dacă vrei ceva bine făcut și la timp, apelează la o persoană foarte ocupată. Deși ai impresia că unul care e mai liber va face lucrurile mai bine, de fapt, va trage de timp, se va lungi cu acel proiect, pentru că e obișnuit să aibă timp la discreție. În schimb, o persoană foarte ocupată, va ști să-și organizeze timpul și activitățile astfel încât să facă treaba cât mai bine și să se încadreze în termenul limită.”

 

La fel am devenit și eu. De la persoana care se lungea cu tot felul de situații, pentru că aveam timp, puteam să stau ore întregi în fața laptopului, să scriu, să citesc după plac, în momentul în care am început școala, să fiu și mamă singură (că soțul e în Italia), m-am văzut pusă în situația de a mă organiza, astfel încât, să le fac pe toate.

În plus, pe lângă cele enumerate, a mai apărut un vis, o dorință arzătoare pentru un alt proiect nou și am început să lucrez și asupra acestuia.

Este vorba de o nouă carte.

În luna noiembrie 2016 am avut un alt coșmar și dimineață, gândindu-mă la el, am realizat că este o poveste extraordinară. Și m-am apucat să scriu.

Știind că oamenii de succes pe care îi urmăresc, ne spun că, pentru a avea rezultate, e foarte ndicat să faci acțiunea aceea foarte importantă zilnic, sau aproape zilnic.

Că dacă acționezi azi și apoi când mai ai timp, nu ajungi prea departe.

Și atunci, mi-am propus să scriu zilnic la noua carte.

N-am reușit s-o fac în fiecare zi, dar pot să spun că săptămânal, de două-trei, până la cinci ori pe săptămână am scris la noua carte.

Curând am constatat că nu e doar o poveste, ci un adevărat roman de aventuri și educație emoțională.

Aveam foarte multe idei, dar nu mai reușeam să le scriu pentru că mă ocupam de foarte multe proiecte.

Scriam când la volumul I, când la volumul al doilea, când pe blog. Săream cu ideile de la unul la altul, jonglam cu scrisul în toate direcțiile, plus idei noi pentru susținerea de seminarii și workshopuri, la care încercam să fiu creativă.

Simțeam că nu mai ajung nici măcar cu unul dintre volumele începute la final.

Eram frustrată că nu vedeam prea multe rezultate, Mă simțeam obosită și că nu am niciun spor.

Între timp, prin primăvară mi s-a îmbolnăvit și băiatul, ca urmare a presiunii în care eram.

Am fost nevoită să stau în câteva zile de concediu medical.

Și atunci, m-am dedicat strict activității de a scrie la carte.

Astfel că, după ce mai bine de jumătate de an m-am lungit cu cartea pe care am început-o în noiembrie, la sfârșitul lunii iunie am terminat primul volum de scris și am trecut la volumul al doilea.

În momentul de față, ca urmare a concentrării activității într-o singură direcție, volumul I se află în stadiul de corectură, volumul doi este aproape de final cu conceperea evenimentelor și volumul al treilea este în faza de proiect.

 

De ce ți-am spus toate acestea?

 

Ca să înțelegi că fie faci multitsking în sensul consacrat, că te ocupi să vorbești la telefon în timp ce verifici un material pe net și copilul te trage de mânecă, fie faci multitasking zilnic jonglând printre toate activitățile pe care îți propui să le faci, efectele sunt aceleași.

Simți că nu ai rezultate, că ești permanent obosit, că nu te poți focusa pe ceea ce contează, pe acțiunea la care lucrezi, că ești nervos, stresat, vinovat că nu petreci mai mult timp cu familia și multe alte emoții negative. În final toate au efect asupra sănătății tale.

 

De curând, însă, am început să mă gândesc serios la faptul că am citit și am auzit pe CD-uri că oamenii de succes bifează cât mai puține activități și proiecte de care se ocupă zilnic. Au nevoie de focus pentru un singur proiect, apoi trec la următorul și așa mai departe.

Evident, mai am mult de învățat în această privință, dar e important că am conștientizat și am trecut la acțiune să schimb ceva.

 

Gândește-te la viața ta?

De câte proiecte te ocupi în fiecare zi? Care dintre ele sunt deosebit de importante?

Care sunt urgente?

Pe care le poți amâna ca să te ocupi de ele într-o perioadă mai puțin aglomerată?

Pe care le poți delega?

 

In speranța că acest material ți-a fost util, fă un bine și pentru cei dragi, și distribuie-l!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ESTE DREPTUL TĂU SĂ SPUI NU

Probabil că ți s-a întâmplat să auzi de persoane care, oricât ar fi de ocupate, oricâte cheltuieli ar avea, dacă li se cere să facă ceva, sau să cumpere ceva, fie că pot sau nu, fie că au nevoie sau nu, ele acceptă.

Probabil ai întâlnit și persoane care parcă te hipnotizează, te vrăjesc cumva și cu toate că întreagă ființa ta ar vrea să spună NU, la tot ceea ce-ți propun, totuși spui da și apoi îți pare rău.

Vrei să fii drăguț și ajungi să fii exploatat

 

Unii oameni, mai ales dintre cei flegmatici, iubitori de pace și liniște, care vor să fie drăguți și să fie bine pentru  toată lumea, au acest obicei.

Ei nu pot spune NU.

Nu pot refuza, pentru că își imaginează că dacă o vor face, cealaltă persoană se va supăra.

Și ajung să accepte să facă, sau să cumpere ceva ce nu au nevoie, deși nu au nici timp și nici bani pentru așa ceva.

Dar nu se întâmplă să fie bine pentru toată lumea, nu-i așa?

Mai ales pentru cel ce acceptă, deși ar vrea să refuze.

În timp, s-ar putea să constate că alții ajung să profite de faptul că nu poate să refuze.

Alții chiar se bazează pe asta. Își spun:

Apelez la cutare că e amabil și te ajută”– asta în cel mai fericit caz, în care te consideră amabil. Alteori s-ar putea să creadă că ești pur și simplu, PROST, și să își imagineze că ei au dreptul să te exploateze, să te stoarcă, în beneficiul exclusiv al lor.

Dar cum rămâne cu tine, persoana care nu poate spune NU?

 

Conflict interior

 

Foarte adesea, în interiorul tău se nasc conflicte.

Mintea ta va spune:

„-Cutare, și-așa ești foarte ocupat! Ce-ți veni să mai accepți o sarcină în plus?

-Păi, m-am gândit că o să se supere dacă refuz…

-Și cu tine, cum rămâne? X nu vede că nu-ți mai vezi capul de treabă?”

Sincer, s-ar putea să nu vadă sau să nu-l intereseze. Tot ce contează pentru cel care propune, este să-și vadă treaba terminată, repede și bine. Cel mai important lucru pentru el este propria bunăstare. Cât despre tine, dacă accepți va presupune că te descurci.

Deși ai vrea să-l explici celui pe care nu l-ai putut refuza, adesea, dacă nu poți spune NU, te cerți pe tine.

Singura persoană pe care o poți face fericită ești chiar tu, cea care are puterea să decidă, să spună NU, și să explice de ce refuză, și totuși nu o faci.

 

Nevoile celorlalți sunt mai importante decât ale mele

 

Unul din motivele pentru care o persoană e atât de drăguță cu ceilalți încât nu poate refuza, este acela că a fost învățată că nevoile celorlalți sunt mai importante decât nevoile proprii.

Foarte adesea, acest mod de a gândi și acționa s-a născut în copilărie.

Este o rană care i-a fost indusă unui copil care a fost forțat să facă după placul altora, pentru că ceilalți sunt mai mari și mai puternici, și deci au dreptul de a decide ce e important.

O astfel de persoană a fost călcată sistematic în picioare din copilărie. Dorințele ei au fost neglijate, criticate, anihilate în mod repetat.

Ce-și doreau ceilalți au devenit cele mai importante lucruri și aceste persoane au învățat să le respecte.

O altă cauză, care poate veni tot din copilărie, ar fi aceea că aceștia s-au simțit inutili.

Poate au fost certați că nu le reușește nimic (din ce era important pentru alții), poate li s-a spus că nu sunt buni de nimic, împiedicați, neîndemânatici, proști.

Încet-încet s-a dezvoltat în subconștientul unei asemenea persoane că pentru a-și dovedi utilitatea, trebuie să facă lucrurile cum trebuie și să se pună în slujba celorlalți. Trebuie să facă în așa fel încât să-i facă fericiți pe ceilalți.

Până aici, pare totul ok.

Doar că dacă suferi de așa ceva, uiți că PRIMA PERSOANĂ PE CARE TREBUIE SĂ O FACI FERICITĂ EȘTI CHIAR TU ÎNSUȚI. Și abia după aceea pe ceilalți.

 

Implicații emoționale și de sănătate

 

O persoană care nu poate spune NU, va suferi de:

  • vinovăție în caz că refuză;

  • autoînvinuire dacă nu a fost în stare să refuze;

  • furie, că se lasă manipulată, folosită, călcată în picioare;

  • neîncredere în sine, în valoarea sa, în meritele sale;

  • neîncredere că are dreptul să fie fericită;

  • frică și îngrijorare legate de ce s-ar putea întâmpla dacă… refuză sau dacă acceptă;

  • lipsa puterii de a decide ce e important pentru sine;

  • frustrare că nu poate face ce-și dorește, nu poate spune ce are pe suflet și de ce ar vrea să refuze;

  • neputință – se simte prins în cursă, în capcană, fără ieșire;

  • copleșire – că e prea mult ce are de rezolvat etc.

 

Toate aceste emoții îl afectează negativ și-l va face să sufere, simte că se sufocă, că nu are aer să respire, că parcă are o piatră de moară care-i apasă pe piept, că ceva din interiorul lui e pe cale să explodeze, și în final să se îmbolnăvească, sau să devină dependent de anumite substanțe pe care le consumă compulsiv (mâncare, ciocolată, alcool, droguri etc.).

Și amintește-ți, emoțiile se devoltă în spirală.

Dacă ai emoții care te afectează negativ și nu le vindeci atragi alte situații asemănătoare care te fac să te simți la fel de mizerabil sau chiar mai rău. Și cu cât lași situațiile nerezolvate, conflictele interioare să crească, cu atât se înrăutățesc lucrurile până ajung să te copleșească. În final ajungi să te îmbolnăvești.

Dacă în schimb găsești metoda prin care să-i spui celuilalt de ce îl refuzi, ce te face fericit și ce contează pentru tine, atunci, ești fericit și mulțumit, iar această fericire atrage alte situații care să te facă și mai mulțumit și mai recunoscător și mai fericit.

 

Să spui NU, nu înseamnă că ai ceva personal cu ceilalți

 

Se întâmplă uneori că cei care refuză, sau cei care sunt refuzați să creadă că „Are ceva cu mine!”

Se poate să refuzi persoana din fața ta doar pentru că nu o suporți.

Dar, foarte adesea, oamenii care refuză, se gândesc la ce e bine pentru ei.

Dacă cineva refuză să facă o acțiune pe care o soliciți, nu are nimic cu tine. Poate că este ocupată, sau poate că nu-i place acțiunea pe care trebuie să o întreprindă.

În loc să o iei în nume personal, gândește-te la motivele reale care te pot face să spui NU.

Iar aceste motive pot fi legate de valorile și principiile personale, de nivelul în care ești ocupat, de nevoile tale personale, de starea ta de bine. Nu are neapărat legătură cu celălalt.

Învață să te faci înțeles din acest punct de vedere.

Dacă te simți util ajutându-i pe alții, poți accepta anumite părți din ceea ce ți se propune, poți să negociezi cu tine și cu celălalt ce să accepți și ce să refuzi.

 

Cum pot să te eliberezi de incapacitatea de a refuza

 

Analizează, conștientizează ce simți. Ce emoții îți dezvoltă această incapacitate de a refuza.

Apoi, poți rezolva situația, apelând la o tehnică de eliberare emoțională, EFT personalizată pe problema pe care o ai.

Foarte probabil că o să ai de lucru pe fiecare aspect, emoție și convingere în parte, până te echilibrezi și ești ok să spui măcar odată, NU. După aceea, va fi mult mai simplu.

Poți să apelezi la o tehnică NLP și să te vizualizezi cum refuzi și explici, în mod calm, motivele pentru care o faci. Cel refuzat ar fi bine să înțeleagă că acel NU al tău e legat de sarcina pe care ți-o cere, de principiile tale, de cât ești de ocupat, nu de propria lui persoană. Vizualizează cum celălalt înțelege și tu te eliberezi și te simți foarte bine.

Si este foarte important ce emoții îți produce în organism, acțiunea de a refuza. Lucrează asupra lor, până acestea sunt de mulțumire, împlinire, satisfacție.

 

Dacă vrei detalii, te aștept la un seminar, la o întâlnire în particular să discutăm despre cum te poți elibera de neputința de a spune NU. Te invit să consulți cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! Aceasta este un ghid care te ajută să te redescoperi, să fii tu însuți, așa cum ți-ar plăcea, ca să fii fericit în relația cu tine și cu ceilalți.

 

Dacă acest material ți-a fost util, sau știi pe cineva căruia i-ar fi, fă un gest frumos și distribuie-l!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CE S-A ÎNTÂMPLAT CU PERFECȚIUNEA?

Zi de zi mă minunez câte lucruri extraordinare pot învăța de la un copil de câțiva ani. Al meu mai are puțin și face 3 ani.

Permanent își găsește ceva de făcut.

Își așează jucăriile, pe anumite categorii. Uneori le așează în șir îndian, alteori le aranjează în rând, una lângă alta.

După ce termină, vrea să-mi arate cum le-a ordonat și strigă:

-Mama! Uite! E perfect!

Iar eu, îi spun:

Da, mama! E perfect!

Apoi se învârte în jurul lor, le mai mută, se joacă cu unele dintre ele, pe altele le aruncă, sau le leagă și apoi, le așează altfel. Și din nou spune:

Uite, mama! E perfect!

Iar eu mă întreb cum pot fi, pentru un copil, lucrurile perfecte, iar pentru un adult, abia dacă sunt mulțumitoare?

Oricât am lucra noi adulții la un proiect, la ceea ce facem zilnic, parcă tot nu suntem mulțumiți. Și evident, permanent avem nevoie să schimbăm câte ceva.

La fel o face și copilul, doar că el are satisfacția că e perfect așa cum iese. De fiecare dată.

Probabil că îți spui, „Păi, dacă am considera că e perfect ceea ce facem și am fi foarte mulțumiți, n-am mai progresa, nu am mai dori să evoluăm.”

Ai perfectă dreptate. Evoluția și progresul societății s-a născut din nevoia de a fi din ce în ce mai bine.

Eu vreau să spun că, am putea învăța de la copii și, pentru moment, ceea ce facem să fie perfect. Să fim satisfăcuți, mulțumiți de roadele muncii noastre.

Pe parcurs ne pot veni și alte idei și putem îmbunătăți, putem face alte schimbări.

Și atunci, se naște o altă întrebare:

Dacă un copil vede că ceea ce face și cum procedează e perfect, ce se întâmplă pe traseu, de ajunge atât de nemulțumit?

 

Critică și nemulțumire

 

Pe măsură ce crește un copil întâlnește tot mai multe voci critice și tot mai multe persoane perfecționiste.

Și nu mă înțelege greșit! Să fii perfecționist, e bine pentru că te ajută să evoluezi.

Dar să duci perfecționismul la extrem și să nu accepți nicio greșeală, să vezi doar grșelile în tot ce faci sau ce fac alții, atunci nu mai e deloc bine. Te transformi într-o persoană acră, critică și chițibușară pe care toți o ocolesc.

Și copilul crește, ajunge la grădiniță, este pus să facă diferite activități, să zicem să deseneze și dacă a desenat puțin în exteriorul modelului, părintele sau educatorul începe:

Aaaa! Ia uite cum ai ieșit afară din chenar/ personaj. Nu trebuia să desenezi și aici.

Copilul învață că ceea ce face el nu mai e deloc perfect, pentru că este supus criticii.

Ajunge apoi la școală. Începe să scrie literele.

Și cum a greșit o literă, cum, haț, mama îi rupe pagina și îl pune să facă din nou, până arată perfect.

Pe măsură ce crește acel copil, a fost și comparat cu alții, care se descurcă perfect.

Și tot așa.

De la vârsta de copil în care tot ce face și ce spune este perfect, până la vârsta de adult, a și uitat ce înseamnă să spui și să simți că ceva E perfect!

 

Privind din exterior viața celorlalți pare perfectă

 

Pe când dădeam examenele de admitere la facultate, m-am confruntat cu această senzație. Învățasem și la examene scriam aproape continuu. Dar din când în când mai făceam niște pauze, să-mi adun ideile, să mă gândesc la o altă formulare. În acele scurte momente, când mă uitam în jur la cei din sală, îi vedeam pe toți că scriu. Numai eu nu. Și aveam așa un soi de complex, „vai de mine, toată lumea scrie, numai eu stau degeaba!”

Ce legătură are această întâmplare cu subpunctul pe care ți-l propun să-l citești?

Când ai o provocare și ești implicat în rezolvarea ei trup și suflet și te consumi emoțional ți se pare că ceea ce te provoacă este de fapt o problemă enormă. Și nu știi cum să ieși din ea.

Sentimentul acesta este accentuat de faptul că dacă privești la cei din jur (care ori nu se plâng, ori nu au provocări în acel moment), ai impresia că viața lor este perfectă. Doar a ta nu este.

Adevărul este că fiecare om are perioade mai dificile și mai fericite în viață. Evenimentele au o anumită ciclicitate pe parcursul anilor noștri.

Dar dacă te detașezi de ceea ce ți se întâmplă, s-ar putea să vezi că și cei care aparent au o viață perfectă s-ar putea să aibă provocări mai mari decât ale tale.

Viața este perfectibilă și căutăm permanent să o facem tot mai bună, mai frumoasă, mai arătoasă etc.

 

Cine / ce este perfect?

 

Probabil că îți spui, Nimeni nu e perfect.

Și cred că ai dreptate. Nimeni dintre ființele vii, de pe pământ nu e perfectă.

Doar Iisus Hristos a fost un om perfect, fără pată.

Dar nici el n-a fost „văzut/ perceput” perfect de alții. Altminteri nu-l mai răstigneau.

Sau, poate că motivul pentru care l-au spânzurat pe Cruce pe Iisus Hristos a fost tocmai acela că era văzut perfect și ei erau conștienți că nu ar putea să ajungă vreodată atât de perfecți și fără pată ca El.

Dar cred că fiecare om cât trăiește se perfecționează și se transformă. Ori devine mai bun, ori nu.

Cât despre operele oamenilor, fiecare dintre noi știe că orice facem, poate fi făcut și mai bine, și mai ușor, și mai simplu, și mai….

 

Invidia

 

Pe măsură ce înveți să-i vezi pe ceilalți ca având o viață roz, perfectă din toate punctele de vedere, iar a ta nu este, începi să îi admiri. Și spui:

„Aș vrea să fiu și eu ca X, să fiu așa și pe dincolo!”

Și începi să te străduiești să faci eforturi să fii ca X.

Și nu reușești. Pentru că:

  1. Ești o persoană unică și ai propriile haruri și talente. Arăți ca o moștenire a părinților tăi, a strămoșilor tăi și oricât ai încerca, nu poți să fii exact ca persoana pe care o admiri.
  2. Acea persoană evoluează și ea diferit. Și cu cât te străduiești să ajungi ca ea, cu atât s-ar putea să crească și distanța, mai ales dacă ea este într-un proces accelerat de schimbare.

 

Și atunci, pentru că persoana perfectă pe care o admiri, nu este atât de ușor de atins, admirația ți se schimbă.

Începi să spui: „Ce-are ea și eu nu am?” „De ce trebuie s-o admire toată lumea pe ea?”, „Cum se face că ei îi reușește totul perfect, iar eu parcă oricât m-aș strădui, îmi ies doar pe dos?” etc.

 

Sentimentele tale devin de invidie.

În momentul în care simți invidie, simți nevoia să-l sabotezi pe cel pe care-l admirai, ca să ajungă la același nivel cu tine.

Cred că exact așa a fost și în cazul lui Iisus Hristos.

Perfecțiunea lui îi supăra pe alții care voiau să o atingă foarte ușor.

Și au început să se supere atât de tare, până i-au căutat nod în papură și L-au răstignit.

 

Și atunci ce facem?

Dacă nu suntem perfecți, nu facem lucruri perfecte, înseamnă că doar ne cramponăm de acest aspect? Înseamnă că doar acceptăm că alții pot fi mai fericiți decât noi? Că doar trebuie să-i văd pe alții perfecți, în timp ce pe mine mă văd plin de hibe?

Nu.

Putem să schimbăm povestea vieții tale și poți fi pe deplin mulțumit de ceea ce faci și simți zi de zi.

Să începi să ai sentimentul că chiar dacă nu ești perfect, ești o persoană meritorie, că Dumnezeu te iubește oricum, pentru că este Creatorul tău.

Cum?

Schimbănd ceea ce ți s-a spus și cum te-a afectat în copilărie.

Sentimentul de imperfecțiune și că alții sunt mai buni, mai valoroși, mai perfecți decât tine vine din comparațiile și criticile din copilărie.

Despre comparații și cum te afetează ele am scris aici , cum te poti elibera de aceste comparatii am scris aici și am vorbit într-o emisiune TV aici.

 

Dacă vrei și alte soluții, te pot învăța cum să te eliberezi de aceste convingeri.

Eu lucrez cu tehnicile: EFT, NLP, Afirmații și Ho’oponopono.

Dacă ești interesat poți fie să participi la unul din seminariile gratuite prin care îi învăț pe oameni cum să se Elibereze de rănile din trecut și să redescopere fericirea! Fie poți achiziționa cartea cu acelați titlu și îți rezolvi pe îndelete, în ritmul tău toate rănile și problemele pe care le ai.

 

Dacă ți-a plăcut acest material, fă un bine și pentru prietenii tăi și dă share! Mulțumesc!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CE ZI MINUNATĂ!!!

Dacă nu îți stabilești și nu îți alegi singur provocări în viață, ți le va da viața, și s-ar putea să nu-ți placă. Așa că alege-ți singur provocările!”

Florin Păsat

Cu ceva timp în urmă îți spuneam într-un articol că modul în care te duci la culcare seara, îți afectează ziua următoare.

Și e perfect adevărat.

Dacă seara mergi la culcare cu sentimente negative, de neputință, de furie, de coleșire, dimineața nu doar că sunt tot acolo, dar sunt duble. Și cu fiecare seară în care te duci la culcare cu emoții negative îți crești șansele să ai o zi, o săptămână, o lună, un an, o viață de mizerie.

Pentru că în fiecare seară faci alegeri.

Dar dacă acea alegere este să vezi cât de bine ți-au ieșit până la urmă toate, s-ar putea ca în locul unui sentiment de nemulțumire, de copleșire să mergi la culcare cu un zâmbet pe buze, cu bucurie că chiar dacă a fost mai dificil, până la urmă lucrurile s-au rezolvat și s-au aranjat într-un mod minunat.
Unul dintre aspectele prin care poți învăța să fii mai fericit și să-ți faci viața mai frumoasă este acela de a vedea partea bună a lucrurilor.

Când te-ai uitat ultima dată la Mickey Mouse?

„Cheia fericirii și a sănătății mintale este felul în care alegem să reacționăm la probleme, în loc să încercăm să le evităm.”

Dr. Robert Anthony

Aud adesea în jurul meu persoane care se plâng că au avut o zi grea sau chiar groaznică și apoi încep să înșire toate lucrurile de care au fost nevoiți să se ocupe, tot ce le-a mers pe dos și cât „s-au chinuit” să le REZOLVE și așa mai departe.

Ce le scapă?

Tocmai faptul că multe dintre acele provocări au fost, de fapt, depășite. Au trecut cu bine peste ele.

O lecție extraordinară în desenul animat Mickey Mouse este că indiferent câte provocări au de trecut, la final el spune plin de bucurie și entuziasm: „Ce zi minunată!” apoi începe să enumere provocările pe care le-au avut și ce strategii au folosit ca să le depășească.

Sper că ai sesizat diferența.

Și unii și alții spun ce provocări au avut și cum au procedat să reușească. Doar că ceea ce aud adesea în jur sunt plângeri și ce ne învață Mickey Mouse este să fim bucuroși că până la urmă totul s-a rezolvat.

Probabil că îți spui, bine, dar acelea nu sunt probleme reale. Sunt imaginare. Stai să vezi cu ce mă confrunt eu în fiecare zi.

De fapt nu problema sau provocarea contează și modul și atitudinea cu care le privești și le depășești.

„Această ardoare și această nevoie imperioasă de a rezolva problemele ne blochează accesul la soluțiile eficiente și de durată.”

Dr. Robert Anthony

Dacă ai impresia că viața este grea și ai parte doar de probleme, n-o să scapi niciodată de ele.
Și de fapt, să ai probleme este un semn clar că ești VIU. Doar cei care sunt adormiți, plecați dintre cei ce locuiesc și se mișcă pe suprafața pământului, care se află la 2 metri îngropați în pământ, au scăpat de toate problemele.

Să ai probleme este un semn clar că trăiești și poți să faci ceva în privința lor.

Să încerci să le ții piept, să le reziști, le fac să vină cu și mai multă forță spre tine.

Ca o metaforă, imaginează-ți aceste probleme ca un berbece care lovește zidul unei cetăți rezistente. Dacă cetatea nu se sparge, acel berbece, aparent se întoarce pentru a lovi cu și mai multă forță. În final va birui berbecele.

Dar dacă, îi dai voie să intre, va înceta să lovească.

Dacă accepți faptul că atât cât ești ființă vie, o să ai probleme sau provocări și le dai voie în viața ta, ai puterea să le modifici. Pentru că ceea ce schimbi mai întâi este atitudinea ta și modul în care le percepi.

„De fiecare dată când ni se întâmplă un lucru, acela era momentul în care trebuia să se întâmple, pur și simplu pentru că se întâmplă.”

Dr. Robert Anthony

De ce refuză oamenii să vadă provocările ca pe binecuvântări și se tot plâng de tot ce li se întâmplă?

În primul și în primul rând acestea sunt niște setări în mintea lor. Au observat în trecut că dacă se plâng, primesc atenție.

În al doilea rând au o gândire fatalistă, focusată pe tot ce e negativ. Au impresia că viața, Universul au ceva împotriva lor.

Acest tip de gândire și setările mentale îi fac să aibă tipare de comportament și oricât își doresc să schimbe ceva din punct de vedere conștient, la nivel subconștient acestea sunt atât de bine înfiletate în toată ființa lor încât se simt prinși în capcană. Nu pot scăpa, cel puțin nu fără ajutor.

Cine și cum îi poate ajuta?
Ce e de făcut?

Ca să schimbi tipare de comportament e nevoie să schimbi convingeri. Care nu se lasă „învinse” prea ușor. Ai nevoie să intervii asupra lor direct în subconștient și să le modifici acolo.

Și cum faci asta?

Cu ajutorul tehnicilor de eliberare emoțională, a tehnicilor NLP cu care lucrez la workshop, a tehnicii Ho’oponopono și nu numai.

Dacă ești interesat să afli și să înveți aceste tehnici, te invit să participi la workshopul de sâmbătă 22 Aprilie de la Galați, ca să schimbi programele vechi din viața ta, care te incomodează. Detalii, aici.

După ce parcurgi aceste tehnici o să ajungi să vezi frumusețea din viața ta, în tot ce ți se întâmplă, astfel încât să nu te mai plângi de tot ce apare în viața ta și să te minunezi ca Mickey Mouse și să spui: „Ce zi minunată!”

Aceste tehnici le găsești și în cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! pe care am lansat-o în octombrie 2016.
Comandă această carte până pe data de 22 aprilie 1017 și o poți achiziționa la prețul de 30 de lei (-20% reducere).
Dar dacă ești interesat de promoții suplimentare, poți să beneficiezi de ele dacă alegi să achiziționezi cele două cărți pe care le-am scris. Pentru detalii, accesează linkul.

Cu drag,
Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

LA MULȚI ANI!

Pe data de 14 aprilie 2014, blogul http://fanautodidact.ro se năștea.

Mai sunt câteva zile și se împlinesc trei ani de când a primit numele la firma de hosting.

În tot acest timp am scris și publicat aproape 200 de articole, am început să susțin seminarii și workshopuri pe o temă dificilă și care sună, poate, ușor pompoasă, FERICIREA.

Dar nu e deloc dificilă sau pompoasă. Pentru că fiecare om are ca rațiune de a fi nevoia de a fi cât mai fericit cu sine, cu ceilalți și cu tot ce-l împlinește.

Anul trecut, prin octombrie am lansat și cartea cu același nume.

In săptămâna care a trecut, am avut o altă lansare la Biblioteca V.A. Urechia din Galați. Am re-editat și publicat a doua ediție a unei cărți care a apărut în 2010, Guru și Ciocârlia.

poza preluata de pe pagina Bibliotecii V.A. Urechia Galati

Chiar dacă este o povestire fantastică pentru copii, sau o poveste de dragoste pentru adolescenți, poate fi și o metaforă pentru adulți.

Pentru toți cei care privesc viața din perspectiva imposibilității.

Sunt multe persoane care se află în impas și cred că este cel mai dificil test de viață pe care-l au de trecut.

Chiar dacă este o carte, născută dintr-un coșmar de noapte, cu personaje imaginare, oferă o situație imposibil de depășit. Personajul principal a fost transformat în broască râioasă și nu e nevoie de sărutul vreunei prințese ca să redevină om, ci e nevoie de toată lucrarea naturii ca să se întâmple asta.

Uneori și viața noastră e la fel. E nevoie să ne susțină și să ne împlinească visurile, Dumnezeu cu tot Universul.

Avem impresia că viața noastră seamănă cu diferite situații pe care le-am văzut în filme, sau le-am citit în cărți, dar ieșirea din acele împrejurări dificile te ia prin surprindere. Nu seamănă nici cu ce vezi în filme și nici cu ce citești.

Viața ta e unică. Provocările tale sunt unice și nimeni nu le trăiește așa cum le trăiețti tu. Nimeni nu poate avea pretenția să spună că știe ce simți pentru că asta este o minciună.

Cineva îți poate spune, totuși, că altcineva a trecut printr-o situație similară și să îți ofere soluția.

Altcineva îți poate oferi o poveste, în care te regăsești din anumite puncte de vedere.

Uneori, citind o carte care nu are legătură directă cu ce te interesează, cu problema pe care o ai, s-ar putea să găsești o idee care să te salveze.

Si, pentru că ne pregătim de sărbătoare, atât cea a Sf. Paști, cât și cea a trei ani de existență a blogului, îți ofer șansa să poți beneficia de aceste două cărți la reduce. Au reducere dacă vrei să le cumperi separat, și au reducere suplimentară ca pachet.

Poți să oferi un cadou de Paște copiilor tăi adolescenți, cartea Guru și Ciocârlia, în timp ce pentru tine cumperi cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Merită și copiii tăi o poveste fantastică ca să se recreeze în vacanță și meriți și tu o carte ca să te eliberezi de tot ce te deranjează.

Sau le poți cumpăra pe ambele pentru tine. Ești liber să alegi.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

DE UNDE VINE TEAMA DE ABANDON ȘI CUM SĂ TE ELIBEREZI DE EA?

Georgiana este singură acasă. Se ocupă cu activitățile ei zilnice.

Soțul ei a plecat cu niște treburi prin oraș și i-a spus că se întoarce repede.

Dar iată că a trecut o bună bucată de timp și el nu mai vine.

Încearcă să-l sune, dar intră în căsuța vocală.

Detestă modul în care se simte.

Are impresia că soțul a abandonat-o, că a uitat de ea.

Nu înțelege de ce are acest sentiment.

Ori că se ocupă de sarcinile ei, ori că încearcă să facă altceva care să-i țină mintea ocupată, gândul îi fuge înapoi la soțul ei care i-a spus că vine repede și se lasă așteptat.

Se înfurie. Are sentimentul că orice altceva este mai important pentru soțul ei, numai ea nu este.

-Ce poate fi atât de important? se întreabă. Oare cum poate să plece și să mă lase așa? Sigur nu mă iubește! Altminteri s-ar gândi la modul în care mă face să mă simt.

Ca să se mai liniștească, o sună pe Ioana. Îi povestește ce s-a întâmplat și cum se simte. Apoi adaugă:

-Așa mă simt de fiecare dată când pleacă, îmi spune că vine repede și durează ore întregi până ajunge acasă. Simt că nu mai suport. Pe de o parte știu că este complet lipsit de logică să mă simt așa, dar pe de altă parte, nu mă pot stăpâni. Și nu știu ce să fac.

-Uite, eu ]ți propun să abordezi un alt punct de vedere.

-Ascult. Cum altfel aș putea să privesc această teamă că nu-i pasă de mine?

-Imaginează-ți că ești în locul lui. Ai plecat cu o anumită treabă. Care sunt gândurile tale cât timp ești plecat? Te gândești să rezolvi situația pentru care ai plecat de acasă, să faci cumpărăturile necesare, sau te gândești ca partenerul de viață să nu se simtă abandonat?

-Uffff! Ai dreptate! M-aș gândi la treaba pentru care am plecat să o rezolv. Dar cum aș putea să scap de această senzație de teamă? Pentru că am impresia că oricât de logic aș gândi, parcă tot nu mă ajută să mă simt diferit.

-Să te pui în pielea celuilalt te poate ajuta chiar foarte mult. Nu mai percepi situația doar din punctul tău de vedere, ca și când ai fi abandonată, te-ai gândi la modul în care ai proceda atunci când ai tu de rezolvat ceva. Asta este o modalitate NLP prin care să poți schimba percepția. Dar, te-ai gândit să faci EFT, să vezi ce se ascunde acolo?

-Sincer, nu.

-Vrei să lucrăm împreună?

-Sigur că da. Mi-ar prinde bine.

-Ok.

Ioana îi pune niște întrebări care să o ajute pe Georgiana să facă tehnica cu mai mult succes.

-Ce intensitate are acest sentiment de abandon? Dacă ar fi să-i dai o notă, de la 1 la 10, cât de puternic este acest sentiment?

-Destul de puternic. Cred că este de 8 spre 9.

-Ok. Unde și cum îl simți în corp?

Georgiana spune că îl simte ca o greutate interioară, ca o presiune vagă, dispersată peste tot, ca și când ar fi o pânză de paianjen împrăștiată prin toată ființa ei, care o ține. Și nu-i dă voie să respire.

-Începem să lucrăm cu tehnica. În timp ce tapotăm punctele de meridian, fii te rog atentă la gândurile și amintirile care apar în mintea ta.

-Ok.

-Tapotăm Punctul Karată și spunem: Chiar dacă am acest sentiment de abandon, că soțul a plecat și nu-i pasă de mine, ca și când nu aș fi importantă, ca și când nu m-ar iubi, nu i-ar păsa de mine, mă iubesc și mă accept așa cum sunt.

Repetă această frază de trei ori pe punctul karată, apoi trec la fiecare dintre celelalte puncte de pe corp.

(Dacă dorești să obții un model de tehnică EFT și punctele pe care le folosim pentru eliberare, găsești aici.)

La un moment dat, Gergiana exclamă:

-Oh, my God!

-Ce este?

-M-am văzut pe când eram copil, aveam 2-3 ani. Eram la vecina în curte. Mama a plecat de acasă, cu diferite treburi și nu m-a putut lua. Așa că m-a lăsat la vecina. Eu sunt foarte neliniștită, plâng, sunt tristă și am impresia că mama nu mai vine odată. Că m-a abandonat și a uitat de mine. Vecina tot încearcă să mă liniștească, îmi spune că mama vine repede, dar pentru mine, repede, deja a trecut.

-Ok. Cât de des s-a întâmplat acest lucru? A fost doar un singur episod, sau te-a lăsat de mai multe ori?

-A fost mai des.

-Hai să lucrăm pe această amintire.

La sfârșitul exercițiului EFT, Ioana o întreabă:

-Ei, cum te simți acum? Cum mai percepi această senzație că ai fost abandonată, că soțul a uitat de tine și că nu te iubește?

-Mult redusă. Mă simt mult mai bine! Mulțumesc, Ioana!

-Cu mare plăcere!

Cele două prietene își iau la revedere.

*

Nu ştiu cum eşti tu, dar dacă ţi s-a întâmplat ca adult să te simţi abandonat /ă, atunci ar fi bine să te gândeşti când ai simţit pentru prima dată acest sentiment.

Pentru că acum ca adult, nu are logică să te simţi abandonat /ă. Eşti persoană matură, cu siguranţă te poţi descurca să faci foarte multe lucruri. Chiar dacă persoana iubită nu este lângă tine să te sprijine sau să te ajute.

Şi totuşi, dacă ai un sentiment că eşti abandonată, dacă ai această teamă, verifică în ce perioadă a vieţii ai simţit asta pentru prima dată.

Această emoţie de acum, este emoţia nerezolvată a copilului care s-a temut că mama /tata îl părăseşte.

Unele persoane se tem să fie abandonate pentru că, atunci când era copil:

  • Mama l-a lăsat în grija unei vecine, rude cât timp s-a dus să rezolve nişte situaţii, să facă cumpărături și i se spune că Mama vine repede.

Probabil îți spui, că fiecare dintre noi am fost la un moemnt dat lăsat la vecini, la grădiniță și totuși nu suferim cu toții de teamă că vom fi abandonați.

Ai perfectă dreptate!

Ceea ce-l rănește pe un copil este minciuna care i se spune prin cuvintele: Mama vine REPEDE.

Acum, ca să înțelegi ce vreau să spun, o să te invit să faci o călătorie în trecut, în mintea unui copil de 2-3 ani. Cu siguranță, un astfel de copil nu are noțiunea timpului așa cum o avem noi adulții în minute și ore. Dar cu siguranță are noțiune despre ce înseamnă repede.

Un copil face diferența de timp între mama se duce cu gunoiul și vine repede și după circa cinci minute mama intră înapoi în casă și mama se duce la serviciu și vine repede. Oricât de repede ar veni mama de la serviciu, tot e mult mai mult decât știe copilul că înseamnă acel repede.

Și da, intenția persoanei care-i spune copilului că Mama vine repede este bună. Vrea să-l liniștească pe copilul care plânge după mama. Vrea să-i distragă atenția de la durerea lui. Însă, după un timp, după ce copilul realizează că acel repede a trecut, începe să se simtă păcălit și abandonat.

  • Mama l-a dus departe (bunici, alte rude) pentru câteva zile, cât timp l-a înţărcat de la sân. Și foarte probabil că i s-a repetat iarăși că mama vine repede! Cu cât i s-a repetat mai mult, cu atât copilul s-a simțit rănit și abandonat mai tare.
  • Mama l-a ameninţat că dacă nu este cuminte / ascultător îl părăseşte, îl lasă pe stradă, îl dă la străini, la ţigani.
  • Părinţii au divorţat şi copilul a rămas cu senzaţia că acel părinte pe care nu-l mai vede, l-a părăsit, că nu-l mai iubeşte. Copilul nu ştie adevăratul motiv pentru care părinţii s-au despărţit, dar el se simte vinovat, că el, copilul, e rău şi părintele respectiv nu-l mai iubeşte. Astfel încât, în timp, ca adult, se simte ameninţat să nu fie părăsit de persoana pe care o iubeşte.
  • Unul din părinţi a decedat şi copilul nu înţelege de ce s-a întâmplat ca acel părinte să-l părăsească tocmai atunci când simţea că are cea mai mare nevoie de ea /el.

 

Evident, motivele pot fi foarte diverse, şi să difere de la o persoană la alta. Şi s-ar putea să fie chiar mai complexe, sau mai simple, în funcţie de câţi factori, de câte situaţii s-au combinat în timp până la momentul prezent.

Sau de câte ori s-a repetat acest sentiment, sau evenimentele care le-au dat naştere.

Cu cât sunt mai dese situaţiile, cu cât sunt mai mulţi factori care s-au combinat, cu atât sentimentul poate fi mai puternic şi mai complex.

 

Dar această teamă de abandon poate fi rezolvată cu o tehnică de eliberare emoţională. Fie că este o teamă vagă, sau foarte puternică, fie că are o singură amintire mai mult sau mai puţin clară, că este simplă sau complicată, are rezolvare.

 

Probabil că te întrebi cum te poți elibera efectiv de o astfel de teamă.

Dacă nu știi să lucrezi singur cu EFT, te pot invita la un workshop pe care îl susțin pe data de 22 aprilie la Galați, de la ora 9 la 15.

Este un workshop orientat spre eliberarea de răni, de temeri care nu au logică, pe care nu le poți controla; te poți elibera de stres, de furie, de vinovăție.

Cea de-a doua parte a workshopului este orientată spre dublarea încrederii în sine, depășirea propriilor blocaje, atingerea potențialului și a obiectivelor proprii.

Folosim tehnici de eliberare emoțională EFT, și NLP.

Și nu numai.

Începând cu luna ianuarie 2017 sunt Practician acreditat de Ho’oponopono.

Așa că te învăț cum să folosești și această tehnică pentru a te elibera de toate rănile din trecutul tău.

 

Dar dacă sunt din alt oraș și nu pot ajunge la workshop?

Ca alternative îți propun să:

  1. Achiziționezi cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! În anexa cărții am câteva sugestii de tehnici pe care le-am folosit și te pot ajuta. Pentru că în luna aprilie se împlinesc 3 ani de la deschiderea blogului, până la Paște poți achiziționa cartea la prețul de 30 de lei (-20% reducere) – chiar dacă prețul nu este încă actualizat pe pagina cărții.
  2. Mă poți contacta și putem lucra într-o ședință video personalizată, orientată strict pe nevoia ta și pe modul în care te simți.

 

Dacă ți-a plăcut acest articol, Sheruiește-l, te rog, ca să se folosească și alții!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

TEHNICILE ASTEA DE ELIBERARE CHIAR FUNCȚIONEAZĂ?

La seminariile anterioare și la diferite postări pe facebook am primit întrebări de genul: „Tehnicile astea chiar funcționează, chiar te ajută să te eliberezi de rănile din trecut?

Unele persoane sunt genul care simt nevoia să-ți arunce în față că pe ele nimic nu le poate ajuta să se elibereze și să fie fericite.

La un seminar o doamnă a ținut să-mi povestească, că ea folosește aceste tehnici cu care eu lucrez și le prezint la workshop și nu au funcționat în cazul ei. Avea o teamă de câini și a crezut că a rezolvat-o, a folosit EFT și Ho’oponopono. Dar după un timp, când a fost din nou înconjurată de câini, teama ei a revenit. Întrebarea ei de bază era: „Vrei să ne vorbești și despre alte tehnici, că pe acestea le-am aplicat deja și nu m-au ajutat.”

Evident, că la aceste remarci simt nevoia să răspund în felul următor:

 

”Dacă tu crezi că poți sau că nu poți, ai dreptate, oricum.”

Cam așa sunau cuvintele lui Henri Ford.

Aceste cuvinte se aplică și pentru rănile tale din trecut și pentru funcționarea tehnicilor de eliberare emoțională.

Unii oameni cred că pentru ceea ce trăiesc ei nu mai există salvare, nu se mai poate face nimic.

Sunt persoane care ori nu mai cred că se poate, ori sunt atașate emoțional de nevoia de rană și durere în viața lor.

Cum adică sunt atașate emoțional?

Adică sunt aproape dependente.

Dependente de ce?

De nevoia de a suferi.

Probabil că te întrebi, Cine e atât de stupid încât să-și dorească să sufere?

Conștient? Foarte puțini. La nivel subconștient, mulți oameni au o dependență de ceva care-i face să sufere. Dar au și o anumită satisfacție personală și ascunsă.

Pentru astfel de persoane suferința, durerea pentru a se schimba este mai mare decât suferința pe care le-o provoacă rănile de care suferă.

Prin urmare, acest gen de persoane va spune întotdeauna că nu crede că se poate elibera de rănile din trecut.

Pe de altă parte, cei care vor cu adevărat să se elibereze, care s-au săturat să sufere, pentru ei nu mai există bariere.

Lor li se potrivește un citat din biblie care spune:

Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește.(Filipeni 4:13)

 

Disciplina aduce rezultate și atunci când nu crezi

 

Trebuie să încep printr-o mărturisire. În urmă cu aproape doi ani când am aflat de EFT am început să folosesc tehnica, aveam o nevoie mare să fiu disciplinată și să lucrez ca să-mi ating obiectivele. În schimb mă uitam la filme de dimineață până seara, fără să fiu capabilă să mă opresc. Singurele pauze pe care le făceam erau cele de dat mâncare băiatului. După care mă acuzam că iar a mai trecut o zi și mi-am petrecut-o uitându-mă doar la filme.

Mai mult decât atât, foloseam tehnica pentru nevoia de disciplină, dar aveam tendința să gândesc: ”Pe mine nu mă ajută nicio tehnică. Degeaba le fac.”

Dar în ciuda a ceea ce gândeam, foloseam zilnic tehnica. Probabil că în mintea mea rula o convingere – fac această tehnică doar ca să dobvedesc că pe mine nu mă ajută nimic.

Ei bine, în final am ajuns să înțeleg tehnica lucrând cu ea zilnic și să văd rezultate concrete în viața mea.

Am devenit disciplinată?

Gândește-te că lucrez de aproape doi ani cu aceasta și de un an de zile la modul intensiv. Adică zilnic pentru 2-3 situații de viață care apar peste zi.

Si cum spunea Jeff Keller în cartea Pregătit pentru succes, atunci când aplici disciplina într-o singură arie din viața ta, apar rezultate în toate domeniile de viață.

Totul se schimbă cu puțină disciplină care nu durează decât 5-10 minute pe zi.

În plus, dacă lucrezi ocazional cu una din tehnicile de eliberare și te aștepți că gata nu mai ai nicio problemă, te-ai eliberat odată pentru totdeauna, te înșeli.

E ca și când te-ai gândi că dacă îți faci baie odată pe an, miroși frumos tot anul.

Ca și baia pentru corp, ca și rugăciunea pentru suflet, ai nevoie să lucrezi și să speli zilnic ceea ce apare la nivel emoțional și energetic.

 

Lucrurile sunt mult mai profunde decât îți imaginezi

 

La unele persoane rezultatele apar mai repede, la altele apar cu întârziere și după o lungă perioadă de realizarea a exercițiilor de eliberare.

De ce?

Pentru că fiecare are răni mai mult sau mai puțin profunde.

Unii au avut parte de traume mari, alții de traume mai mici dar repetate pe tot parcursul vieții și care s-ar putea să le depășească pe cele mari, dar rare.

Alții s-au confruntat ocazional cu niște situații mai mult sau mai puțin dureroase.

Evident, foarte mult contează și modul în care persoana a perceput toate acele situații de viață și cum a internalizat totul.

Dacă a pus prea mult la inimă aceste situații dureroase, atunci a suferit foarte mult, dacă a trecut mai ușor peste ele, atunci și suferința a fost mai mică.

Legat de situațiile în care „nu funcționează”, lucrurile sunt cu mult mai profunde.

De exemplu, în cursul de Ho’oponopono am aflat că amintirile noastre sunt ca un iceberg. Doar o mică parte din ele ies la suprafață.

Și pentru o singură amintire care iese la nivelul conștientului, există cel puțin un milion de date, de informații care sunt ascunse adânc în subconștient.

Dacă vrei să le cureți, da, te concentrezi pe ceea ce ești conștient la suprafață, dar trebuie să iei în calcul că ai nevoie să cureți tot ”filonul cu un milion de informații dureroase”. Și câteodată ia mai mult timp să curățăm totul în profunzime.

Asta înseamnă că ai nevoie de răbdare și înțelegere, acceptare de sine și iubire multă.

 

Avem tendința să migrăm către tot ce e nou

 

Trăim în era fast-foodului, a conexiunilor rapide deinternet și a pozelor instant.

Ne așteptăm ca și fericirea noastră să o recăpătăm instant.

Uneori, așa cum am spus mai sus, dacă situația dureroasă se întinde pe o perioadă îndelungată de timp, atunci avem mai mult de lucru la ea. Va fi nevoie de un timp mai îndelungat până să vedem rezultate.

Iar dacă nu apar atât de repede (pe cât ni s-a promis, în anumite situații) avem tendința să căutăm altă soluție.

Uneori m-am surprins și pe mine cât de ușor caut alte și alte soluții, deși nu am avut suficient timp să folosesc una dintre ele.

Și mulți sunt în căutarea altei metode noi și revoluționare care să aducă rezultate instant.

Mulți caută metoda perfectă care să aducă rezultate la minut.

Refuză să accepte că rănile lor sunt atât de profunde că poate au mai mult de lucru și migrează la altă soluție.

Apoi la alta și la alta și tot așa.

Iar pentru faptul că nu au suficientă răbdare să testeze un timp suficient de îndelungat, zilnic o singură soluție, atunci s-ar putea să tragă concluzia că „pentru mine nu funcționează acetse tehnici”.

 

De ce ți-am vorbit despre aceste tehnici și modul lor de funcționare?

Pentru că mâine, la Galați susțin din nou seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Unde? În cabinetul Santamia în Stația din Țiglina I (spatele stației, ca să fiu mai aexactă)

Despre ce vorbesc?

Despre suferințele din viața ta. Și cum poți să te eliberezi.

Vino să afli!

Dacă ți-a plăcut acest articol, dacă știi și pe alții care cred că nu mai există speranță sau strategii de lucru ca să se elibereze și să fie fericiți, atunci dă un share acestui articol.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

MĂ MĂNÂNCĂ PIELEA, DA’ N-AM RÂIE!

Se întâmpla în urmă cu câţiva ani. Eram adunaţi mai mulţi colegi şi colege într-o sală de clasă şi aşteptam să înceapă un consiliu la nivel de şcoală, când o aud pe una din colege spunând, „Mă mănâncă pielea, da’ n-am râie!

M-am gândit o bună perioadă la această replică. De ce a spus-o, ce semnificaţie avea?

Pentru că de-a lungul timpului am fost bombardaţi cu atâta informaţie, de multe ori ştiinţifică, am ajuns să uităm noţiunile elementare.

Erau vremuri, în care orice persoană ştia să descifreze limbajul trupului altei persoane.

În prezent, dacă începi să te scarpini, şi dai semne că te mănâncă pielea sau capul, oamenii încep să se uite la tine suspect. Eşti imediat arătat cu degetul că s-ar putea să ai râie.

Presiunea socială și sentimentul de rușine de ce o să spună lumea sunt la cote maxime. Mulți își fac tot felul de idei, mai mult sau mai puţin corecte, își dau cu presupusul despre adevăratul motiv care determină mâncărimea de piele.

Şi este foarte uşor să-ţi faci în minte scenarii care mai de care mai sumbre, să mergi la medic, să apelezi la tratamente pentru tratarea scabiei şi aşa mai departe.

Dar dacă nu e vorba de râie, sau păduchi sau orice altă boală de piele?

Dacă citești pe diferite site-uri care tratează problema scabiei şi a scărpinatului afli că sunt persoane care au „suferit de mâncărimi de piele” ani de zile.

Una spunea că pe toată durata studenţiei, ori de câte ori se urca în tren „lua” scabie. Culmea este că niciuna dintre colegele ei de cameră nu se îmbolnăveau de râia pe care o lua ea.

Altcineva povestea că s-a chinuit un an de zile şi nu s-a vindecat cu niciunul din tratamentele pe care le primea de la medic.

Dar dacă pentru a trata adevărata problemă, aveau nevoie de ajutor din altă parte?

De multe ori, problema respectivă nu este una reală, ci doar o percepţie, doar un pitic pe creier, în mintea noastră. Sau o convingere foarte puternică.

 

De ce te mănâncă pielea?

 

Adică ce motive poate avea o persoană să aibă mâncărimi de piele sau de cap?

Uneori mâncărimile de piele pot fi cauzate de vreo alergie, intoxicaţie alimentară, de conţinutul de clor din apa de la robinet, alteori de înţepături de insecte, sau de ce nu, de creşterea părului, sau chiar de la transpiraţie.

Dar sunt multe situaţii în care o mâncărime de piele sau de cap să nu aibă legătură cu niciuna dintre aceste cauze, ci cu limbajul trupului. Cu semnale pe care le scoate la suprafaţă subconştientul unei persoane.

În urmă cu vreo 4 ani, o traineriţă ne-a recomandat la un curs, serialul Lie to me pentru a învăţa câte ceva despre limbajul trupului. Fiind pasionată de filme, l-am şi căutat şi am început să-l urmăresc.

Chiar în episodul pilot, un adolescent este acuzat şi închis preventiv, ca fiind suspect de uciderea unei profesoare de la liceul unde studia. Numai că în afară de poliţia locală, în investigaţia cazului s-au mai implicat şi nişte specialişti în decodarea limbajului trupului.

La început, investigaţiile lor nu ajungeau nicăieri. Până când, tatăl acelui adolescent are o reacţie non-verbală la o întrebare. Se scarpină pe braţ. Şi acea reacţie, i-a ajutat pe aceşti specialişti ce investigau, să afle ce îl deranja pe tatăl băiatului şi ce l-a făcut, practic, pe băiat să devină suspect.

După ce-am văzut acel serial, am început să caut şi cărţi şi să mă documentez mai detaliat pe tema limbajului trupului. Am aflat că multe din semnele pe care le transmite corpul nostru spun multe despre gândurile pe care le avem şi despre emoţiile prin care trecem.

Aşa că aş putea să-ţi spun acum  câteva motive, pentru care pot apărea mâncărimi de piele.

 

Pentru început, să mă întorc la titlul articolului, la acea replică a colegei mele care m-a frământat ceva vreme.

Eram într-o stare de aşteptare.

Dacă eşti o persoană calmă, relaxată şi flegmatică, s-ar putea să nu ai probleme să aştepţi răbdător fără să faci nimic, până începe o şedinţă.

Dar dacă eşti o persoană colerică, obişnuită să aibă activitate, chiar şi când stă, faptul că trebuie să aştepţi s-ar putea să te irite.

Practic, subconştientul colegei mele s-ar putea să-i fi spus Ce plictiseală! Nu mai începe odată, şi să se termine mai repede, ca să plec acasă! Dar subconştientul s-a manifestat sub forma unei mâncărimi de piele.

Sau, poate ca şi acea studentă, de care vorbeam mai sus, ai o reacţie de mâncărime când călătoreşti. E foarte posibil că, fie ai o alergie la acel mijloc de transport, fie o fobie socială – faţă de tipul de persoane care călătoresc cu acelaşi mijloc de transport. Ceva te deranjează la acel mijloc de transport, iar asta îţi dă o stare de nervozitate şi te mănâncă toată pielea.

Dacă mâncărimea să se manifeste în legătură cu o locaţie, încât de câte ori ajungi în acel loc, îţi vine să te scarpini, să-ţi rupi pielea de pe tine, gândeşte-te ce anume te deranjează la acea locaţie.

Fiecare om şi fiecare loc au o anumită energie pe care corpul nostru o simte la nivel molecular, fără să implice neapărat mintea conştientă. Dacă energia acelui loc este de natură să o perturbe pe a ta, s-ar putea să te deranjeze subconştient şi să te scarpini, să te doară capul etc.. Subconştientul caută să-ţi transmită că ceva nu e tocmai ok.

Dar dacă acea locaţie este chiar acasă la mine? Cum e posibil să mă simt absolut excelent oriunde în altă parte şi tocmai acasă să am acea senzaţie de mâncărime?

Înseamnă că există ceva ce te deranjează acasă. Poate fi vorba doar de o percepţie. Poate ai o nemulţumire de modul în care arată casa ta. O găseşti pe a altuia, prin comparaţie, mai frumoasă, mai aerisită, mai mare, mai curată, mai …, mai…, mai… şi ceva din propria ta locuinţă te stresează. Poate nu-ţi place să fii singur acasă, sau poate e dezordine şi asta îţi produce o neplăcere.

Sau poate că acel loc îţi evocă amintiri neplăcute şi atunci subconştientul tău reacţionează, chiar numai când te gândeşti la el.

Poate ai această reacţie în legătură cu o anumită acţiune. E foarte posibil ca asta să-ţi transmită cât de tare îţi displace acea acţiune.

Mâncărimea de piele, poate pleca de la un sentiment de vinovăţie că ai greşit ceva sau că trebuia să faci ceva ce nu ai făcut.

Iar acea vinovăţie s-a transformat în nervozitate, poate chiar furie, pe care simţi nevoia să o îndrepţi fie spre alţii, fie spre tine. Spre tine o îndrepţi în mod inconştient, ca să-ţi vină să-ţi rupi pielea, deci să te pedepseşti.

Şi în cartea Învaţă cum să-ţi controlezi Furia scrisă de dr. Les Carter, am citit despre o pacientă, care a ajuns în cabinetul lui ca specialist psiholog, pentru că avea mâncărime şi băşici pe pielea picioarelor. Prima întrebare pe care i-a adresat-o dr. Les a fost ce fel de probleme are cu furia. Şi persoană respectivă nu înţelegea, pentru că nu credea că are probleme cu manifestarea furiei. În urma întrebărilor, şi-a dat seama că, de fapt, îşi reprima furia. O înghiţea, o închidea în ea şi o întorcea asupra ei.

E foarte posibil să ai mâncărime de piele atunci când vorbeşti cu o anumită persoană, și simţi că nu te poţi opri din scărpinat. Poate că e o prietenă foarte bună, sau o persoană pe care vrei să o impresionezi. Poate că vrei să intri pe sub pielea ei, pentru că simţi că prietenia cu ea te-ar ajuta. Şi totuşi de fiecare dată când stai de vorbă cu acea persoană, te scarpini de nu te mai poţi stăpâni.

În astfel de situații, după ce conversaţia se termină, începi să-ţi faci mustrări de conştiinţă.  Vai, ce-o să creadă? Că am râie! Eu ţi-aş recomanda ca în loc să te învinuiești, să verifici ce nu-ţi place, ce te deranjează la acea persoană?

E foarte posibil ca în subconştientul tău să se facă legătura între persoana în preajma căreia te scarpini cu cineva care nu-ţi place, sau care nu ţi-a plăcut în copilărie. Sau poate nu-ţi place ceva din stilul ei. Şi ai impresia că e ok. Dar subconştientul tău nu crede la fel. Aşa că îţi tot trimite semnale că ceva nu e în regulă.

Poate eşti agent de vânzări şi o parte dintre persoanele cu care te întâlneşti şi vrei să le vinzi ceva, încep să se scarpine. Pe după gât, pe braţe, pe picioare, pe burtă.

Oare asta înseamnă că toate acele persoane au o boală de piele?

Eu aş spune că eşti disperat să faci nişte vânzări şi cauţi să obţii rezultate cu orice preţ. Iar oamenii simt asta. Te rog, să verifici metodele tale de vânzare. E posibil ca mesajul lor să transmită că se plictisesc, nu le interesează, eşti agresiv, vrei să manipulezi, că sunt drăguţe în general şi nu ştiu cum să spună NU. Ceva le deranjează poate la tine, poate la stilul şi metodele tale. Verifică şi adaptează.

Indiferent care ar fi percepţia, e important să o conştientizezi ceea ce simţi, apoi să cauţi să schimbi percepţia şi să acţionezi ca să schimbi ceea ce nu îţi place.

Şi probabil că te întrebi cum faci asta?

 

Cum conştientizez?

 

Ca să conştientizezi e nevoie să ai mintea trează să îţi asculţi trupul. Să îţi urmăreşti gândurile şi emoţiile.

E nevoie să renunţi la a face multitasking. Atunci când faci multitasking, ai mintea distribuită într-un milion de direcţii şi nu îţi dai seama exact ce anume te deranjează.

Dar când te ocupi de un singur lucru, îţi poţi da seama mult mai uşor de gândurile care-ţi trec prin cap, de emoţiile pe care le simţi şi de reacţiile corpului la acele gânduri sau emoţii.

Pe măsură ce înveţi să devii conştient asupra unei acţiuni, devii mai conştient în legătură cu tot ceea ce-ţi spune trupul tău / subconştientul tău. Devii conştient de emoţiile şi trăirile tale.

 

Cum schimbi percepţia?

 

Există o tehnică numită recadrare. În loc să percepi toate lucrurile neplăcute în legătură cu o situaţie, concentrează-te pe pozitiv.

Ce anume îţi place la acel lucru, situaţie, persoană, locaţie, eveniment etc.?

Dacă nu simţi că mai există ceva să-ţi placă acum, gândeşte-te ce anume ţi-a plăcut la început? Ce te-a atras la acea persoană, locaţie, eveniment, situaţie etc.?

Fii recunoscător pentru tot ce există bun şi frumos acolo. Cu siguranţă, încă există. Pentru că un lucru pe care nu-l mai doreşte cineva s-ar putea să fie apreciat şi dorit de alţii. Fii, deci, recunoscător pentru tot ce e bun şi frumos, încă, la ceea ce ai.

Gândeşte-te la beneficiile pe care le ai sau le obţii, de la o anumită acţiune, care te stresează, de exemplu.

Şi astfel, îţi schimbi percepţia. În loc să te concentrezi pe tot ce nu-ţi place, te deranjează, te irită, te înfurie; începi să vezi partea frumoasă şi să simţi recunoştinţă.

 

Acţionează ca să schimbi starea lucrurilor

 

Dacă ai mâncărimi când discuţi cu o persoană, vezi dacă poţi să îţi schimbi percepţia asupra ei. Dacă nu, poate e bine să reduci timpul petrecut cu ea. Apoi verifică cum te simţi.

Dacă ai mâncărimi în legătură cu un loc, urmărește ce nu-ţi place acolo şi să iei măsuri. Dacă depinde de tine să faci schimbările necesare, poate ordine, curăţenie, redecorare, rearanjare a lucrurilor, poate să corectezi ceva ce te stresează de multă vreme. E timpul să faci nişte schimbări. Dacă nu depinde de tine să schimbi aspectul acelui loc, atunci schimbă locaţia, sau schimbă-ți starea.

Sau poate e necesar să iei o pauză, o vacanţă, să mergi într-un alt loc.

Caută alte sarcini care să-ţi mute atenţia şi focusul de la „problema” pe care o ai. Anumite activități cum ar  fi, să faci o muncă de voluntariat, un act de caritate te determină să te gândeşti mai mult la alţii şi mai puţin la tine. Ocupă-te de altceva, cum ar fi: să citeşti un roman, să urmăreşti un film, orice prin care să-ţi muţi atenţia în altă parte. Apoi verifică cum te simţi şi dacă problema revine, atunci când revii la acea activitate.

 

Cum schimbi emoţia / starea?

 

O metodă foarte simplă de a schimba emoţiile din organismul tău, din sistemul tău, este EFT (Emotional Freedon Tehnique) prin care lovind uşor cu două degete diferite puncte de pe corp, îţi poţi linişti starea negativă şi poţi introduce în corp, stări noi, pozitive.

Pentru mai multe detalii despre aceste tehnici de lucru, prin care îți poți schimba starea, emoția, convingerile și chiar mâncărimea în sine, (sau orice altă durere sau stare de rău) te invit la seminarul și workshopul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie-l şi altora, ca să nu mai tragă concluzii false.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber