AI PRIMIT UN CADOU CARE ŢI-A DISPLĂCUT?

Cu toţii oferim cadouri.

Sunt unii care oferă mai mult şi primesc mai puţin.

Sunt alţii care vor să primească mai mult decât sunt dispuşi să ofere.

Şi sunt persoane care au un echilibru între a oferi şi a primi. Discutăm despre ele pe rând.

Până atunci, însă, mă gândeam să te întreb dacă ţi s-a întâmplat să primeşti cadouri care nu-ţi plac?

Sau cadouri care nu ai idee cum să le foloseşti, cum să le integrezi în viaţa ta.

În urmă cu câţiva ani, am citit cartea lui Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii. Şi pe când am ajuns la final s-a făcut lumină în mintea mea.

Autorul a vorbit despre cele cinci limbaje în funcţie de care oamenii se simt iubiţi.

Acestea sunt:

  • cuvintele frumoase, de laudă, de încurajare;
  • atenţia şi timpul acordat;
  • serviciile;
  • cadourile şi
  • atingerile, mângâierile.

Fiecare dintre noi are mai dezvoltat unul sau două dintre aceste limbaje de iubire.

Dar la sfârşitul cărţii, autorul spune, Cum îţi dai seama care este limbajul de iubire al celor de lângă tine? Urmăreşte ce este dispus să ofere altora.

Şi în acel moment am înţeles, de ce, de la anumite persoane primeam doar anumite categorii de cadouri.

Pentru că asta îşi doreau să primească.

Oamenii, cel mai adesea, fac cadouri nu în funcţie de nevoile altora, ci de ale lor.

Sau, altfel spus, oamenii, oferă celorlalţi ce au ei nevoie să primească, pe toate planurile.

Probabil că în acest moment te gândeşti, bine, bine, dar nu îşi poate da seama că pentru mine acest lucru nu este util? De ce îmi face un cadou fără să se gândească cum mă simt şi cum îl percep?

Pentru că foarte adesea, şi tu nu faci la fel.

Şi tu faci cadouri care au încărcătură emoţională pentru tine. Alegi culorile care sunt relevante pentru tine. Alegi acele produse, care, în acel moment al vieţii tale, ai nevoie de ele. Şi în mod automat, te gândeşti că dacă ţie îţi trebuie, atunci şi ceilalţi au nevoie de ele. Iar celellate persoane, poate nu au neapărată nevoie de ele, atunci. Poate au avut altădată o astfel de nevoie şi între timp şi-au acoperit-o. Sau poate le va folosi acel lucru în alt moment, în altă etapă a vieţii lor. Dar în acel moment, s-ar putea să creadă că nu este.

 

Ce e mai bine? Să ofer cadouri sau să primesc?

 

Ambele.

Aşa cum spuneam la începutul articolului, sunt persoane care preferă doar să primească. Şi le auzi că spun că Eu nu ofer cadouri de Crăciun, aştept să mi se ofere. Dar viaţa lor este tristă.

Auzeam la un seminar că motivul pentru care Marea Moartă este lipsită de vieţuitoare, este acela că nu face schimb de ape cu alte mări, nu oferă nimic. Ea doar primeşte. (În Marea Moartă se varsă râul Iordan).

În momentul în care tu ca persoană, nu eşti dispus să oferi, te asemeni cu această mare lipsită de viaţă.

În natură, există un echilibru relativ între întrări şi ieşiri. La fel şi în viaţa noastră.

 

Atunci e mai bine doar să ofer?

Păi e bine să oferi. Dar e bine să şi primeşti.

Pentru că dacă un izvor care formează un râu, doar curge, fără să primească nicio picătură de ploaie, la un moment dat, izvorul seacă.

La fel este şi în cazul tău. Dacă doar oferi altora şi nu accepţi să primeşti, la un moment dat devii frustrat sau sărac pentru că nu ai putut să şi primeşti.

 

Sunt persoane care refuză cadourile?

 

Sigur că sunt. Pentru că au o încredere foarte slabă în sine. Nu se simt confortabil să primească (nici cadouri, nici complimente, nici încredere, nici iubire etc.).

Şi asta pleacă de la diferite momente din copilărie pe când li s-a spus în mod repetat nu meriţi. Aşa că, ajunse adulte, aceste persoane, cred în continuare că nu merită.

Sau pentru că au înţeles doar că e bine să oferi, şi este egoist să primeşti.

Sau pentru că asociază în mintea lor primirea de cadouri cu sărăcia (cu cei care cerşesc sau primesc de pomană).

Dar gândeşte-te cum te-ai simţi tu, dacă celălalt ţi-ar refuza cadourile? Dacă îi faci un cadou cuiva, o faci cu scopul de a fi refuzat sau să produci bucurie?

Oare acest lucru, nu e valabil şi pentru cealaltă persoană?

Aşa că, sfatul meu, este să oferi cadouri, în funcţie de ceea ce-şi doreşte celălalt. Iar dacă ţi se oferă, primeşte.

Şi dacă ceea ce mi se oferă, nu mi se potriveşte?

Personal, cred că poţi, la rândul tău să găseşti pe altcineva căruia să i se potrivească. Poate că nu degeaba avem vorba, dar din dar se face Rai.

 

Cum pot oferi cadouri care să producă bucurie?

 

Ca să poţi oferi altora exact ce au nevoie, ai nevoie să:

  • fii atent la obiceiurile de viaţă ale lor, la stilul lor de viaţă – iar ce le oferi să li se potrivească;
  • să-i asculţi – şi din cuvintele lor să le poţi oferi exact ce le lipseşte;
  • să ştii dacă le place să primească daruri – pentru că dacă nu se simt bine să primească nu te vei simţi nici tu bine când te refuză;
  • să-ţi pese cu adevărat de ei.

 

La un seminar, organizat de curând de Andy Szekely la Galaţi, am aflat că el, s-a dat peste cap să facă rost de nişte bilete la un spectacol pentru o cunoştinţă, pentru că ştie, că acea cunoştinţă este fan declarat al acelei trupe.

Când faci un gest, un cadou, bazat pe nevoile stricte ale persoanei căreia i se adresează, atunci, în mod clar transmiţi că îţi pasă de ea, de nevoile ei şi de starea ei de bine.

Dar asta înseamnă să îţi iei focusul de pe limbajul tău de iubire şi să îl pui pe limbajul de iubire al celeilalte persoane. Pe ce-şi doreşte ea, pe ce îi place, pe gusturile ei şi să te poţi plia.

 

Si pentru că vorbesc de cadouri, îţi ofer posibilitatea să oferi cadouri în funcţie de nevoile personale ale celor din jur.

  • Cunoşti persoane care sunt frecvent stresate şi vor să scape de stres?
  • Cunoşti persoane care vor să se schimbe şi nu au idee cu ce să înceapă?
  • Ai persoane dragi care vor să dea jos din kilogramele în plus?
  • Toate aceste persoane, obişnuiesc să citească?

 

Atunci, îţi spun, că special, pentru perioada de achiziţionare a cadourilor de Crăciun, am pregătit pentru tine trei oferte de preţ pentru cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

Poţi achiziţiona această carte şi să o oferi cadou celor dragi care au nevoie să schimbe sau să îmbunătăţească ceva în viaţa lor. Dar, evident, care sunt dispuse să citească şi să facă ceva ca să schimbe lucrurile care nu le plac.

Spune-i unei persoane dragi că o iubeşti, oferindu-i şansa să devină cea mai bună variantă a sa, să-şi depăşească blocajele, fobiile şi stresul. Arată-i că vrei să o faci şi să o vezi fericită!

Sau, pentru că eşti cel mai bun prieten al tău şi te iubeşti, fă-ţi un astfel de cadou, ca prin fericirea ta, să-i inspiri şi pe ceilalţi!

Doar până pe data de 22 Decembrie, această carte are preţuri speciale care se reduc pe măsură ce cumperi un pachet mai mare.

Comandă acum!

Poţi comanda direct pe adresa mea de email: fanica_rarinca@yahoo.com sau prin sms la nr. de tel. 0746 940 323.

Dacă ţi-a plăcut acest material şi îl consideri util şi altora, te rog, să-l distribui! Mulţumesc!

Cu drag,

Fănica Rarinca

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

(NE)IUBIREA DE SINE

Discutam la un moment dat cu o doamnă despre tehnicile de eliberare emoţională EFT pe care le practic pentru a mă elibera de emoţii care au impact negativ asupra mea. Aceste tehnici sunt prezentate mai pe larg în cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Şi pentru că tehnica foloseşte o formulă de început pe punctul Karată, care sună cam:

Chiar dacă, simt emoţia de…aleg să mă iubesc şi să mă accept aşa cum sunt.”

Şi această doamnă îmi spune că dacă spui prea des, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt ajungi să dai în narcisism.

În acel moment m-am blocat. N-am ştiut ce să-i răspund. Simţeam că nu are dreptate, dar n-am îndrăznit să mă contrazic. I-am spus doar că nu e acel gen de iubire şi cam atât.

Acum, pentru că între timp, m-am confruntat şi cu o altă persoană care a început să plângă la această formulă, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt, şi pentru că nu se poate iubi m-am gândit că este absolut necesar să aduc lămuriri despre iubirea de sine.

Îmi amintesc că în Noul Testament, la întrebarea lui Iisus, un apostol a răspuns că Cea mai mare poruncă din lege este să iubeşti pe domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta… şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Plecând de la acest verset se nasc două-trei întrebări:

  1. Cum ai putea să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, dacă pe tine nu te iubeşti?
  2. Cum ai putea aştepta ca altcineva să te iubească, să te aprecieze, dacă tu nu o faci?
  3. Dacă tu nu poţi găsi un singur lucru bun la tine pentru care să te iubeşti, cum te poţi aştepta ca ceilalţi să găsească?

 

Iată câteva idei, despre care vreau să vorbesc astăzi cu tine.

Ce nu este şi ce este iubirea de sine?

 

Iubirea de sine NU ESTE:

  • narcisism – dacă te admiri în oglindă, înseamnă că îţi place de tine, că te simţi bine în corpul tău. A fi narcisist, nu înseamnă să te iubeşti, ci să fii obsedat de propria ta persoană.
  • egoism – să te iubeşti nu te face egoist, ci altruist. Pentru că realizezi că exişti printre oameni şi ei, ca şi tine sunt Creaţia lui Dumnezeu.
  • să te crezi deasupra celorlalţi oameni – să te iubeşti înseamnă să-i iubeşti şi să-i apreciezi şi pe alţii.

 

Ce înţeleg eu că ESTE IUBIREA de sine?

  • Iubirea de sine este atunci când te accepţi aşa cum eşti, indiferent de calităţi sau defecte. Pentru că şi Dumnezeu te iubeşte şi te acceptă aşa cum eşti.
  • Iubirea de sine este atunci când, indiferent cum arăţi, te simţi bine în corpul tău, în pielea ta.
  • Să te iubeşti, înseamnă să apreciezi şi să te feliciţi pentru tot ce faci bine.
  • Să fii focusat mai mult pe calităţile tale, fără să ignori sau să acoperi defectele, înseamnă să te iubeşti.
  • Să te uiţi în oglindă şi să vezi o scânteie din Divinitate, înseamnă să te iubeşti.
  • Să te iubeşti, înseamnă să ai grijă de sănătatea şi de viaţa ta, pentru că acestea sunt daruri de la Dumnezeu.
  • Să te iubeşti, înseamnă să fii recunoscător că eşti unic şi special. Pentru că nicio altă fiinţă pe toată suprafaţa planetei nu mai este ca tine. TU EŞTI O RARITATE. Eşti o piatră preţioasă cum nu mai este alta.
  • Să cauţi zi de zi să faci acele lucruri mărunte care te fac fericit, care te împlinesc, înseamnă că te iubeşti.
  • Să te ierţi, chiar dacă mai şi greşeşti, e un semn că te iubeşti.
  • Să fii bun cu ceilalţi, să fii altruist, să ierţi, să inspiri, să ajuţi pe cei din jur, înseamnă să te iubeşti pentru că tot ce faci altora, se întoarce la tine.
  • Să te iubeşti înseamnă să ai demnitate, să te respecţi, să ai atitudine de învingător, pentru că Dumnezeu nu a creat rebuturi sau rataţi.
  • Când crezi în tine, crezi în Dumnezeu şi atunci te iubeşti.

 

De unde apare această lipsă de iubire de sine?

 

Cred că la fiecare persoană această lipsă de iubire de sine poate apărea în diferite perioade ale existenţei.

Totuşi, sunt foarte înclinată să cred că rădăcinile acesteia vin din copilărie.

Iată, mai jos câteva surse de unde se trage lipsa de iubire de sine:

  • Lipsa de iubire de sine se naşte din comparaţiile părinţilor asupra copiilor, altul e mai bun, mai frumos, mai deştept, mai cuminte decât tine. Mai multe detalii aici şi aici.

  • Neiubirea de sine se naşte din etichetele şi cuvintele dure adresate de părinţi copiilor: eşti prost, de nimic nu eşti în stare, pe tot ce pui mâna – strici, se putea să nu o dai în bară? etc.

  • Criticile dese la adresa copiilor sau a acţiunii acestora duc la slaba apreciere de sine.

  • De asemenea şi standardele foarte ridicate ale unor părinţi care duc perfecţionismul la limita extremă. Aceştia se aşteaptă ca (deşi ei nu sunt perfecţi), să fie copiii lor. Şi tot fac presiuni asupra lor ca să-i determine să-şi depăşească potenţialul, să dea mai mult din ei, să obţină rezultate mai bune. Iar dacă copilul nu face faţă îl ceartă aspru, îl critică şi ei cred că aşa îl motivează.

Legat de acest aspect am avut multe cazuri de elevi cu potenţial mediu, dar duşi de părinţi la şcoli cu pretenţii, în clase cu elevi foarte buni şi fac presiuni asupra copilului să se ridice la înălţimea acestora. Mi s-a întâmplat ca atunci când elevul respectiv, ia o notă mai mică decât restul clasei, să înceapă să plângă pentru că se teme de ceea ce urmează să primească acasă.

Şi probabil o să spui, că într-o clasă cu elevi foarte buni acel copil va face eforturi mai mari pentru că rolul competiţiei este să-i motiveze pe copii.

Aş vrea să-ţi spun că, doar colericii sunt motivaţi de competiţie. Celelalte personalităţi nu prea sunt.

Iar dacă copilul este flegmatic, nici măcar nu-i pasă de competiţie. Ba, chiar dimpotrivă. În schimb, dacă este permanent tocat la cap că trebuie să se ridice la nivelul lui X sau a lui Y din clasă, s-ar putea să-i scadă permanent motivaţia.

Pe de altă parte, această presiune continuă a părinţilor, duce şi la o frustrare foarte mare, iar copilul începe să-şi spună niciodată n-o să fiu atât de bun ca X, sau niciodată n-o să fiu bun să fac cutare sarcină…

Şi cu cât îşi spune mai des copilul aceste cuvinte, cu atât scade randamentul şi chiar motivaţia lui.

Îmi amintesc de filmul What happens în Vegas, că unul din personaje are un conflict cu tatăl lui, pentru că „…niciodată n-ai fost mulţumit de mine. Îmi amintesc că jucam basket şi de fiecare dată, când eram pe punctul de a atinge înălţimea aruncării, îmi ridicai şi mai mult ştacheta. Şi asta mă făcea să simt că niciodată nu-mi dai şansa să ating acel nivel.”

Sunt unii părinţi care uită că ei nu sunt perfecţi şi copiii sunt, de fapt, copii cu un potenţial limitat.

 

Cum îţi dai seama că o persoană nu se iubeşte?

 

În primul rând are o foarte slabă încredere în sine.

Apoi,

  • Refuză un compliment, un serviciu, un cadou. Pentru că nu se simte confortabil să primească.
  • Este timidă. De multe ori are impresia că NU MERITĂ iubire, atenţii, cadouri, servicii etc.
  • Crede că DERANJEAZĂ pe ceilalţi şi nu are curajul să ceară ce are nevoie.
  • Îşi face tot timpul mai întâi autocritica. Sau întotdeauna. Şi aproape niciodată nu spune ceva drăguţ despre sine.
  • Este copleşită, dacă îi arăţi că eşti drăguţ cu ea. Ca şi când, te-ai deranjat să-i faci ei un favor peste măsură, cu acel gest.
  • Este foarte nefericită.

 

Ce poţi să faci ca să te iubeşti mai mult?

 

Sunt foarte multe lucruri pe care le poţi face ca să te iubeşti, să te respecţi mai mult şi să fii mai fericit.

În cartea pe care am scris-o, „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”, am inclus un capitol întreg, de 31 de pagini, cu sfaturi care să te conducă la iubirea de sine şi la fericire.

Iată, câteva dintre subtitlurile acestui capitol:

  • Exagerează-ţi defectele
  • Notează cel puţin cinci lucruri care-ţi plac la tine
  • Învinge consiliul de voci critice din mintea ta
  • Recadrează situaţiile stresante
  • Ţine un jurnal al bucuriilor
  • Fii tu însuţi, nu te mai gândi la gura lumii etc.

Aici, găseşti un extras din carte despre aceste sfaturi.

În plus, dacă vrei să fii fericit şi să-i ajuţi şi pe ceilalţi, poţi să le faci cadou o astfel de carte (după ce ţi-o faci cadou ţie).

Până pe data de 22 Decembrie, îţi fac o ofertă cu trei pachete diferite de preţ, în care poţi achiziţiona cartea atât pentru tine, cât şi ca să o poţi oferi cadou de sărbători celor dragi.

AI NEVOIE DE O IDEE PENTRU CADOURILE DE CRACIUN?

Ai nevoie să faci mai multe cadouri şi eşti în dilemă pentru că nu ştii ce să cumperi?

O carte este întotdeauna o alegere extraordinară atunci când vine vorba de cadouri şi eşti neinspirat.

Aşa că, pentru a te ajuta mai mult, vin în sprijinul tău cu o ofertă de reducere pentru cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Până pe data de 22 decembrie, ai trei pachete şi trei oferte de preţ pentru cartea mai sus numită.

În dreptul fiecărei oferte ai un cod. Comandă, folosind codul pachetului prin sms la nr. de tel 0746 940 323 sau pe email la adresa fanica_rarinca@yahoo.com.

Notă*. Pentru comenzile din afara oraşului Galaţi la preţul pachetului se adaugă taxele poştale.

 

Dac ţi-a plăcut acest articol, fă un gest frumos şi pentru prietenii tăi şi distribuie-l! Mulţumesc!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

PROIECŢIILE – Un mod de a-i jigni şi răni pe ceilalţi

Eram în autobuz, mergeam cu băiatul la creşă. Dar pentru că un băieţel de 2,5 ani se plictiseşte repede de acelaşi drum în fiecare zi, la un moment dat, vrea să se dea jos de pe banchetă şi să plece. Eu îl opresc. Nu-i dau voie să iasă pe interval, unde ştiu că la o oprire bruscă a autobuzului, se poate accidenta.

El începe să plângă. Încerc să-l liniştesc vorbindu-i de ceea ce-i place să vadă pe fereastră! Hai să vezi panoul cu troli! Hai să vezi tramvaiul! Uite banca cu bani! Ce culoare are maşina aceea? Etc. Uneori funcţionează. Îl atrag înapoi pe scaun şi se uită frumos pe fereastră şi răspunde la întrebările mele. Alteori, însă, continuă să plângă şi nimic din ce-i propun eu nu i se pare destul de interesant.

Atunci, cineva din apropiere, începe să-i spună: Vai ce ruşine! Un băieţel aşa de mare şi să plângă! Ruşine!

La drept vorbind, îmi vine să-i spun vreo două vorbe persoanei care intervine „atât de delicat în educaţia copilului meu”, dar mă stăpânesc.

Mă întreb. De ce ar trebui să-i fie ruşine unui copil că plânge? De ce să-i fie ruşine unui copil să-şi exprime durerea pe care o simte?

Şi răspunsul vine destul de repede, (mai ales după ce am citit ceva cărţi pe tema inteligenţei emoţionale).

Pentru că mama simte ruşine. Îşi imaginează ochii tuturor călătorilor că se îndreaptă spre ea şi o apostrofează critic să-l facă să tacă! Sau că o acuză că nu e o mamă bună. Sau… scenariile pot continua cu diverse situaţii.

Şi atunci, pentru că presiunea sentimentului de ruşine este prea mare şi prea greu de suportat, o aruncă asupra copilului, spunându-i că e ruşine să plângă.

 proiectiile

Ce sunt proiecţiile şi cum funcţionează?

Sunt absolut convinsă că ai văzut un video-proiector. Acesta ia o imagine dintr-un loc (calculator, laptop) şi o arată mărită, pe un ecran – în altă parte.

Dacă obiectivul prin care trece imaginea este murdar, este pătat, şi imaginea proiectată va apărea murdară sau pătată. Dacă acel cablu care face conexiunea dintre calculator şi video-proiector este defect, şi imaginea respectivă va avea culori diferite. (Numai să urmăreşti o proiecţie într-o imagine de roz-bombon)!

La fel se întâmplă şi cu proiecţiile pe care noi oamenii le facem asupra altor persoane. Vedem în alţii propriile noastre defecte şi îi certăm că sunt ale lor.

În momentul în care vezi calitatea denaturată a ceea ce proiectezi, te deranjează. Până atunci nu observai că faci o proiecţie.

Deşi, la fel de bine, proiectezi asupra altora şi calităţile tale. Şi le vezi tot mai mari, mai frumoase, mai spectaculoase la alţii şi mai mici sau le negi complet la tine.

 

Ce proiecţii dureroase fac în general adulţii asupra copiilor?

În afară de sentimente de ruşine, adulţii mai proiectează asupra copiilor alte aspecte dureroase:

  • Defectele proprii – În articolele Oamenii raniti, rănesc alţi oameni şi Aruncatul cu noroi – am scris despre faptul că atunci când oamenii aruncă jigniri în stânga şi în dreapta, de fapt, vorbesc despre ei. Îi jignesc pe ceilalţi pentru că îşi văd mărite defectele prin puterea proiecţiei asupra altora. Şi psihologii spun că cu cât te deranjează mai tare un defect al unei persoane, cu atât îl ai tu. Dacă te deranjează că cineva e dependent de băutură, şi tu ai o dependenţă. Nu neapărat de băutură, dar la fel de mult nu te poţi stăpâni, când eşti faţă-n faţă cu ceea ce-ţi produce plăcere.;
  • Temerile şi îngrijorările personale. Dacă un părinte are diferite motive să se teamă sau să fie îngrijorat, s-ar putea să le proiecteze asupra copilului, ca şi acesta să se simtă îngrijorat şi temător;
  • Vinovăţia – este cel mai uşor de proiectat. De fiecare dată când un adult se simte vinovat de ceva ce a făcut şi simţea că nu trebuia, va da vina pe alţii. Va găsi mereu vinovaţi în exterior. Şi adesea, îşi va proiecta această vinovăţie, însoţită de furie;
  • Neîmplinirile. Foarte interesant să urmăreşti cum un părinte îşi forţează copilul să meargă la X Liceu sau Facultate ca să urmeze o meserie pe care el n-a putut să o practice. De ce? Pentru că s-a lăsat oprit de acele obstacole care apar în mod inevitabil în calea viselor personale. Pentru că nu a avut tăria să lupte pentru ele. Şi are un sentiment de regret, şi acesta îl determină să-şi convingă copilul că acea meserie este perfectă pentru el. Ca prin copil, să simtă că şi-a împlinit el un vis. DAR CUM RĂMÂNE CU VISUL COPILULUI?

Ce efecte au proiecţiile?

  • răni emoţionale greu de purtat care ajung să te afecteze foarte mulţi ani sau chiar toată viaţa şi care, înconştient te fac să-i răneşti pe ceilalţi în acelaşi fel în care ai fost rănit;
  • relaţii tensionate;
  • stres;
  • nefericire.

Îmi amintesc despre un fragment din cartea Fără limite scrisă de Jillian Michaels. O persoană se plânge de faptul că şeful îi face zile fripte, că se poartă oribil cu ea. Apoi, este întrebată acea persoană,

Doar cu tine se poartă şeful aşa?

-A, nu! Aşa e cu toată lumea.

– Atunci, nu tu ai o problemă, ci el. Îi vede pe toţi ca pe nişte duşmani, în funcţie de proiecţiile pe care le face.

Ulterior s-a discutat şi cu acel şef de ce se poartă aşa.

-Pentru că situaţiile astea îmi amintesc de părinţii mei şi de modul în care m-au făcut să mă simt nesigur pe mine.

Ce ar trebui să îţi transmită acestea?

  • Inţelegere. În momentul în care realizezi că toate cuvintele jignitoare pe care ţi le adresează cineva nu au legătură directă cu tine, ci cu persoana de la care pleacă îţi este foarte uşor să înţelegi ce coşmar trăieşte. Poţi să empatizezi cu ceea ce simte şi o poţi ajuta mult mai uşor.
  • Iertare. Evident, cuvintele jignitoare, pot fi foarte uşor iertate, atunci când ai înţeles că toate acestea sunt proiecţii, ale modului în care acea persoană şi-a văzut o faţetă a sa în oglindă. După ce înţelegi că acele cuvinte grele nu sunt despre tine, ci despre el, e mult mai uşor să ierţi.
  • Un semnal de alarmă pentru tine. Ori de câte ori vezi ceva care te deranjează la alţii, problema nu este la ei, ci la tine. Nu e nevoie să-i schimbi pe ei, ci ar fi de dorit să iei în calcul schimbarea ta.

Dacă vrei să afli mai multe despre cum te poţi elibera de sub puterea proiecţiilor şi să fii liber ca să redescoperi fericirea, te invit la un seminar gratuit. Detalii, aici.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te rog, distribuie-l şi prietenilor tăi!

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Cum Te Poti Elibera De Comparatiile Care Dor

Despre Comparaţii care strică relaţiile am mai scris.

Subiectul acestui articol si al urmatoarelor doua a reprezentat punctete de discutie intr-o emisiune televizata la RTV Galati-Braila. Aici doar detaliez, in stilul meu caracteristic. Dupa ce fac rost si de linkul emisiunii, ti-l trimit.

Acum aş vrea să îţi vorbesc despre modul în care aceste comparaţii sunt răni care te pot afecta pentru tot restul vieţii.

 

Originea acestor comparaţii

 

Comparaţiile asupra copiilor se fac atât în familie, cât şi în şcoală.

Să le luăm pe rând.

In familie, părintele îşi compară copiii proprii atât unii cu alţii, cât şi cu alţi copii din exterior.

Există o vorbă care spune că aşa cum degetele de la o mână nu se aseamănă între ele, tot aşa nici copiii unei familii nu se aseamănă.

Şi totuşi, atât de mulţi părinţi îşi compară proprii copii pentru că nu sunt la fel cu alţii, sau cu fraţii lor.

În cartea sa, Cum să devii o persoană nouă până vineri, dr. Kevin Leman, spune că într-o familie, primul copil este copilul model, copilul perfect – dacă vrei.

Părintele are suficientă dăruire şi îi oferă acestuia dragostea şi atenţia de care are nevoie. Îşi face timp să-i explice de ce e bine şi de ce nu e bine să facă anumite lucruri. În schimbul acestei atenţii şi iubiri, copilul îl recompensează pe părinte devenind cuminte, ascultător, harnic, silitor etc. este copilul cu care adesea părintele se mândreşte.

Dacă al doilea copil vine aproape imediat după primul, părintele deja nu mai are timp. Atenţia şi timpul său sunt împărţite între cei doi copii ai săi şi alte responsabilităţi pe care le are. Nu mai are dispoziţia să-i explice celui de-al doilea copil ce e bine şi ce nu. La nivel subliminal are impresia că dacă i le-a explicat celui mare, al doilea, le ştie automat.

Prin urmare al doilea copil, simte că nu mai beneficiază de tot atât de multă atenţie şi iubire din partea părinţilor. Şi pentru că realizează că fratele / sora mai mare este copilul perfect, crede că nu poate intra în competiţie cu perfecţiunea. Aşa că schimbă modalitatea de a atrage atenţia părinţilor asupra lui.

Este mai sensibil, mai plângăcios, mai fluşturatic, ceva mai năbădăios, mai înclinat spre obrăznicii.

Şi atunci părintele, cumva ajunge la exasperare. Parcă n-a fost atât de greu la primul copil.

Şi începe să-i reproşeze şi să-l compare cu primul copil.

De ce nu stai cuminte? Ia uite, fratele tău /sora ta cum stă cuminte! Tu de ce nu poţi?

De ce nu poţi să înveţi? Ia uite la fratele tău / sora ta cum învaţă? Ce ai de făcut toată ziua? Ai aceleaşi condiţii ca fratele tău / sora ta. Ce-ţi lipseşte?

Fratele tău / Sora ta pe când era ca tine ştia să facă aşa şi aşa… tu nu eşti la fel de deştept / harnic etc.

Cred că ai înţeles modelul.

Deşi intenţia părintelui este foarte bună, ca să-l motiveze pe copilul lui, urmând exemplul fratelui sau surorii mai mari, rezultatele sunt departe de ceea ce intenţionează părintele.

Uneori, copilul este comparat cu alţi copii din mediul în care trăiesc sau circulă ocazional.

Dacă copilul plânge pentru că se plictiseşte în mijlocul de transport, părintele s-ar putea să găsească rapid pe cineva foarte cuminte cu care să-l compare:

Ia uite la bebeluşul / copilul acela, cât e de cuminte! Nu ca tine atât de obraznic!

Eşti o obrăznicătură!

Tu eşti cel mai obraznic copil! …etc.

 

Şi ghici ce se întâmplă?

22534905108_71b604cd48_o

Cu cât îi spune copilului acest gen de expresii negative, cu atât copilul devine şi mai şi.

Pe de o parte este Legea Atracţiei Universale care spune că pe ceea ce te concentrezi, aceea creşte. Deci, atât timp cât părintele se focusează doar pe ce nu face copilul bine, cu atât acesta devine şi mai obraznic, mai plângăcios, mai leneş, mai nemotivat.

Pe de altă parte, există o altă vorbă celebră care spune, Spune-i copilului nu cum este, ci cum vrei să devină! Deci dacă unui copil obraznic îi spui în mod constant că e cuminte, o să devină cuminte, doar pentru că tu ai încredere că va deveni. Dar dacă continui să-i spui că este obraznic, va deveni şi mai obraznic. Pentru că aşa l-ai numit.

În plus, în articolul numit Orezul fiert reacţionează la cuvinte, ţi-am ataşat un video ca să vezi ce efect au cuvintele cu energie negativă asupra orezului fiert.

Îţi poţi imagina ce efect negativ va avea asupra minţii unui copil care nu poate atinge standardele tale privind cuminţenia, hărnicia, motivaţia etc. şi cu cât continui să-l (de)motivezi dându-i drept exemplu pe alţii, cu atât nu va face ce te aştepţi de la el.

In şcoală – chiar faptul că primesc note pentru cât de bine au învăţat lecţia, este o modalitate de a-i compara, de a-i ierarhiza şi de a aduce competiţia între elevi.

Şi un elev de nota cinci, s-ar putea să-şi spună, la nivel subliminal, că Eu sunt mai slab decât X care este elev de zece. Eu nu sunt atât de bun cum este Cutare.

Pe de altă parte, atât părinţii cât şi profesorii s-ar putea să pună presiune pe elevul care are rezultate mai slabe: Elevul X (de nota zece /foarte bine) cum poate învăţa şi tu nu poţi? Ţie ce-ţi lipseşte?

Efectele comparaţiilor pe termen lung

Începând din adolescenţă, copiii care au fost frecvent comparaţi cu alţii, caută să se răzbune pe tot ceea ce au avut de înghiţit. Şi devin: rebeli, răzvrătiţi, nemotivaţi – pentru că Ce rost mai are să fac ceva, orice, pentru că oricum nu fac bine, şi oricum voi fi certat – în timp ce X va fi mereu ridicat în slăvi?

Aşa cum spuneam mai sus, intenţia părintelui este pozitivă.

Rezultatele, însă sunt departe de ce speră părintele să obţină.

In mintea copilului comparat şi găsit inferior tot timpul, se formează câteva imagini şi etichete despre sine:

  • nu sunt bun de nimic;
  • nu sunt la fel de bun ca X Perfecţiune
  • mama / tata nu mă iubeşte ca pe X Perfecţiune
  • niciodată n-o să fiu în stare să fac…, să fiu…, să devin…
  • mama şi tata şi-ar fi dorit ca X Perfecţiune să fie copilul lor,
  • sunt o ruşine pentru mama şi tata etc.

Un alt efect al comparaţiilor îl reprezintă invidia şi ura. Dacă un copil a fost comparat în mod frecvent cu aceeaşi persoană, pentru că orice va face nu va reuşi să o ajungă din urmă, va căuta să o saboteze pe cealaltă. O va mânji cu noroi ori de câte ori are ocazia şi va face ceva ce nu-i este pe plac. Va face tot posibilul ca să scadă, să micşoreze imaginea celeilalte persoane în ochii părinţilor, ai profesorilor, sau în ochii lumii. Persoana cu care a fost comparată devine hoţ, necinstit, o persoană cu două feţe care îi păcăleşte pe toţi, mai puţin pe cel comparat la modul negativ.

Aşa că dacă ţi se întâmplă să auzi că copilul tău se plânge de incorectitudinea altor copii, mai întâi verifică. E posibil să fie doar o interpretare invidioasă a copilului care a fost mereu comparat şi umilit în comparaţie cu modelul.

Pe de altă parte, ura se va extinde şi asupra părinţilor. Copilul astfel comparat, îşi va dori să iasă de sub autoritatea părinţilor permanent nemulţumiţi de ceea ce face. Îşi doreşte să fie independent şi să dovedească el ce poate face. Şi caută să plece cât mai departe de influenţa părinţilor. Îşi doreşte să ajungă într-un loc în care să nu mai fie comparat cu X sau cu Y.

Îşi doreşte să ajungă suficient de puternic încât să dovedească el ce poate.

Dar deja e programat.

Mintea lui, oricât de bine intenţionată ar fi, are deja programe cu viruşi care permanent îl va face să se compare singur cu ceilalţi. Poate că nu mai aude vocea părinţilor în realitate, care îl compară cu X sau cu Y.

Însă aude ecoul vocii lor. Vocile din mintea lui creează ecouri ale vocilor părinţilor şi ajunge să se compare singur în mod negativ cu alţii.

La vârsta adultă, aceste răni se vor adânci şi persoana va gândi despre sine toate cele de mai sus:

  • Nu sunt bun de nimic.
  • Orice-aş face, fac greşit tot timpul.
  • Nu sunt la fel de bun ca… etc.

Toate aceste gânduri şi etichete despre tine, te vor bloca şi mai mult de la a obţine tot ceea ce îţi doreşti.

 

Ce să faci ca să nu mai compari copiii?

Dacă acestea sunt câteva dintre consecinţele negative ale modului în care părinţii îşi compară proprii copii, atunci ce soluţii ar putea fi pentru ca părintele să nu-şi mai compare copilul şi să nu-l mai rănească?

  • Găseşte un singur lucru bun pe care îl face copilul tău şi laudă-l pentru cât de bine-l face. Laudă-i răbdarea, perseverenţa de a face exact acel lucru care-l pasionează pe copil.
  • Laudă-l pe copilul tău în faţa altor adulţi, astfel încât copilul tău să te audă. Auzind vocea ta plină de mândrie că vorbeşte despre el, se va simţi iubit şi valoros. Şi îţi va răsplăti cu rezultate din ce în ce mai bune.
  • Compară-l cu el însuşi, nu cu alţii. Fiecare persoană, chiar şi un copil are valori şi standarde proprii după care se ghidează în tot ce face. Dacă îl lauzi cu sine însuşi şi observi progresul – faţă de acum un an, cu siguranţă, va deveni şi mai motivat să facă chiar mai mult.

Spre exemplu, eu, zilele trecute m-am uitat pe calendarul programelor de dezvoltare susţinute de Andy Szekely.

Dacă mă compar cu el, s-ar putea să-mi spun: Doamne câte reuşeşte să facă omul acesta! Eu parcă sunt un melc pe lângă el. Numai că el face acest gen de acţiuni de 20 sau 25 de ani. Cu siguranţă aceste acţiuni au intrat pe pilot automat şi mai are şi o echipă care îl ajută. Deci rezultatele lui devin din ce în ce mai spectaculoase şi se deplasează cu viteză tot mai mare, iar eu mă văd ca pe un melc.

Dar dacă mă compar cu mine, cea care eram anul trecut constat că:

  • Anul trecut aveam 85 kg, acum am 65.
  • Anul trecut aveam o carte începută să o scriu, dar nu ştiam dacă o să am suficient curaj să o şi public. Anul acesta am şi publicat-o şi am început procesul de recuperare a investiţiei făcute în dezvoltarea mea.
  • Anul acest am avut curajul să mă lansez în domeniul susţinerii de seminarii şi workshopuri prin care să-i ajut pe alţii, aşa cum alţii m-au ajutat pe mine.
  • Anul trecut, mă luptam cu stresul şi alte emoţii negative, anul acesta simt că am început să mă eliberez şi să-i pot ajuta tot mai mult pe cei din jurul meu.

Dacă ai fost rănit în copilărie şi ai deja răni cu care te blochezi, cum poţi să te eliberezi de ele?

Iată câteva resurse care m-au ajutat pe mine:

  • Cartea Fără limite – scrisă de Jillian Michaels
  • Seminarul şi workshopul – Atrage abundenţa în viaţa ta

De asemenea, îţi recomand şi cartea pe care am scris-o pentru tine, ca să te ajute în acelaşi fel în care m-a ajutat pe mine: Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! În carte găseşti 8 tehnici de lucru ca să te eliberezi şi 54 de sfaturi despre cum să devii mai fericit.

Până pe data de 4 decembrie o poţi achiziţiona cu o reducere de 25%.

Sau seminariile gratuite pe care le-am conceput şi le susţin ca să te ajute cât mai mult.

În această lună, la Galaţi, Centrul de Afaceri Dunărea, sala President.

În data de 7 decembrie 2016, ora 18. (Te invit să vii cu 15-30 minute mai devreme ca să-ţi ocupi locul)

Cât durează? Trei ore.

Cât costă?

E gratuit. Costul de chirie al sălii îl suport eu personal. De ce? Pentru că vreau să te ajut cu informaţii pe care le-am structurat cât mai logic ca să te ajute cât mai mult.

Dă click pe  linkul de înscriere şi completează formularul ca să-ţi ocupi un loc în sală! De ce să amâni?

Înscrie-te chiar acum!

Dacă ţi-a plăcut acest material, fă o faptă bună şi pentru prietenii tăi şi Share-uieşte.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

OREZUL FIERT REACŢIONEAZĂ LA CUVINTE

Zilele trecute, am citit un articol realizat de un român despre puterea cuvintelor asupra orezului.

Bloggerul respectiv a făcut un video în care a pus în trei borcane o cantitate egală de orez crud, peste care a turnat o cantitate egală de apă.

Pe fiecare borcan a lipit o etichetă, după cum urmează:

  • Eşti un prost, handicapatule, tâmpitule şi alte expresii de acest gen;
  • Îmi eşti indiferent, nu mă interesează;
  • Iubire şi recunoştinţă infinită.

A legat borcanele la gură cu o pungă şi elastic şi le-a lăsat câteva zile. Rezultatul a fost că, orezul a început să fermenteze şi cel mai urât arăta cel pe care era eticheta cu cuvinte urâte.

 

Acest articol a plecat de la descoperirile revoluţionare făcute de japonezul Masuru Emoto care a fotografiat cum apa care îngheaţă, cristalizează diferit în funcţie de cuvintele, muzica la care este expusă.

 

Şi pentru că noi suntem mai bine de 60% apă, ghici ce se întâmplă şi cu noi?

Exact! Şi noi ne purtăm la fel ca orezul care fermentează, sau mucegăieşte.

 

Apoi, am mai căutat şi pe youtube alte filme pe acelaşi subiect, şi am găsit unul pe care ţi-l prezint mai jos.

 

Este realizat de John Vincent, un creator de filme NLP pe care eu îl urmăresc.

Filmul este în limba engleză, dar presupun că înţelegi.

Ce a făcut John Vincent?

În două borcane a pus orez fiert, ce i-a rămas de la un prânz de-al său.

Pe unul din borcane a lipit o etichetă pe care scria HATE (ură), şi pe celălalt borcan a lipit eticheta LOVE (iubire). Le-a pus capacele şi apoi le-a lăsat.

Rezultatul a fost că, după cinci zile, borcanul pe care scria HATE a început să mucegăiască, în timp ce borcanul pe care scria LOVE, arăta ok.

Pe zi ce trece, apar diferenţe noi, iar după 13 zile, borcanul cu HATE avea un strat gros de mucegai, în timp ce borcanul pe care scria LOVE, arăta alb ca şi când ar fi fost proaspăt.

Şi noi oamenii reacţionăm la fel

 

Apoi, am realizat că, de fapt, prin seminarul pe care îl susţin, arăt oamenilor ce influenţă au cuvintele pe care le folosesc asupra minţii şi rezultatelor din viaţa lor.

Să facem o comparaţie.

Orezul, după numai 13 zile de etichetare cu HATE avea un strat gros de mucegai.

Îţi poţi imagina ce efect are asupra minţii unui copil să audă permanent de la părinţi, sau alţi adulţi:

  • De nimic nu eşti în stare!
  • Tâmpitule; prostule; idiotule!
  • M-am săturat de prostia ta!
  • Eşti o povară pentru mine!
  • Eşti de o prostie monumentală!
  • Mi-e ruşine cu tine!
  • Chiar nimic nu poţi să faci ca lumea?
  • Şi cea mai îngrozitoare dintre toate: Luate-ar … să te ia!

Toate acestea sunt mesaje de ură.

Partea interesantă este că, după ce a auzit toată copilăria astfel de cuvinte, aceste persoane, continuă să şi le spună şi singuri ca adulţi.

Îţi poţi imagina ce strat de mucegai are o astfel de minte care aude constant toată copilăria astfel de cuvinte? Şi care continuă să-şi vorbească la fel şi ca adult?

Aş zice că un copil care a auzit toată copilăria astfel de cuvinte, are nu răni, ci adevărate TRAUME emoţionale.

Te miră faptul că ajunge adult şi nu e capabil să reuşească în viaţă şi să îşi depăşească toate aceste blocaje?

Gândeşte-te la cuvintele pe care le foloseşti ca la nişte seminţe.

299h

Dacă sunt seminţe de ură, rodesc fructe pline de mucegai.

Dacă sunt cuvinte de iubire, rodesc fructe frumoase şi bogate.

Din fericire, nu e niciodată prea târziu să cureţi mucegaiul din viaţa ta!

Da, ai citit bine.

Dacă în prima partea a seminarului îţi vorbesc despre tipurile de răni emoţionale, în a doua partea acestuia, îţi prezint strategii prin care să faci curăţenie în mintea ta şi să treci de la citirea permanentă a cuvântului HATE, la cea a cuvântului LOVE.

Participanţii la seminar află şi practică, chiar acolo, la seminar câteva modalităţi de a se iubi.

Pentru că prima condiţie să fii iubit, este să te iubeşti aşa cum eşti. Iar după ce te iubeşti singur, vine şi iubirea celor din jur. Dar mai întâi ai nevoie să îţi rezolvi singur iubirea. Ca să poţi fi fericit, ai nevoie să te iubeşti şi să te accepţi.

Şi apoi, cum ar putea să te iubească altcineva, dacă tu nu o faci?

Ce altceva mai primesc participanţii la seminar?

Află o strategie prin care să-şi dubleze încrederea în forţele proprii astfel încât să devină din ce în ce mai mulţumiţi de ceea ce fac, spun şi obţin.

Şi pe măsură ce creşte nivelul de încredere în forţele proprii, cu atât se elimină mucegaiul, se reduc blocajele şi cresc rezultatele.

 

Vrei să afli mai multe?

 

Te invit să te înscrii cu adresa de email şi numărul de telefon – ca să îţi reamintesc la timp.

Îţi ia doar un minut să-ţi laşi datele de contact. Şi este totul gratuit.

 

Dar acest seminar, îţi redefineşte noţiunea de fericire.

Acest seminar îţi aduce conştientizare şi soluţii pentru blocajele din viaţa ta.

Acest seminar te ajutărecadrezi situaţiile din viaţa ta şi să le vezi dintr-o altă perspectivă, mai luminoasă şi mai plină de culoare.

Acest seminar îţi oferă o serie de sfaturi despre ce să faci şi cum să fii mai fericit în relaţia cu tine însuţi, în relaţia cu ceilalţi şi în relaţia cu sănătatea.

Din cauza cuvintelor la care ai fost expus, ai obiceiuri nesănătoase care te îmbolnăvesc şi mai tare? La acest seminar primeşti soluţia prin care să te eliberezi de puterea acelor cuvinte pe care le-ai auzit în trecut, şi să te bucuri de o viaţă frumoasă şi armonioasă.

Acest seminar e continuat de un workshop personalizat, cu tehnici de eliberare efectivă de răni şi blocaje şi să afli cum să îţi dezlănţui potenţialul, astfel încât să-ţi împlineşti chiar şi cele mai sălbatice şi mai imposibile visuri.

 

Ce mai aştepţi?

Înscrie-te acum la seminar!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

LOCUL TĂU E PE ECRANUL TELEVIZORULUI, NU ÎN FAŢA LUI

Eram la un seminar de dezvoltare personală, în Bucureşti, în urmă cu vreo cinci ani şi la un moment dat, o vorbitoare pe scenă a spus:

Mereu le-am spus partenerilor, care obişnuiesc să se uite prea mult la televizor, că locul lor e pe ecranul televizorului, nu în faţa lui. Dar ca să ajungi să fii văzut pe ecranul televizorului, trebuie să te mişti şi să faci ceva concret. Pentru că vrei să apari la televizor ca un model, nu oricum.

În acel moment, în mintea mea s-a născut un vis vag.

Într-o zi, o să apar şi eu pe ecranul televizorului.

primul-meu-interviu-la-tv

Primul meu interviu la Televiziune

Vara trecută, citeam Îndrăzneşte să câştigi  şi autorii Jack Canfield şi Mark Viktor Hansen spuneau că iniţial, şi-au stabilit ca ţel, că vor să apară la o emisiune TV.

Din nou am început să îmi doresc să apar într-o emisiune televizată.

Dar am făcut ceva diferit.

M-am vizualizat că mi se ia un interviu.

Şi m-am vizualizat aşa cam în fiecare seară, înainte de a merge la culcare, pentru o perioadă de timp.

Dar apoi au apărut alte provocări şi am trecut pe alte priorităţi ale vieţii mele.

Anul acesta, m-am şi abonat la blogul lui Jack Canfield.

Printre altele, citesc articolul lui cu cele 101 vise ale sale.

Urmându-i exemplu, am scris şi eu visele mele. Printre ele şi faptul că îmi doresc să apar la o emisiune televizată. Din nou mă vizualizez, că reuşesc să mă fac remarcată în lumea dezvoltării personale şi sunt invitată la un interviu.

La o săptămână după lansarea cărţii Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! primesc invitaţia de a da un interviu la o emisiune ETV Galaţi.

Am acceptat plină de recunoştinţă.

Mi s-a împlinit un vis.

De ce îţi spun toate aceste lucruri?

 

Nu ca să mă laud, ci ca să te inspir.

Dacă eu am reuşit, şi tu poţi!

Încă din grădiniţă, am avut mari provocări la partea de a vorbi în faţa altora.

Părinţii mei spun că veneam zilnic cu o poezie sau un cântecel nou pe care le învăţasem şi-l spuneam acasă.

Eu îmi amintesc altceva.

Indiferent ce învăţam, poezii sau cântecele, eu tăceam.

Preferam să iau bătaie de la educatoare, decât să deschid gura să spun poezia. Nici măcar în grup nu spuneam, cu atât mai puţin singură.

Îmi era atât de teamă de faptul că ceilalţi vor râde de mine şi vor comenta, că sub nicio formă nu acceptam să spun ceva.

Pe când eram în liceu, eram atât de timidă, că dacă un profesor mă asculta la oral, sau mă scotea la tablă, şi vedeam ochii colegilor cum mă privesc, mă blocam. Nu mai eram capabilă să spun ceva. Mereu luam note mici la oral.

Aveam impresia că aşteaptă cu nerăbdare să mă pună la colţ şi să mă bârfească.

În facultate, peste 80% dintre examene au fost oral şi m-a ajutat un profesor să mă vindec de timiditate.

Şi-a dat seama că deşi eu am citit materia, aveam atât de puţină încredere în mine, că abia vorbeam. Mi-a dat o notă mai mare decât meritam, şi asta, treptat-treptat m-a făcut devin mai încrezătoare.

Lucrurile au evoluat încet, iar în prezent, încă mai am nişte provocări, dar zic eu că deja sunt pe drumul cel bun. Persoanele timide nu mă cred când spun că şi eu am fost.

Aşa că, dacă visul tău este să ajungi într-o zi pe scenă, să vorbeşti în public, sau la televizor, să ştii că te înţeleg.

 

Şi, chiar te pot ajuta.

 

Deja am lucrat cu o elevă, cu acordul mamei, la fel de timidă precum eram eu.

Am lucrat cu tehnicile cu care lucrez şi asupra mea, care apar şi în carte şi despre care vorbesc la seminarul şi workshopul „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”.

 

Doar că, evident, tehnicile au fost personalizate, în funcţie de ceea ce simţea eleva.

La începutul discuţiei noastre, mi-a zis că nu are curajul să răspundă pentru că dacă greşeşte, râd colegii de ea.

I-am cerut să dea o notă acestei temeri. A dat nota 8. La finalul întrevederii noastre, mi-a zis că teama ei de a răspunde s-a redus la nota 5.

I-am dat de lucru şi acasă.

După o săptămână, am întrebat-o dacă a lucrat acasă şi care sunt rezultatele, dacă simte ceva curaj să răspundă.

Mi-a zis că a lucrat exerciţiul pe care l-am scris pentru ea. Ca nivel de îmbunătăţire şi curaj de a răspunde, mi-a spus că a crescut cam cu 1 %. La orele mele, am văzut totuşi că şi-a făcut ceva curaj să vorbească.

I-am spus să continue să facă exerciţiile, pentru că şi la mine, foarte greu au început să se elibereze.

Sigur, vor apărea rezultate, dacă va continua să facă ce i-am recomandat.

 

Ce legătură are cu tine?

 

Dacă ai o astfel de provocare, ai asemenea temeri de a vorbi deschis, de a spune ce ai pe suflet, de a-ţi susţine punctul de vedere – chiar dacă ştii că ai dreptate şi altele asemenea, am o soluţie pentru tine.

 

Te invit să participi la seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! din data de 7 Decembrie, la Centrul de Afaceri Dunărea Galaţi, Sala President, între orele 18-21.

 

S-ar putea să afli care sunt tipurile de răni emoţionale din trecutul tău, cine ţi le-a produs şi cum te poţi elibera de ele, astfel încât să te poţi exprima din ce în ce mai liber şi mai plin de încredere.

De asemenea, vei afla foarte multe strategii prin care să-ţi dublezi gradul de a percepe fericirea.

E un seminar în care am selectat pentru tine doar lucrurile esenţiale din cartea pe care am publicat-o, astfel încât să te ajute cât mai mult, într-un timp cât mai scurt.

Chiar dacă este gratuit, este un seminar foarte valoros.

Investeşte 3 ore din viaţa ta, ca să o îmbunătăţeşti, să devii din ce în ce mai fericit şi să te bucuri din ce în ce mai mult.

 

Completează acum formularul de înscriere, ca să îţi rezervi un loc în sală.

Dacă amâni, s-ar putea să nu mai acţionezi niciodată în direcţia eliberării tale.

Aşa că, nu mai aştepta şi înscrie-te!

 

Poţi să aduci cu tine şi pe cineva drag şi cunoscut pentru că în doi sau trei, informaţia se „digeră” mai bine, mai repede, e mai distractiv şi ai cu cine să schimbi păreri despre ce ţi-a plăcut sau ce te-a impresionat.

 

Tin să fac şi o rectificare.

In interviu am spus ca data seminarului este 30 Noiembrie. Înainte de emisiune, când am stabilit data seminarului, n-am luat în calcul că 30 Noiembrie este ziua oraşului Galaţi şi că majoritatea va fi plecată pe la mici, grătare, vin fiert, concerte şi alte tipuri de distracţii, care sunt absolut normale, într-o zi de sărbătoare.

Şi pentru că ulterior am conştientizat, am făcut modificarea, împreună cu Centrul de Afaceri Dunărea.

Astfel că seminarul, va avea loc, în data de 7 Decembrie, tot de la orele 18.

 

Dacă această informaţie este bună pentru tine, oferă-o şi altora. Distribuie, pentru că nu ai idee, cine ar putea să aibă nevoie şi să-ţi mulţumească pentru share.

 

Te aştept!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Ai Mâncat Un Troll Azi?

Zilele trecute, ne povesteşte o colegă în cancelarie că a fost la filmul animat Trolls, cu fiica ei.

Eu încă nu am văzut acest film şi din descrierea de pe site-ul IMDB am înţeles că este o aventură în care trolii pleacă în căutarea celui mai fericit dintre membrii comunităţii.

Dar, îţi povestesc şi ţie cum am înţeles din ceea ce povestea colega mea:

 

„În mare, esenţa filmului cu troli este că personajele sunt în căutarea fericirii. Erau nişte uriaşi care, pentru a fi fericiţi, trebuia să mănânce un trol pe zi. Şi se tot străduiau să captureze câte unul ca să-şi menţină fericirea. În final s-a dovedit că, de fapt, fericirea nu are legătură cu trolii, pentru că vine din interior – ca în cartea ta, Fănica.”

 troll

Dacă ne gândim la ceea ce se întâmplă în zilele noastre, cred că sunt foarte multe persoane care au impresia că dacă…

  • mănâncă ciocolată – secretă hormonii fericirii şi sunt fericiţi;
  • merg cu banii la pariuri – au parte de adrenalină – care-i face fericiţi;
  • consumă diverse droguri – ca să uite de probleme, sunt mai fericiţi etc.

 

În final, mulţi s-ar putea să-şi dea seama că, de fapt, în loc să fie mai fericiţi, sunt chiar mai nefericiţi, pentru că intervine şi vinovăţia după ce au consumat „trolul”.

 

Dar pentru că nu se pot stăpâni de la a căuta fericirea în exterior, sau refuză să creadă că este în altă parte decât în ei înşişi, continuă să caute „un trol pe care să-l mănânce în fiecare zi şi să spere că acel trol îi va face fericiţi.”

 

Astăzi, însă, pe când intram în cancelarie şi aveam un zâmbet foarte larg pe faţa mea, aceeaşi colegă mă întreabă:

„Fănica, ai mâncat un trol pe ziua de azi? Că arăţi foarte fericită.”

Altcineva completează:

„Am impresia că Fănica mănâncă un trol în fiecare zi…”

„Fănica, dă-ne şi nouă reţeta!”

 

Şi am început să le spun ce fac, de simt că-mi dansează sufletul de fericire.

 

Vrei să afli şi tu, care este acel „trol” din interiorul meu care mă face fericită?

Te aştept, Miercuri, 7 Decembrie la o nouă ediţie a seminarului gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

 

Unde?

 

La Centrul de Afaceri Dunărea, Galaţi

Seminarul începe la ora 18 şi durează până la ora 21.

 

Vino împreună cu cineva ca să faci schimb de experienţă, de bună dispoziţie şi cu care să împărtăşeşti informaţiile primite.

În doi, sau trei, e mai distractiv şi mai palpitant.

 

Dă, te rog, un share şi altora, ca să înceteze să mai caute „troli de mâncare” pentru a fi fericiţi şi să înceapă să caute fericirea în interiorul lor şi ca să fie siguri că o găsesc pentru totdeauna.

 

Pentru înscriere, completează formularul de mai jos, apasa pe butonul PARTICIP, apoi verifică adresa de email şi confirmă participarea. Îţi ia mai puţin de un minut să-l completezi şi ai siguranţa că ţi-ai ocupat un loc în sală.

 

Te aştept!

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

VINDECĂ EMOŢIA DIN SPATELE BOLII ŞI VINDECI BOALA

In aceste zile am mers puţin prin oraş şi am probat câteva haine.

Evident, după ce am dat jos aproximativ, 20 kg într-un an de zile, garderoba trebuie adusă la noile dimensiuni.

Într-un magazin, în timp ce mă uitam printre haine şi pulovere, le auzeam pe cele două vânzătoare cum stăteau de vorbă. Discutau despre una din cunoştinţele lor, care e bolnavă.

Da, ea zice că e doar răceală, dar e mai mult de atât. Tot timpul, i se rupe flegmă din gât şi trebuie să scuipe. A fost şi la medici, şi-a făcut controale, analize, cică ar avea un microb acolo. Dar parcă tot nu-i trece…”

Eu am tăcut, mi-am văzut în linişte de uitat la haine, am mers la cabina de probă, şi pentru că mi-a plăcut cum se aşeza pe mine, am cumpărat un produs.

În momentul în care achitam îi spuneam doamnei:

-Nu m-am putut opri să nu aud discuţia dvs. despre acea persoană pe care o cunoaşteţi şi are erupţii de flegmă.

-Da. E vorba de o cunoştinţă.

– Ştiţi, că, de fapt, s-a descoperit ştiinţific, că în spatele fiecărei boli, e o emoţie, o problemă afectivă care a dus la îmbolnăvire.

– Da. Dar, ei i s-a descoperit un microb acolo în gât.

– Bineînţeles! Eu n-am spus că nu ar fi. Doar că microbii nu au nicio putere asupra noastră, până nu suferim din cauza unei emoţii. Emoţiile noastre negative permit microbilor să se dezvolte. Spuneaţi că are ruperi de flegmă. Din ce ştiu eu, e posibil, ori să aibă ceva pe suflet şi să nu poată să spună persoanei care o răneşte. Adică, cineva îi tot face zile fripte şi nu are curaj să spună ce o doare şi atunci, persoana se poate îmbolnăvi de tuse…

– Păi, cam are.

-Ori, s-ar putea să aibă o situaţie în viaţa ei, care-i produce dezgust. Şi atunci, organismul, refulează. Trebuie să scoată cumva afară ceea ce simte. Dacă nu poate vorbi, nu poate să spună sau să schimbe ce o dezgustă, organismul începe să se îmbolnăvească, în cazul de faţă, i se rupe flegmă din gât. Şi nu-i trece cu niciun fel de medicamente.

– Păi, cam are şi situaţie de dezgust.

people

În mare cam asta a fost conversaţia. I-am oferit apoi o carte de vizită şi am anunţat-o că urmează să susţin un seminar gratuit cu tema „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

 

Cum pot să susţin ceea ce am scris mai sus?

 

Astă vară, am urmărit un mic clip video cu Anthony Robbins, care spunea că „toată lumea se fereşte de microbi şi de viruşi. Dar de fapt, aceştia nu au nicio acţiune asupra omului, până nu intervine emoţia de teamă, de îngrijorare, de furie, de frustrare etc.”

Prin urmare, suntem direct responsabili de îmbolnăvirea noastră proprie.

Şi acest mic film mi-a răspuns la o întrebare pe care o aveam de mult timp.

Cum se face, că anumite categorii sociale nu se îngrijorează prea tare de igienă, de cât de gros sunt îmbrăcaţi pe timp de iarnă şi cu toate acestea, foarte rar se îmbolnăvesc. Iar noi, cei care, permanent, avem grijă să spălăm fructele, să ne spălăm pe mâini, să ne înfofolim, imediat ne îmbolnăvim?

Răspunsul este simplu. Ei nu se îngrijorează şi rămân sănătoşi indiferent de cum arată mediul lor, iar noi ceilalţi care permanent trebuie să fim atenţi la fiecare detaliu de igienă, ne îmbolnăvim pentru că suntem cuprinşi de numeroase emoţii pe care le lăsăm să ne copleşească.

 

Pe de altă parte, astă vară, am lucrat în programul de coaching al prietenei mele, Nicoleta Nistor.

La un moment dat i-am spus că pe timp de vară, mă dor oasele de la braţe. Iar Nicoleta, m-a rugat să-mi amintesc când s-a întâmplat prima dată şi ce am simţit, ce m-a afectat din punct de vedere emoţional la acea vreme.

Probabil, ceva mi s-a părut a fi prea mult, sau prea greu.

Şi are dreptate.

Perioada în care am simţit pentru prima dată acea durere de oase la braţe, era când m-am mutat.

Era vară şi aveam de făcut curat, de văruit, de încărcat mobilă, cărţi, haine şi alte bagaje. Şi pentru că mi s-a părut cu adevărat foarte greu, şi aveam braţele descoperite, de atunci, de câte ori e vară şi port haine cu mâneca scurtă, mă dor oasele de la mâini.

 

Vrei să afli mai multe despre rolul emoţiilor în îmbolnăviri sau menţinerea sănătăţii?

 

În data de 7 Decembrie, voi susţine un seminar gratuit cu tema „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”.

La acest seminar voi atinge câteva subiecte pe care le abordez şi în cartea pe care am lansat-o, cu acelaşi nume:

  • modalităţi de a percepe fericirea
  • cinci tipuri de răni emoţionale prin care îţi blochezi starea de fericire
  • fericirea în relaţia cu tine
  • fericirea în relaţia cu ceilalţi
  • fericirea în relaţia cu sănătatea
    • fericirea, sănătatea şi kilogramele în plus.

coperta-carte-elibereaza-te-de-ranile-trecutului-1

Unde?

La Centrul de Afaceri Dunărea, Galati, între orele 18-21.00

 

Este zi de Miercuri şi ai programul încărcat?

Vino să te relaxezi alături de persoane dornice să redescopere fericirea!

Eşti media a şase persoane cu care îţi petreci timpul. Dacă cel mai mult petreci timp cu persoane care se plâng, rupe tiparul şi vino să stai timp de 3 ore în compania unor persoane care doresc să găsească soluţii!

Vino să faci ceva diferit faţă de majoritatea oamenilor din jurul lor.

Unii aşteaptă pe Moş Nicolae sau Crăciunul. Iar după ce au trecut, încep să se plângă – nici măcar nu au avut timp să se bucure.

Eu? Abia aştept să te cunosc, să îţi aud povestea, şi să aflu cum te pot ajuta cât mai mult. Cu siguranţă, că acea zi, în care tu iei decizia să afli cum te poţi elibera, e foarte importantă pentru mine. Pentru că cu cât te ajut pe tine, cu atât mă simt şi eu mai bine.

 

Cât costă?

Te costă doar un minut să decizi că participi şi să-ţi laşi datele de contact.

Financiar? E GRATUIT.

 

Atât pe pagina evenimentului, cât şi pe această pagină, ai un formular de înscriere la seminar.

 

Completează-l, verifică adresa de email, dă confirmarea participării şi te aştept să ne vedem şi să ne cunoaştem mai bine! De ce să amâni?

Completează acum formularul de participare!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

SUNT ATÂT DE OCUPATĂ, CĂ N-AM TIMP SĂ BEAU APĂ

Cred că eşti o persoană minunată care vrea să se bucure de viaţă, de sănătate, de munca pe care o face şi de familia pe care o are.

Pentru asta este nevoie să-ţi respecţi sănătatea şi starea naturală de fericire.

Pentru că mult prea multe persoane îşi vând sănătatea ca să câştige mai mulţi bani, să avanseze în carieră, să fie altora de folos, să nu-i dezamăgească pe prieteni sau şefi şi uită că apoi, s-ar putea să fie nevoiţi să-şi dea banii ca să „cumpere” înapoi sănătatea. Şi nu întotdeauna e posibil.

go_green_hires

 

In perioada de lansare a cărţii, m-am dus într-o zi la poştă să trimit coletele cu cartea celor care au solicitat-o. Mai erau cam 50 de minute până se termina programul. Pentru că a fost prima dată când am trimis un număr mai mare de colete, n-am ştiut că poţi să rezolvi totul mult mai uşor, dacă ai un borderou făcut de acasă cu datele necesare. Aşa că aveam doar foaia pentru expediere a coletului. Ceea ce însemna un volum mult mai mare de muncă pentru doamna de la poştă.

În momentul în care am ajuns la ghişeu, doamna care se ocupa de primirea coletelor a început să spună că nu se mai poate ocupa şi de coletele mele pentru că: De la începutul programului nu am avut timp să merg nici măcar la toaletă.

Primul meu gând a fost: Şi eu ce vină am?

Apoi a început să-mi spună că trebuie să se ocupe, şi de înregistrarea coletelor pe care deja le-a primit pentru că oamenii aceia au plătit. Iar eu i-am atras atenţia că am ajuns la ghişeu în timpul programului afişat, ca să lucreze cu publicul. Până la urmă, a acceptat să se ocupe de coletele mele, dar în tot acest timp s-a uitat la ceas din minut în minut. Şi tot timpul spunea supărată că a fost atât de aglomerat toată ziua, că nu a avut timp să meargă la toaletă şi că o doare capul de nu se mai poate concentra la ceea ce are de făcut.

Iar eu personal n-aveam nimic împotrivă ca ea să-şi ia o pauză de câteva minute ca să-şi satisfacă propriile nevoi de bază, însă voiam să pot beneficia de expedierea coletelor.

Oricum, mi-am dat seama care era tiparul emoţional şi rana emoţională de care suferea.

 

In altă situaţie, discutam cu o colegă care punea kilogramele ei pe seama faptului că nu are timp să mănânce în cursul zilei şi mănâncă mult seara când ajunge, să se liniştească, acasă.

Mai cunosc şi alte persoane care, dacă s-au aşezat la masă şi în timpul în care mănâncă sună telefonul şi cineva cunoscut le solicită ajutorul, îşi lasă prânzul şi pleacă cât de repede pot ca să fie pe plac prietenului care sună.

 

Acestea sunt doar câteva exemple.

Dar am auzit de mult mai multe.

Sunt multe persoane angajate fie la patron, fie bugetare, care se plâng că nu au pauză de masă şi nu au timp să mănânce în timpul zilei.

Sau au atât de mulţi clienţi că nu au timp să mai bea apă. Chiar se întâmplă să uite efectiv de această nevoie.

Şi pe de o parte, s-ar putea să fim tentaţi să dăm vina pe angajatori.

Dar să fim serioşi… suntem atât de interesaţi de creştere în carieră, de dorinţa de a realiza cât mai multe, că de multe ori uităm să solicităm acest drept.

 

Iar aceste situaţii mi-au adus aminte că eu am o carte şi susţin seminarii şi workshopuri cu scopul de a arăta celor interesaţi cum pot ajunge să aibă echilibru pe această latură a vieţii.

După ce m-am eliberat pe mine de multe din rănile şi tiparele prin care mă blocam, îi învăţ pe oameni cum să se elibereze, la rândul lor.

Nu-ţi imagina că îi judec pe toţi aceşti oameni.

Până acum doi ani, mă trezeam înainte să plec la şcoală, cu exact atât timp cât să beau o cafea şi să mă îmbrac. Nu aveam timp să mănânc, sau să-mi fac un pachet, nu-mi luam apă la mine – nu era important.

Dacă mi se făcea foame, alergam într-o pauză să-mi cumpăr câţiva covrigi, pe care mai mult îi înghiţeam nemestecaţi.

Apoi, când ajungeam acasă, adesea – seara, mâncam cât pentru toată ziua. Şi simţeam că mă fac „rotundă”. După care, mă aşezam în pat că nu mai puteam să mă mişc.

 

Acum, lucrurile s-au schimbat destul de mult în obiceiurile mele. Am început să dau atenţie organismului şi să-mi satisfac nevoile de bază atunci când este necesar.

Şi, după ce am ajuns să învăţ despre emoţii, despre tipare de comportament, după ce am vindecat multe dintre rănile mele de acest tip, am convingerea că te pot ajuta şi pe tine, dacă îţi doreşti.

 

Ştiu…

 

S-ar putea să dai vina pe angajator că nu-ţi oferă pauză de masă…

S-ar putea să spui că eşti foarte ocupat să munceşti să avansezi în carieră sau să-ţi salvezi slujba….

S-ar putea să spui că nu ai încotro… trebuie să munceşti ca să câştigi mai mulţi bani…

 

Dar dacă toate acestea ar fi posibile, fără să îţi distrugi sănătatea?

Dacă ai putea să munceşti mai mult, să câştigi bani în plus pentru familia ta, fără să-ţi neglijezi propriile nevoi?

Cum ai putea să fii fericit dacă îţi neglijezi nevoile de bază?

Îţi aminteşti de Piramida lui Maslow?

piramida-lui-maslow

La baza ei sunt nevoile fiziologice.

Şi ştii ce se întâmplă când, foarte adesea, îţi neglijezi propriile nevoi?

  • devii nemulţumit de munca pe care o realizezi,
  • eşti din ce în ce mai frustrat,
  • mănânci foarte mult seara,
  • după care te simţi vinovat că ai un asemenea regim de viaţă,
  • pui etichete pe tine că nu eşti bun de nimic, că eşti prost etc.,
  • îţi sabotezi şi mai mult sănătatea şi fericirea,
  • consumi alte substanţe (alcool, tutun) prin care să-ţi anesteziezi şi mai tare simţurile,
  • devii nervos, furios şi s-ar putea să-ţi descarci nervii pe alţii etc.

 

Şi dacă tu, ai frecvent, poate zilnic tiparul de a uita, sau neglija să mănânci, să bei apă, să dormi sau chiar să mergi la toaletă, cât de fericit crezi că poţi fi?

Şi dacă ţi-aş spune că, de fapt, aceste modalităţi de a-ţi sabota fericirea îşi au originea în copilăria ta?

Că toate sunt răni pe care le-ai trăit atunci şi pe care le perpetuezi fără ca măcar să vrei?

 

Vrei să ştii care sunt rănile care te fac să te neglijezi sau să uiţi să-ţi satisfaci propriile nevoi fiziologice?

Vrei să te eliberezi de astfel de tipare şi obiceiuri nesănătoase şi să duci o viaţă cât mai echilibrată?

 

Te aştept la seminarul gratuit cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!” pentru că fericirea ta începe cu tine şi dinăuntrul tău.

 

Ce primeşti la acest seminar?

 

Înţelegi de unde vine această rană în viaţa ta şi cum o poţi depăşi.

Afli cum te poţi elibera de sub puterea acestui tipar de ignorare a propriilor nevoi.

Înveţi să devii conştient şi să-ţi asculţi corpul şi semnalele pe care ţi le transmite, astfel încât să duci o viaţă echilibrată.

Înveţi să te respecţi mai mult, astfel încât să fii mai fericit cu tine însuţi.

 

Completează chiar acum formularul de înscriere şi rezervă-ţi un loc ca să participi la acest seminar gratuit din data de 9 Noiembrie 2016, orele 18-21 la Centrul de Afaceri Dunărea Galaţi.

Să completezi acest formular, îţi ia mai puţin de un minut.

Pe tine te ajută să iei o decizie.

Pe mine, mă ajută să ştiu cine a luat această decizie şi e dispus să investească 3 ore din timpul personal ca să discutăm.

 

Te aştept, cu drag!

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

DE CE SE ÎNDRĂGOSTESC FETELE SERIOASE DE BĂIEŢI REBELI?

In toamna aceasta, l-am dus pe bebe la creşă şi am reînceput activitatea de profesor.

Evident, când te ocupi strict de copil şi te întâlneşti cu alte mămici, subiectul de discuţie este propriul bebeluş.

Dar când te duci într-un colectiv de profesori, subiectul de discuţie din cancelarie, cel mai adesea, îl reprezintă elevii.

Într-una din zile l-am auzit pe un coleg povestind despre o fată foarte silitoare cum şi-a pierdut minţile şi cheful de învăţat după ce s-a îndrăgostit de un băiat rebel. Şi nu doar că s-a îndrăgostit, dar dintr-o dată i-a scăzut cheful de învăţare şi pe deasupra îi mai permitea acelui rebel să o lovească. Colegul a continuat, că trebuie să vorbeşti în particular cu aceste fete, ca nu cumva să îşi permită să se îndrăgostească de astfel de băieţi.

Nu, n-o să folosesc termenii fată bună şi băiat rău!

Prin definiţie, toţi oamenii suntem buni, pentru că toţi suntem creaţi de Dumnezeu. Doar necuratul este rău, pentru că în mod voit, intenţionat a ales să devină aşa… (Şi nici n-o să scriu necuratul cu majusculă!!! – citeam într-o poezie că el e atât de rău că nu se cuvine să folosim majuscule când îi scriem numele.)

strange-love

Să ne întoarcem la subiectul acestui articol.

Nu ştiu dacă ai observat, dar este foarte uşor să judeci pe altcineva care face o anumită greşeală într-o situaţie anume. Chiar dacă acea greşeală ai făcut-o şi tu, sau nu.

Pentru că din exterior, lucrurile se văd doar din perspectivă raţională, e foarte uşor să emiţi gânduri şi comentarii prin care judeci.

E foarte uşor să spui că unei fete silitoare trebuie să-i explici (raţional) toate motivele pentru care nu e bine să se îndrăgostească de un băiat rebel.

Pentru că…

 

Îndrăgostirea nu e raţională

 

Ne place să spunem despre noi că ne deosebim de animale prin faptul că suntem fiinţe RAŢIONALE. Dar uităm că mai suntem şi EMOŢIONALE.

Şi oricât de multe ştim din punct de vedere raţional, în comportamentul nostru zilnic, o mare putere o are emoţionalul.

Ca o paranteză, şi persoana care mănâncă prea mult sau consumă alcool ştie la nivel raţional toate motivele de ce nu e bine să mai facă ceea ce obişnuieşte. Cu toate astea, în comportamentul ei de zi cu zi, ia decizii pe fond emoţional.

De curând, citeam în cartea Întreabă-te de ce scrisă de Simon Sinek că multe dintre deciziile noastre le luăm pe un fond emoţional şi le explicăm raţional.

Autorul cărţii spunea cam aşa. Dacă ceri unei persoane să-ţi explice de ce s-a îndrăgostit sau, poate, căsătorit cu acea persoană, îţi va spune că:

… e foarte deşteaptă;

… e talentată;

… e frumoasă;

…e frumos aranjată etc.

Cu toate acestea, sunt mii de alte persoane care se aseamănă la trăsături exterioare cu persoana de care ne îndrăgostim şi nu ne bate inima mai tare când ne uităm la toate celelalte persoane. Doar la acea persoană unică, de care, fără intenţie raţională, ne-am îndrăgostit.

Aşa că, personal cred, oricât i-ai explica unei tinere fete de nota zece de ce nu e bine să-şi piardă minţile după un băiat rebel, sunt convinsă, că:

  1. raţional – ştie şi ea
  2. emoţional – nu se poate stăpâni

 

Dorinţa fetei de a-l salva

 

Poate că tânăra are în propria ei familie un exemplu de viaţă abuzivă, şi o judecă pe mama ei că este slabă, că nu se poate descurca, că ea ar face altfel.

Şi i se iveşte ocazia să „salveze” un astfel de băiat rebel.

Şi se agaţă de această ocazie fără ca ea să-şi fi luat măsuri de siguranţă şi securitate. Nu-şi pune întrebarea Cine o să mă salveze pe mine, dacă mă scufund odată cu el?

De ce?

Pentru că se crede puternică, în orice caz, mai puternică decât mama ei sau decât alte exemple feminine pe care le-a tot văzut cum eşuează.

Şi vrea să dovedească faptul că ea poate să-l salveze, să-l aducă la adevăr pe băiatul rebel.

Dacă vrei, este un principiu asemănător cu Frumoasa şi Bestia. Aceasta este o operă care să producă bucurie, speranţă, încredere tuturor fetelor. Şi se pare că o apreciem doar cât timp cât este o piesă, un film, o poveste, şi nu realitate.

Fata respectivă se poate crede la un moment dat Frumoasa care scoate la iveală prinţul din Bestie.

 

Contrastele se atrag …doar dacă au ceva în comun

 

Probabil că îţi aminteşti de acel principiu de la fizică în legătură cu contrastele care se atrag.

Adevărul este că acele contraste au şi ceva în comun.

De exemplu, în electricitate, ionii negativi sunt atraşi de ionii pozitivi şi invers, dar au în comun sarcina electrică. Dacă nu ar avea-o nu s-ar putea atrage.

Ce poate avea în comun o fată silitoare de nota zece cu un băiat rebel?

Pot avea foarte multe lucruri în comun, şi aş da exemplu, doar mediul din familie.

În general, dacă privim în viaţa elevilor „problemă”, constatăm că adevărata problemă nu e la copii, ci la părinţi. Iar modul lor de manifestare este adesea o oglindire a modului în care se poartă părinţii cu ei.

  • Fie au părinţi supra-protectori şi copii simt că nu pot respira, că nu pot lua nicio decizie fără acordul părinţilor, dar când ajung la adolescenţă se răzvrătesc împotriva protecţiei exagerate şi devin rebeli.
  • Fie au părinţi foarte cicălitori, cu standarde foarte înalte şi orice ar face copilul, părintele nu este mulţumit. Iar comportamentul rebel al copilului vrea să spună că la ce bun să mă străduiesc să mai fac ceva, de vreme ce, oricum, nimic nu e bine ca mama sau tata să fie mulţumiţi?
  • Fie au părinţi care sunt atât de ocupaţi că nu îşi mai rezervă timp şi pentru copiii lor. Iar modul lor rebel, sau agresiv de a fi, vrea doar să atragă atenţia părinţilor că şi ei există în viaţa lor. Că nu au nevoie doar de bani de pachet sau de haine, ci de ATENŢIE şi timp.
  • Sau, poate că au părinţi dependenţi de alcool, care fac scandal acasă.

Dar dacă un băiat rebel se refugiază într-un astfel de comportament, pentru că nu-i place ceea ce vede în familia lui, ce are acest lucru în comun cu o fată silitoare.

S-ar putea să ţi se pară ciudat, dar e posibil să aibă exact acelaşi lucru.

Şi fata să dispreţuiască atât de tare mediul în care trăieşte încât simte că învăţătura este singura ei salvare. Se refugiază şi ea în învăţătură, exact cum un băiat rebel se refugiază într-un comportament golănesc.

Şi s-ar putea să fii tentat să spui, că e foarte bine că ea se refugiază în învăţătură. Că a ales un refugiu pozitiv.

E doar o impresie. Şi e una prin care judeci doar din exterior. Însă, atât timp cât ea nu se află în echilibru emoţional, refugiul ei, o face să se asemene mult cu cel care se poartă ca un golănaş. Pentru ea, evadarea în învăţătură este asemănătoare cu evadarea în băutură. Învăţătura este „drogul” care o ajută să uite de nefericirea din familie.

Adică, vreau să spun că NU TOATE FETELE ŞI PERSOANELE BUNE LA ÎNVĂŢĂTURĂ găsesc un refugiu în învăţătură.

Unele sunt cu adevărat pasionate de învăţătură. Şi probabil că dacă te uiţi la viaţa lor şi ai să vezi că acasă e iubire, blândeţe, şi armonie şi ele se dezvoltă armonios şi nu au tendinţa de a se îndrăgosti de băieţi „problemă”.

 

„Traumele părinţilor noştri rămase neasumate şi nerezolvate ne sunt transmise inconştient nouă, copiilor.”

Jo Ann McKarus

 

 

Dependenţa de nefericire

 

Da, ai citit bine.

Mulţi dintre oameni suferă de o anumită dependenţă.

Jillian Michaels, în cartea ei Fără limite spune că o persoană rănită în copilărie fie se auto-abuzează, fie atrage alte persoane care să o rănească la fel. În cazul de faţă, vorbim de o dependenţă faţă de suferinţă şi nefericire.

Poate că tu te gândeşti că dependenţa este strict legată de droguri tari, chimice, cum ar fi cocaina sau heroina sau, poate alcoolul, tutunul.

Există şi alte forme de dependenţă pe care mulţi oameni nu au curajul să le recunoască

De exemplu, există dependenţă de boală – dacă ştii persoane care permanent suferă de ceva, înseamnă, că sunt dependente de starea de boală. Acele persoane care nu apucă să se vindece de o boală, că imediat se îmbolnăvesc de altceva – sunt dependente de boală.

Nu-şi propun în mod conştient să se îmbolnăvească. Dar fie că asta este singura stare pe care o ştiu, fie atunci când s-a format dependenţa, a avut un beneficiu de pe urma bolii.

Ce beneficiu ar putea avea cineva de pe urma bolii? Depinde de persoană. Poate a primit atenţie şi asta i-a plăcut. Poate a primit un concediu şi a stat mai mult acasă şi acel concediu a fost perceput de minte, ca… Iată o soluţie să nu mai trebuiască să fac munca asta neplăcută! Şi nu e nevoie să gândească astfel de fiecare dată când se îmbolnăveşte. A fost suficient să gândească şi să simtă acel beneficiu la un moment dat în viaţă. Apoi, mintea perpetuează acea emoţie, în orice situaţie asemănătoare.

Aşa cum o persoană poate fi dependentă de boală, poate, la fel să fie şi faţă de suferinţă, faţă de nefericire, faţă de ghinioane, faţă de eşecuri, zona de confort etc.

 

Să ne întoarcem la acel tip de fată de nota zece care se îndrăgosteşte de un băiat rebel.

Dacă ea provine dintr-un mediu familial dezorganizat, cu părinţi agresivi, care o rănesc în mod constant va atrage în jurul ei persoane care sunt la fel de rănite, sau care o rănesc pe mai departe.

Şi poate că în primă fază a fost total în dezacord cu comportamentul lui. Sau poate el a dispreţuit învăţătura ei şi a numit-o tocilară.

Şi, poate, nu a fost nevoie decât de un singur moment de compasiune pentru a aprinde focul din inima lor.

E posibil să-ţi spui, bine-bine, dar să fii fată de nota zece şi să accepţi să iei bătaie de la acel băiat mi se pare cam prea mult!

E posibil ca ea să creadă în cauza ei de a-l salva. Iar dependenţa ei de nefericire să ruleze la un nivel pe care tu nu-l poţi înţelege.

 

Şi ce se poate face?

Personal aş spune că doar discuţia, nu ajută. Aceleaşi lucruri pe care i le spui şi tu din punct de vedere raţional, le ştie şi ea.

Există tehnici prin care să se poată elibera de această dependenţă.

Doar că acestea funcţionează, NUMAI DACĂ VREA SĂ SE ELIBEREZE.

 

Dacă doreşti să ştii mai multe, dacă eşti din Galaţi sau Brăila, te invit la un seminar gratuit cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Pentru detalii şi înscriere, accesează linkul de pe titlul seminarului.

 

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te rog să dai un Share şi pentru prietenii tăi, ca şi ei să se folosească.

Mulţumesc!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber