Accelerarea Sistemului Imunitar

Acest mesaj, acest titlu nu-mi aparține. L-am găsit în cartea „Schimbă-ți viața în 7 zile” de Paul McKenna. M-am gândit că în aceste vremuri pandemice, în care toată omenirea suferă, avem nevoie de orice scânteie de speranță de vindecare și de bine.

Autorul povestește că idea de a crea o astfel de tehnică i-a venit în timp ce urmărea un filmuleț pentru copii. Acesta a fost realizat de un profesor (Keran Onless) în cadrul unui experiment medical din Cleveland.

O marionetă reprezenta un virus, alta, care arăta ca un polițist, reprezenta sistemul imunitar. Filmulețul era o ilustrare simplificată a activităților interne ale corpului, pe care copiii să le înțeleagă cu ușurință.”

Ce idee extraordinară?

Ce-ar fi să ne imaginăm că avem milioane de polițiști în corpul nostru care prind intrusul COVID? Sau poate intrusul din corpul tău poartă alt nume și face alte ravagii, provoacă alte suferințe. Ce-ar fi să-ți imaginezi globulele albe ale corpului stând de pază ca niște gardieni vigilenți și eliminând orice fel de pericol?

Poate nu crezi în tehnicile mentale, dar ce ai de pierdut dacă încerci?

 

Dar dacă am luat deja boala și virusul este în corpul meu?

 

Paul McKenna a inventat o tehnică, pe care o redau sub formă de imagine. Folosește-o cu încredere, repet-o cât de des și las-o să te ajute să te vindeci de orice fel de boală.

„Tehnica acceleratorul sistemului imunitar (preluare de la Paul McKenna)

Reține: această tehnică nu are intenția de a substitui tratamentul medical, deși poate fi folosită complementar, pe lângă tratamentele prescrise de medicul tău.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Cum Să-Ți Schimbi Perspectiva II (În Legătură Cu Obiectivele tale)

 

In articolul trecut ți-am vorbit despre cum poți să-ți schimbi perspectiva asupra a ceea ce se întâmplă în viața ta. Cum faci asta? O metodă este să compari problemele tale cu ale altora, sau comparându-le cu ceva și mai rău care ți s-ar putea întâmpla. O altă metodă este să afli detalii în legătură cu comportamentul celor din jur, ce-i determină să se poarte în acel mod. Dacă nu l-ai citit încă, o poți face aici.

Astăzi mi-am propus să-ți vorbesc de perspectiva în legătură cu obiectivele tale. Uneori, pleci la drum cu entuziasm, dar rezultatele întârzie să apară și începi să fii dezamăgit. În aceste situații ești tentat să renunți, mai ales când lucrurile devin dificile.

Alteori, pleci la drum cu inima strânsă, cu îndoieli, însă rezultatele te fac să privești proiectul dintr-un alt unghi.

În articolul trecut îți vorbeam de faptul că de curând am reînceput să citesc cartea „Schimbă-ți viața în 7 zile” de Paul McKenna. Lucrând unul dintre exercițiile din carte legate de perspectivă, am realizat că întrebările respective m-au ajutat foarte mult. Am reușit să scot la lumină aspecte pe care nici nu le bănuiam. De aceea, m-am gândit să ți le transmit și ție, atât întrebările pe care le poți lucra, cât și câteva dintre răspunsurile mele.

Întrebări legate de perspectivă

 

A doua modalitate prin care poți să-ți schimbi perspectiva este să răspunzi la niște întrebări. Evident că pentru a obține răspunsuri bune, ai nevoie să ți se adreseze întrebările corecte. De unde le obții?

Poți apela la diferite persoane cunoscute: prieteni, rude, colegi etc.  Iar ei în loc să-ți pună întrebări îți vor da sfaturi care să înceapă cu trebuie să iar tu nu te vei simți mai bine. Poți apela la specialiști și timpul lor costă, așa că va trebui să-i plătești.

Te poți documenta și să speri că vei găsi cartea potrivită, blogul care să-ți ofere răspunsurile. Și asta încerc să-ți ofer acum.

Întrebările sunt extrase din cartea mai sus amintită și le voi scrie cu litere italice și cu verde. Apoi o să-ți dau câteva răspunsuri de-ale mele pentru a te ghida/ inspira.

Gândește-te la un scop/proiect pe care l-ai dus până la capăt în trecut. Ce perspectivă și cunoștințe ai folosit pentru a-ți păstra motivația și pentru a lucra în continuare la acel proiect /scop?

Proiectul pe care l-am finalizat de curând a fost să scriu romanul Mica Stea Portocalie. Ce perspective m-a ținut motivată?

  • Odată cu coșmarul avut care a dat naștere ideii romanului s-a născut și un vis. De fiecare dată când scriam, aveam în fața ochilor realizarea visului. Vizualizam cititorii care dădeau o pagină după alta, cuprinși de fiorul curiozității. Îi vedeam amuzându-se la anumite scene, fiind cuprinși de fiorul nerăbdării de a afla ce se mai întâmplă, de a se teme pentru personaje.
  • M-am lăsat inspirată de filme, de cărți și de situații din realitatea de zi cu zi, deși multe idei au trecut prin mintea mea și nu le-am folosit.
  • M-am documentat pe internet cu privire la anumite aspecte pe care nu le stăpâneam suficient, legi ale fizicii, informații legate de anatomia anumitor animale etc.
  • Eram entuziasmată, imaginându-mi reacția cititorului și am încercat să mă pun în pielea fiecărui personaj, să gândesc ca el.
  • Am fost copleșită de numărul mare de idei care curgeau prin mintea mea și simțeam că eram în urmă cu timpul, că nu mai reușeam să termin, că lucram foarte încet, că nu avansam.
  • Când am scris și ultimul paragraf și am zis că e gata am simțit un gol în stomac, întrebându-mă ce voi face cu timpul meu, ce voi mai scrie?

Gândește-te la un proiect/scop la care lucrezi în prezent și la care ți-ai dori să lucrezi și în viitor.

Golul din stomac a fost umplut repede. În prezent, vreau să învăț să fac marketing, încât cărțile mele să se vândă și să fie citite și chiar să inspir cititorii cu ajutorul lor. Chiar să pot schimba viața celor care o citesc. Degeaba am scris o carte bună, dacă nu știu s-o aduc în lumina cititorilor potriviți care au nevoie de ea.

Gândește-te la acel proiect / scop la care lucrezi în prezent. Analizează câteva perspective cu privire la acesta. Ce ți-ar reduce din interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?

  • E foarte mult de învățat și am sentimentul de copleșire, de neputință, de frustrare că nu reușesc să fac față.
  • Vreau să fac totul dintr-odată și să fie ușor imediat.
  • Vreau rezultate aici și acum, uitând că lucrurile grozave se construiesc pe termen lung.
  • Mă las distrasă de multe oportunități care apar, chiar legate de subiectul care mă interesează, încât la un moment dat, ajung să fac slalom printre materialele de citit și parcurs și să am sentimentul că nu finalizez.
  • S-ar putea să apară vreun film sau vreun serial care să mă ispitească și să mă devieze de pe traseu.
  • În articolul Imperiul Fricii – Când Subconștientul Îți Joacă Feste spuneam că subconștientul îți scoate în față o distragere. Atunci când îți este greu, când simți că nu progresezi sau când ți se face frică, apare altceva în raza ta de interes, încât să te devieze.
  • În ultima perioadă, citesc despre cum să fac marketingul cărților mele. Am zile în care simt că n-am înaintat deloc, că bat pasul pe loc, că n-am învățat nimic. Pentru că mi se pare obositor și frustrant, subconștientul a găsit soluția. A început să-mi ofere visuri de noapte de o claritate extraordinară, ca să le transform în povești, în cărți. Știe ce-mi face plăcere și îmi oferă asta, în locul sentimentelor dureroase că nu ajung nicăieri. Pentru că vrea să mă protejeze de suferința de a stagna, îmi oferă ceva ce-mi face inima să cânte. Subconștientul meu este bine intenționat, însă nu știe chiar tot ce vreau eu și mai ales de ce.
  • Specialiștii vorbesc chiar de o barieră a terorii care se instalează la un moment dat în drum spre ceea ce îți dorești. În interiorul tău se bat cap în cap două tipuri de sentimente cu forță opusă. Pe de o parte, dorința de a continua, de a-ți atinge scopul te face să lucrezi, să acționezi. Pe de altă parte, sentimentul că nu avansezi la fel de repede pe cât îți dorești, că bați pasul pe loc, te trage înapoi. În cele din urmă una din cele două forțe va triumfa. Fie te forțezi să-ți depășești acele sentimente de neputință și avansezi, fie te oprești și rămâi unde ai fost.
  • Atenție, dacă ești o persoană care dorește să se lase de vreun drog! Când subconștientul simte că te zbați, că îți este greu, că nu ai rezultatele pe care le dorești, îți oferă soluția. Îți scoate în față tentația care te-a ajutat în trecut, respectiv drogul. Nu e obligatoriu să te ajute să ajungi unde ți-ai propus. Soluția aceea, ți-o oferă ca să te ajute să scapi de suferința curentă.

Ce perspective ai putea avea cu privire la scopul/proiectul la care lucrezi care ți-ar trezi interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?

  • Universul își dorește ca eu să reușesc.
  • Visul meu nu s-a născut întâmplător, înseamnă că-l pot atinge.
  • Pot face tehnici EFT și NLP pentru a scăpa de sentimentul de copleșire.
  • Am pe cineva cu care îmi asum responsabilitatea celor propuse și zilnic (Accountability person). Ne spunem ce obiective avem și dacă le-am împlinit, iar dacă nu, să ne acordăm singuri niște pedepse (consecințe).
  • Urmez un curs de marketing. Învăț de la cineva care e specialist și aplic pașii și strategiile recomandate etc.

Acum e rândul tău

Acordă-ți puțin timp și răspunde sincer la aceste întrebări:

  1. Gândește-te la un scop/proiect pe care l-ai dus până la capăt în trecut. Ce perspectivă și cunoștințe ai folosit pentru a-ți păstra motivația și pentru a lucra în continuare la acel proiect /scop?
  2. Gândește-te la un proiect/scop la care lucrezi în prezent și la care ți-ai dori să lucrezi și în viitor.
  3. Gândește-te la acel proiect / scop la care lucrezi în prezent. Analizează câteva perspective cu privire la acesta. Ce ți-ar reduce din interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?
  4. Ce perspective ai putea avea cu privire la scopul/proiectul la care lucrezi care ți-ar trezi interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?

 

Dacă ai un proiect la care lucrezi și simți că-ți este dificil, răspunde la cele patru întrebări de mai sus. Află ce perspective diferite poți avea. Împărtășește-le și cu noi, prin comentarii. Spune-ne dacă și cât de util ai găsit acest material.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Cum Să-Ți Schimbi Perspectiva I

 

Ti s-a întâmplat să fii martor la o ceartă și să simți că ambii au dreptate? Ce ai făcut? Ai intervenit să le arăți că ambii au dreptate și în același timp, ambii greșesc? Cum s-a finalizat? Îmi imaginez că fiecare a început apoi să se certe cu tine, așteptând să te convingă că el e cel care are dreptate.

Cu ani în urmă, îmi spunea o prietenă, că atunci când apare o ruptură între două persoane, adevărul e pe la mijloc. Balanța adevărului sau dreptății nu e niciodată exclusiv de partea unuia dintre ei. Fiecare se bate cu pumnul în piept și susține că are dreptate, și-l învinuiește pe celălalt. De fapt chiar are dreptate, dar numai din perspectiva sa. Problema este că fiecare vede lucrurile din propriul punct de vedere și nu reușește să observe situația dintr-un alt unghi.

Există o poveste care spune că cinci orbi pipăiau un elefant și au început să se certe, afirmând fiecare că are dreptate. Unul care a pipăit piciorul elefantului a spus că patrupedul este ca un stâlp. Al doilea, care a pus mâna pe ureche a susținut că elefantul e ca o frunză mare și groasă. Al treilea, a pus mâna pe coadă și a spus că elefantul este ca o frânghie. Al patrulea pipăia trompa și a zis că elefantul e ca un șarpe. Iar al cincilea a pus mâna pe corp și susținea sus și tare că e ca un zid.

Cine avea dreptate? Evident, fiecare și niciunul. Aveau dreptate din propriul punct de vedere. Numai că fiind orbi, nu reușeau să vadă animalul în întregime și și-au bazat argumentele doar pe unul dintre simțuri.

Care este morala acestei povești?

Că oricâtă dreptate ai, cu siguranță, mai există și alte puncte de vedere asupra problemei. Fă-ți timp să analizezi lucrurile și din alte perspective. Caută și alte soluții. Ascultă și alte puncte de vedere.

Schimbă filtrul

 

In cartea Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace autorul, Stephen Covey vorbește de puterea perspectivei. Povestește o întâmplare.

Un tată însoțit de copiii lui au urcat în metrou. Copiii erau foarte gălăgioși și porniți să rupă, să tragă de scaune, de bare, să deranjeze ceilalți călători, în timp ce tatăl părea complet absent și nu lua nicio atitudine. La un moment dat, unul dintre călători i-a atras atenția tatălui, cerându-i să-și strunească copiii înainte să distrugă tot. Trezit la realitate, tatăl a spus:

-O! Îmi cer scuze! Doar că astăzi am primit o veste îngrozitoare de la spitalul unde era internată soția mea. S-ar părea că medicii au fost depășiți și ea n-a mai reușit să facă față și a murit astă noapte.

Dintr-odată, persoana care i-a atras atenția tatălui a devenit brusc mai înțelegătoare. Copiii se purtau astfel din cauza supărării pe care o simțeau.

Este foarte ușor să-i judecăm pe ceilalți din exterior. Dar în momentul în care cunoaștem niște date importante, s-ar putea să privim lucrurile printr-o altă lentilă. Schimbăm filtrul prin care analizăm lucrurile și acestea se transformă. S-ar putea să capete o culoare diferită sau o altă formă. Iar noi să înțelegem lucrurile într-un mod diferit.

Schimbând filtrul, putem observa și acele elemente care sunt invizibile cu ochiul liber.

Compară problemele tale cu altele ale celor din jur

 

De curând, am reînceput să citesc o carte extraordinară. Este vorba de Schimbă-ți viața în 7 zile de Paul McKenna. Este o carte grozavă, în care înveți cum să-ți controlezi emoțiile, cum să-ți stabilești obiective etc. De fiecare dată când lucrezi exercițiile din carte, găsești altceva să răspunzi la acele întrebări. Este o carte care te poate ajuta din nou și din nou. Răspunzi la acele întrebări dintr-o altă perspectivă și obții răspunsuri la alte probleme.

În această carte am găsit o scrisoare a unei studente către părinții ei, redată de autor. Este o scrisoare pe care am auzit-o în alte variante pe când eram eu însămi studentă. Totuși, acum o să-ți redau această scrisoare și sper să te ajute să-ți privești problemele dintr-o perspectivă diferită.

Dragi părinți,

Îmi cer scuze  că vă scriu atât de târziu, dar instrumentele mele de scris au fost distruse odată cu apartamentul, care a fost mistuit de flăcări într-un incendiu. Am ieșit din spital, iar doctorul mi-a spus că sunt sănătoasă și că voi putea duce o viață normală în continuare. Un tânăr frumos, pe nume Pete, m-a salvat din flăcări și a fost atât de drăguț, încât m-a invitat să împărțim apartamentul lui. Este un om bun, amabil și provine dintr-o familie bună, deci, cred că veți fi bucuroși să aflați că ne-am căsătorit săptămâna trecută. Știu că veți fi și mai fericiți când veți afla că, în curând, veți deveni bunici.

De fapt, n-a existat niciun incendiu, n-am fost spitalizată, nu m-am căsătorit și nu sunt nici însărcinată. Dar am picat examenul la biologie și voiam să fiu sigură  că, atunci când vă voi da această veste, o veți privi din perspectiva corespunzătoare,

Cu drag,

Fiica voastră.”

Probabil că dacă îi dădea direct vestea că a picat examenul, părinții ar fi fost scandalizați. Dându-le vești mult mai înfricoșătoare înainte, i-a ajutat pe părinți să privească lucrurile diferit.

Orice situație dificilă sau problematică poate deveni altceva dacă e privită dintr-un alt unghi. Când te gândești la lucrurile care nu merg bine în viața ta, aruncă o privire asupra nenorocirilor altora. Implică-te în alte acțiuni care să-i ajute pe alții și dintr-odată o să vezi că durerile tale sunt mai mici.

Materialul pe care l-am găsit în carte m-a ajutat foarte mult, astfel încât, m-am gândit să scriu să te ajute și pe tine. În articolul viitor, îți voi reda niște întrebări din carte la care am răspuns și la care am găsit niște răspunsuri neașteptate. În articolul viitor îți voi spune Cum Să-Ți Schimbi Perspectiva În Legătură Cu Ceea Ce Faci.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Cum Să-ți Găsești Inspirația?

 

Am fost întrebată de cineva cum am avut inspirație să scriu romanul Mica Stea Portocalie.

O să-ți dau patru pași pentru a ști ce să faci, în caz că ai nevoie să fii mai inspirat în activitatea pe care o desfășori. Evident, nu toată lumea își dorește să fie autor de carte. Dar dacă îți dorești, o să afli ce poți face, cum mi-am găsit eu inspirația. Ce am aplicat din tot ce am învățat din diferite cursuri de dezvoltare personală.

Poate vrei să ai mai multă inspirație în domeniul tău de activitate.

Poate ești creator de mobilă, croitor, pictor sau mai știu ce altă activitate. Cum devii mai inspirat? De unde îți iei ideile? Cum le valorifici?

Iată ce ai de făcut:

Ai nevoie de un vis, de un scop care să te motiveze

 

Nu poți fi inspirat dacă nu știi ce vrei. Hotărăște ce vrei și unde vrei să ajungi. Un vis este ceva ce-ți dorești cu ardoare. E ceva care te determină să treci la acțiune, oricât de slab ești pregătit în acel domeniu. Știi că poți învăța pe parcurs tot ce ai nevoie să știi. VISUL / SCOPUL este cel care te pune în mișcare.

Poate că ești creator de mobilă. Vrei să creezi noi modele pentru a avea o gamă cât mai variată de produse. Vrei să atragi cât mai mult potențialii clienții, iar aceștia să aibă de unde alege.

Dacă ești croitor, ai nevoie să te inspiri, să oferi modele noi, cu care să-ți surprinzi clientela. Poate o croială diferită, poate un nasture sau un accesoriu aplicat încât să schimbe totul și „să fie altceva”.

Dacă ești pictor, poate dorești să creezi un tablou pe săptămână. E doar o idee. Nu am habar cât îi ia unui pictor să facă un tablou. Poate face măcar schița într-o săptămână. Dar, să zicem că-ți dorești mai multe idei, din care să te inspiri. Vrei să-ți lansezi mai multe tablouri și ai nevoie de inspirație pentru a umple o galerie.

Indiferent în ce domeniu de activitate ești și ce-ți dorești să obții, acesta este primul pas. Stabilește cu exactitate ce-ți dorești.

Scrie exact ce dorești. Pune pe hârtie scopul tău

 

De-a lungul timpului, am citit mai multe cărți care ne recomandă ca visele să fie scrise. De ce?

Sunt mai multe motive, dar din motive de lungime a mesajului, îți dau două.

  • Scrisul este o mișcare efectivă a mâinii, care implică mai multe simțuri ale tale (vizual, kinestezic și parțial auditiv – mișcarea pixului pe hârtie creează un mic sunet). Prin scris transmiți subconștientului că ești gata să treci la acțiune.
  • Scriind ce-ți dorești se activează Sistemul Reticular Activator (SRA).

Ce este acesta? Este ca un ceas cu alarmă a creierului care îți atrage atenția atunci când se întâmplă ceva care are legătură cu tine. Cum ar fi: îți dorești o anumită marcă și culoare de mașină. Mie, de exemplu, îmi place Land Rover. Ce se întâmplă după ce-ți pui acest vis pe hârtie? Începi să vezi în jur foarte multe mașini din același model pe care ți-l dorești.

Sau, te afli într-o încăpere în care sunt foarte mulți oameni care discută. Este forfotă și totuși, la un moment dat, cineva, îți rostește numele. Chiar dacă se află la distanță de tine, te auzi strigat pentru că SRA-ul tău este setat să răspundă când îți auzi numele.

SRA-ul funcționează și atunci când suntem în pericol pentru a ne salva. Dormi dus, dar te trezești când este cutremur sau când bebelușul tău s-a trezit sau plânge. Este o funcție a subconștientului care stă de veghe pentru a-ți oferi siguranță și a-ți împlini visele.

Să presupunem că îți propui ca într-un an să creezi 12 modele noi de canapele sau de scaune. Subconștientul tău, activează acest SRA și îți va scoate în cale toate situațiile în care să vezi modele noi. Sau îți oferă surse de inspirație, din care să preiei o idee și să o ajustezi la dorința ta, la necesitățile clientului etc.

Fii deschis să primești

 

Dacă dorința ta este mare și arzătoare, ești focusat pe ceva ce-ți dorești, fii atent la ce se petrece în jur. Atenție ca nu cumva să-ți fie frică de visul tău. Frica o să-ți distrugă visul. Despre asta am vorbit într-un alt articol.

După ce SRA-ul s-a activat, îți va oferi idei de unde nici nu te aștepți.

O să-ți dau câteva exemple de inspirație care au funcționat pentru mine, când am scris romanul Mica Stea Portocalie. Eventual, o să-ți dau și alte exemple, despre cum ai putea folosi și tu aceste surse.

Ce m-a inspirat pe mine?

Filmele

 

Așa cum spuneam, într-un newsletter, mi-am luat idei din filme artistice sau seriale. Sofia I, Eroi în Pijama, Frozen, Zânele Disney, Harry Potter, Ice Age, The Flash pentru volumul I. The Flash, Harry Potter, Arrow, Supergirl pentru volumul al doilea. Cum să-ți dresezi dragonul pentru volumul III și chiar Fabrica de bani pentru volumul IV. Acestea sunt filmele care m-au inspirat pentru toate cele patru volume la care am lucrat. Cum s-a întâmplat? De fiecare dată când vedeam un film, emoția pe care o simțeam îmi genera o idee despre cum doream să continui. Adaptam totul la conținutul subiectului din roman și când curgeau ideile nu aveam timp să le scriu. Pentru scrierea volumului III, cred că am văzut cele trei filme Cum să-ți dresezi dragonul de peste 20 de ori. De fiecare dată aveam idei noi cum să continui.

Cum te poate ajuta și pe tine?

Dacă ești creator de mobilă, sigur vezi exemple de mobilier în filme. Dai pauză la film și-ți faci un printscreen sau îți notezi, îți desenezi o schiță. Dacă ești croitor, iarăși găsești foarte multe modele de ținute din care să te inspiri. Poți să te inspiri din filme pe absolut orice domeniu dorești.

Dacă nu te uiți la filme, s-ar putea să-ți găsești inspirația văzând ocazional o reclamă, sau o emisiune. Doar fii atent!

Romanele, cărțile de dezvoltare personală sau cele de specialitate (reviste)

 

Sunt câteva romane care m-au inspirat pe parcursul scrierii romanului Mica Stea Portocalie. Harry Potter, Shogun, Nobila Casă, Pisicile Războinice, Saga Cântec De Gheață Și Foc și altele.

Probabil te întrebi, cum ai putea să te inspiri și tu din romane?

Să zicem că ești creator de mobilă și citești la un moment dat că „personajul s-a foit nervos în scaun”. Sunt convinsă că îți poți imagina modelul de scaun în care este așezat. Cum l-ai îmbunătăți, încât să fie mai confortabil?

Dacă ești croitor, ai o sursă foarte bogată de inspirație din romane. Fie modele de epocă, fie costume sau ținute moderne, romanele descriu de multe ori ținuta personajelor principale.

Ești pictor și citind, în mintea ta se creează niște scene, pe care ai dori să le pui pe pânză. De asemenea, pentru orice altă meserie sau vis găsești ceva care să te inspire. Atât timp cât SRA-ul tău e activat pe ceva anume, îți va veni o idee, citind.

Situațiile din viața de zi cu zi

 

Câteva exemple din cazul meu:

  • Într-o zi mergând pe stradă am văzut pe cineva lăsându-și paharul de cafea pe soclul de la temelia magazinului. În romanul Mica Stea Portocalie începând cu al doilea volum sunt și adulți micșorați, care se adăpostesc prin parc. Mi-am imaginat cum ar reacționa aceștia dacă ar găsi prin apropiere un astfel de lichid, gata preparat. Am creat un scenariu în care câțiva adulți, bărbați și femei, plecau din scorbura unde se adăposteau pentru a găsi cafea.
  • Într-o dimineață, mergând cu băiatul la grădiniță, o cioară a cârâit, privind la mine și s-a găinățat milimetric de mine. Această imagine m-a ajutat să creez un scenariu pe care l-am pus într-o bătălie care are loc în volumul II.
  • Replici ale elevilor mei, adolescenți. De exemplu, eram prin parc într-o activitate cu elevii. La un moment dat un băiat i-a zis unei fete: ”Hai să-ți dau un con.”„ Nu, mersi!” a replicat ea. „Hai că ți-l aduc” a continuat băiatul și i l-a dat, iar ea a reacționat supărată. „Nu ți-am zis că nu vreau?”, iar el i-a zis: „Și nu ți-am spus că ți-l aduc imediat?”. Acest schimb de replici m-a distrat și m-a inspirat. L-am adaptat la cei micșorați și apare în volumul II. Și sper că-i va distra și pe cititori.
  • Replicile băiatului meu. Într-o zi, sătulă să-i atrag atenția pe un anumit subiect pe care nu mă asculta, i-am zis: ”Chiar trebuie să te cert în fiecare zi?”. Iar el mi-a răspuns, „Ce-ai zis, că trebuie să mă ierți în fiecare zi?” Această replică apare în volumul III, când cei micșorați se adăpostesc în apartamentul unui adult micșorat. E folosită într-o situație când adolescenții se jucau cu fulgerele prin casă și gazda se supăra că-i distrug mobilierul.

Poate nu vor fi replicile celor din jur care să te inspire. Poate vor fi solicitările clienților. Poate vor fi niște dialoguri pe care le surprinzi.

Poate că ești pictor și plimbându-te prin oraș, vezi copiii care se joacă în parc. Scena te amuză, te încântă și îți dă o idee de tablou.

NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR. Le auzi pentru că SRA-ul tău este setat să le audă și să te inspire.

Atât timp cât SRA-ul tău este activat pe ceea ce-ți dorești, îți va scoate în cale fel de fel de momente din care să te inspiri. Folosește-le cu încredere!

Folosește tehnici pentru creșterea creativității

 

Personal am folosit o tehnică de hipnoză de la John Vincent, pe care am ascultat-o zilnic cât am lucrat la primele două volume. Este o tehnică cu o durată de 15 minute, pe care o poți găsi pe You Tube.

Dacă nu ești adeptul hipnozei, poți folosi orice altă tehnică. Există atâtea tipuri: Tehnica afirmațiilor, Tehnica NLP, Tehnica EFT etc.

Dacă ți-a fost util articolul, dă un like și un share ca și prietenii tăi să se folosească! Abonează-te pe blogul Fanautodidact.

 

Iți mulțumesc că exiști și că ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Imperiul Fricii II – Cinci Soluții Să Eliberezi Subconștientul De Frică

 

In articolul și videoul trecut ți-am vorbit de efectele fricii asupra subconștientului. De asemenea, ți-am spus și cum acesta se lasă păcălit de imaginile pe care mintea le creează. Dacă nu l-ai citit dă click pe linkul de mai sus.

Așa cum ți-am promis, în acest articol îți ofer un articol scris și video cu cinci soluții, ca să eliberezi subconștientul de frică. Iar la final, ți-am pregătit o surpriză, care să te ajute chiar mai mult să te eliberezi de frică și să-ți atingi potențialul.

1.      Conștientizează ce simți

 

Primul pas către eliberare este acela de a conștientiza ce simți. Nu te poți elibera de ceva ce nu știi. Cum ai putea să te eliberezi de frică, dacă nu ai idee ce fel de frică este, ce te-a înspăimântat atât de tare?

În ce parte a corpului o simți? Descrie-o! Cum o percepi în corp? Dacă ar avea o formă, o culoare cum ar arăta? Ai putea să o asemeni cu altceva? Poate cu un animal, cu un obiect.

Urmărește articolul și în format video.

2.      Vorbește despre ce simți.

 

Vorbește despre ceea ce simți altei persoane. Am învățat de la Andy Szekely, cu câțiva ani în urmă că pentru a reduce intensitatea unei emoții negative este nevoie să vorbești despre ea. La puțin timp după ce am citit această informație, am verificat-o întâmplător. Mă uitam la un film, care mie mi se părea cam înspăimântător, și, la un moment dat, i-am spus soțului ce simțeam. Imediat s-a redus acea senzație de frică.

Vorbește despre ceea ce simți. Vei constata că odată ce ai descris-o altcuiva, aceasta s-a redus în intensitate. În materialul trecut îți vorbeam despre frica pe care am simțit-o legată de un vis în legătură cu romanul Mica Stea Portocalie. Deși conștientizasem frica ce mă blocase încă am rămas blocată. Chiar mă simțeam vinovată. Simțeam că am renunțat la visul meu de a scrie și finaliza romanul. Apoi, într-o zi m-am întâlnit cu Nicoleta Nistor (www.eftforyou.ro) și i-am povestit despre această frică. La puțin timp după aceea, a apărut altă sursă de inspirație și au reînceput să curgă ideile.

După ce am conștientizat și am verbalizat acea frică, am fost capabilă să las inspirația să mă cuprindă. Am început să scriu din nou la volumul al treilea. În cele din urmă, credeam că am finalizat romanul. Apoi, mi-am dat seama că am îngrămădit în ultimul capitol un subiect foarte apreciat de cititori. Așa că, în perioada de carantină, s-a născut și cel de-al patrulea volum, care este el însuși o trilogie. Este volumul în care personajul principal găsește iubirea.

Alteori, vorbind cu cineva despre frica ta, s-ar putea să primești niște sfaturi care să-ți ușureze senzația. În materialul trecut îți spuneam că frica face lucrurile sau obstacolele simple să devină imense, aproape de netrecut. Când povestești cuiva despre frica ta, s-ar putea să primești altă părere. Dintr-odată începi să privești situația dintr-o altă perspectivă. Simți că brusc ți s-a luat o piatră de pe umeri. În loc să ți se mai pară ceva imposibil de atins, vei constata că te-ai speriat degeaba.

Cum este în cazul tău? Ți s-a întâmplat să fii speriat de ceva, să fi vorbit cu un prieten și să se fi schimbat? Lasă un comentariu mai jos ca să aflu și eu alte strategii.

3.      Scrie despre ce simți

 

Stiu că bărbații și persoanele introvertite au niște provocări să vorbească despre ceea ce simt. Au impresia că cei din jur îi judecă, îi vor lua peste picior. Sau vor râde de ei.

Dacă ești bărbat sau o persoană introvertită, să știi că te înțeleg. Din punct de vedere temperamental eu sunt melancolică, în mare parte. Melancolicii nu vorbesc despre sentimentele lor. Au impresia că își fac publică viața lor strict personală. Consideră că ceea ce simt nu este treaba nimănui. Alteori se tem că dacă spun altcuiva, acel lucru nu mai este secret. Se tem că cel căruia îi spune, nu va păstra secretul și-i vor bârfi pe la spate.

Atunci, pune-ți sentimentele pe hârtie. În cartea Notează și acționează de Henriette Anne Klauser, este un capitol întreg despre punerea pe hârtie a temerilor. Cartea este ca o succesiune de studii de caz și fiecare capitol prezintă cazul unei persoane.Vorbește despre problema de la care a plecat și ce rezultate poate aduce notarea, punerea pe hârtie a scopurilor, emoțiilor, blocajelor, etc. Autoarea numește procesul „un loc pentru parcarea grijilor”. Notează-ți temerile și valorifică ce au ele pozitiv.

Iată două citate din acest capitol al cărții, în care persoana descrisă în studiul de caz – Janine își punea temerile pe hârtie:

Sunt deprimată și obosită și îngrijorată în privința viitorului. Nu dorm bine – în ultimele două nopți m-am trezit la 2,30 și n-am mai adormit până la 3,30. Parcă tot auzeam cum îmi răsună în cap: ar trebui – ai putea – poate că.

Am avut un weekend plăcut, dar am continuat să fiu stresată și absentă. Nu prea am încredere în mine. Mă simt uneori ca un fel de minge umană aruncată de toți pereții într-o încăpere mult prea mică. Sunt ursuză, nesigură, introvertită. Obiectivul se estompează. Deprimarea mă trage înapoi.” (Janine)

Mai departe, autoarea povestește ce s-a întâmplat cu fricile descrise de Janine în jurnalul ei.

Jurnalul a devenit locul în care-și parca grijile. Notarea temerilor o scăpa întrucâtva de fatidicul ori/ori. Temerile și ambițiile pot coexista… Scrisul a transformat sentimentele ei în simple hopuri și nu în blocaje… Scrisul îi alunga Janinei aprehensiunile, se distanța de îngrijorările permanente, devenind un observator al propriei vieți, ca un reporter care relatează, observă faptele, dar nu este dominat de ele… Notarea lor a devenit o modalitate de a le conștientiza pentru a le depăși… Una câte una, temerile ei păreau că dispar de la sine. Faptul că punea pe hârtie ceea ce simțea și ceea ce o speria în demersul ei o îndemna să pună totul în practică și să-i determine pe cei din jur să acționeze în favoarea ei…Notarea temerilor te scapă de pornirile negativiste și anxioase…”

Henriette Anne Klauser

Așa că, dacă nu-ți place să vorbești altora despre ce simți, parchează-ți temerile într-un jurnal propriul de care să știi doar tu. Ce-ai de pierdut?

Probabil vei găsi că este dificil să te exprimi, inclusiv în scris. Să scrii despre ce te înspăimântă, te face inițial să-ți trăiești fricile. O parte din tine, te va trage înapoi, spunându-ți că este prea dificil, prea greu de îndurat. Însă în același timp te ajută să le conștientizezi și pe măsură ce continui să scrii, începi să întrevezi și soluții. Pe măsură ce te deschizi, procesul va deveni tot mai ușor.

4.      Cercetează,  analizează și înfruntă

 

Uneori, așa cum se întâmplă cu monstrul de sub pat, ai nevoie să verifici dacă acea frică are un motiv întemeiat. Chiar ai un motiv real de care să te sperii sau pur și simplu este o barieră pusă în calea ta de către subconștientul tău?

După ce ai verificat, dacă frica este pur imaginară, înlătur-o. Vorbește cu subconștientul tău. Dacă motivul este real, atunci îți poți înfrunta teama. Curajul nu este lipsa fricii ci să acționezi în ciuda ei. Una din cele mai bune metode de a-ți învinge frica este de a o înfrunta. O faci atât de des, încât la un moment dat, ai uitat de ea.

Amintește-ți de primii pași pe care îi face un bebeluș. La început se teme să nu cadă. Dar chiar dacă o face, după aceea se ridică și o ia de la capăt. Mai cu teamă, mai cu curaj o face din nou și din nou. După câteva săptămâni de exercițiu, deja se simte mult mai încrezător. Apoi, teama s-a spulberat cu totul și merge cu pași siguri.

5.      Întreabă-te

 

In materialul trecut îți spuneam că subconștientul îți oferă distrageri. Atunci când îți este frică să-ți atingi un obiectiv, atunci când devine mai dificil să acționezi, când emoțional ești prins în capcană, apare o diversiune. Când motivația scade, când începi să te îndoiești de rezultatele muncii tale și chiar de scopul tău, subconștientul vrea să te apere de suferință. Îți oferă ceva care să te distragă de pe traseul tău. Ce poți face?

Îmi aduc aminte de unul din episoadele din Game of Thrones, în care Little Finger (Degețel) o învăța pe Sansa. Sfatul lui suna cam așa. „Înainte de a lua o decizie, mă gândesc. Oare ce intenționez să fac mă va duce mai aproape de ceea ce îmi doresc sau mă va îndepărta? Dacă răspunsul este Da, atunci acționez.”

Atunci când în fața ta îți apare o diversiune pe care ți-o scoate în față subconștientul, e nevoie să-ți pui această întrebare. Oare, dacă acționez în acest fel mă apropii mai mult de ceea ce-mi doresc?

Oare dacă ascult și merg în direcția aceasta mă las distras sau îmi împlinesc mai mult visul? E un pas înainte sau înapoi?

6.      Soluție bonus: Folosește niște tehnici de deblocare

 

In prezent sunt atât de multe metode și tehnici prin care să te poți elibera de tot ce te ține pe loc. Iată câteva exemple pe care le folosesc:

  • Tehnica EFT este foarte simplă și ușor de folosit, neinvazivă și cu care poți depăși ușor orice te ține pe loc.
  • Tehnica afirmațiilor. Înlocuiești imaginile și cuvintele care te blochează cu alte cuvinte și imagini care să te ajute. Le formulezi la persoana I singular (despre tine), la timpul prezent și în mod pozitiv. Și le repeți zilnic, până simți că au devenit adevărate.
  • Meditație, Hipnoză, Matrix Reimprinting sunt câteva tehnici pe care le fac sub îndrumarea unor specialiști.
  • Tehnica NLP – de recadrare a situației. În loc să lași subconștientul să ruleze acele imagini care-l sperie, folosește imagini pline de curaj și de reușită. Redimensionează imaginile din mintea ta. Schimbă-le culoare și transformă-le încât să nu te mai sperie. Sunt foarte multe modalități de a folosi tehnica NLP pentru a scăpa de frică. (În urmă cu vreo 2 ani am urmat un curs de NLP, dar n-am trecut și prin evaluare să obțin acreditarea. Însă am învățat și folosesc multe astfel de tehnici).

 

Lasă-ți adresa de email pe acest link și vei primi cadou un material audio cu tehnici efective pentru reducerea fricilor. Doar te relaxezi, închizi ochii și-mi asculți vocea care te ghidează pentru a-ți elimina fricile și a-ți împlini dorințele.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Imperiul Fricii I – Când Subconștientul Îți Joacă Feste

Frica este blestemul oamenilor.”

                                                                                Dostoievski

Inițial am vrut să fac un singur articol pe acest subiect, apoi, pe măsură ce am scris la el, mi-am dat seama că e cam lung. Din acest motiv, l-am segmentat în două părți. În acest articol îți vorbesc despre modul în care acționează frica. Iar în partea a doua îți ofer niște soluții pentru ca frica să nu te mai oprească.

Frica este o emoție pe care o simțim atunci când suntem în pericol.

Totuși, în perioada actuală, nu mai ai atât de multe motive de a te simți în pericol. Nu mai ești atacat de animale sălbatice la tot pasul. Poți fi în pericol dacă se întâmplă un cutremur, o catastrofă naturală, să dea o mașină peste tine, să te contaminezi cu un virus etc.

Pe parcurs, noi, oamenii, am identificat și metode de a ne pune în siguranță. De exemplu, pentru a trece strada am învățat să ne asigurăm, să traversăm pe la zebră sau pe la semafor.

Când subconștientul îți joacă feste

 

Sunt situații în care frica nu are un motiv real pentru a se naște. Este concepută de imagini care se nasc în mintea ta.

De multe ori, identifici obstacole în calea obiectivelor tale și te blochezi. Mai mult, frica le face să pară de dimensiuni mult mai mari în mintea ta, decât sunt în realitate.

Este o reclamă la un detergent de vase în care arată o soție venind acasă și vede vasele murdare în chiuvetă. Dintr-odată acestea cresc și devin imense. Exact așa devin în mintea ta imaginile care te sperie. Cresc în dimensiune și te impresionează și mai mult. Cu cât sunt mai mari, mai viu colorate cu atât au o putere mai mare asupra subconștientului tău.

Dacă nu-ți faci timp să analizezi dacă acele obstacole chiar sunt reale sau chiar atât de mari, rămâi blocat.

Subconștientul este acea parte a minții tale care funcționează pe pilot automat. Te ajută foarte mult în privința obiceiurilor și a ceea ce știi, să n-o iei zilnic de la capăt. Dar, nu poate face deosebirea între imaginile reale și cele din imaginația ta. De aceea, dacă ai niște obiective și dintr-odată ai perceput niște obstacole, subconștientul tău le crede reale. E ca atunci când erai mic și îți era teamă de monștri de sub pat. Dacă n-ai verificat că aceștia nu erau acolo, rămâneai speriat pentru mult timp.

Urmărește  articolul pe Yoytube!

Frica îți arde visurile

 

Frica îți poate face visul un țel imposibil de atins, îți pune în față bariere și tot felul de distrageri, încât să renunți.

Frica taie mai adânc decât sabia.”

                                                                George R.R. Martin (Arya Stark – Game of Thrones)

Nu știu dacă ți s-a întâmplat să visezi la ceva ce-ți dorești să se întâmple, apoi să fii cuprins de frică.

De frică nu ai unde fugi. Frica nu face decât să amplifice situaţia, având efectul bulgărelui de zăpadă: cu cât alergi mai tare, cu atât monştrii devin mai mari.

Jilian Michaels

Mie mi s-a întâmplat de mai multe ori, mai ales înainte de a descoperi tehnicile de eliberare emoțională. Efectul a fost că înainte de tehnici mi-am ucis visurile. Munceam cu o senzație de gol în stomac dată de frică și de neîmplinire. Lucram, dar nu aveam rezultate. Într-un final am renunțat. Senzația din stomac era prea dificil de suportat.

Ca să fiu sinceră, mi s-a întâmplat și după ce am descoperit și folosit tehnicile. S-a întâmplat chiar în timp ce scriam la romanul Mica Stea Portocalie. A fost un țel care mai întâi m-a entuziasmat, apoi s-a amestecat entuziasmul cu frica. N-am dat atenție să-mi ascult corpul și emoțiile pe care le simțeam. Și pentru o perioadă, m-am blocat. Am rămas fără idei de a scrie, atât la carte cât și pe blog.

Când se naște frica, subconștientul îți oferă un refugiu de siguranță

 

Când apare frica în mintea ta și nu o conștientizezi, subconștientul tău îți scoate altceva în raza vizuală, auditivă sau de interes. E ca și când ar dori să-ți ofere un refugiu, în care să te simți în siguranță.

Dacă nu ești atent, dacă nu-ți verifici scopurile s-ar putea să te lași atras de acel „obiect strălucitor”. Ai nevoie să te întrebi dacă acel refugiu corespunde cu locul în care vrei să ajungi.

Din experiența personală și din cărțile pe care le-am citit de-a lungul timpului, îți spun că este foarte ușor să te lași distras. Este o alegere pe care o faci pentru că ți se pare mai ușor de suportat din punct de vedere emoțional. După ce mi-a fost frică am avut parte de un subterfugiu, o distragere pe care mi-a oferit-o subconștientul. Mi-a oferit o diversiune și am căzut în ea. Mi-a scos în față romanele lui George R.R. Martin care alcătuiesc Saga Cântec pentru Foc și Gheață și ecranizarea lor, numită Game of Thrones.

Când în calea visului apar obstacole puse de frica pe care o simți, subconștientul îți oferă ceva mai ușor de îndurat. E atât de ușor să fii scos de pe traseu!

Dintr-odată m-am blocat. Nu mai aveam idei ca să scriu cel de-al treilea volum. Știam cum doream să se finalizeze, dar nu aveam acțiune pentru a ajunge la sfârșit. Mult timp n-am știut ce s-a întâmplat de nu mă mai aveam idei pentru scrierea celui de-al treilea volum. Apoi, după mai bine de un an, am conștientizat ce sentimente se născuseră în mine.

A durat ceva până să reintru în fluxul inspirației și să continui să scriu.

De ce îți spun toate acestea?

De ce îți este frică de aia nu scapi.”

                                                                Proverbele românești

Frica, are o putere imensă de atracție, conform Legii Atracției Universale. Cu cât te temi de ceva, cu atât sunt mai mari probabilitățile ca lucrurile să se întâmple exact așa cum ți le imaginezi când ești stăpânit de ea.

Iar dacă ai un vis și te temi că ceva rău e pe cale să se întâmple și nu rezolvi acea frică, îți dai cu stângul în dreptul.

Frica nu este un motiv de a renunța, este doar o scuză.”

                                                                                Norman Vincent Peale

Pentru că te apuci de lucru, dar o faci doar ca să fii ocupat. Nu ai rezultate, pentru că frica aceea care te cuprinde nu-ți face munca eficientă. Ești ca un rocking-horse, care se mișcă, dar nu se deplasează.

Cu ce te ajută această informație?

 

Cu toții simțim frică. Însă, întrebarea este ce facem cu ea? Ce învățăm din ea?

Care este frica ta? O lași să-ți ucidă visul complet? O conștientizezi și o înfrunți? O transformi în altceva mult mai ușor de gestionat?

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Cum Transformi Un Coșmar Într-un Vis Care Să Te Motiveze?

 

Cui nu i s-a întâmplat să se trezească dimineața dintr-un coșmar? Cred că nu greșesc dacă-mi imaginez că și tu ai avut parte de așa ceva, nu-i așa?

Cum transformi un coșmar într-un vis care să te motiveze?

Am două răspunsuri pentru tine, pe care eu deja le-am aplicat. După aceste răspunsuri, la finalul acestui material vei afla ceva foarte interesant! Am o veste extraordinară pe care doresc să ți-o comunic.

 

Găsește opusul a ceea ce se întâmplă într-un coșmar.

 

Un coșmar este înfricoșător. Impresionează prin emoția foarte puternică, cu impact negativ asupra ta. Aceasta este, de regulă, una de groază, sau o frică teribilă.

Foarte mulți oameni, după ce au un coșmar încep să-i caute semnificațiile. Se gândesc cu teamă că o să aibă loc ceea ce au visat. Apoi, chiar se întâmplă, pentru că ei se AȘTEAPTĂ la asta, în mod inconștient. Poate că acesta este un motiv pentru unii să continue să se plângă de viața lor. Li se pare că este nedrept tot ce li se întâmplă și toate traumele pe care le trăiesc.

Dar tu nu ești așa. Tu, ți-ai dori să poți să schimbi asta. Și chiar poți.

Pentru că un coșmar este esența a TOT CE NU-ȚI DOREȘTI. Atunci, găsește opusul coșmarului și spune ce-ți dorești.

Ca de exemplu, visezi că ești ești grav bolnav și te trezești speriat. Îți dorești asta? Sigur că nu. Atunci începi să fii mult mai atent asupra modului în care îți supraveghezi sănătatea. Începi să-ți dorești să RADIEZI DE SĂNĂTATE ȘI SĂ DEBORDEZI DE ENERGIE. Formulezi totul în termeni pozitivi și la timpul prezent. Să spui „nu vreau să fiu bolnav” este o formulare negativă și reprezintă ceva de care vrei să scapi.

Cum sună în mod pozitiv? „ZI DE ZI MĂ SIMT DIN CE ÎN CE MAI BINE.” E doar un exemplu. Tu, cu siguranță, poți găsi alte formulări.

Sau, visezi că pierzi foarte mulți bani. Când te trezești, realizezi că nu-ți dorești așa ceva. Decât să aștepți să se petreacă aievea ce ai visat, spune ce vrei. Și fii atent la modul în care îți gestionezi banii.

Înlocuiești frica aceea teribilă, cu o emoție frumoasă, care să aibă impact asupra ta, în mod pozitiv.

Cum să transformi un coșmar într-un vis

Crează o poveste. Fii autor de carte!

 

Imaginează-ți cum ai rezolva situația din perspectiva personajului din coșmar, să aibă un final fericit.

În urmă cu zece ani, după ce am început programul de dezvoltare personală, am avut un coșmar.

În acel vis un tânăr pe care-l iubeam, și care nu exista în realitate, a fost trădat de niște prieteni. Aceștia s-au dus la un vrăjitor care l-a transformat într-o broască. Când m-am trezit, mi-am dorit să visez continuarea, să aflu cum acel Guru avea să se salveze. Știam că Guru era un luptător și avea să redevină om. Încercând să-mi imaginez ce urma să se întâmple, s-a născut o poveste.

M-am apucat să scriu și a ieșit o carte de aproape 100 de pagini. Este prima pe care am scris-o. S-a numit inițial Povestea Patronului Guru și a angajatei lui, Ciocârlia. Ulterior această carte, la ediția a doua a devenit Guru și Ciocârlia. O poți găsi pe site-ul fanautodidact.ro.

În urmă cu trei ani, am avut un alt coșmar care m-a inspirat și m-a motivat. Am visat că fiul meu, pe atunci de trei ani, a atins în parc un panou electric și a fost micșorat. După micșorare a atins dimensiunea de un deget. Eram disperată în vis, nu știam cum să-mi recuperez copilul și m-am trezit speriată. Când am realizat că băiatul meu era întreg, sănătos și în siguranță în pat, mi-am manifestat recunoștința. Dar, în același timp, s-a născut un vis.

Am început să-mi imaginez cum s-ar fi descurcat dacă s-ar fi întâmplat cu adevărat așa ceva. Zi după zi, am scris ce mi-am imaginat și a ieșit un roman în patru volume. Se numește Mica Stea Portocalie și tocmai a ieșit de sub tipar primul volum. Romanul a apărut  în Librăria Coresi care aparține editurii, însă îl poți găsi și pe Fanautodidact.

 

De ce e special?

 

Deși nu toate coșmarurile au devenit cărți, acesta are integrate în el mai multe asemenea visuri. Am început să scriu și zi de zi povestea creștea. Am crezut că va fi o carte pentru copii, dar a devenit mult prea mare. Acum, este un roman destinat adolescenților și nu numai.

Carte după carte, film după film, am primit și alte idei care m-au inspirat și am continuat să scriu. Când am ajuns la jumătatea lui, m-am blocat. Apoi, după un alt an, au reînceput să curgă ideile.

Apoi, m-am gândit că va avea doar trei volume. În perioada de carantină, printre picături de timp și corectat temele elevilor, am scris și volumul 4.

Lansarea

 

În încheiere, ca să recapitulez.

Cum faci să transformi un coșmar într-un vis care să te motiveze?

În primul rând, găsește opusul coșmarului și lucrează să se împlinească.

În al doilea rând, dacă visezi să fii autor de cărți, poți începe să scrii o poveste.

Să ne auzim cu bine!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Ești Rupt Din Stele, Deci, Dă-și Voie Să Strălucești!

 

 

Ești desprins din praf de stele!

În urmă cu patru ani am citit replica asta în noul manual de geografie pentru clasa a V-a. În primă fază m-a intrigat. Cum adică suntem praf de stele?

Conform teoriei „Big Bangului”, Universul a luat naștere în urmă cu circa 15 miliarde de ani. O stea supercondensată și cu o energie imensă a explodat. În urma acestei explozii, au rezultat tot felul de particule solide sau gazoase, care circulă liber prin Univers. Cele gazoase și fierbinți s-au grupat și au dat naștere la alte stele, iar cele solide au creat planete, meteoriți etc. Prin urmare, planeta Pământ este rezultatul unei acumulări de praf stelar. Iar tu și eu, ca ființe create din „lutul” Pământului, suntem, practic creați din praf de stele.

Dar, poate nu crezi în această teorie. Sincer, nici eu. Poate crezi, ca și mine, că Universul a fost creat de Dumnezeu, așa cum este scris în Biblie. Și în acest caz, Dumnezeu a făcut omul din lut, apoi a suflat asupra lui și i-a dat viață.

Ceea ce cred este că acel suflu de viață, este, de fapt, Duh Sfânt, pe care Dumnezeu l-a semănat în noi. Adică, avem în noi, o scânteie din Dumnezeire.

Indiferent care teorie ți se pare mai palpabilă, cert este că ai fost creat să strălucești.

Stele strălucesc, iar asta înseamnă că și tu ar trebui s-o poți face, de vreme ce ești desprins din ele. Ca ființă creată de Divinitate, înzestrată cu Duhul Sfânt, ar trebui, de asemenea, să  strălucești.

Oare Dumnezeu a pus în tine, (și în mine) acea scânteie Divică, ca să o ascunzi?

Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă.” (Biblia, Matei, 5: 14-15)

Nu mi-am propus să fac o interpretare a textului biblic, dar cert este că ai fost creat de Dumnezeu cu un scop. Ai un țel pe lumea asta, pe care împlinindu-l, e ca și cum îți oferi lumina cu care ai fost înzestrat. Ca și cei din jur să se folosească și să se bucure.

Probabil că adânc în inima ta sălășluiește un vis. Poate că lucrezi la el cu viteză mai mare sau mai mică. Dacă este așa, atunci, te felicit!

Dar, dacă ai un vis și l-ai uitat într-un colț al sufletului tău, este ca și când ai o lumânare aprinsă și îi acoperi lumina.

Scânteia Divină care este în tine, ai primit-o ca să pășești cu încredere către țelul tău. A te îndoi de tine sau de capacitatea de a-l atinge, este ca și cum încerci să pui țărână să acoperi lumina stelei. A nu crede în tine, înseamnă că pui la îndoială puterea Divină cu care ai fost înzestrat.

Lumina care există în sufletul tău este puternică. Las-o să te călăuzească. Ascultă-ți inima și dă-ți voie să strălucești!

Poate că n-o să luminezi întreaga planetă, așa cum o face zilnic Soarele. Dar, poate poți face o diferență în viața cuiva de lângă tine. Pe măsură ce-ți continui munca la visul tău, cine știe, poate vei ajuta mai mulți oameni, chiar de la o distanță mai mare.

Care este visul tău? Dă-i voie să iasă la lumină și crede în el. Crede în tine și în puterea cu care ai fost înzestrat.

Poate că este rândul tău să mă întrebi.

Dar, visul tău care este?

 

Ei bine, am mai multe și lucrez la ele, mai repede sau mai încet.

Unul dintre visele mele s-a născut când m-am trezit dintr-un coșmar.

În urmă cu trei ani am avut un coșmar că fiul meu, mergând prin parc, a atins un panou electric. Curiozitatea lui a avut repercursiuni. Din panou a apărut o lumină foarte puternică, l-a absorbit înăuntrul panoului, iar când am ajuns acolo, era deja micșorat. Inițial era cât o palmă, apoi panoul l-a mai micșorat odată, până a ajuns de un deget. M-am trezit disperată că mi-am pierdut copilul și când l-am văzut la locul lui în pat, n-am putut să simt decât recunoștință.

Totuși, în acel moment s-a născut visul. Am început să-mi imaginez ce s-ar fi putut întâmpla, cum s-ar fi descurcat fiul meu singur și atât de mic prin parc. Așa a apărut ideea care a dus la nașterea unui roman la care am scris în ultimii trei ani.

Tot scriind s-a dezvoltat și a crescut. Am schimbat vârsta personajului și au apărut și altele noi, printre care și niște inamici. În prezent, manuscrisul se află aproape de final. Are patru volume, dar primul este deja disponibil pentru a fi citit de toți cei interesați.

Este un roman fantasy, care abundă în situații critice, periculoase pentru eroul principal. Fiecare situație este unică, însă pentru a o depăși, eroul principal are nevoie să-și gestioneze emoțiile. Asta însemnă că este un roman fantasy de educație emoțională.

Cui se adresează?

In mod deosebit adolescenților cu vârstă de peste 12 ani. Dacă ești părinte și ai un copil adolescent, acest roman îl va învăța ce nu poate învăța la școală. Poate ai încercat să-i vorbești copilului tău de tehnici de eliberare emoțională și ți-a întors spatele. Poate a zis că „este o prostie”, mai ales pentru că informația venea de la tine. La această vârstă, adolescenții cred că părinții sunt depășiți. „Acum nu mai e ca pe vremea ta”, spun. Orice intervenție din partea părinților o percep ca pe un atac la propria persoană.

Un roman îl va convinge și îl va ajuta mai mult. Cartea este ca o persoană neutră, între tine și copilul tău, care-l va învăța cum să se elibereze de emoțiile toxice. O va face prin intermediul acțiunii, suspansului și al dialogului din interior și într-un mod mai puțin agresiv.

Însă, chiar dacă ești adult și din când în când mai urmărești și povești fantastice, atunci romanul este și pentru tine. Dacă ești pasionat de educație emoțională, atunci cu siguranță, poate fi și pentru tine.

Romanul este deja în Librăria Coresi, însă în curând va fi disponibil și pe fanautodidact. Dar, n-o să mai vorbesc despre el. Îți ofer posibilitatea să descarci gratuit un capitol și să-ți faci singur o părere.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 

 

Patru Emoții Toxice În Perioada Covid 19

 

Astăzi am auzit o poveste.

Un bunic discuta cu nepotul său și-i spunea că sunt doi lupi care se luptă încontinuu. Unul este mare și urât, lacom și rău, iar celălalt este bun, plin de iubire și de gânduri frumoase. Și acești doi lupi se luptă permanent în interiorul nostru.

Copilul a întrebat:

  • Bunicule, care dintre cei doi lupi învinge?
  • Depinde pe care-l hrănești mai mult, i-a răspuns bunicul.”

În această perioadă dificilă, ai simțit că îți sunt restricționate de anumite libertăți. Poate te-ai lovit de anumite dificultăți. Ai fost nevoit să înveți lucruri noi, să te adaptezi din mers la situații neașteptate, unele care au depășit puterile tale.  

Dacă nu ești un munte de calm, răbdare și înțelegere, cu siguranță, în sufletul tău și-au făcut loc o serie de emoții mai neplăcute.

Lupul cel mare, urât și negru a crescut în sufletul tău și te-a făcut să reacționezi în moduri de care nu te poți mândri.

Probabil sunt foarte multe moduri în care te-ai manifestat în această perioadă, însă eu mi-am propus să-ți vorbesc doar despre patru dintre ele și la final să-ți dau și o soluție.

FRICA

 

La început  și pe toată perioada s-a manifestat frica. Pentru unii încă mai este.

Este vorba de frica de a nu te îmbolnăvi, frica pentru siguranța proprie. De asemenea,  frica de a te apropia prea mult de alte persoane, chiar și dintre cei din familie. Frica de a ieși din casă. Mai ales în perioada de carantină în care trebuia să faci declarație scrisă în legătură cu motivul pentru care ești pe stradă. Și poate chiar frica de a fi prins de poliție că, deși ai o anumită vârstă, ești pe stradă în afara intervalului stabilit..

La începutul lunii martie, (încă nu începuse carantina), soțul meu a venit acasă din Italia, profitând de o reducere la biletul de avion. Pentru că soțul urmărește știrile, am fost nevoită să le aud și eu în acea perioadă. Am considerat că primul lucru care-i îmbolnăvește pe oameni, nu este virusul în sine, cât mai ales teama și panica produse de toate canalele media.

Cred cu tărie că emoțiile noastre, mai ales teama, furia, supărarea etc., creează mediu propice pentru instalarea bolilor. Acestea au efecte negative asupra ființei noastre și sunt cele care ne slăbesc sistemul imunitar.

Personal, la început, am crezut că este doar paranoia, indusă în mintea oamenilor de cei din mass-media. Cu atât mai mult, cu cât la acea vreme nu exista niciun caz real în țara noastră. După aceea, am început să fiu cuprinsă de teamă și n-am mai îndrăznit să ies din casă, fără mască.

După ce soțul s-a reîntors în Italia, n-am mai urmărit știrile, însă am observat evoluția virusului pe internet la nivel mondial.

În momentul în care scriu, la nivel mondial s-au înregistrat un total de 19, milioane de cazuri, din care 12,2 milioane s-au vindecat. Cifrele par îmbucurătoare, pentru că majoritatea s-au recuperat. Totuși, am înțeles că riscul încă există. Chiar și cei vindecați, pot rămâne cu sechele respiratorii. Și atunci, rămâne teama de a te îmbolnăvi.

Însă, cum vezi lucrurile în prezent? Cum reacționezi la știrile pe care le auzi zilnic? Ești în continuare stresat, plin de teamă sau te-ai obișnuit atât de mult să te temi, încât ai început să o ignori, deși ea există? Cum reacționezi dacă auzi pe cineva tușind? Îți pui întrebări, suspectezi că acea persoană este contaminată și te poate îmbolnăvi și pe tine? Cum te porți în acea situație?

Ai tendința să te îndepărtezi de asemenea oameni? Sau te gândești că poate tușește din alte motive?

Dacă citești până la final, vei primi și o soluție.

FRUSTRAREA

 

De asemenea, în această perioadă ai fost nevoit să faci lucruri noi, să-ți asumi noi roluri. Dacă ești părinte, probabil știi cel mai bine. Școlile au fost online, dar unele domenii nu și-au întrerupt activitatea.

 În perioada de școală online, ca părinte ai fost nevoit să mergi și la serviciu, să faci și teme pentru copiii tăi. Când ajungeai acasă, trebuia să te ocupi de atât de multe, încât nu aveai idee cu ce să începi. Copilul îți cerea ajutor pentru realizarea temelor, aveai de făcut mâncare, curat, spălat, călcat etc. Și pe lângă toate astea trebuia să te și odihnești, încât să îți poți face treaba la serviciu.

Știu asta pentru că în această perioadă am discutat cu părinții de la clasa mea și de asemenea, am fost și profesor și părinte.

Pe de o parte, ca profesor, petreceam cel puțin dublul orelor mele de curs în fața calculatorului. Erau zile când de dimineață și până seara doar asta făceam.

Ca părinte trebuia să preiau și rolul educatoarei. Eram nevoită să-i cer copilului meu să rezolve cerințele și exercițiile pe care le solicitau doamnele educatoare. De multe ori, nu mai aveam timp să mă ocup și de sarcinile pe care le cerea educatoarea pentru fiul meu. Sau le rezolvam parțial.

Apoi, pe lângă toate acestea, aveam de lucru și la proiectele personale de care m-am ocupat în ultimii trei ani. Iar asta era partea cea mai frumoasă.

 Nu încerc să mă justific, doar vreau să știi că te înțeleg.

Dacă ai unul sau mai mulți copii de școală și fiecare ți-a solicitat ajutorul, ai fost nevoit să preiei rolul profesorului. Și poate ai considerat că cel mai bun mod de a-l ajuta este acela de a face temele în locul lui / lor.

Probabil în această perioadă te-ai simțit frustrat, nemulțumit, neputincios, anumite sarcini te depășeau. Erau prea multe, ca volum de muncă, și te depășeau ca pricepere. Dar a trebuit să faci tot ce ți-a stat în puteri ca să treci peste asta.

Și situația încă nu s-a încheiat și nu știm încă ce fel va fi în continuare.

FURIA

 

Dacă frustrarea s-a menținut o perioadă mai îndelungată, cea mai mică situație care a ieșit din limita așteptărilor tale a generat furie. Orice întâmplare asupra căreia n-ai mai avut control a dat naștere la nervozitate și chiar furie. Cu cât a fost mai mare situația, sau cu cât s-a repetat mai des, cu atât mai mult te-ai înfuriat.

Poate, copiii, fiind toți acasă și neavând prea multe moduri de a-și consuma energia, au făcut lucruri care te-au scos din sărite.

Poate faptul că o perioadă ați stat acasă cu toții și ați petrecut atât de mult timp unii lângă alții. Să stați doar în familie, a făcut ca unele greșeli ale partenerului sau ale copilului să pară de nesuportat.

Cum s-a manifestat această furie? Ai închis-o în tine pentru a nu-i răni pe cei dragi, pentru ca apoi să izbucnească sub altă formă? Ți-ai manifestat-o, descărcând-o asupra copiilor sau a partenerului? Ai rostit cuvinte grele? Sau chiar mai rău, ai avut și scăpări de violență?

M-am întrebat în această perioadă, cum s-au descurcat cei care erau în divorț sau la un pas de a se despărți? Probabil că această perioadă, a intensificat emoția de furie și ceartă pe care și-au manifestat-o anumite cupluri.

Nu spun că e cazul tău, însă e o întrebare  asupra căreia m-am oprit.

VINOVĂȚIA

 

Această emoție n-are legătură directă cu COVID-ul, decât dacă te-ai îmbolnăvit. Apoi, în cele două săptămâni cât ai crezut că ești bine, ai transmis-o mai departe.

M-am gândit mai mult că este o emoție asociată.

 De foarte multe ori, după ce ne manifestăm furia asupra celor dragi, emoția care se instalează este de vinovăție. Îți pare rău pentru ceea ce ai spus la nervi sau pentru modul în care ai permis să se manifeste.

Pe de o parte, începi să simți, să crezi că nu ești un părinte sau un partener bun. Pe de altă parte, există o voce în mintea ta care caută să justifice motivele pentru care ai fost nevoit să te înfurii sau chiar să fii violent.

Cum ai rezolvat aceste emoții? Sau încă te lupți cu ele

Dacă nu ai găsit încă un răspuns, am o surpriză pentru tine.

Prietena mea, Nicoleta Nistor organizează un webinar online gratuit numit 7 cauze ale suferinței emoționale care te împiedică să te dezvolți.

Aruncă o privireși dacă te interesează, înscriet-te să participi.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Dictatura Criticii Excesive

 

”Dacă vrei să trăiești liniștită și relaxată alături de cineva care îți împlinește toate așteptările și care nu îți va da niciodată dureri de cap, e mai bine să trăiești în compania mașinilor, și nu a ființelor umane. E imposibil să nu avem unele zone de conflict. Suntem lumi complet diferite care trăiesc în același spațiu…

Unul dintre aspectele care ne deosebesc și, în același timp, ne apropie este emoția. Asta pentru că în fiecare moment ne aflăm într-o anumită stare emoțională și pentru că, adesea, starea noastră emoțională ajunge la cele mai diferite niveluri de anxietate.

Critica excesivă duce la dictatura exigenței, care sufocă libertatea și sănătatea psihică.

Dictatura exigenței, care decurge din excesul de critică este mai gravă decât dictatura controlului generat  de gelozie.

Dacă o persoană geloasă devine și excesiv de critică, traiul cu ea va fi aproape insuportabil.

O persoană excesiv de critică îi perturbă pe toți cei din jur, de la copii la partener, de la colegi la prieteni. Toți trebuie să se încadreze în schema ei. Nu știe să laude, nimeni nu este suficient de bun, adevărurile ei sunt absolute, neaua e chiciură, chiar dacă toți spun că e zăpadă.

O persoană în permanență critică e specialistă în a arăta greșelile altora și incapabilă de a le vedea pe cele proprii. Este rigidă, nu acceptă greșeli.

Cine simte o necesitate nevrotică de a critica are o minte autoritară. Ridică glasul și-i vorbește de rău pe ceilalți cu o ușurință incredibilă.

Există femei care își critică partenerul de mai multe ori pe zi. critică felul lor de a mânca, de a merge, de a se îmbrăca, de a vorbi. Vor să creeze o păpușă electronică, nu să conviețuiască cu o ființă umană.

Ce e de făcut?

Relația devine un infern. Anxietatea schimbării generează contrariul a ceea ce se pretinde și îl face pe celălalt să se agațe de comportamentele sale.

Dacă EUL persoanei respective  nu e conștient de necesitatea schimbării și nu acționează conștient, ca autor al poveștii sale de viață, orice efort al unei femei (din exterior) de a-și schimba partenerul va fi inutil.

Femeia inteligentă trebuie să știe că nimeni nu schimbă pe nimeni.”

Augusto Cury – Femei inteligente, relații sănătoase

Acest articol este un extras dintr-un capitol al cărții „Femei inteligente, relații sănătoase” de Augusto Cury. Este a treia carte pe care o citesc de la acest autor. Prima carte s-a intitulat „părinți străluciți, profesori fascinanți”, a doua pe care am citit-o, a fost, ”Eliberează-te din temnița emoțională”.

Autorul scrie într-un limbaj accesibil și foarte ușor de înțeles. Cărțile sunt subțirele și lesne de parcurs.

Așa cum spune și autorul, critica mai mult rău face. Deși este făcută cu scopul de a corecta, foarte rar are acest efect.

De ce?

Dale Carnegie spune în cartea „Secretele succesului” că nimănui nu-i place să fie criticat.

Ți s-a întâmplat vreodată să fii certat și criticat în legătură cu ceva ce ai făcut? Cum te-ai simțit? La fel se simte și celălalt asupra căruia este îndreptată critica ta.

Modul în care formulează Dale Carnegie titlul capitolului despre critică se intitulează ”dacă vrei să obții mierea, nu răsturna stupul!”

Mare dreptate are!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie