DE CE MĂNÂNC LA MIEZUL NOPŢII?

Discutau colegele în cancelarie despre ceea ce mănâncă fiecare şi kilogramele care se acumulează.

La un moment dat, n-am mai răbdat să tac. Le-am spus doamnelor că nu doar ceea ce mănâncă le face să acumuleze kilograme ci, mai ales emoţiile din spate care le determină să mănânce, stau la baza acelor kilograme de care se tot plâng.

Una dintre ele m-a întrebat:

-Şi ce emoţii mă fac să mănânc la miezul nopţii?

Primul lucru la care m-am gândit a fost un citat de la Jillian Michaels  Fără limite şi am zis:

-Bine, acolo e şi un fond de oboseală…

-Asta cam aşa e, a încuviinţat cealaltă colegă.

Dar între timp m-am mai gândit la această întrebare.

Şi am găsit şase cauze pe care o să ţi le dau mai jos, împreună cu soluţiile lor.

 

Stare de oboseală

 

Unul dintre motivele pentru care mănânci la miezul nopţii este starea de oboseală.

Corpul îţi transmite că eşti obosit.

Dar, fie că ai uitat să dai atenţie la semnalele corpului, fie că mai ai de lucru şi ai nevoie să stai peste programul obişnuit, nu mai interpretezi corect ce semnale primeşti din partea acestuia.

Şi atunci, exact cum spune şi citatul, te duci la frigider şi cauţi de mâncare. De regulă, la astfel de ore, eşti atras să mănânci ceva dulce sau ceva cu multă grăsime.

O persoană obosită simte că are nevoie să-şi reîncarce bateriile. Cel mai sănătos mod de a scăpa de oboseală este să te pui să dormi, mai ales dacă e miezul nopţii.

Care-i soluţia?

Odihneşte-te la timp. Oferă-i corpului tău un număr de 7-8 ore de odihnă pe noapte.

 

Stress

 

Un alt motiv care te determină să mănânci la miezul nopţii este stresul cotidian.

Poate ai avut o zi grea.

Poate şeful a fost mai nesuferit decât de obicei.

Poate ai vreun coleg care îţi face zile fripte.

Poate copiii sau partenerul de viaţă nu te înţeleg şi nu te ascultă aşa cum te aştepţi.

Poate ai de terminat un proiect într-un timp apropiat şi nu ştii cum s-o scoţi la capăt.

Poate ai avut un conflict urât cu cineva.

Lista cu ce te poate stresa are şanse mari să continue.

Ideea este că acest stres este perceput de creier ca fiind o presiune, o durere foarte mare.

Scopul creierului este să te ajute să scapi de durere şi să-ţi ofere plăcere.

Cum reacţionezi de obicei când eşti stresat?

Unii apelează la o ţigară, alţii la un pahar de vin (sau mai multe) sau de tărie, alţii cheltuiesc bani, alţii mănâncă etc.

De ce? Pentru că scopul minţii este să-ţi ofere plăcere ca să te eliberezi de durere.

În unele situaţii funcţionează. Dar când apelezi frecvent la aceste strategii, pe termen lung, nu mai creează bucurie. Mai ales dacă şi abuzezi de ele.

Care-i soluţia?

Eliberează-te de stres. Poţi să te eliberezi prin tehnici de relaxare, prin introspecţie sau prin tehnici prin care poţi să vezi situaţia stresantă din alte puncte de vedere.

Învaţă să vezi partea bună a fiecărui lucru.

Dar dacă ţi-ai propus nişte scopuri şi prin ceea ce consumi, îţi încalci regulile, ajungi la:

 

Autoînvinuire

 

Când te autoînvinuieşti pentru ceva, e ca şi când ai fi într-o sală de tribunal şi mintea ta joacă mai multe roluri.

Joacă rolul acuzatului, al avocatului acuzării, al avocatului apărării, al judecătorului şi chiar al inchizitorului.

Şi fie că ţi-ai încălcat nişte reguli, fie că fiind final de zi, îţi faci reproşuri că iar a trecut ziua şi n-ai făcut nimic, sau iar nu te-ai ocupat de problema /proiectul X, iar ai mâncat prea mult, ar trebui să te opreşti din …, de câte ori ţi-am spus să nu mai mănânci la miezul nopţii?

Faptul că te simţi la judecată, îţi creează o stare dureroasă.

Atunci, creierul vrea din nou să-ţi vină în ajutor, oferindu-ţi momentul tău de plăcere, sub formă de foame sau pofte.

Şi, dintr-o dată, chiar în mijlocul conflictului cu tine însuţi, te auzi că spui: „Aş mânca ceva dulce / nişte pop-corn /cartofi prăjiţi etc.

Apoi, pentru că nu ai rezistat tentaţiei ajungi iar la curtea supremă din mintea ta şi ciclul se repetă.

Ori de câte ori te autoînvinuieşti pentru ceva, te condiţionezi să repeţi ceea ce faci şi chiar mai grav, pentru că vinovăţia are nevoie să fie hrănită.

Cum cu ce?

Cu alte forme de vinovăţie.

Despre cercul vicios al vinovăţiei am scris în cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

Soluţia?

La sfârşitul zilei enumeră toate lucrurile pe care le-ai făcut / finalizat în acea zi, oricât de mici ar fi.

Fii mulţumit şi împăcat cu deciziile pe care le iei. În carte găseşti şi o tehnică prin care să te eliberezi efectiv de astfel de tribunale şi voci critice din mintea ta, ca să fii din ce în ce mai împăcat cu tine.

 

N-ai mâncat la timp pe durata zilei

 

Atunci când în timpul zilei eşti atât de ocupat cu ceea ce ai de făcut la serviciu, sau acasă şi nu te hrăneşti la timp, corpul, îşi cere drepturile.

Ştiu că probabil găseşti scuze şi spui că nu reuşeşti să mănânci pentru că ai uitat.

Sau n-ai mâncat pentru că nu ai timp, pentru că programul de lucru nu include pauză de masă. Ai atâtea responsabilităţi şi nu mai ştii cum să le faci faţă şi nu reuşeşti să ai o clipă liberă.

Sau, că ai vrut neapărat să termini un proiect / o lucrare, care părea că mai avea puţin şi fără să-ţi dai seama te-ai lungit cu ea până seara.

Jim Loehr şi Tonny Schwartz, autorii cărţii Fii în formă au făcut cercetări şi au constatat că de obicei, se întâmplă ca exact lipsa de pauză de masă să te facă să nu te mai poţi concentra eficient. Mintea are nevoie de pauză şi corpul de mâncare. Dacă nu i le oferi, ţi le va cere, la miezul nopţii.

Şi ştiu că pare o situaţie temporară, dar are rădăcini în copilărie, în modul în care ai fost tratat de ceilalţi din jur.

Dacă ţi s-a impus să taci, să te supui fără niciun drept de a-ţi apăra nevoile, ţi s-a transmis că ce nevoi ai tu, ce simţi tu nu e important. E mai important să faci ce ţi se spune şi ce vor alţii. Aşa ai învăţat să îţi negi nevoile şi apoi să le ignori total.

Soluţia?

Învaţă să respecţi măcar mesele principale ale zilei.

Nutriţioniştii spun să mănânci de cinci ori pe zi. Dar dacă nu reuşeşti de cinci ori, măcar evită să mai sari peste mesele principale.

Dacă vrei să corectezi situaţia şi să ai o alimentaţie regulată, te invit să participi la un seminar cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! sau poţi foarte bine să achiziţionezi cartea cu acelaşi nume. În carte primeşti şi o tehnică prin care înveţi să-ţi respecţi nevoile proprii.

N-ai băut suficientă apă

 

Uneori, atunci când din diverse motive nu bei suficientă apă, semnalele de sete transmise de corp sunt confundate de mintea conştientă ca fiind foame.

Am citit multe materiale care vorbesc despre aceste confuzii.

Ştii că poţi rezolva o poftă sau senzaţia de foame cu un pahar de apă?

Soluţia?

Bea zilnic minim 2 litri de apă.

 

Obiceiul

Deşi l-am pus la urmă, nu e cel mai lipsit de importanţă.

Dacă ai mâncat de câteva ori la miezul nopţii pentru oricare din motivele enumerate sau altele, acest obicei te face ca de fiecare dată când se apropie miezul nopţii să începi să simţi senzaţia de foame.

O emoţie care s-a repetat a creat un tipar de acţiune şi astfel s-a format obiceiul.

Deşi avem tendinţa să explicăm în mod raţional deciziile şi acţiunile noastre, în spatele lor există nişte emoţii puternice. Cu cât aceste emoţii se repetă, cu atât şi acţiunile noastre şi sunt şanse să se formeze obiceiul.

Dacă acest obicei este atât de puternic, atunci ai nevoie de ceva mai mult decât simpla manifestare a voinţei ca să poţi să te eliberezi el.

Ai nevoie să lucrezi cu tehnici specifice prin care să poţi schimba percepţiile din mintea ta sau ca să schimbi stările emoţionale care au dus la instalarea acestui obicei.

De unde le poţi obţine?

Poţi beneficia de ele citind cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! sau la un workshop cu acelaşi titlu. Dar, ca să-ţi dai seama dacă merită să investeşti într-un workshop, te invit la un seminar gratuit la Galaţi.

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

AI DREPTUL SĂ FII FERICIT!

„- 5 minute de fericire şi acum asta! spuse Alex Danvers şi în vocea ei se citea revoltă, furie, vinovăţie şi îngrijorare.

Alex fusese fericită că a petrecut o noapte cu persoana pe care o iubea. Dar a doua zi, sora ei, Kara Danvers (Supergirl) a plecat într-o misiune de căutare a unei persoane dispărute şi nu mai răspunde la apeluri. Apoi explică:

– Încă de pe când eram mică, aveam grijă de sora mea. Şi de câte ori nu aveam suficientă grijă de ea şi mă ocupam de ceea ce mă făcea fericită pe mine, se întâmpla ceva rău. Şi mă simţeam responsabilă. Iar acum, am şi eu un moment de fericire şi ea dispare!”

Serialul Supergirl

 

Ti-am promis că pe parcursul lunii ianuarie o să-ţi scriu despre convingeri.

Primul articol a fost despre acele diferenţe de convingeri între oameni care pot duce la conflicte.

Al doilea a fost despre cum poţi recunoaşte o convingere, doar ascultându-te sau auzindu-i pe alţii. Evident, într-un alt articol am spus că ce te deranjează la alţii, sunt de fapt, greşelile tale. Deci dacă o convingere a altei persoane te supără, te enervează, înseamnă că o ai şi tu.

Al treilea articol a fost numit Ghinionistul Brian, în legătură cu percepţiile pe care le avem despre noi înşine, şi nu realizăm că  poate avem nevoie de nişte abilităţi diferite, de nişte unelte diferite ca să ieşim dintr-o situaţie.

În acest articol mi-am propus să-ţi spun despre modul în care se formează convingerile şi cum acestea pot fi atât de subtile, că nici nu-ţi dai seama de ele.

Exact ca personajul din film, sunt foarte multe persoane care au convingerea că „Dacă-mi permit să fiu fericit, ceva rău o să se întâmple.”

La sfârşitul acestui articol poţi să găseşti şi să descarci gratuit o tehnică prin care te poţi elibera de această convingere. În plus, materialul îţi oferă o unealtă prin care te poţi elibera de orice convingere care nu te ajută. Aşa că îţi recomand să o descarci şi să o foloseşti.

 

Ce sunt convingerile?

 

Convingerile sunt nişte idei în care crezi. Uneori aceste idei sunt complexe şi înlănţuite, foarte legate unele de celelalte. Şi sunt adesea greu de depistat. Ai nevoie să lucrezi mult timp asupralor şi să le cureţi strat după strat.

Alteori sunt mai simple, mai puţin legate, mai uşor de identificat.

Convingerile sunt nişte percepţii ale noastre asupra realităţii înconjurătoare.

Şi pentru că tu crezi cu tărie tot ce-ţi spui, acţionezi în funcţie de ele. Şi în funcţie de modul în care gândeşti şi acţionezi, ai rezultate pe măsură. Atragi acel gen de rezultate asupra cărora te focusezi cu mintea prin convingeri şi gânduri. Şi de multe ori, aceste convingeri nu te ajută, nu îţi dau putere să creşti, ci te opresc.

Să ne gândim puţin la citatul cu care am început articolul şi care arată cum reacţionăm, atunci când după un moment fericit, se întâmplă ceva neaşteptat şi urât care ne strică toată dispoziţia.

Am scris acolo că Alex a reacţionat cu o voce în care se citea revolta, furia, vinovăţia şi îngrijorarea. Cam toate la un loc.

A simţit şi manifestat îngrijorare şi vinovăţie pentru că, să aibă grijă de sora ei, a fost una din responsabilităţile ei, de  când era copil. Faptul că sora a dispărut şi nu mai răspundea la telefoane, a făcut-o să gândească că „din cauză că am avut un moment de fericire pentru mine şi mi-am neglijat puţin responsabilităţile, sora mea suferă. Oare ce-o să zică mama?” Chiar dacă persoana a devenit adultă, şi mama nu mai e pe aproape, vocea ei ne poate urmări toată viaţa.

De asemenea, a manifestat furie şi revoltă pentru că nu i se pare corect ca ea să nu poată avea momentul ei de fericire. Ca şi când ar fi spus:

Sunt atâţia oameni pe planeta asta şi toţi sunt fericiţi (sau aşa par). De ce nu-mi este permis şi mie un astfel de moment? Ce e rău în faptul că vreau şi eu să mă bucur puţin de viaţă? De ce mi se întâmplă tocmai mie astfel de drame şi nenorociri? Şi exact când eram foarte fericită?”

Răspunsul este: De ce se întâmplă astfel? Din acuza acestor convingeri. Crezi atât de mult în ele încât ajungi să le determini, să le atragi în viaţa ta.

Cum se formează convingerile?

 

Percepţiile noastre asupra realităţii se formează pe baza a trei surse: conştientizarea, omisiunea şi distorsiunea. Conştientizarea reprezintă lucrurile la care am fost expuşi sau pentru care am fost programaţi, existente în lumea noastră internă sau externă. Omisiunile sunt acele părţi ale realităţii pe care le-am ignorat sau pe care nu le-am experimentat. E ca şi cum ai funcţiona pe o anumită frecvenţă radio şi ai ignora toate celelalte frecvenţe. Însă asta nu înseamnă că toate celelalte frecvenţe nu există, înseamnă doar că tu nu eşti conştient de ele. Distorsiunea constituie filtrul prin care vedem realitatea.”

Dr. Robert Anthony

Cine a determinat formarea acestor convingeri?

Mediul

 

Mediul în care trăim ne formează modul în care gândim şi acţionăm.

Părinţii îi influenţează pe copii. Până la vârstă adultă copiii aud tot felul de păreri şi le dau crezare, uneori, doar pentru că persoana respectivă este mai mare şi automat devine mai „cunoscătoare”. Şi pentru că ei  încă nu ştiu ce să creadă, se lasă uşor influenţaţi de ce spun cei din jur.

Ba, chiar se întâmplă ca şi la vârstă adultă, unele persoane să se ia după alţii şi să afirme lucruri pe care iniţial nu le-au crezut.

În ce priveşte convingerea, Dacă sunt fericit, ceva rău urmează să se întâmple, am auzit-o de foarte multe ori în copilărie şi nu numai.

Mi se tot întâmplă să aud: „era prea frumos ca să dureze…”,”era prea frumos să fie adevărat”, „Atâta veselie pe capul lor… parcă nu mai fac a bine”, „nicio minune nu ţine mai mult de trei zile” – lucrurile bune n-au cum să dureze. Şi tot aşa.

Pe măsură ce tot auzi aceste cuvinte, ajungi să le dai atenţie şi apoi le spui şi tu automat. Fără să te gândeşti prea mult.

E ca atunci când auzi o melodie şi la început nu-ţi place. Dar, pentru că le place celor de la radio şi o difuzează în mod repetat, după un timp, deşi nu-ţi place, te surprinzi că o fredonezi.

La fel e şi cu aceste convingeri. Le auzi atât de des, că nici nu mai realizezi că sunt părerile altora şi te influenţează. Pur şi simplu crezi că aşa trebuie să fie.

Experienţele tale

 

Experienţele tale sunt filtrele prin care îţi întăreşti sau negi acea convingere.

Poate că ai auzit o părere din jur şi iniţial nu ai crezut-o la nivel conştient. Dar ea a intrat în subconştient şi acolo rulează. Din când în când mai observi şi ce li se întâmplă altora. Alteori ajungi să ai parte de astfel de experienţe în mod personal şi acele convingeri să se întărească. Bineînţeles, e posibil ca acele convingeri să şubrezească.

Şi aceste experienţe sunt ca nişte profeţii care se împlinesc tocmai pentru că asta crezi. Sau nu se împlinesc aşa pentru că refuzi să le dai crezare.

Alex Danvers a început să creadă cu adevărat că după un moment de fericire personală are parte de un coşmar după ce i s-a întâmplat ceva. Pe când era copil, dacă îşi neglija responsabilitatea de a avea grijă de sora ei, i se întâmpla ceva neplăcut. Şi asta a confirmat părerea pe care şi ea a auzit-o, Că dacă eşti fericit, automat urmează să se întâmple ceva rău.

 

Modul tău de gândire

 

Nu în ultimul rând, propriul mod de a gândi şi interpreta lucrurile şi evenimentele vieţii te face să ai propriile convingeri.

O experienţă identică poate avea asupra două persoane efecte diferite. Una poate să creadă că a fost cel mai mare coşmar, în timp ce alta poate gândi că a fost o binecuvântare. Pe una o poate motiva şi pe alta opri.

În funcţie de modul în care internalizează acea experienţă şi o trece prin filtrul personal, se formează apoi alte convingeri.

Şi acele convingeri te pot ţine legat în „lanţuri virtuale” sau te pot mobiliza ca să ieşi din mediu şi să-ţi depăşeşti circumstanţele.

Cum te eliberezi de convingeri care te ţin pe loc?

 

Dacă ai depistat una sau mai multe convingeri care te blochează şi vrei să le schimbi, am pentru tine o tehnică de eliberare pe care o poţi descărca gratuit.

Acesta este un cadou pentru tine. Şi apropo de cadouri…

Pe data de 6 februarie este ziua mea de naştere şi m-am gândit să-ţi mai ofer un cadou. De aceea între 1-10 februarie ai 30% reducere la cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Preţul cărţii este de 27 de lei (de la 38 de lei) la care se adaugă taxele poştale de 10,5 lei.

Poţi să trimiţi comanda pe email la adresa fanica_rarinca@yahoo.com

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

GHINIONISTUL BRIAN

„Era un şoricel cu numele Brian care ieşi din adăpostul lui, exact pe când Tata Urs muta ceasul cu cuc în dreptul uşii de la căsuţa din perete a lui Brian.

Auzind zgomotul produs de mutarea ceasului, şoricelul a ieşit afară şi le-a spus că-i închid căsuţa. Tata Urs s-a speriat şi a căzut. Ceasul cuc, pe care-l moştenise de la părinţii lui, s-a făcut bucăţi.

Şoricelul Brian începe să se scuze că este ghinionist şi din cauza lui s-a întâmplat nenorocirea, că oricine intră în contact cu el, are de suferit.

Goldie şi Ursuleţ nu-l cred că e ghinionist şi îl iau afară pe Brian să se împrietenească şi să se joace. Dar exact pe când se distrau mai bine, intervine ceva, Brian se loveşte de „un om care nici măcar nu e acolo”, se dezechilibrează şi cade peste cei doi prieteni.

Goldie şi Ursuleţ îl iau pe Brian şi pleacă cu el la Piticul Vrăjitor ca să-i facă o vrajă şi să scape de ghinion. Dar piticul ii spune că Brian ar putea să fie lovit de vraja sau blestemul ghinionului şi că nu ştie exact ce vrajă să folosească ca să-l ajute, să se elibereze. Brian se simte şi mai afectat când aude expresia „blestemul ghinionului”.

Toţi trei se întorc la căsuţa unde locuia Ursuleţ cu părinţii lui. Acolo, Mama Urs se sperie şi ea de Brian şi îşi scapă pe jos ochelarii.

Brian se simte trist, vinovat şi e dezamăgit că a produs atâtea dezastre în viaţa noilor lui prieteni, care l-au iubit, iar el le-a răsplătit cu rău. Se oferă să-i ducă ochelarii Mamei Urs şi atunci îşi pune ochii prin lentilă şi totul devine clar şi limpede.

Şoricelul Brian nu era atins de vraja ghinionului, ci avea mare nevoie de o pereche de ochelari. Motivul pentru care se împiedica, era acela că nu vedea clar lucrurile din preajma lui.”

Serialul animat Goldie şi Ursuleţ

Citește mai mult

Cum Iți Descoperi Convingerile?

In articolul trecut ţi-am vorbit despre faptul că două sau mai multe persoane care au convingeri diferite pot ajunge la conflict.

Dacă nu ai citit încă articolul, îl poţi accesa la sfârşitul acestei pagini.

Probabil că ai mai auzit şi pe la alte seminarii sau pe alte persoane vorbind despre faptul că unele convingeri pe care le ai te ajută să ajungi unde îţi doreşti, în timp ce altele te limitează.

Într-un alt articol îţi spuneam că toate convingerile noastre s-au format cu o intenţie pozitivă în spate.

Să zicem că ai convingerea că „Lumea este rea.”

Probabil la momentul în care s-a format această convingere ai suferit din partea câtorva persoane din jur, şi ai generalizat că TOATĂ lumea este rea.

De ce?

Pentru că subconştientul tău a vrut să te protejeze ca pe viitor să fii mai prudent. Să te apere.

Cum reuşeşti să îţi dai seama ce convingeri ai?

Îţi faci o analiză a ceea ce crezi şi ce nu crezi.

Iei fiecare domeniu în parte şi te gândeşti despre el. Poţi să faci chiar o listă cu fiecare în parte.

Ce crezi despre bani? Ce crezi despre sănătate? Dar despre relaţii? Dar despre angajatori etc.?

Te ajută sau nu aceste convingeri?

În ce context s-a format acea părere sau convingere?

Care a fost intenţia pozitivă din spate?

Dacă nu te mai ajută, cum ai putea să o schimbi?

 

Convingerile pot fi regăsite în cuvintele pe care le rosteşti.

Fii atent şi la cuvintele pe care le foloseşti în mod frecvent. Sau roagă un prieten bun, care e interesat în creşterea ta personală, să te atenţioneze.

Foarte adesea, ceea ce crezi, iese instantaneu pe gura ta, fără să stai prea mult pe gânduri.

Hai să-ţi dau câteva exemple pe care eu le tot aud în jurul meu de ceva timp.

 

Convingeri despre câştig sau pierdere.

 

Cât am mai pierdut şi cât o să mai pierd! Dar nu contează, o să lupt până am dreptate! vorbea un bărbat cu şoferul în autobuz. Păi, dacă el se aşteaptă să piardă, cum poate dovedi că are dreptate?

Deja pierd bani. o altă persoană care se vede pierzând bani.

 

Convingeri despre diete şi siluetă:

 

Am reuşit să dau jos câteva kg, dar după ce încep munca iar o să fac bum.

Nu pot să slăbesc  – aşa sunt eu.

După o anumită vârstă, nu mai slăbeşti. Nu-ţi mai dă voie organismul.

Trebuie să mă înfometez ca să slăbesc.

Niciodată n-o să slăbesc!

Vai, ce s-a tras la faţă acum că a slăbit! Îi stătea mai bine pe când era grasă!

 

Convingeri despre relaţii:

 

Nu pot să-l conving pe X să facă cum vreau eu.

Întotdeauna am avut parte numai de relaţii proaste.

Soacra e o scorpie!

 

Atenţie la cuvinte precum mereu, întotdeauna, niciodată, toţi, toate.

Nu doar că exprimă nişte generalizări, dar şi nişte convingeri foarte puternice. 

 

Cum schimbi convingerile?

Pentru început, ce-ai zice să reformulezi acea afirmaţie în aşa fel încât să te ajute. Reformularea acestor convingeri se va face sub formă de afirmaţii şi să respecte următoarele aspecte:

  • să fie la persoana I – că doar e convingerea ta;
  • să fie la timpul prezent – Am putere de convingere; Mă iubesc aşa cum sunt;
  • să fie pozitive – formularea lor să te ajute;

Fă-ţi o listă de viitoare noi convingeri şi citeşte-le zilnic. Sau scrie-le! În timp, ele vor deveni adevărate şi vor lucra pentru tine.

Spre exemplu, într-o zi eram în vizită la prietena mea Nicoleta. La un moment dat căuta ceva. Şi tot căuta şi în geantă şi pe birou şi peste tot. Când am întrebat-o ce face, a zis, îmi caut ochelarii. Şi nu-i găsea. După câteva minute de căutare a zis, trebuie să schimb cuvintele. Şi apoi a zis, îmi găsesc ochelarii. În mai puţin de un minut i-a găsit.

Încearcă şi tu!

Începe cu lucruri mărunte şi vezi ce se întâmplă.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 

 

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Cum Să Elimini Conflictele Schimbând Convingerile

„O convingere poate fi orice principiu călăuzitor, orice dicton, credinţă religiasă sau pasiune care poate da sens vieţii.”

„ Convingerile sunt nişte filtre organizatorice prestabilite pentru modul în care percepem ceea ce ne înconjoară.”

Anthony Robbins

In articolul pe care l-am scris pe 01 ianuarie, numit Ţi-ai stabilit obiectivele? îţi spuneam că luna aceasta o să-ţi scriu câte un articol pe săptămână, despre convingeri.

Astăzi îţi scriu despre convingerile care dau naştere la conflicte şi cum te poţi elibera de ele.

Săptămâna viitoare îţi voi scrie de modul în care îţi poţi da seama ce convingeri ai.

 

Convingerile noastre sunt nişte paradigme

 

Ce-ţi spune această poză? Ce vezi în ea?

Această poză şi următoarele două sunt preluate din cartea lui Stephen Covey Cele 7 trepte ale eficienţei. Poate că ai citit această carte şi s-ar putea să găseşti informaţia redundantă, pentru că nimeni nu poate înlocui stilul pe care-l are Stephen Covey. Dacă nu ai citit cartea, îţi recomand să o cauţi şi să o citeşti. Este extraordinară şi îţi poate schimba existenţa.

Să revin la poză.

Poate vezi o tânără sau o femeie în vârstă.

Autorul, spune că a lucrat cu grupe de oameni, în practică. La un grup le-a dat următoarea poză.

În timp ce celuilalt grup i-a dat această poză.

Le-a cerut să se uite la acea poză timp de 10 secunde, iar apoi, le-a arătat poza pe care ţi-am arătat-oprima dată. Reacţiile au fost surprinzătoare.

Îţi recomand să mergi şi să vezi din nou prima poză alb-negru (cea cu portretul).

Oamenii din sala de curs / seminar au început să se certe, spunând că ori este o domnişoară de vreo 25 de ani, ori este o femeie bătrână cu nasul coroiat.

Chiar şi după ce a afişat celelalte două poze, ca să vadă oamenii imaginea de ansamblu, tot au fost persoane care nu reuşeau să vadă şi cealaltă variantă.

Alţii, au reuşit să vadă ambele variante în acea poză, dar numai după un efort deosebit. Iar când s-au uitat a doua oară, au văzut din nou ceea ce au sesizat la început.

Ideea din acest test este să demonstreze că dacă o persoană îşi poate forma o convingere atât de puternică după ce a văzut o poză timp de 10 secunde, cât de puternice crezi că sunt convingerile pe care ţi le-ai făcut toată viaţa?

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi

 

Ai auzit vreodată replica asta?

Eu am auzit-o frecvent în filme. Iar filmele, au şi o sămânţă de adevăr. Poate că povestea este imaginară, dar conceptele psihologice sunt studiate cu atenţie.

 

Orice experienţă umană, orice ai spus, auzit, simţit, mirosit sau gustat vreodată este pus la păstrare în creierul tău.”

Anthony Robbins

 

De multe ori ne facem nişte convingeri pe baza experienţelor noastre, care oricum ar fi sunt subiective. Pentru că nimeni altcineva nu mai poate să simtă, să perceapă acea experienţă la el ca tine.

Tu ai un sistem unic de referinţă, şi internalizezi orice experienţă prin simţurile care sunt cel mai dezvoltate la tine.

Ca să-ţi dau un exemplu:

Doi fraţi primesc acelaşi tratament, acelaşi tip de educaţie, acelaşi gen de critici de la părinţi. Dar unul simte că părinţii lui nu l-au iubit, că au fost nişte părinţi groaznici şi ajunge să-i deteste. Celălalt simte că are cei mai grozavi părinţi din univers şi îi adoră.

Care dintre ei are dreptate?

Amândoi, desigur.

Pentru că fiecare a perceput fiecare experienţă prin canalele sale şi cu o anumită intensitate care au fost unice.

Indiferent ce se întâmplă, doi oameni nu pot simţi la fel o experienţă, chiar dacă e comună, chiar dacă e internalizată prin aceleaşi simţuri. Sigur există nişte factori foarte subtili care fac o diferenţiere.

În funcţie de acea experienţă care poate fi încadrată la plăcută sau dureroasă, fiecare persoană îşi va forma o convingere.

Unii consideră eşecul ca fiind o umilinţă, alţii ca pe o nouă şansă.

Cine are dreptate?

Amândoi, desigur.

 

Conflictele apar la confruntarea convingerilor

 

Oamenii aderă şi se grupează cu cei care au convingeri asemănătoare cu ale lor.

Atunci când se întâmplă să se întâlnească şi să discute despre subiecte cu convingeri diferite, apar conflicte.

Iată, câteva exemple.

Oamenii se ceartă când:

  • Au convingeri, simpatii şi priceperi politice diferite – e suficient să deschidem televizorul într-o campanie electorală şi să-i auzim cum se ceară. Dacă doi alegători obişnuiţi, oameni care nu au principii politice se întâlnesc şi discută despre cu cine votează s-ar putea să ajungă rapid la conflict, pentru că toate convingerile lor sunt diferite.
  • Au convingeri religioase Multe războaie pe Mapamond au pornit din cauza convingerilor religioase diferite. Dumnezeul meu e adevărat, al tău e fals. Credinţa mea e cea adevărată, credinţa ta e de doi bani.
  • Vorbesc despre echipa de fotbal favorită.

 

Şi fiecare dintre ei are dreptate, din propriul lor punct de vedere.

Motivul pentru care se ceartă este că îşi imaginează că adevărul lor este absolut. Convingerea lor este cea mai bună.

Şi atunci, caută să-l convingă cu forţa pe celălalt de convingerea sa. Să-i impună celuilalt să creadă ce crede el.

Ori acesta este cel mai puţin eficient mod de a convinge pe cineva.

Ba aş putea să spun că în loc să-l convingă că el are dreptate, mai tare îl stârneşte să-şi apere propria convingere.

E un conflict în care nimeni nu ascultă ce are de spus celălalt. Sau, dacă ascultă, o face doar pentru a-i da altă replică, a-i da peste nas celuilalt.

Din punct de vedere emoţional, cel agresiv este furios şi încearcă să-i bage minţile în cap celuilalt, iar cel agresat se simte umilit, călcat în picioare, că ce crede el este lipsit de valoare etc.

La sfârşitul conflictului, amândoi au o senzaţie de neîmplinire. Chiar dacă unul a cedat, celălalt poate se simte victorios, dar tot nu este pe deplin satisfăcut, sau fericit.

Cel „înfrânt” are şi el un gust amar şi se ceartă. „Trebuia să-i mai spun eu şi de aia şi de cealaltă.”

Dacă niciunul nu a cedat, s-ar putea să rămână resentimente la adresa celeilalte persoane.

Dacă se întâmplă să se cunoască, sau să fie persoane apropiate, ajung chiar să se urască şi să nu-şi mai vorbească.

Pentru că nu pot trece peste modul în care s-a desfăşurat conflictul şi peste modul în care s-au simţit.

Pentru că foarte mulţi, trec la jigniri şi atacuri la persoană, atunci când nu-l poate convinge.

Sunt foarte multe persoane care confundă o convingere sau un comportament cu persoana însăşi şi atunci când sunt nemulţumiţi de rezultat, trec la atacul persoanei.

„Crezurile noastre, indiferent dacă sunt adevărate sau false, ne structurează într-un mod care configurează însăşi anatomia şi fiziologia sistemului nostru nervos. Creierul, consolidează în permanenţă ceea ce noi credem că este adevărat, indiferent dacă este adevărat sau nu. în esenţă, noi ne trăim viaţa condiţionaţi de o realitate programată care ne poate abate de la drumul nostru şi ne poate duce acolo unde nu ne dorim să fim. În felul acesta pot apărea sentimente de neajutorare, victimizare, depresie şi chiar disperare.”

 Dr. Robert Anthony

 

Cum putem să liniştim conflictele

 

Evită să faci atacuri la persoană

 

Faptul că altcineva are o părere diferită de a ta, nu înseamnă că este prost, tâmpit, idiot sau cum îl mai consideri. Pur şi simplu, acceptă că alţii au păreri diferite de ale tale.

Priveşte lucrurile din mai multe puncte de vedere

 

În momentul în care eşti o persoană deschisă şi înţelegi că nu stăpâneşti adevărul absolut, eşti dispus să asculţi şi ce are celălalt de spus.

 Caută să nu-i mai controlezi pe alţii

 

Multe conflicte se nasc nu doar din opoziţie de păreri cât mai ales din dorinţa unuia dintre participanţii la dispută de a domina dialogul, de a avea dreptate tot timpul.

Dorinţa ta de a-i controla pe alţii şi a-i face să spună ca tine, spune multe despre tine, despre (ne)încrederea în tine însuţi.

Şi-apoi există o vorbă care spune: „vrei să ai dreptate sau să ai bani” pentru că nu le poţi avea pe amândouă.

Sau, poate putem adapta zicerea la vrei să ai dreptate sau prieteni?

 

Dacă ai fi în locul celuilalt, cum ai proceda?

 

De multe ori, conflictele se nasc din critică excesivă din partea unor sceptici foarte binevoitori care ştiu foarte bine doar cum trebuie acţionat sau gândit.

În multe filme am auzit expresia: Dacă ai fi în locul meu, cum ai proceda? Dacă ai fi în locul meu ce ai crede?

Această întrebare ajută interlocutorul să se vadă pe sine în situaţia respectivă şi cum ar proceda el, nu cum ar trebui să procedeze. Şi evident, detensionează atmosfera şi conversaţia.

 

Schimbă poziţia / locul

 

Uneori, doar schimbând locul în care stai te ajută să vezi sau să auzi sau chiar să simţi lucrurile în mod diferit decât cum le vedeai înainte.

  • Şi, pentru că sunt pasionată de filme, iată, o comedie din care poţi învăţa cum poţi să-ţi schimbi părerea, convingerea şi, de ce nu comportamentul. Filmul pe care ţi-l recomand se numeşte Vinerea Trăsnită (denumirea originala Freaky Friday).

Convingerile pe care le ai te pot bloca sau te pot ajuta în viaţă, te pot face nefericit sau fericit.

Tu alegi!

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ŢI-AI STABILIT OBIECTIVELE PENTRU 2017?

„Cu toţii visăm… Tuturor ne place să credem, în adâncul sufletului, că avem un har aparte şi că putem schimba multe având o influenţă pozitivă asupra celorlalţi, schimbând lumea în bine.

Tu ce aspiraţie ai? Poate că este un vis de care ai uitat sau la care ai renunţat. Dacă s-ar împlini azi, cum ar arăta viaţa ta?

Fă o pauză chiar acum pentru a visa şi a te gândi serios la ceea ce vrei cu adevărat de la viaţă.”

Anthony Robbins

 

Când ai visat ultima oară cu ochii deschişi?

 

Îţi aminteşti de perioada copilăriei când visai, la … ei bine, doar tu ştii la ce….

Oare cum ar fi să-ţi aduci la suprafaţă din nou acele vise şi să le planifici treptat ca să ţi le împlineşti?

Probabil că o să spui: E o mare diferenţă între a visa cu ochii deschişi şi a-ţi planifica viaţa.

Aşa este.

Totuşi, ce ai de pierdut?

Se obişnuieşte ca de Anul Nou să ne facem planuri, promisiuni şi să stabilim nişte obiective pentru anul care începe.

Unii reuşesc mai bine.

Alţii se descurcă mai puţin sau chiar deloc.

Pentru mine, planificarea şi stabilirea de obiective este (încă) o provocare.

De ce?

Pentru că pe când eram copil îmi făceam planuri cu cât să învăţ. Şi pentru că nu mi-am putut respecta acele planuri, s-a născut convingerea că „nu sunt bună la planificare”.

Iar această convingere, nu doar că m-a făcut să nu pot să-mi planific acţiunile, dar să şi detest acţiunea de a face planificări. (Iar ca profesor am nevoie să fac anual şi chiar semestrial astfel de planificări.)

La fiecare început de an şcolar, sau de semestru detest să fac aceste hârtii şi aceste planificări, aşa că le amân cât de mult pot.

În dezvoltarea personală, am citit de atât de multe ori despre importanţa unei planificări în ceea ce faci, că mi-am propus să-mi planific acţiunile. Am înţeles că dacă îţi planifici ce să faci în viaţă, timpul petrecut ca să-ţi faci planificarea te ajută să economiseşti până la 80% din timpul tău. Şi asta te ajută să ai claritate şi să devii cât mai eficient.

Ghici ce?

Convingerile acelea sunt atât de puternice, că planificările încă îmi dau bătăi de cap.

La început nu am înţeles cum să îţi scrii Obiective SMART.

Sau cum să îţi creezi un obiectiv şi să-l spargi în bucăţi şi etape de realizare.

M-a ajutat foarte mult un material de la John Vincent, numit Future Fantastic.

De asemenea, m-am ajutat de câteva întrebări la care am răspuns. Le-am găsit în două cărţi de NLP şi le-am compilat pentru tine într-un singur material. Aceste două resurse le găseşti la sfârşitul acestui articol.

PLANURILE MELE

Acum, pentru că am lucrat la planificarea mea, iată, pe scurt ce obiective mi-am propus până în vară pentru acest blog şi pentru tine:

  • Până la Paşte îţi scriu în medie un articol pe săptămână. Foarte probabil va apărea luni sau marţi (în funcţie de cum îmi organizez timpul liber).
  • În luna Ianuarie o să-ţi vorbesc, în articolele mele, despre puterea convingerilor formate cu emoţii şi cum te pot ele ajuta sau bloca. De asemenea, mi-am propus să-ţi ofer şi soluţii cum să scapi de acele convingeri care te blochează.
  • După Paşte să trec la două articole săptămânale – unul la începutul săptămânii şi al doilea pe joi sau vineri.
  • În fiecare lună să susţin un seminar şi un workshop cu tema Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! deocamdată tot la Galaţi.
  • De asemenea, după Paşte, intenţionez să creez un grup de practică de 5-10 persoane pentru un curs de 10-12 săptămâni. Cursul se numeşte FIT FĂRĂ DIETĂ (sau Cum să dai jos kilogramele în plus, fără să ţii o singură zi de dietă şi fără să te chinui la sală). În momentul de faţă, Cursul este în fază de schiţă şi ceva mai mult. Am scris deja structura cursului şi câteva dintre tehnici. Evident, îmi propun să fac cursul accesibil online pentru toţi cei interesaţi. Totuşi, în primă fază Cursul se adresează unui număr de persoane cu care să pot interacţiona direct, săptămânal.

Probabil că te întrebi: De ce tocmai după Paşte?

Pentru că, deja lucrez, scriu o nouă carte. Una de aventură cu multe elemente din dezvoltare personală (fericire). Cartea e începută din septembrie – octombrie şi am scris deja cam 175 de pagini. Deocamdată scriu povestea, pe măsură ce se naşte în mintea mea (încă nu ştiu nici eu finalul). Apoi o s-o şlefuiesc.

Mi-am propus să o termin de scris până la Paşte. Şi până atunci, vreau să-mi păstrez focusul pe scrierea ei. Nu o să neglijez blogul. O să-ţi scriu cât mai regulat cu putinţă.

Până acum credeam că nu pot să fiu disciplinată.

Deja am introdus diferite acţiuni la nivel de disciplină de aproape doi ani.

Asta înseamnă că pot să aduc disciplina şi în domeniul acţiunii de a scrie zilnic. Şi deja aproape o fac regulat de când am început noua carte. O să scriu zilnic la ea, apoi după ce o termin, îmi mut acţiunea / focusul şi pe curs.

În continuare, iată cele două resurse care m-au ajutat pe mine la planificarea pentru acest an.

Prima resursă este un video de pe youtube.

A doua, o poţi descărca mai jos.

Te las cu materialele, până săptămâna viitoare.

Cu drag,

Fănica Rarinca








  • Ai dificultăţi în a-ţi stabili obiective?
  • Aici găseşti un ebook cu câţiva paşi şi ceva  întrebări care să te ajute.
  • Descarcă e-book-ul acum!

success-1.jpg

We respect your email privacy

AI PRIMIT UN CADOU CARE ŢI-A DISPLĂCUT?

Cu toţii oferim cadouri.

Sunt unii care oferă mai mult şi primesc mai puţin.

Sunt alţii care vor să primească mai mult decât sunt dispuşi să ofere.

Şi sunt persoane care au un echilibru între a oferi şi a primi. Discutăm despre ele pe rând.

Până atunci, însă, mă gândeam să te întreb dacă ţi s-a întâmplat să primeşti cadouri care nu-ţi plac?

Sau cadouri care nu ai idee cum să le foloseşti, cum să le integrezi în viaţa ta.

În urmă cu câţiva ani, am citit cartea lui Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii. Şi pe când am ajuns la final s-a făcut lumină în mintea mea.

Autorul a vorbit despre cele cinci limbaje în funcţie de care oamenii se simt iubiţi.

Acestea sunt:

  • cuvintele frumoase, de laudă, de încurajare;
  • atenţia şi timpul acordat;
  • serviciile;
  • cadourile şi
  • atingerile, mângâierile.

Fiecare dintre noi are mai dezvoltat unul sau două dintre aceste limbaje de iubire.

Dar la sfârşitul cărţii, autorul spune, Cum îţi dai seama care este limbajul de iubire al celor de lângă tine? Urmăreşte ce este dispus să ofere altora.

Şi în acel moment am înţeles, de ce, de la anumite persoane primeam doar anumite categorii de cadouri.

Pentru că asta îşi doreau să primească.

Oamenii, cel mai adesea, fac cadouri nu în funcţie de nevoile altora, ci de ale lor.

Sau, altfel spus, oamenii, oferă celorlalţi ce au ei nevoie să primească, pe toate planurile.

Probabil că în acest moment te gândeşti, bine, bine, dar nu îşi poate da seama că pentru mine acest lucru nu este util? De ce îmi face un cadou fără să se gândească cum mă simt şi cum îl percep?

Pentru că foarte adesea, şi tu nu faci la fel.

Şi tu faci cadouri care au încărcătură emoţională pentru tine. Alegi culorile care sunt relevante pentru tine. Alegi acele produse, care, în acel moment al vieţii tale, ai nevoie de ele. Şi în mod automat, te gândeşti că dacă ţie îţi trebuie, atunci şi ceilalţi au nevoie de ele. Iar celellate persoane, poate nu au neapărată nevoie de ele, atunci. Poate au avut altădată o astfel de nevoie şi între timp şi-au acoperit-o. Sau poate le va folosi acel lucru în alt moment, în altă etapă a vieţii lor. Dar în acel moment, s-ar putea să creadă că nu este.

 

Ce e mai bine? Să ofer cadouri sau să primesc?

 

Ambele.

Aşa cum spuneam la începutul articolului, sunt persoane care preferă doar să primească. Şi le auzi că spun că Eu nu ofer cadouri de Crăciun, aştept să mi se ofere. Dar viaţa lor este tristă.

Auzeam la un seminar că motivul pentru care Marea Moartă este lipsită de vieţuitoare, este acela că nu face schimb de ape cu alte mări, nu oferă nimic. Ea doar primeşte. (În Marea Moartă se varsă râul Iordan).

În momentul în care tu ca persoană, nu eşti dispus să oferi, te asemeni cu această mare lipsită de viaţă.

În natură, există un echilibru relativ între întrări şi ieşiri. La fel şi în viaţa noastră.

 

Atunci e mai bine doar să ofer?

Păi e bine să oferi. Dar e bine să şi primeşti.

Pentru că dacă un izvor care formează un râu, doar curge, fără să primească nicio picătură de ploaie, la un moment dat, izvorul seacă.

La fel este şi în cazul tău. Dacă doar oferi altora şi nu accepţi să primeşti, la un moment dat devii frustrat sau sărac pentru că nu ai putut să şi primeşti.

 

Sunt persoane care refuză cadourile?

 

Sigur că sunt. Pentru că au o încredere foarte slabă în sine. Nu se simt confortabil să primească (nici cadouri, nici complimente, nici încredere, nici iubire etc.).

Şi asta pleacă de la diferite momente din copilărie pe când li s-a spus în mod repetat nu meriţi. Aşa că, ajunse adulte, aceste persoane, cred în continuare că nu merită.

Sau pentru că au înţeles doar că e bine să oferi, şi este egoist să primeşti.

Sau pentru că asociază în mintea lor primirea de cadouri cu sărăcia (cu cei care cerşesc sau primesc de pomană).

Dar gândeşte-te cum te-ai simţi tu, dacă celălalt ţi-ar refuza cadourile? Dacă îi faci un cadou cuiva, o faci cu scopul de a fi refuzat sau să produci bucurie?

Oare acest lucru, nu e valabil şi pentru cealaltă persoană?

Aşa că, sfatul meu, este să oferi cadouri, în funcţie de ceea ce-şi doreşte celălalt. Iar dacă ţi se oferă, primeşte.

Şi dacă ceea ce mi se oferă, nu mi se potriveşte?

Personal, cred că poţi, la rândul tău să găseşti pe altcineva căruia să i se potrivească. Poate că nu degeaba avem vorba, dar din dar se face Rai.

 

Cum pot oferi cadouri care să producă bucurie?

 

Ca să poţi oferi altora exact ce au nevoie, ai nevoie să:

  • fii atent la obiceiurile de viaţă ale lor, la stilul lor de viaţă – iar ce le oferi să li se potrivească;
  • să-i asculţi – şi din cuvintele lor să le poţi oferi exact ce le lipseşte;
  • să ştii dacă le place să primească daruri – pentru că dacă nu se simt bine să primească nu te vei simţi nici tu bine când te refuză;
  • să-ţi pese cu adevărat de ei.

 

La un seminar, organizat de curând de Andy Szekely la Galaţi, am aflat că el, s-a dat peste cap să facă rost de nişte bilete la un spectacol pentru o cunoştinţă, pentru că ştie, că acea cunoştinţă este fan declarat al acelei trupe.

Când faci un gest, un cadou, bazat pe nevoile stricte ale persoanei căreia i se adresează, atunci, în mod clar transmiţi că îţi pasă de ea, de nevoile ei şi de starea ei de bine.

Dar asta înseamnă să îţi iei focusul de pe limbajul tău de iubire şi să îl pui pe limbajul de iubire al celeilalte persoane. Pe ce-şi doreşte ea, pe ce îi place, pe gusturile ei şi să te poţi plia.

 

Si pentru că vorbesc de cadouri, îţi ofer posibilitatea să oferi cadouri în funcţie de nevoile personale ale celor din jur.

  • Cunoşti persoane care sunt frecvent stresate şi vor să scape de stres?
  • Cunoşti persoane care vor să se schimbe şi nu au idee cu ce să înceapă?
  • Ai persoane dragi care vor să dea jos din kilogramele în plus?
  • Toate aceste persoane, obişnuiesc să citească?

 

Atunci, îţi spun, că special, pentru perioada de achiziţionare a cadourilor de Crăciun, am pregătit pentru tine trei oferte de preţ pentru cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

Poţi achiziţiona această carte şi să o oferi cadou celor dragi care au nevoie să schimbe sau să îmbunătăţească ceva în viaţa lor. Dar, evident, care sunt dispuse să citească şi să facă ceva ca să schimbe lucrurile care nu le plac.

Spune-i unei persoane dragi că o iubeşti, oferindu-i şansa să devină cea mai bună variantă a sa, să-şi depăşească blocajele, fobiile şi stresul. Arată-i că vrei să o faci şi să o vezi fericită!

Sau, pentru că eşti cel mai bun prieten al tău şi te iubeşti, fă-ţi un astfel de cadou, ca prin fericirea ta, să-i inspiri şi pe ceilalţi!

Doar până pe data de 22 Decembrie, această carte are preţuri speciale care se reduc pe măsură ce cumperi un pachet mai mare.

Comandă acum!

Poţi comanda direct pe adresa mea de email: fanica_rarinca@yahoo.com sau prin sms la nr. de tel. 0746 940 323.

Dacă ţi-a plăcut acest material şi îl consideri util şi altora, te rog, să-l distribui! Mulţumesc!

Cu drag,

Fănica Rarinca

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

(Ne)Iubirea De Sine

Discutam la un moment dat cu o doamnă despre tehnicile de eliberare emoţională EFT pe care le practic pentru a mă elibera de emoţii care au impact negativ asupra mea. Aceste tehnici sunt prezentate mai pe larg în cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Şi pentru că tehnica foloseşte o formulă de început pe punctul Karată, care sună cam:

Chiar dacă, simt emoţia de… aleg să mă iubesc şi să mă accept aşa cum sunt.”

Şi această doamnă îmi spune că dacă spui prea des, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt ajungi să dai în narcisism.

În acel moment m-am blocat. N-am ştiut ce să-i răspund. Simţeam că nu are dreptate, dar n-am îndrăznit să mă contrazic. I-am spus doar că nu e acel gen de iubire şi cam atât.

Acum, pentru că între timp, m-am confruntat şi cu o altă persoană care a început să plângă la această formulă, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt, şi pentru că nu se poate iubi m-am gândit că este absolut necesar să aduc lămuriri despre iubirea de sine.

Îmi amintesc că în Noul Testament, la întrebarea lui Iisus, un apostol a răspuns că Cea mai mare poruncă din lege este să iubeşti pe domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta… şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Plecând de la acest verset se nasc două-trei întrebări:

  1. Cum ai putea să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, dacă pe tine nu te iubeşti?
  2. Cum ai putea aştepta ca altcineva să te iubească, să te aprecieze, dacă tu nu o faci?
  3. Dacă tu nu poţi găsi un singur lucru bun la tine pentru care să te iubeşti, cum te poţi aştepta ca ceilalţi să găsească?

 

Iată câteva idei, despre care vreau să vorbesc astăzi cu tine.

Ce nu este şi ce este iubirea de sine?

 

Iubirea de sine NU ESTE:

  • narcisism – dacă te admiri în oglindă, înseamnă că îţi place de tine, că te simţi bine în corpul tău. A fi narcisist, nu înseamnă să te iubeşti, ci să fii obsedat de propria ta persoană.
  • egoism – să te iubeşti nu te face egoist, ci altruist. Pentru că realizezi că exişti printre oameni şi ei, ca şi tine sunt Creaţia lui Dumnezeu.
  • să te crezi deasupra celorlalţi oameni – să te iubeşti înseamnă să-i iubeşti şi să-i apreciezi şi pe alţii.

 

Ce înţeleg eu că ESTE IUBIREA de sine?

  • Iubirea de sine este atunci când te accepţi aşa cum eşti, indiferent de calităţi sau defecte. Pentru că şi Dumnezeu te iubeşte şi te acceptă aşa cum eşti.
  • Iubirea de sine este atunci când, indiferent cum arăţi, te simţi bine în corpul tău, în pielea ta.
  • Să te iubeşti, înseamnă să apreciezi şi să te feliciţi pentru tot ce faci bine.
  • Să fii focusat mai mult pe calităţile tale, fără să ignori sau să acoperi defectele, înseamnă să te iubeşti.
  • Să te uiţi în oglindă şi să vezi o scânteie din Divinitate, înseamnă să te iubeşti.
  • Să te iubeşti, înseamnă să ai grijă de sănătatea şi de viaţa ta, pentru că acestea sunt daruri de la Dumnezeu.
  • Să te iubeşti, înseamnă să fii recunoscător că eşti unic şi special. Pentru că nicio altă fiinţă pe toată suprafaţa planetei nu mai este ca tine. TU EŞTI O RARITATE. Eşti o piatră preţioasă cum nu mai este alta.
  • Să cauţi zi de zi să faci acele lucruri mărunte care te fac fericit, care te împlinesc, înseamnă că te iubeşti.
  • Să te ierţi, chiar dacă mai şi greşeşti, e un semn că te iubeşti.
  • Să fii bun cu ceilalţi, să fii altruist, să ierţi, să inspiri, să ajuţi pe cei din jur, înseamnă să te iubeşti pentru că tot ce faci altora, se întoarce la tine.
  • Să te iubeşti înseamnă să ai demnitate, să te respecţi, să ai atitudine de învingător, pentru că Dumnezeu nu a creat rebuturi sau rataţi.
  • Când crezi în tine, crezi în Dumnezeu şi atunci te iubeşti.

 

De unde apare această lipsă de iubire de sine?

 

Cred că la fiecare persoană această lipsă de iubire de sine poate apărea în diferite perioade ale existenţei.

Totuşi, sunt foarte înclinată să cred că rădăcinile acesteia vin din copilărie.

Iată, mai jos câteva surse de unde se trage lipsa de iubire de sine:

  • Lipsa de iubire de sine se naşte din comparaţiile părinţilor asupra copiilor, altul e mai bun, mai frumos, mai deştept, mai cuminte decât tine. Mai multe detalii aici şi aici.

  • Neiubirea de sine se naşte din etichetele şi cuvintele dure adresate de părinţi copiilor: eşti prost, de nimic nu eşti în stare, pe tot ce pui mâna – strici, se putea să nu o dai în bară? etc.

  • Criticile dese la adresa copiilor sau a acţiunii acestora duc la slaba apreciere de sine.

  • De asemenea şi standardele foarte ridicate ale unor părinţi care duc perfecţionismul la limita extremă. Aceştia se aşteaptă ca (deşi ei nu sunt perfecţi), să fie copiii lor. Şi tot fac presiuni asupra lor ca să-i determine să-şi depăşească potenţialul, să dea mai mult din ei, să obţină rezultate mai bune. Iar dacă copilul nu face faţă îl ceartă aspru, îl critică şi ei cred că aşa îl motivează.

Legat de acest aspect am avut multe cazuri de elevi cu potenţial mediu, dar duşi de părinţi la şcoli cu pretenţii, în clase cu elevi foarte buni şi fac presiuni asupra copilului să se ridice la înălţimea acestora. Mi s-a întâmplat ca atunci când elevul respectiv, ia o notă mai mică decât restul clasei, să înceapă să plângă pentru că se teme de ceea ce urmează să primească acasă.

Şi probabil o să spui, că într-o clasă cu elevi foarte buni acel copil va face eforturi mai mari pentru că rolul competiţiei este să-i motiveze pe copii.

Aş vrea să-ţi spun că, doar colericii sunt motivaţi de competiţie. Celelalte personalităţi nu prea sunt.

Iar dacă copilul este flegmatic, nici măcar nu-i pasă de competiţie. Ba, chiar dimpotrivă. În schimb, dacă este permanent tocat la cap că trebuie să se ridice la nivelul lui X sau a lui Y din clasă, s-ar putea să-i scadă permanent motivaţia.

Pe de altă parte, această presiune continuă a părinţilor, duce şi la o frustrare foarte mare, iar copilul începe să-şi spună niciodată n-o să fiu atât de bun ca X, sau niciodată n-o să fiu bun să fac cutare sarcină…

Şi cu cât îşi spune mai des copilul aceste cuvinte, cu atât scade randamentul şi chiar motivaţia lui.

Îmi amintesc de filmul What happens în Vegas, că unul din personaje are un conflict cu tatăl lui, pentru că „…niciodată n-ai fost mulţumit de mine. Îmi amintesc că jucam basket şi de fiecare dată, când eram pe punctul de a atinge înălţimea aruncării, îmi ridicai şi mai mult ştacheta. Şi asta mă făcea să simt că niciodată nu-mi dai şansa să ating acel nivel.”

Sunt unii părinţi care uită că ei nu sunt perfecţi şi copiii sunt, de fapt, copii cu un potenţial limitat.

 

Cum îţi dai seama că o persoană nu se iubeşte?

 

În primul rând are o foarte slabă încredere în sine.

Apoi,

  • Refuză un compliment, un serviciu, un cadou. Pentru că nu se simte confortabil să primească.
  • Este timidă. De multe ori are impresia că NU MERITĂ iubire, atenţii, cadouri, servicii etc.
  • Crede că DERANJEAZĂ pe ceilalţi şi nu are curajul să ceară ce are nevoie.
  • Îşi face tot timpul mai întâi autocritica. Sau întotdeauna. Şi aproape niciodată nu spune ceva drăguţ despre sine.
  • Este copleşită, dacă îi arăţi că eşti drăguţ cu ea. Ca şi când, te-ai deranjat să-i faci ei un favor peste măsură, cu acel gest.
  • Este foarte nefericită.

 

Ce poţi să faci ca să te iubeşti mai mult?

 

Sunt foarte multe lucruri pe care le poţi face ca să te iubeşti, să te respecţi mai mult şi să fii mai fericit.

În cartea pe care am scris-o, „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”, am inclus un capitol întreg, de 31 de pagini, cu sfaturi care să te conducă la iubirea de sine şi la fericire.

Iată, câteva dintre subtitlurile acestui capitol:

  • Exagerează-ţi defectele
  • Notează cel puţin cinci lucruri care-ţi plac la tine
  • Învinge consiliul de voci critice din mintea ta
  • Recadrează situaţiile stresante
  • Ţine un jurnal al bucuriilor
  • Fii tu însuţi, nu te mai gândi la gura lumii etc.

Aici, găseşti un extras din carte despre aceste sfaturi.

În plus, dacă vrei să fii fericit şi să-i ajuţi şi pe ceilalţi, poţi să le faci cadou o astfel de carte (după ce ţi-o faci cadou ţie).

„Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

PROIECŢIILE – Un mod de a-i jigni şi răni pe ceilalţi

Eram în autobuz, mergeam cu băiatul la creşă. Dar pentru că un băieţel de 2,5 ani se plictiseşte repede de acelaşi drum în fiecare zi, la un moment dat, vrea să se dea jos de pe banchetă şi să plece. Eu îl opresc. Nu-i dau voie să iasă pe interval, unde ştiu că la o oprire bruscă a autobuzului, se poate accidenta.

El începe să plângă. Încerc să-l liniştesc vorbindu-i de ceea ce-i place să vadă pe fereastră! Hai să vezi panoul cu troli! Hai să vezi tramvaiul! Uite banca cu bani! Ce culoare are maşina aceea? Etc. Uneori funcţionează. Îl atrag înapoi pe scaun şi se uită frumos pe fereastră şi răspunde la întrebările mele. Alteori, însă, continuă să plângă şi nimic din ce-i propun eu nu i se pare destul de interesant.

Atunci, cineva din apropiere, începe să-i spună: Vai ce ruşine! Un băieţel aşa de mare şi să plângă! Ruşine!

La drept vorbind, îmi vine să-i spun vreo două vorbe persoanei care intervine „atât de delicat în educaţia copilului meu”, dar mă stăpânesc.

Mă întreb. De ce ar trebui să-i fie ruşine unui copil că plânge? De ce să-i fie ruşine unui copil să-şi exprime durerea pe care o simte?

Şi răspunsul vine destul de repede, (mai ales după ce am citit ceva cărţi pe tema inteligenţei emoţionale).

Pentru că mama simte ruşine. Îşi imaginează ochii tuturor călătorilor că se îndreaptă spre ea şi o apostrofează critic să-l facă să tacă! Sau că o acuză că nu e o mamă bună. Sau… scenariile pot continua cu diverse situaţii.

Şi atunci, pentru că presiunea sentimentului de ruşine este prea mare şi prea greu de suportat, o aruncă asupra copilului, spunându-i că e ruşine să plângă.

 proiectiile

Ce sunt proiecţiile şi cum funcţionează?

Sunt absolut convinsă că ai văzut un video-proiector. Acesta ia o imagine dintr-un loc (calculator, laptop) şi o arată mărită, pe un ecran – în altă parte.

Dacă obiectivul prin care trece imaginea este murdar, este pătat, şi imaginea proiectată va apărea murdară sau pătată. Dacă acel cablu care face conexiunea dintre calculator şi video-proiector este defect, şi imaginea respectivă va avea culori diferite. (Numai să urmăreşti o proiecţie într-o imagine de roz-bombon)!

La fel se întâmplă şi cu proiecţiile pe care noi oamenii le facem asupra altor persoane. Vedem în alţii propriile noastre defecte şi îi certăm că sunt ale lor.

În momentul în care vezi calitatea denaturată a ceea ce proiectezi, te deranjează. Până atunci nu observai că faci o proiecţie.

Deşi, la fel de bine, proiectezi asupra altora şi calităţile tale. Şi le vezi tot mai mari, mai frumoase, mai spectaculoase la alţii şi mai mici sau le negi complet la tine.

 

Ce proiecţii dureroase fac în general adulţii asupra copiilor?

În afară de sentimente de ruşine, adulţii mai proiectează asupra copiilor alte aspecte dureroase:

  • Defectele proprii – În articolele Oamenii raniti, rănesc alţi oameni şi Aruncatul cu noroi – am scris despre faptul că atunci când oamenii aruncă jigniri în stânga şi în dreapta, de fapt, vorbesc despre ei. Îi jignesc pe ceilalţi pentru că îşi văd mărite defectele prin puterea proiecţiei asupra altora. Şi psihologii spun că cu cât te deranjează mai tare un defect al unei persoane, cu atât îl ai tu. Dacă te deranjează că cineva e dependent de băutură, şi tu ai o dependenţă. Nu neapărat de băutură, dar la fel de mult nu te poţi stăpâni, când eşti faţă-n faţă cu ceea ce-ţi produce plăcere.;
  • Temerile şi îngrijorările personale. Dacă un părinte are diferite motive să se teamă sau să fie îngrijorat, s-ar putea să le proiecteze asupra copilului, ca şi acesta să se simtă îngrijorat şi temător;
  • Vinovăţia – este cel mai uşor de proiectat. De fiecare dată când un adult se simte vinovat de ceva ce a făcut şi simţea că nu trebuia, va da vina pe alţii. Va găsi mereu vinovaţi în exterior. Şi adesea, îşi va proiecta această vinovăţie, însoţită de furie;
  • Neîmplinirile. Foarte interesant să urmăreşti cum un părinte îşi forţează copilul să meargă la X Liceu sau Facultate ca să urmeze o meserie pe care el n-a putut să o practice. De ce? Pentru că s-a lăsat oprit de acele obstacole care apar în mod inevitabil în calea viselor personale. Pentru că nu a avut tăria să lupte pentru ele. Şi are un sentiment de regret, şi acesta îl determină să-şi convingă copilul că acea meserie este perfectă pentru el. Ca prin copil, să simtă că şi-a împlinit el un vis. DAR CUM RĂMÂNE CU VISUL COPILULUI?

Ce efecte au proiecţiile?

  • răni emoţionale greu de purtat care ajung să te afecteze foarte mulţi ani sau chiar toată viaţa şi care, înconştient te fac să-i răneşti pe ceilalţi în acelaşi fel în care ai fost rănit;
  • relaţii tensionate;
  • stres;
  • nefericire.

Îmi amintesc despre un fragment din cartea Fără limite scrisă de Jillian Michaels. O persoană se plânge de faptul că şeful îi face zile fripte, că se poartă oribil cu ea. Apoi, este întrebată acea persoană,

Doar cu tine se poartă şeful aşa?

-A, nu! Aşa e cu toată lumea.

– Atunci, nu tu ai o problemă, ci el. Îi vede pe toţi ca pe nişte duşmani, în funcţie de proiecţiile pe care le face.

Ulterior s-a discutat şi cu acel şef de ce se poartă aşa.

-Pentru că situaţiile astea îmi amintesc de părinţii mei şi de modul în care m-au făcut să mă simt nesigur pe mine.

Ce ar trebui să îţi transmită acestea?

  • Inţelegere. În momentul în care realizezi că toate cuvintele jignitoare pe care ţi le adresează cineva nu au legătură directă cu tine, ci cu persoana de la care pleacă îţi este foarte uşor să înţelegi ce coşmar trăieşte. Poţi să empatizezi cu ceea ce simte şi o poţi ajuta mult mai uşor.
  • Iertare. Evident, cuvintele jignitoare, pot fi foarte uşor iertate, atunci când ai înţeles că toate acestea sunt proiecţii, ale modului în care acea persoană şi-a văzut o faţetă a sa în oglindă. După ce înţelegi că acele cuvinte grele nu sunt despre tine, ci despre el, e mult mai uşor să ierţi.
  • Un semnal de alarmă pentru tine. Ori de câte ori vezi ceva care te deranjează la alţii, problema nu este la ei, ci la tine. Nu e nevoie să-i schimbi pe ei, ci ar fi de dorit să iei în calcul schimbarea ta.

Dacă vrei să afli mai multe despre cum te poţi elibera de sub puterea proiecţiilor şi să fii liber ca să redescoperi fericirea, te invit la un seminar gratuit. Detalii, aici.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te rog, distribuie-l şi prietenilor tăi!

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Cum Te Poti Elibera De Comparatiile Care Dor

Despre Comparaţii care strică relaţiile am mai scris.

Subiectul acestui articol si al urmatoarelor doua a reprezentat punctete de discutie intr-o emisiune televizata la RTV Galati-Braila. Aici doar detaliez, in stilul meu caracteristic. Dupa ce fac rost si de linkul emisiunii, ti-l trimit.

Acum aş vrea să îţi vorbesc despre modul în care aceste comparaţii sunt răni care te pot afecta pentru tot restul vieţii.

 

Originea acestor comparaţii

 

Comparaţiile asupra copiilor se fac atât în familie, cât şi în şcoală.

Să le luăm pe rând.

In familie, părintele îşi compară copiii proprii atât unii cu alţii, cât şi cu alţi copii din exterior.

Există o vorbă care spune că aşa cum degetele de la o mână nu se aseamănă între ele, tot aşa nici copiii unei familii nu se aseamănă.

Şi totuşi, atât de mulţi părinţi îşi compară proprii copii pentru că nu sunt la fel cu alţii, sau cu fraţii lor.

În cartea sa, Cum să devii o persoană nouă până vineri, dr. Kevin Leman, spune că într-o familie, primul copil este copilul model, copilul perfect – dacă vrei.

Părintele are suficientă dăruire şi îi oferă acestuia dragostea şi atenţia de care are nevoie. Îşi face timp să-i explice de ce e bine şi de ce nu e bine să facă anumite lucruri. În schimbul acestei atenţii şi iubiri, copilul îl recompensează pe părinte devenind cuminte, ascultător, harnic, silitor etc. este copilul cu care adesea părintele se mândreşte.

Dacă al doilea copil vine aproape imediat după primul, părintele deja nu mai are timp. Atenţia şi timpul său sunt împărţite între cei doi copii ai săi şi alte responsabilităţi pe care le are. Nu mai are dispoziţia să-i explice celui de-al doilea copil ce e bine şi ce nu. La nivel subliminal are impresia că dacă i le-a explicat celui mare, al doilea, le ştie automat.

Prin urmare al doilea copil, simte că nu mai beneficiază de tot atât de multă atenţie şi iubire din partea părinţilor. Şi pentru că realizează că fratele / sora mai mare este copilul perfect, crede că nu poate intra în competiţie cu perfecţiunea. Aşa că schimbă modalitatea de a atrage atenţia părinţilor asupra lui.

Este mai sensibil, mai plângăcios, mai fluşturatic, ceva mai năbădăios, mai înclinat spre obrăznicii.

Şi atunci părintele, cumva ajunge la exasperare. Parcă n-a fost atât de greu la primul copil.

Şi începe să-i reproşeze şi să-l compare cu primul copil.

De ce nu stai cuminte? Ia uite, fratele tău /sora ta cum stă cuminte! Tu de ce nu poţi?

De ce nu poţi să înveţi? Ia uite la fratele tău / sora ta cum învaţă? Ce ai de făcut toată ziua? Ai aceleaşi condiţii ca fratele tău / sora ta. Ce-ţi lipseşte?

Fratele tău / Sora ta pe când era ca tine ştia să facă aşa şi aşa… tu nu eşti la fel de deştept / harnic etc.

Cred că ai înţeles modelul.

Deşi intenţia părintelui este foarte bună, ca să-l motiveze pe copilul lui, urmând exemplul fratelui sau surorii mai mari, rezultatele sunt departe de ceea ce intenţionează părintele.

Uneori, copilul este comparat cu alţi copii din mediul în care trăiesc sau circulă ocazional.

Dacă copilul plânge pentru că se plictiseşte în mijlocul de transport, părintele s-ar putea să găsească rapid pe cineva foarte cuminte cu care să-l compare:

Ia uite la bebeluşul / copilul acela, cât e de cuminte! Nu ca tine atât de obraznic!

Eşti o obrăznicătură!

Tu eşti cel mai obraznic copil! …etc.

 

Şi ghici ce se întâmplă?

22534905108_71b604cd48_o

Cu cât îi spune copilului acest gen de expresii negative, cu atât copilul devine şi mai şi.

Pe de o parte este Legea Atracţiei Universale care spune că pe ceea ce te concentrezi, aceea creşte. Deci, atât timp cât părintele se focusează doar pe ce nu face copilul bine, cu atât acesta devine şi mai obraznic, mai plângăcios, mai leneş, mai nemotivat.

Pe de altă parte, există o altă vorbă celebră care spune, Spune-i copilului nu cum este, ci cum vrei să devină! Deci dacă unui copil obraznic îi spui în mod constant că e cuminte, o să devină cuminte, doar pentru că tu ai încredere că va deveni. Dar dacă continui să-i spui că este obraznic, va deveni şi mai obraznic. Pentru că aşa l-ai numit.

În plus, în articolul numit Orezul fiert reacţionează la cuvinte, ţi-am ataşat un video ca să vezi ce efect au cuvintele cu energie negativă asupra orezului fiert.

Îţi poţi imagina ce efect negativ va avea asupra minţii unui copil care nu poate atinge standardele tale privind cuminţenia, hărnicia, motivaţia etc. şi cu cât continui să-l (de)motivezi dându-i drept exemplu pe alţii, cu atât nu va face ce te aştepţi de la el.

In şcoală – chiar faptul că primesc note pentru cât de bine au învăţat lecţia, este o modalitate de a-i compara, de a-i ierarhiza şi de a aduce competiţia între elevi.

Şi un elev de nota cinci, s-ar putea să-şi spună, la nivel subliminal, că Eu sunt mai slab decât X care este elev de zece. Eu nu sunt atât de bun cum este Cutare.

Pe de altă parte, atât părinţii cât şi profesorii s-ar putea să pună presiune pe elevul care are rezultate mai slabe: Elevul X (de nota zece /foarte bine) cum poate învăţa şi tu nu poţi? Ţie ce-ţi lipseşte?

Efectele comparaţiilor pe termen lung

Începând din adolescenţă, copiii care au fost frecvent comparaţi cu alţii, caută să se răzbune pe tot ceea ce au avut de înghiţit. Şi devin: rebeli, răzvrătiţi, nemotivaţi – pentru că Ce rost mai are să fac ceva, orice, pentru că oricum nu fac bine, şi oricum voi fi certat – în timp ce X va fi mereu ridicat în slăvi?

Aşa cum spuneam mai sus, intenţia părintelui este pozitivă.

Rezultatele, însă sunt departe de ce speră părintele să obţină.

In mintea copilului comparat şi găsit inferior tot timpul, se formează câteva imagini şi etichete despre sine:

  • nu sunt bun de nimic;
  • nu sunt la fel de bun ca X Perfecţiune
  • mama / tata nu mă iubeşte ca pe X Perfecţiune
  • niciodată n-o să fiu în stare să fac…, să fiu…, să devin…
  • mama şi tata şi-ar fi dorit ca X Perfecţiune să fie copilul lor,
  • sunt o ruşine pentru mama şi tata etc.

Un alt efect al comparaţiilor îl reprezintă invidia şi ura. Dacă un copil a fost comparat în mod frecvent cu aceeaşi persoană, pentru că orice va face nu va reuşi să o ajungă din urmă, va căuta să o saboteze pe cealaltă. O va mânji cu noroi ori de câte ori are ocazia şi va face ceva ce nu-i este pe plac. Va face tot posibilul ca să scadă, să micşoreze imaginea celeilalte persoane în ochii părinţilor, ai profesorilor, sau în ochii lumii. Persoana cu care a fost comparată devine hoţ, necinstit, o persoană cu două feţe care îi păcăleşte pe toţi, mai puţin pe cel comparat la modul negativ.

Aşa că dacă ţi se întâmplă să auzi că copilul tău se plânge de incorectitudinea altor copii, mai întâi verifică. E posibil să fie doar o interpretare invidioasă a copilului care a fost mereu comparat şi umilit în comparaţie cu modelul.

Pe de altă parte, ura se va extinde şi asupra părinţilor. Copilul astfel comparat, îşi va dori să iasă de sub autoritatea părinţilor permanent nemulţumiţi de ceea ce face. Îşi doreşte să fie independent şi să dovedească el ce poate face. Şi caută să plece cât mai departe de influenţa părinţilor. Îşi doreşte să ajungă într-un loc în care să nu mai fie comparat cu X sau cu Y.

Îşi doreşte să ajungă suficient de puternic încât să dovedească el ce poate.

Dar deja e programat.

Mintea lui, oricât de bine intenţionată ar fi, are deja programe cu viruşi care permanent îl va face să se compare singur cu ceilalţi. Poate că nu mai aude vocea părinţilor în realitate, care îl compară cu X sau cu Y.

Însă aude ecoul vocii lor. Vocile din mintea lui creează ecouri ale vocilor părinţilor şi ajunge să se compare singur în mod negativ cu alţii.

La vârsta adultă, aceste răni se vor adânci şi persoana va gândi despre sine toate cele de mai sus:

  • Nu sunt bun de nimic.
  • Orice-aş face, fac greşit tot timpul.
  • Nu sunt la fel de bun ca… etc.

Toate aceste gânduri şi etichete despre tine, te vor bloca şi mai mult de la a obţine tot ceea ce îţi doreşti.

 

Ce să faci ca să nu mai compari copiii?

Dacă acestea sunt câteva dintre consecinţele negative ale modului în care părinţii îşi compară proprii copii, atunci ce soluţii ar putea fi pentru ca părintele să nu-şi mai compare copilul şi să nu-l mai rănească?

  • Găseşte un singur lucru bun pe care îl face copilul tău şi laudă-l pentru cât de bine-l face. Laudă-i răbdarea, perseverenţa de a face exact acel lucru care-l pasionează pe copil.
  • Laudă-l pe copilul tău în faţa altor adulţi, astfel încât copilul tău să te audă. Auzind vocea ta plină de mândrie că vorbeşte despre el, se va simţi iubit şi valoros. Şi îţi va răsplăti cu rezultate din ce în ce mai bune.
  • Compară-l cu el însuşi, nu cu alţii. Fiecare persoană, chiar şi un copil are valori şi standarde proprii după care se ghidează în tot ce face. Dacă îl lauzi cu sine însuşi şi observi progresul – faţă de acum un an, cu siguranţă, va deveni şi mai motivat să facă chiar mai mult.

Spre exemplu, eu, zilele trecute m-am uitat pe calendarul programelor de dezvoltare susţinute de Andy Szekely.

Dacă mă compar cu el, s-ar putea să-mi spun: Doamne câte reuşeşte să facă omul acesta! Eu parcă sunt un melc pe lângă el. Numai că el face acest gen de acţiuni de 20 sau 25 de ani. Cu siguranţă aceste acţiuni au intrat pe pilot automat şi mai are şi o echipă care îl ajută. Deci rezultatele lui devin din ce în ce mai spectaculoase şi se deplasează cu viteză tot mai mare, iar eu mă văd ca pe un melc.

Dar dacă mă compar cu mine, cea care eram anul trecut constat că:

  • Anul trecut aveam 85 kg, acum am 65.
  • Anul trecut aveam o carte începută să o scriu, dar nu ştiam dacă o să am suficient curaj să o şi public. Anul acesta am şi publicat-o şi am început procesul de recuperare a investiţiei făcute în dezvoltarea mea.
  • Anul acest am avut curajul să mă lansez în domeniul susţinerii de seminarii şi workshopuri prin care să-i ajut pe alţii, aşa cum alţii m-au ajutat pe mine.
  • Anul trecut, mă luptam cu stresul şi alte emoţii negative, anul acesta simt că am început să mă eliberez şi să-i pot ajuta tot mai mult pe cei din jurul meu.

Dacă ai fost rănit în copilărie şi ai deja răni cu care te blochezi, cum poţi să te eliberezi de ele?

Iată câteva resurse care m-au ajutat pe mine:

  • Cartea Fără limite – scrisă de Jillian Michaels
  • Seminarul şi workshopul – Atrage abundenţa în viaţa ta

De asemenea, îţi recomand şi cartea pe care am scris-o pentru tine, ca să te ajute în acelaşi fel în care m-a ajutat pe mine: Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! În carte găseşti 8 tehnici de lucru ca să te eliberezi şi 54 de sfaturi despre cum să devii mai fericit.

Până pe data de 4 decembrie o poţi achiziţiona cu o reducere de 25%.

Sau seminariile gratuite pe care le-am conceput şi le susţin ca să te ajute cât mai mult.

În această lună, la Galaţi, Centrul de Afaceri Dunărea, sala President.

În data de 7 decembrie 2016, ora 18. (Te invit să vii cu 15-30 minute mai devreme ca să-ţi ocupi locul)

Cât durează? Trei ore.

Cât costă?

E gratuit. Costul de chirie al sălii îl suport eu personal. De ce? Pentru că vreau să te ajut cu informaţii pe care le-am structurat cât mai logic ca să te ajute cât mai mult.

Dă click pe  linkul de înscriere şi completează formularul ca să-ţi ocupi un loc în sală! De ce să amâni?

Înscrie-te chiar acum!

Dacă ţi-a plăcut acest material, fă o faptă bună şi pentru prietenii tăi şi Share-uieşte.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber