Cum Să-ți Găsești Inspirația?

 

Am fost întrebată de cineva cum am avut inspirație să scriu romanul Mica Stea Portocalie.

O să-ți dau patru pași pentru a ști ce să faci, în caz că ai nevoie să fii mai inspirat în activitatea pe care o desfășori. Evident, nu toată lumea își dorește să fie autor de carte. Dar dacă îți dorești, o să afli ce poți face, cum mi-am găsit eu inspirația. Ce am aplicat din tot ce am învățat din diferite cursuri de dezvoltare personală.

Poate vrei să ai mai multă inspirație în domeniul tău de activitate.

Poate ești creator de mobilă, croitor, pictor sau mai știu ce altă activitate. Cum devii mai inspirat? De unde îți iei ideile? Cum le valorifici?

Iată ce ai de făcut:

Ai nevoie de un vis, de un scop care să te motiveze

 

Nu poți fi inspirat dacă nu știi ce vrei. Hotărăște ce vrei și unde vrei să ajungi. Un vis este ceva ce-ți dorești cu ardoare. E ceva care te determină să treci la acțiune, oricât de slab ești pregătit în acel domeniu. Știi că poți învăța pe parcurs tot ce ai nevoie să știi. VISUL / SCOPUL este cel care te pune în mișcare.

Poate că ești creator de mobilă. Vrei să creezi noi modele pentru a avea o gamă cât mai variată de produse. Vrei să atragi cât mai mult potențialii clienții, iar aceștia să aibă de unde alege.

Dacă ești croitor, ai nevoie să te inspiri, să oferi modele noi, cu care să-ți surprinzi clientela. Poate o croială diferită, poate un nasture sau un accesoriu aplicat încât să schimbe totul și „să fie altceva”.

Dacă ești pictor, poate dorești să creezi un tablou pe săptămână. E doar o idee. Nu am habar cât îi ia unui pictor să facă un tablou. Poate face măcar schița într-o săptămână. Dar, să zicem că-ți dorești mai multe idei, din care să te inspiri. Vrei să-ți lansezi mai multe tablouri și ai nevoie de inspirație pentru a umple o galerie.

Indiferent în ce domeniu de activitate ești și ce-ți dorești să obții, acesta este primul pas. Stabilește cu exactitate ce-ți dorești.

Scrie exact ce dorești. Pune pe hârtie scopul tău

 

De-a lungul timpului, am citit mai multe cărți care ne recomandă ca visele să fie scrise. De ce?

Sunt mai multe motive, dar din motive de lungime a mesajului, îți dau două.

  • Scrisul este o mișcare efectivă a mâinii, care implică mai multe simțuri ale tale (vizual, kinestezic și parțial auditiv – mișcarea pixului pe hârtie creează un mic sunet). Prin scris transmiți subconștientului că ești gata să treci la acțiune.
  • Scriind ce-ți dorești se activează Sistemul Reticular Activator (SRA).

Ce este acesta? Este ca un ceas cu alarmă a creierului care îți atrage atenția atunci când se întâmplă ceva care are legătură cu tine. Cum ar fi: îți dorești o anumită marcă și culoare de mașină. Mie, de exemplu, îmi place Land Rover. Ce se întâmplă după ce-ți pui acest vis pe hârtie? Începi să vezi în jur foarte multe mașini din același model pe care ți-l dorești.

Sau, te afli într-o încăpere în care sunt foarte mulți oameni care discută. Este forfotă și totuși, la un moment dat, cineva, îți rostește numele. Chiar dacă se află la distanță de tine, te auzi strigat pentru că SRA-ul tău este setat să răspundă când îți auzi numele.

SRA-ul funcționează și atunci când suntem în pericol pentru a ne salva. Dormi dus, dar te trezești când este cutremur sau când bebelușul tău s-a trezit sau plânge. Este o funcție a subconștientului care stă de veghe pentru a-ți oferi siguranță și a-ți împlini visele.

Să presupunem că îți propui ca într-un an să creezi 12 modele noi de canapele sau de scaune. Subconștientul tău, activează acest SRA și îți va scoate în cale toate situațiile în care să vezi modele noi. Sau îți oferă surse de inspirație, din care să preiei o idee și să o ajustezi la dorința ta, la necesitățile clientului etc.

Fii deschis să primești

 

Dacă dorința ta este mare și arzătoare, ești focusat pe ceva ce-ți dorești, fii atent la ce se petrece în jur. Atenție ca nu cumva să-ți fie frică de visul tău. Frica o să-ți distrugă visul. Despre asta am vorbit într-un alt articol.

După ce SRA-ul s-a activat, îți va oferi idei de unde nici nu te aștepți.

O să-ți dau câteva exemple de inspirație care au funcționat pentru mine, când am scris romanul Mica Stea Portocalie. Eventual, o să-ți dau și alte exemple, despre cum ai putea folosi și tu aceste surse.

Ce m-a inspirat pe mine?

Filmele

 

Așa cum spuneam, într-un newsletter, mi-am luat idei din filme artistice sau seriale. Sofia I, Eroi în Pijama, Frozen, Zânele Disney, Harry Potter, Ice Age, The Flash pentru volumul I. The Flash, Harry Potter, Arrow, Supergirl pentru volumul al doilea. Cum să-ți dresezi dragonul pentru volumul III și chiar Fabrica de bani pentru volumul IV. Acestea sunt filmele care m-au inspirat pentru toate cele patru volume la care am lucrat. Cum s-a întâmplat? De fiecare dată când vedeam un film, emoția pe care o simțeam îmi genera o idee despre cum doream să continui. Adaptam totul la conținutul subiectului din roman și când curgeau ideile nu aveam timp să le scriu. Pentru scrierea volumului III, cred că am văzut cele trei filme Cum să-ți dresezi dragonul de peste 20 de ori. De fiecare dată aveam idei noi cum să continui.

Cum te poate ajuta și pe tine?

Dacă ești creator de mobilă, sigur vezi exemple de mobilier în filme. Dai pauză la film și-ți faci un printscreen sau îți notezi, îți desenezi o schiță. Dacă ești croitor, iarăși găsești foarte multe modele de ținute din care să te inspiri. Poți să te inspiri din filme pe absolut orice domeniu dorești.

Dacă nu te uiți la filme, s-ar putea să-ți găsești inspirația văzând ocazional o reclamă, sau o emisiune. Doar fii atent!

Romanele, cărțile de dezvoltare personală sau cele de specialitate (reviste)

 

Sunt câteva romane care m-au inspirat pe parcursul scrierii romanului Mica Stea Portocalie. Harry Potter, Shogun, Nobila Casă, Pisicile Războinice, Saga Cântec De Gheață Și Foc și altele.

Probabil te întrebi, cum ai putea să te inspiri și tu din romane?

Să zicem că ești creator de mobilă și citești la un moment dat că „personajul s-a foit nervos în scaun”. Sunt convinsă că îți poți imagina modelul de scaun în care este așezat. Cum l-ai îmbunătăți, încât să fie mai confortabil?

Dacă ești croitor, ai o sursă foarte bogată de inspirație din romane. Fie modele de epocă, fie costume sau ținute moderne, romanele descriu de multe ori ținuta personajelor principale.

Ești pictor și citind, în mintea ta se creează niște scene, pe care ai dori să le pui pe pânză. De asemenea, pentru orice altă meserie sau vis găsești ceva care să te inspire. Atât timp cât SRA-ul tău e activat pe ceva anume, îți va veni o idee, citind.

Situațiile din viața de zi cu zi

 

Câteva exemple din cazul meu:

  • Într-o zi mergând pe stradă am văzut pe cineva lăsându-și paharul de cafea pe soclul de la temelia magazinului. În romanul Mica Stea Portocalie începând cu al doilea volum sunt și adulți micșorați, care se adăpostesc prin parc. Mi-am imaginat cum ar reacționa aceștia dacă ar găsi prin apropiere un astfel de lichid, gata preparat. Am creat un scenariu în care câțiva adulți, bărbați și femei, plecau din scorbura unde se adăposteau pentru a găsi cafea.
  • Într-o dimineață, mergând cu băiatul la grădiniță, o cioară a cârâit, privind la mine și s-a găinățat milimetric de mine. Această imagine m-a ajutat să creez un scenariu pe care l-am pus într-o bătălie care are loc în volumul II.
  • Replici ale elevilor mei, adolescenți. De exemplu, eram prin parc într-o activitate cu elevii. La un moment dat un băiat i-a zis unei fete: ”Hai să-ți dau un con.”„ Nu, mersi!” a replicat ea. „Hai că ți-l aduc” a continuat băiatul și i l-a dat, iar ea a reacționat supărată. „Nu ți-am zis că nu vreau?”, iar el i-a zis: „Și nu ți-am spus că ți-l aduc imediat?”. Acest schimb de replici m-a distrat și m-a inspirat. L-am adaptat la cei micșorați și apare în volumul II. Și sper că-i va distra și pe cititori.
  • Replicile băiatului meu. Într-o zi, sătulă să-i atrag atenția pe un anumit subiect pe care nu mă asculta, i-am zis: ”Chiar trebuie să te cert în fiecare zi?”. Iar el mi-a răspuns, „Ce-ai zis, că trebuie să mă ierți în fiecare zi?” Această replică apare în volumul III, când cei micșorați se adăpostesc în apartamentul unui adult micșorat. E folosită într-o situație când adolescenții se jucau cu fulgerele prin casă și gazda se supăra că-i distrug mobilierul.

Poate nu vor fi replicile celor din jur care să te inspire. Poate vor fi solicitările clienților. Poate vor fi niște dialoguri pe care le surprinzi.

Poate că ești pictor și plimbându-te prin oraș, vezi copiii care se joacă în parc. Scena te amuză, te încântă și îți dă o idee de tablou.

NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR. Le auzi pentru că SRA-ul tău este setat să le audă și să te inspire.

Atât timp cât SRA-ul tău este activat pe ceea ce-ți dorești, îți va scoate în cale fel de fel de momente din care să te inspiri. Folosește-le cu încredere!

Folosește tehnici pentru creșterea creativității

 

Personal am folosit o tehnică de hipnoză de la John Vincent, pe care am ascultat-o zilnic cât am lucrat la primele două volume. Este o tehnică cu o durată de 15 minute, pe care o poți găsi pe You Tube.

Dacă nu ești adeptul hipnozei, poți folosi orice altă tehnică. Există atâtea tipuri: Tehnica afirmațiilor, Tehnica NLP, Tehnica EFT etc.

Dacă ți-a fost util articolul, dă un like și un share ca și prietenii tăi să se folosească! Abonează-te pe blogul Fanautodidact.

 

Iți mulțumesc că exiști și că ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Imperiul Fricii II – Cinci Soluții Să Eliberezi Subconștientul De Frică

 

In articolul și videoul trecut ți-am vorbit de efectele fricii asupra subconștientului. De asemenea, ți-am spus și cum acesta se lasă păcălit de imaginile pe care mintea le creează. Dacă nu l-ai citit dă click pe linkul de mai sus.

Așa cum ți-am promis, în acest articol îți ofer un articol scris și video cu cinci soluții, ca să eliberezi subconștientul de frică. Iar la final, ți-am pregătit o surpriză, care să te ajute chiar mai mult să te eliberezi de frică și să-ți atingi potențialul.

1.      Conștientizează ce simți

 

Primul pas către eliberare este acela de a conștientiza ce simți. Nu te poți elibera de ceva ce nu știi. Cum ai putea să te eliberezi de frică, dacă nu ai idee ce fel de frică este, ce te-a înspăimântat atât de tare?

În ce parte a corpului o simți? Descrie-o! Cum o percepi în corp? Dacă ar avea o formă, o culoare cum ar arăta? Ai putea să o asemeni cu altceva? Poate cu un animal, cu un obiect.

Urmărește articolul și în format video.

2.      Vorbește despre ce simți.

 

Vorbește despre ceea ce simți altei persoane. Am învățat de la Andy Szekely, cu câțiva ani în urmă că pentru a reduce intensitatea unei emoții negative este nevoie să vorbești despre ea. La puțin timp după ce am citit această informație, am verificat-o întâmplător. Mă uitam la un film, care mie mi se părea cam înspăimântător, și, la un moment dat, i-am spus soțului ce simțeam. Imediat s-a redus acea senzație de frică.

Vorbește despre ceea ce simți. Vei constata că odată ce ai descris-o altcuiva, aceasta s-a redus în intensitate. În materialul trecut îți vorbeam despre frica pe care am simțit-o legată de un vis în legătură cu romanul Mica Stea Portocalie. Deși conștientizasem frica ce mă blocase încă am rămas blocată. Chiar mă simțeam vinovată. Simțeam că am renunțat la visul meu de a scrie și finaliza romanul. Apoi, într-o zi m-am întâlnit cu Nicoleta Nistor (www.eftforyou.ro) și i-am povestit despre această frică. La puțin timp după aceea, a apărut altă sursă de inspirație și au reînceput să curgă ideile.

După ce am conștientizat și am verbalizat acea frică, am fost capabilă să las inspirația să mă cuprindă. Am început să scriu din nou la volumul al treilea. În cele din urmă, credeam că am finalizat romanul. Apoi, mi-am dat seama că am îngrămădit în ultimul capitol un subiect foarte apreciat de cititori. Așa că, în perioada de carantină, s-a născut și cel de-al patrulea volum, care este el însuși o trilogie. Este volumul în care personajul principal găsește iubirea.

Alteori, vorbind cu cineva despre frica ta, s-ar putea să primești niște sfaturi care să-ți ușureze senzația. În materialul trecut îți spuneam că frica face lucrurile sau obstacolele simple să devină imense, aproape de netrecut. Când povestești cuiva despre frica ta, s-ar putea să primești altă părere. Dintr-odată începi să privești situația dintr-o altă perspectivă. Simți că brusc ți s-a luat o piatră de pe umeri. În loc să ți se mai pară ceva imposibil de atins, vei constata că te-ai speriat degeaba.

Cum este în cazul tău? Ți s-a întâmplat să fii speriat de ceva, să fi vorbit cu un prieten și să se fi schimbat? Lasă un comentariu mai jos ca să aflu și eu alte strategii.

3.      Scrie despre ce simți

 

Stiu că bărbații și persoanele introvertite au niște provocări să vorbească despre ceea ce simt. Au impresia că cei din jur îi judecă, îi vor lua peste picior. Sau vor râde de ei.

Dacă ești bărbat sau o persoană introvertită, să știi că te înțeleg. Din punct de vedere temperamental eu sunt melancolică, în mare parte. Melancolicii nu vorbesc despre sentimentele lor. Au impresia că își fac publică viața lor strict personală. Consideră că ceea ce simt nu este treaba nimănui. Alteori se tem că dacă spun altcuiva, acel lucru nu mai este secret. Se tem că cel căruia îi spune, nu va păstra secretul și-i vor bârfi pe la spate.

Atunci, pune-ți sentimentele pe hârtie. În cartea Notează și acționează de Henriette Anne Klauser, este un capitol întreg despre punerea pe hârtie a temerilor. Cartea este ca o succesiune de studii de caz și fiecare capitol prezintă cazul unei persoane.Vorbește despre problema de la care a plecat și ce rezultate poate aduce notarea, punerea pe hârtie a scopurilor, emoțiilor, blocajelor, etc. Autoarea numește procesul „un loc pentru parcarea grijilor”. Notează-ți temerile și valorifică ce au ele pozitiv.

Iată două citate din acest capitol al cărții, în care persoana descrisă în studiul de caz – Janine își punea temerile pe hârtie:

Sunt deprimată și obosită și îngrijorată în privința viitorului. Nu dorm bine – în ultimele două nopți m-am trezit la 2,30 și n-am mai adormit până la 3,30. Parcă tot auzeam cum îmi răsună în cap: ar trebui – ai putea – poate că.

Am avut un weekend plăcut, dar am continuat să fiu stresată și absentă. Nu prea am încredere în mine. Mă simt uneori ca un fel de minge umană aruncată de toți pereții într-o încăpere mult prea mică. Sunt ursuză, nesigură, introvertită. Obiectivul se estompează. Deprimarea mă trage înapoi.” (Janine)

Mai departe, autoarea povestește ce s-a întâmplat cu fricile descrise de Janine în jurnalul ei.

Jurnalul a devenit locul în care-și parca grijile. Notarea temerilor o scăpa întrucâtva de fatidicul ori/ori. Temerile și ambițiile pot coexista… Scrisul a transformat sentimentele ei în simple hopuri și nu în blocaje… Scrisul îi alunga Janinei aprehensiunile, se distanța de îngrijorările permanente, devenind un observator al propriei vieți, ca un reporter care relatează, observă faptele, dar nu este dominat de ele… Notarea lor a devenit o modalitate de a le conștientiza pentru a le depăși… Una câte una, temerile ei păreau că dispar de la sine. Faptul că punea pe hârtie ceea ce simțea și ceea ce o speria în demersul ei o îndemna să pună totul în practică și să-i determine pe cei din jur să acționeze în favoarea ei…Notarea temerilor te scapă de pornirile negativiste și anxioase…”

Henriette Anne Klauser

Așa că, dacă nu-ți place să vorbești altora despre ce simți, parchează-ți temerile într-un jurnal propriul de care să știi doar tu. Ce-ai de pierdut?

Probabil vei găsi că este dificil să te exprimi, inclusiv în scris. Să scrii despre ce te înspăimântă, te face inițial să-ți trăiești fricile. O parte din tine, te va trage înapoi, spunându-ți că este prea dificil, prea greu de îndurat. Însă în același timp te ajută să le conștientizezi și pe măsură ce continui să scrii, începi să întrevezi și soluții. Pe măsură ce te deschizi, procesul va deveni tot mai ușor.

4.      Cercetează,  analizează și înfruntă

 

Uneori, așa cum se întâmplă cu monstrul de sub pat, ai nevoie să verifici dacă acea frică are un motiv întemeiat. Chiar ai un motiv real de care să te sperii sau pur și simplu este o barieră pusă în calea ta de către subconștientul tău?

După ce ai verificat, dacă frica este pur imaginară, înlătur-o. Vorbește cu subconștientul tău. Dacă motivul este real, atunci îți poți înfrunta teama. Curajul nu este lipsa fricii ci să acționezi în ciuda ei. Una din cele mai bune metode de a-ți învinge frica este de a o înfrunta. O faci atât de des, încât la un moment dat, ai uitat de ea.

Amintește-ți de primii pași pe care îi face un bebeluș. La început se teme să nu cadă. Dar chiar dacă o face, după aceea se ridică și o ia de la capăt. Mai cu teamă, mai cu curaj o face din nou și din nou. După câteva săptămâni de exercițiu, deja se simte mult mai încrezător. Apoi, teama s-a spulberat cu totul și merge cu pași siguri.

5.      Întreabă-te

 

In materialul trecut îți spuneam că subconștientul îți oferă distrageri. Atunci când îți este frică să-ți atingi un obiectiv, atunci când devine mai dificil să acționezi, când emoțional ești prins în capcană, apare o diversiune. Când motivația scade, când începi să te îndoiești de rezultatele muncii tale și chiar de scopul tău, subconștientul vrea să te apere de suferință. Îți oferă ceva care să te distragă de pe traseul tău. Ce poți face?

Îmi aduc aminte de unul din episoadele din Game of Thrones, în care Little Finger (Degețel) o învăța pe Sansa. Sfatul lui suna cam așa. „Înainte de a lua o decizie, mă gândesc. Oare ce intenționez să fac mă va duce mai aproape de ceea ce îmi doresc sau mă va îndepărta? Dacă răspunsul este Da, atunci acționez.”

Atunci când în fața ta îți apare o diversiune pe care ți-o scoate în față subconștientul, e nevoie să-ți pui această întrebare. Oare, dacă acționez în acest fel mă apropii mai mult de ceea ce-mi doresc?

Oare dacă ascult și merg în direcția aceasta mă las distras sau îmi împlinesc mai mult visul? E un pas înainte sau înapoi?

6.      Soluție bonus: Folosește niște tehnici de deblocare

 

In prezent sunt atât de multe metode și tehnici prin care să te poți elibera de tot ce te ține pe loc. Iată câteva exemple pe care le folosesc:

  • Tehnica EFT este foarte simplă și ușor de folosit, neinvazivă și cu care poți depăși ușor orice te ține pe loc.
  • Tehnica afirmațiilor. Înlocuiești imaginile și cuvintele care te blochează cu alte cuvinte și imagini care să te ajute. Le formulezi la persoana I singular (despre tine), la timpul prezent și în mod pozitiv. Și le repeți zilnic, până simți că au devenit adevărate.
  • Meditație, Hipnoză, Matrix Reimprinting sunt câteva tehnici pe care le fac sub îndrumarea unor specialiști.
  • Tehnica NLP – de recadrare a situației. În loc să lași subconștientul să ruleze acele imagini care-l sperie, folosește imagini pline de curaj și de reușită. Redimensionează imaginile din mintea ta. Schimbă-le culoare și transformă-le încât să nu te mai sperie. Sunt foarte multe modalități de a folosi tehnica NLP pentru a scăpa de frică. (În urmă cu vreo 2 ani am urmat un curs de NLP, dar n-am trecut și prin evaluare să obțin acreditarea. Însă am învățat și folosesc multe astfel de tehnici).

 

Lasă-ți adresa de email pe acest link și vei primi cadou un material audio cu tehnici efective pentru reducerea fricilor. Doar te relaxezi, închizi ochii și-mi asculți vocea care te ghidează pentru a-ți elimina fricile și a-ți împlini dorințele.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Imperiul Fricii I – Când Subconștientul Îți Joacă Feste

Frica este blestemul oamenilor.”

                                                                                Dostoievski

Inițial am vrut să fac un singur articol pe acest subiect, apoi, pe măsură ce am scris la el, mi-am dat seama că e cam lung. Din acest motiv, l-am segmentat în două părți. În acest articol îți vorbesc despre modul în care acționează frica. Iar în partea a doua îți ofer niște soluții pentru ca frica să nu te mai oprească.

Frica este o emoție pe care o simțim atunci când suntem în pericol.

Totuși, în perioada actuală, nu mai ai atât de multe motive de a te simți în pericol. Nu mai ești atacat de animale sălbatice la tot pasul. Poți fi în pericol dacă se întâmplă un cutremur, o catastrofă naturală, să dea o mașină peste tine, să te contaminezi cu un virus etc.

Pe parcurs, noi, oamenii, am identificat și metode de a ne pune în siguranță. De exemplu, pentru a trece strada am învățat să ne asigurăm, să traversăm pe la zebră sau pe la semafor.

Când subconștientul îți joacă feste

 

Sunt situații în care frica nu are un motiv real pentru a se naște. Este concepută de imagini care se nasc în mintea ta.

De multe ori, identifici obstacole în calea obiectivelor tale și te blochezi. Mai mult, frica le face să pară de dimensiuni mult mai mari în mintea ta, decât sunt în realitate.

Este o reclamă la un detergent de vase în care arată o soție venind acasă și vede vasele murdare în chiuvetă. Dintr-odată acestea cresc și devin imense. Exact așa devin în mintea ta imaginile care te sperie. Cresc în dimensiune și te impresionează și mai mult. Cu cât sunt mai mari, mai viu colorate cu atât au o putere mai mare asupra subconștientului tău.

Dacă nu-ți faci timp să analizezi dacă acele obstacole chiar sunt reale sau chiar atât de mari, rămâi blocat.

Subconștientul este acea parte a minții tale care funcționează pe pilot automat. Te ajută foarte mult în privința obiceiurilor și a ceea ce știi, să n-o iei zilnic de la capăt. Dar, nu poate face deosebirea între imaginile reale și cele din imaginația ta. De aceea, dacă ai niște obiective și dintr-odată ai perceput niște obstacole, subconștientul tău le crede reale. E ca atunci când erai mic și îți era teamă de monștri de sub pat. Dacă n-ai verificat că aceștia nu erau acolo, rămâneai speriat pentru mult timp.

Urmărește  articolul pe Yoytube!

Frica îți arde visurile

 

Frica îți poate face visul un țel imposibil de atins, îți pune în față bariere și tot felul de distrageri, încât să renunți.

Frica taie mai adânc decât sabia.”

                                                                George R.R. Martin (Arya Stark – Game of Thrones)

Nu știu dacă ți s-a întâmplat să visezi la ceva ce-ți dorești să se întâmple, apoi să fii cuprins de frică.

De frică nu ai unde fugi. Frica nu face decât să amplifice situaţia, având efectul bulgărelui de zăpadă: cu cât alergi mai tare, cu atât monştrii devin mai mari.

Jilian Michaels

Mie mi s-a întâmplat de mai multe ori, mai ales înainte de a descoperi tehnicile de eliberare emoțională. Efectul a fost că înainte de tehnici mi-am ucis visurile. Munceam cu o senzație de gol în stomac dată de frică și de neîmplinire. Lucram, dar nu aveam rezultate. Într-un final am renunțat. Senzația din stomac era prea dificil de suportat.

Ca să fiu sinceră, mi s-a întâmplat și după ce am descoperit și folosit tehnicile. S-a întâmplat chiar în timp ce scriam la romanul Mica Stea Portocalie. A fost un țel care mai întâi m-a entuziasmat, apoi s-a amestecat entuziasmul cu frica. N-am dat atenție să-mi ascult corpul și emoțiile pe care le simțeam. Și pentru o perioadă, m-am blocat. Am rămas fără idei de a scrie, atât la carte cât și pe blog.

Când se naște frica, subconștientul îți oferă un refugiu de siguranță

 

Când apare frica în mintea ta și nu o conștientizezi, subconștientul tău îți scoate altceva în raza vizuală, auditivă sau de interes. E ca și când ar dori să-ți ofere un refugiu, în care să te simți în siguranță.

Dacă nu ești atent, dacă nu-ți verifici scopurile s-ar putea să te lași atras de acel „obiect strălucitor”. Ai nevoie să te întrebi dacă acel refugiu corespunde cu locul în care vrei să ajungi.

Din experiența personală și din cărțile pe care le-am citit de-a lungul timpului, îți spun că este foarte ușor să te lași distras. Este o alegere pe care o faci pentru că ți se pare mai ușor de suportat din punct de vedere emoțional. După ce mi-a fost frică am avut parte de un subterfugiu, o distragere pe care mi-a oferit-o subconștientul. Mi-a oferit o diversiune și am căzut în ea. Mi-a scos în față romanele lui George R.R. Martin care alcătuiesc Saga Cântec pentru Foc și Gheață și ecranizarea lor, numită Game of Thrones.

Când în calea visului apar obstacole puse de frica pe care o simți, subconștientul îți oferă ceva mai ușor de îndurat. E atât de ușor să fii scos de pe traseu!

Dintr-odată m-am blocat. Nu mai aveam idei ca să scriu cel de-al treilea volum. Știam cum doream să se finalizeze, dar nu aveam acțiune pentru a ajunge la sfârșit. Mult timp n-am știut ce s-a întâmplat de nu mă mai aveam idei pentru scrierea celui de-al treilea volum. Apoi, după mai bine de un an, am conștientizat ce sentimente se născuseră în mine.

A durat ceva până să reintru în fluxul inspirației și să continui să scriu.

De ce îți spun toate acestea?

De ce îți este frică de aia nu scapi.”

                                                                Proverbele românești

Frica, are o putere imensă de atracție, conform Legii Atracției Universale. Cu cât te temi de ceva, cu atât sunt mai mari probabilitățile ca lucrurile să se întâmple exact așa cum ți le imaginezi când ești stăpânit de ea.

Iar dacă ai un vis și te temi că ceva rău e pe cale să se întâmple și nu rezolvi acea frică, îți dai cu stângul în dreptul.

Frica nu este un motiv de a renunța, este doar o scuză.”

                                                                                Norman Vincent Peale

Pentru că te apuci de lucru, dar o faci doar ca să fii ocupat. Nu ai rezultate, pentru că frica aceea care te cuprinde nu-ți face munca eficientă. Ești ca un rocking-horse, care se mișcă, dar nu se deplasează.

Cu ce te ajută această informație?

 

Cu toții simțim frică. Însă, întrebarea este ce facem cu ea? Ce învățăm din ea?

Care este frica ta? O lași să-ți ucidă visul complet? O conștientizezi și o înfrunți? O transformi în altceva mult mai ușor de gestionat?

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Cum Transformi Un Coșmar Într-un Vis Care Să Te Motiveze?

 

Cui nu i s-a întâmplat să se trezească dimineața dintr-un coșmar? Cred că nu greșesc dacă-mi imaginez că și tu ai avut parte de așa ceva, nu-i așa?

Cum transformi un coșmar într-un vis care să te motiveze?

Am două răspunsuri pentru tine, pe care eu deja le-am aplicat. După aceste răspunsuri, la finalul acestui material vei afla ceva foarte interesant! Am o veste extraordinară pe care doresc să ți-o comunic.

 

Găsește opusul a ceea ce se întâmplă într-un coșmar.

 

Un coșmar este înfricoșător. Impresionează prin emoția foarte puternică, cu impact negativ asupra ta. Aceasta este, de regulă, una de groază, sau o frică teribilă.

Foarte mulți oameni, după ce au un coșmar încep să-i caute semnificațiile. Se gândesc cu teamă că o să aibă loc ceea ce au visat. Apoi, chiar se întâmplă, pentru că ei se AȘTEAPTĂ la asta, în mod inconștient. Poate că acesta este un motiv pentru unii să continue să se plângă de viața lor. Li se pare că este nedrept tot ce li se întâmplă și toate traumele pe care le trăiesc.

Dar tu nu ești așa. Tu, ți-ai dori să poți să schimbi asta. Și chiar poți.

Pentru că un coșmar este esența a TOT CE NU-ȚI DOREȘTI. Atunci, găsește opusul coșmarului și spune ce-ți dorești.

Ca de exemplu, visezi că ești ești grav bolnav și te trezești speriat. Îți dorești asta? Sigur că nu. Atunci începi să fii mult mai atent asupra modului în care îți supraveghezi sănătatea. Începi să-ți dorești să RADIEZI DE SĂNĂTATE ȘI SĂ DEBORDEZI DE ENERGIE. Formulezi totul în termeni pozitivi și la timpul prezent. Să spui „nu vreau să fiu bolnav” este o formulare negativă și reprezintă ceva de care vrei să scapi.

Cum sună în mod pozitiv? „ZI DE ZI MĂ SIMT DIN CE ÎN CE MAI BINE.” E doar un exemplu. Tu, cu siguranță, poți găsi alte formulări.

Sau, visezi că pierzi foarte mulți bani. Când te trezești, realizezi că nu-ți dorești așa ceva. Decât să aștepți să se petreacă aievea ce ai visat, spune ce vrei. Și fii atent la modul în care îți gestionezi banii.

Înlocuiești frica aceea teribilă, cu o emoție frumoasă, care să aibă impact asupra ta, în mod pozitiv.

Cum să transformi un coșmar într-un vis

Crează o poveste. Fii autor de carte!

 

Imaginează-ți cum ai rezolva situația din perspectiva personajului din coșmar, să aibă un final fericit.

În urmă cu zece ani, după ce am început programul de dezvoltare personală, am avut un coșmar.

În acel vis un tânăr pe care-l iubeam, și care nu exista în realitate, a fost trădat de niște prieteni. Aceștia s-au dus la un vrăjitor care l-a transformat într-o broască. Când m-am trezit, mi-am dorit să visez continuarea, să aflu cum acel Guru avea să se salveze. Știam că Guru era un luptător și avea să redevină om. Încercând să-mi imaginez ce urma să se întâmple, s-a născut o poveste.

M-am apucat să scriu și a ieșit o carte de aproape 100 de pagini. Este prima pe care am scris-o. S-a numit inițial Povestea Patronului Guru și a angajatei lui, Ciocârlia. Ulterior această carte, la ediția a doua a devenit Guru și Ciocârlia. O poți găsi pe site-ul fanautodidact.ro.

În urmă cu trei ani, am avut un alt coșmar care m-a inspirat și m-a motivat. Am visat că fiul meu, pe atunci de trei ani, a atins în parc un panou electric și a fost micșorat. După micșorare a atins dimensiunea de un deget. Eram disperată în vis, nu știam cum să-mi recuperez copilul și m-am trezit speriată. Când am realizat că băiatul meu era întreg, sănătos și în siguranță în pat, mi-am manifestat recunoștința. Dar, în același timp, s-a născut un vis.

Am început să-mi imaginez cum s-ar fi descurcat dacă s-ar fi întâmplat cu adevărat așa ceva. Zi după zi, am scris ce mi-am imaginat și a ieșit un roman în patru volume. Se numește Mica Stea Portocalie și tocmai a ieșit de sub tipar primul volum. Romanul a apărut  în Librăria Coresi care aparține editurii, însă îl poți găsi și pe Fanautodidact.

 

De ce e special?

 

Deși nu toate coșmarurile au devenit cărți, acesta are integrate în el mai multe asemenea visuri. Am început să scriu și zi de zi povestea creștea. Am crezut că va fi o carte pentru copii, dar a devenit mult prea mare. Acum, este un roman destinat adolescenților și nu numai.

Carte după carte, film după film, am primit și alte idei care m-au inspirat și am continuat să scriu. Când am ajuns la jumătatea lui, m-am blocat. Apoi, după un alt an, au reînceput să curgă ideile.

Apoi, m-am gândit că va avea doar trei volume. În perioada de carantină, printre picături de timp și corectat temele elevilor, am scris și volumul 4.

Lansarea

 

În încheiere, ca să recapitulez.

Cum faci să transformi un coșmar într-un vis care să te motiveze?

În primul rând, găsește opusul coșmarului și lucrează să se împlinească.

În al doilea rând, dacă visezi să fii autor de cărți, poți începe să scrii o poveste.

Să ne auzim cu bine!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Ești Rupt Din Stele, Deci, Dă-și Voie Să Strălucești!

 

 

Ești desprins din praf de stele!

În urmă cu patru ani am citit replica asta în noul manual de geografie pentru clasa a V-a. În primă fază m-a intrigat. Cum adică suntem praf de stele?

Conform teoriei „Big Bangului”, Universul a luat naștere în urmă cu circa 15 miliarde de ani. O stea supercondensată și cu o energie imensă a explodat. În urma acestei explozii, au rezultat tot felul de particule solide sau gazoase, care circulă liber prin Univers. Cele gazoase și fierbinți s-au grupat și au dat naștere la alte stele, iar cele solide au creat planete, meteoriți etc. Prin urmare, planeta Pământ este rezultatul unei acumulări de praf stelar. Iar tu și eu, ca ființe create din „lutul” Pământului, suntem, practic creați din praf de stele.

Dar, poate nu crezi în această teorie. Sincer, nici eu. Poate crezi, ca și mine, că Universul a fost creat de Dumnezeu, așa cum este scris în Biblie. Și în acest caz, Dumnezeu a făcut omul din lut, apoi a suflat asupra lui și i-a dat viață.

Ceea ce cred este că acel suflu de viață, este, de fapt, Duh Sfânt, pe care Dumnezeu l-a semănat în noi. Adică, avem în noi, o scânteie din Dumnezeire.

Indiferent care teorie ți se pare mai palpabilă, cert este că ai fost creat să strălucești.

Stele strălucesc, iar asta înseamnă că și tu ar trebui s-o poți face, de vreme ce ești desprins din ele. Ca ființă creată de Divinitate, înzestrată cu Duhul Sfânt, ar trebui, de asemenea, să  strălucești.

Oare Dumnezeu a pus în tine, (și în mine) acea scânteie Divică, ca să o ascunzi?

Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă.” (Biblia, Matei, 5: 14-15)

Nu mi-am propus să fac o interpretare a textului biblic, dar cert este că ai fost creat de Dumnezeu cu un scop. Ai un țel pe lumea asta, pe care împlinindu-l, e ca și cum îți oferi lumina cu care ai fost înzestrat. Ca și cei din jur să se folosească și să se bucure.

Probabil că adânc în inima ta sălășluiește un vis. Poate că lucrezi la el cu viteză mai mare sau mai mică. Dacă este așa, atunci, te felicit!

Dar, dacă ai un vis și l-ai uitat într-un colț al sufletului tău, este ca și când ai o lumânare aprinsă și îi acoperi lumina.

Scânteia Divină care este în tine, ai primit-o ca să pășești cu încredere către țelul tău. A te îndoi de tine sau de capacitatea de a-l atinge, este ca și cum încerci să pui țărână să acoperi lumina stelei. A nu crede în tine, înseamnă că pui la îndoială puterea Divină cu care ai fost înzestrat.

Lumina care există în sufletul tău este puternică. Las-o să te călăuzească. Ascultă-ți inima și dă-ți voie să strălucești!

Poate că n-o să luminezi întreaga planetă, așa cum o face zilnic Soarele. Dar, poate poți face o diferență în viața cuiva de lângă tine. Pe măsură ce-ți continui munca la visul tău, cine știe, poate vei ajuta mai mulți oameni, chiar de la o distanță mai mare.

Care este visul tău? Dă-i voie să iasă la lumină și crede în el. Crede în tine și în puterea cu care ai fost înzestrat.

Poate că este rândul tău să mă întrebi.

Dar, visul tău care este?

 

Ei bine, am mai multe și lucrez la ele, mai repede sau mai încet.

Unul dintre visele mele s-a născut când m-am trezit dintr-un coșmar.

În urmă cu trei ani am avut un coșmar că fiul meu, mergând prin parc, a atins un panou electric. Curiozitatea lui a avut repercursiuni. Din panou a apărut o lumină foarte puternică, l-a absorbit înăuntrul panoului, iar când am ajuns acolo, era deja micșorat. Inițial era cât o palmă, apoi panoul l-a mai micșorat odată, până a ajuns de un deget. M-am trezit disperată că mi-am pierdut copilul și când l-am văzut la locul lui în pat, n-am putut să simt decât recunoștință.

Totuși, în acel moment s-a născut visul. Am început să-mi imaginez ce s-ar fi putut întâmpla, cum s-ar fi descurcat fiul meu singur și atât de mic prin parc. Așa a apărut ideea care a dus la nașterea unui roman la care am scris în ultimii trei ani.

Tot scriind s-a dezvoltat și a crescut. Am schimbat vârsta personajului și au apărut și altele noi, printre care și niște inamici. În prezent, manuscrisul se află aproape de final. Are patru volume, dar primul este deja disponibil pentru a fi citit de toți cei interesați.

Este un roman fantasy, care abundă în situații critice, periculoase pentru eroul principal. Fiecare situație este unică, însă pentru a o depăși, eroul principal are nevoie să-și gestioneze emoțiile. Asta însemnă că este un roman fantasy de educație emoțională.

Cui se adresează?

In mod deosebit adolescenților cu vârstă de peste 12 ani. Dacă ești părinte și ai un copil adolescent, acest roman îl va învăța ce nu poate învăța la școală. Poate ai încercat să-i vorbești copilului tău de tehnici de eliberare emoțională și ți-a întors spatele. Poate a zis că „este o prostie”, mai ales pentru că informația venea de la tine. La această vârstă, adolescenții cred că părinții sunt depășiți. „Acum nu mai e ca pe vremea ta”, spun. Orice intervenție din partea părinților o percep ca pe un atac la propria persoană.

Un roman îl va convinge și îl va ajuta mai mult. Cartea este ca o persoană neutră, între tine și copilul tău, care-l va învăța cum să se elibereze de emoțiile toxice. O va face prin intermediul acțiunii, suspansului și al dialogului din interior și într-un mod mai puțin agresiv.

Însă, chiar dacă ești adult și din când în când mai urmărești și povești fantastice, atunci romanul este și pentru tine. Dacă ești pasionat de educație emoțională, atunci cu siguranță, poate fi și pentru tine.

Romanul este deja în Librăria Coresi, însă în curând va fi disponibil și pe fanautodidact. Dar, n-o să mai vorbesc despre el. Îți ofer posibilitatea să descarci gratuit un capitol și să-ți faci singur o părere.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 

 

Patru Emoții Toxice În Perioada Covid 19

 

Astăzi am auzit o poveste.

Un bunic discuta cu nepotul său și-i spunea că sunt doi lupi care se luptă încontinuu. Unul este mare și urât, lacom și rău, iar celălalt este bun, plin de iubire și de gânduri frumoase. Și acești doi lupi se luptă permanent în interiorul nostru.

Copilul a întrebat:

  • Bunicule, care dintre cei doi lupi învinge?
  • Depinde pe care-l hrănești mai mult, i-a răspuns bunicul.”

În această perioadă dificilă, ai simțit că îți sunt restricționate de anumite libertăți. Poate te-ai lovit de anumite dificultăți. Ai fost nevoit să înveți lucruri noi, să te adaptezi din mers la situații neașteptate, unele care au depășit puterile tale.  

Dacă nu ești un munte de calm, răbdare și înțelegere, cu siguranță, în sufletul tău și-au făcut loc o serie de emoții mai neplăcute.

Lupul cel mare, urât și negru a crescut în sufletul tău și te-a făcut să reacționezi în moduri de care nu te poți mândri.

Probabil sunt foarte multe moduri în care te-ai manifestat în această perioadă, însă eu mi-am propus să-ți vorbesc doar despre patru dintre ele și la final să-ți dau și o soluție.

FRICA

 

La început  și pe toată perioada s-a manifestat frica. Pentru unii încă mai este.

Este vorba de frica de a nu te îmbolnăvi, frica pentru siguranța proprie. De asemenea,  frica de a te apropia prea mult de alte persoane, chiar și dintre cei din familie. Frica de a ieși din casă. Mai ales în perioada de carantină în care trebuia să faci declarație scrisă în legătură cu motivul pentru care ești pe stradă. Și poate chiar frica de a fi prins de poliție că, deși ai o anumită vârstă, ești pe stradă în afara intervalului stabilit..

La începutul lunii martie, (încă nu începuse carantina), soțul meu a venit acasă din Italia, profitând de o reducere la biletul de avion. Pentru că soțul urmărește știrile, am fost nevoită să le aud și eu în acea perioadă. Am considerat că primul lucru care-i îmbolnăvește pe oameni, nu este virusul în sine, cât mai ales teama și panica produse de toate canalele media.

Cred cu tărie că emoțiile noastre, mai ales teama, furia, supărarea etc., creează mediu propice pentru instalarea bolilor. Acestea au efecte negative asupra ființei noastre și sunt cele care ne slăbesc sistemul imunitar.

Personal, la început, am crezut că este doar paranoia, indusă în mintea oamenilor de cei din mass-media. Cu atât mai mult, cu cât la acea vreme nu exista niciun caz real în țara noastră. După aceea, am început să fiu cuprinsă de teamă și n-am mai îndrăznit să ies din casă, fără mască.

După ce soțul s-a reîntors în Italia, n-am mai urmărit știrile, însă am observat evoluția virusului pe internet la nivel mondial.

În momentul în care scriu, la nivel mondial s-au înregistrat un total de 19, milioane de cazuri, din care 12,2 milioane s-au vindecat. Cifrele par îmbucurătoare, pentru că majoritatea s-au recuperat. Totuși, am înțeles că riscul încă există. Chiar și cei vindecați, pot rămâne cu sechele respiratorii. Și atunci, rămâne teama de a te îmbolnăvi.

Însă, cum vezi lucrurile în prezent? Cum reacționezi la știrile pe care le auzi zilnic? Ești în continuare stresat, plin de teamă sau te-ai obișnuit atât de mult să te temi, încât ai început să o ignori, deși ea există? Cum reacționezi dacă auzi pe cineva tușind? Îți pui întrebări, suspectezi că acea persoană este contaminată și te poate îmbolnăvi și pe tine? Cum te porți în acea situație?

Ai tendința să te îndepărtezi de asemenea oameni? Sau te gândești că poate tușește din alte motive?

Dacă citești până la final, vei primi și o soluție.

FRUSTRAREA

 

De asemenea, în această perioadă ai fost nevoit să faci lucruri noi, să-ți asumi noi roluri. Dacă ești părinte, probabil știi cel mai bine. Școlile au fost online, dar unele domenii nu și-au întrerupt activitatea.

 În perioada de școală online, ca părinte ai fost nevoit să mergi și la serviciu, să faci și teme pentru copiii tăi. Când ajungeai acasă, trebuia să te ocupi de atât de multe, încât nu aveai idee cu ce să începi. Copilul îți cerea ajutor pentru realizarea temelor, aveai de făcut mâncare, curat, spălat, călcat etc. Și pe lângă toate astea trebuia să te și odihnești, încât să îți poți face treaba la serviciu.

Știu asta pentru că în această perioadă am discutat cu părinții de la clasa mea și de asemenea, am fost și profesor și părinte.

Pe de o parte, ca profesor, petreceam cel puțin dublul orelor mele de curs în fața calculatorului. Erau zile când de dimineață și până seara doar asta făceam.

Ca părinte trebuia să preiau și rolul educatoarei. Eram nevoită să-i cer copilului meu să rezolve cerințele și exercițiile pe care le solicitau doamnele educatoare. De multe ori, nu mai aveam timp să mă ocup și de sarcinile pe care le cerea educatoarea pentru fiul meu. Sau le rezolvam parțial.

Apoi, pe lângă toate acestea, aveam de lucru și la proiectele personale de care m-am ocupat în ultimii trei ani. Iar asta era partea cea mai frumoasă.

 Nu încerc să mă justific, doar vreau să știi că te înțeleg.

Dacă ai unul sau mai mulți copii de școală și fiecare ți-a solicitat ajutorul, ai fost nevoit să preiei rolul profesorului. Și poate ai considerat că cel mai bun mod de a-l ajuta este acela de a face temele în locul lui / lor.

Probabil în această perioadă te-ai simțit frustrat, nemulțumit, neputincios, anumite sarcini te depășeau. Erau prea multe, ca volum de muncă, și te depășeau ca pricepere. Dar a trebuit să faci tot ce ți-a stat în puteri ca să treci peste asta.

Și situația încă nu s-a încheiat și nu știm încă ce fel va fi în continuare.

FURIA

 

Dacă frustrarea s-a menținut o perioadă mai îndelungată, cea mai mică situație care a ieșit din limita așteptărilor tale a generat furie. Orice întâmplare asupra căreia n-ai mai avut control a dat naștere la nervozitate și chiar furie. Cu cât a fost mai mare situația, sau cu cât s-a repetat mai des, cu atât mai mult te-ai înfuriat.

Poate, copiii, fiind toți acasă și neavând prea multe moduri de a-și consuma energia, au făcut lucruri care te-au scos din sărite.

Poate faptul că o perioadă ați stat acasă cu toții și ați petrecut atât de mult timp unii lângă alții. Să stați doar în familie, a făcut ca unele greșeli ale partenerului sau ale copilului să pară de nesuportat.

Cum s-a manifestat această furie? Ai închis-o în tine pentru a nu-i răni pe cei dragi, pentru ca apoi să izbucnească sub altă formă? Ți-ai manifestat-o, descărcând-o asupra copiilor sau a partenerului? Ai rostit cuvinte grele? Sau chiar mai rău, ai avut și scăpări de violență?

M-am întrebat în această perioadă, cum s-au descurcat cei care erau în divorț sau la un pas de a se despărți? Probabil că această perioadă, a intensificat emoția de furie și ceartă pe care și-au manifestat-o anumite cupluri.

Nu spun că e cazul tău, însă e o întrebare  asupra căreia m-am oprit.

VINOVĂȚIA

 

Această emoție n-are legătură directă cu COVID-ul, decât dacă te-ai îmbolnăvit. Apoi, în cele două săptămâni cât ai crezut că ești bine, ai transmis-o mai departe.

M-am gândit mai mult că este o emoție asociată.

 De foarte multe ori, după ce ne manifestăm furia asupra celor dragi, emoția care se instalează este de vinovăție. Îți pare rău pentru ceea ce ai spus la nervi sau pentru modul în care ai permis să se manifeste.

Pe de o parte, începi să simți, să crezi că nu ești un părinte sau un partener bun. Pe de altă parte, există o voce în mintea ta care caută să justifice motivele pentru care ai fost nevoit să te înfurii sau chiar să fii violent.

Cum ai rezolvat aceste emoții? Sau încă te lupți cu ele

Dacă nu ai găsit încă un răspuns, am o surpriză pentru tine.

Prietena mea, Nicoleta Nistor organizează un webinar online gratuit numit 7 cauze ale suferinței emoționale care te împiedică să te dezvolți.

Aruncă o privireși dacă te interesează, înscriet-te să participi.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Dictatura Criticii Excesive

 

”Dacă vrei să trăiești liniștită și relaxată alături de cineva care îți împlinește toate așteptările și care nu îți va da niciodată dureri de cap, e mai bine să trăiești în compania mașinilor, și nu a ființelor umane. E imposibil să nu avem unele zone de conflict. Suntem lumi complet diferite care trăiesc în același spațiu…

Unul dintre aspectele care ne deosebesc și, în același timp, ne apropie este emoția. Asta pentru că în fiecare moment ne aflăm într-o anumită stare emoțională și pentru că, adesea, starea noastră emoțională ajunge la cele mai diferite niveluri de anxietate.

Critica excesivă duce la dictatura exigenței, care sufocă libertatea și sănătatea psihică.

Dictatura exigenței, care decurge din excesul de critică este mai gravă decât dictatura controlului generat  de gelozie.

Dacă o persoană geloasă devine și excesiv de critică, traiul cu ea va fi aproape insuportabil.

O persoană excesiv de critică îi perturbă pe toți cei din jur, de la copii la partener, de la colegi la prieteni. Toți trebuie să se încadreze în schema ei. Nu știe să laude, nimeni nu este suficient de bun, adevărurile ei sunt absolute, neaua e chiciură, chiar dacă toți spun că e zăpadă.

O persoană în permanență critică e specialistă în a arăta greșelile altora și incapabilă de a le vedea pe cele proprii. Este rigidă, nu acceptă greșeli.

Cine simte o necesitate nevrotică de a critica are o minte autoritară. Ridică glasul și-i vorbește de rău pe ceilalți cu o ușurință incredibilă.

Există femei care își critică partenerul de mai multe ori pe zi. critică felul lor de a mânca, de a merge, de a se îmbrăca, de a vorbi. Vor să creeze o păpușă electronică, nu să conviețuiască cu o ființă umană.

Ce e de făcut?

Relația devine un infern. Anxietatea schimbării generează contrariul a ceea ce se pretinde și îl face pe celălalt să se agațe de comportamentele sale.

Dacă EUL persoanei respective  nu e conștient de necesitatea schimbării și nu acționează conștient, ca autor al poveștii sale de viață, orice efort al unei femei (din exterior) de a-și schimba partenerul va fi inutil.

Femeia inteligentă trebuie să știe că nimeni nu schimbă pe nimeni.”

Augusto Cury – Femei inteligente, relații sănătoase

Acest articol este un extras dintr-un capitol al cărții „Femei inteligente, relații sănătoase” de Augusto Cury. Este a treia carte pe care o citesc de la acest autor. Prima carte s-a intitulat „părinți străluciți, profesori fascinanți”, a doua pe care am citit-o, a fost, ”Eliberează-te din temnița emoțională”.

Autorul scrie într-un limbaj accesibil și foarte ușor de înțeles. Cărțile sunt subțirele și lesne de parcurs.

Așa cum spune și autorul, critica mai mult rău face. Deși este făcută cu scopul de a corecta, foarte rar are acest efect.

De ce?

Dale Carnegie spune în cartea „Secretele succesului” că nimănui nu-i place să fie criticat.

Ți s-a întâmplat vreodată să fii certat și criticat în legătură cu ceva ce ai făcut? Cum te-ai simțit? La fel se simte și celălalt asupra căruia este îndreptată critica ta.

Modul în care formulează Dale Carnegie titlul capitolului despre critică se intitulează ”dacă vrei să obții mierea, nu răsturna stupul!”

Mare dreptate are!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Mai Bine Nu Te Făceam! IV

Dacă nu ai reușit să citești primele trei părți ale acestui articol, îți ofer scurtăturile mai jos, unde le poți accesa și citi.

Dar, mai întâi, permite-mi să recapitulez:

În prima parte a articolului „ Mai bine nu te făceam!” ți-am vorbit despre modul în care funcționează mintea și cum reacționează automat în diferite situații.

În „Mai bine nu te făceam! II” ți-am prezentat câteva cauze care o fac pe o mamă să rostească asemenea cuvinte dure.

Articolul „Mai bine nu te făceam! III” îți prezintă niște situații prin care îți poți da seama dacă părinții chiar nu te-au dorit în viața lor, sau au rostit cuvintele pentru că erau supărați. Cum poți să știi dacă părinții te iubesc sau nu.

Astăzi, însă vreau să te ajut să vindeci relația și să te bucuri de sentimentul de iubire în familia ta.

Ce poți să faci să schimbi relația și să te bucuri de ea?

 

„Cum ai vrea să te simți? Ce ar trebui să-ți ofere mama ta ca să te simți iubită?” o întreb pe eleva cu care discutam, după ce-am ascultat-o.

”Păi, în primul rînd, mi-ar plăcea ca mama să stea de vorbă și cu mine, să mă asculte, fără să mă îndepărteze, fără să-mi spună că nu are timp de mine. Și aș vrea să am o relație frumoasă cu mama.”

 

Scrie cum vrei să fie relația

 

Mulți dintre noi știm exact ce NU vrem.

Dar foarte puțini știm CE VREM cu exacticate.

Probabil îți spui că e același lucru. Ei bine, nu e.

În foarte multe cărți de dezvoltare personală pe care le-am citit, ni se recomandă să scriem CE VREM, cu lux de amănunte.

În cartea Notează și acționează, autoarea Henriette Anne Klauser afirmă că în momentul în care pui pe hârtie ce vrei să se întâmple în viața ta, devii tu mai conștient de ceea ce îți dorești și se creează o energie care face lucrurile să se întâmple, așa cum îți place.

Legea Atracției Universale spune că pe ceea ce te concentrezi, aceea crește. Deci, dacă te concentrezi pe ceea ce NU VREI, o să ai parte doar de ceea ce nu vrei, în cantități tot mai mari.

În schimb, dacă știi exact ce vrei și cum îți dorești să fie lucrurile și te concentrezi pe ele, le formulezi în termeni pozitivi, la timpul prezent, o să ai parte de ele.

Exemplu de formulare greșită a ceea ce vrei: Nu mai vreau să mă simt nedorit / neiubit. (Te concentrezi pe ce nu vrei), sau Nu mai vreau să mă simt o pacoste / o povară pentru părinții mei.

Exemplu de formulare corectă: Vreau să mă simt iubit de mama. Vreau să simt că sunt o bucurie pentru părinții mei. Sau Părinții mei sunt mândri că sunt copilul lor. (formulare pozitivă, la timpul prezent, despre tine).

 

Vizualizează și simte cum vrei să fie relația!

 

Într-o altă carte care mi-a plăcut foarte mult, Viața nu așteaptă… Trezește-te! scrisă de Lynn Grabhorn, am citit de puterea vizualizării pentru a face lucrurile să se întâmple așa cum le dorim.

De foarte multe ori, vizualizăm exact ce NU vrem să se întâmple și exact asta se întâmplă. Apoi, suntem surprinși neplăcut, pentru că nu este ceea ce ne-am dorit.

Imaginația este mai puternică decât cunoașterea!” spunea Albert Einstein.

Bazat pe ceea ce știi exact că vrei, vizualizează cu ar fi să se întâmple, chiar acum.

Cum ar fi să ai o relație împlinită, să te bucuri de atenție, să ți se vorbească frumos, să-ți facă cineva drag diferite servicii?

Ce-ai simți? Cât de mare ar fi bucuria ta? Vizualizează-te cum te bucuri! Vizualizează ce efecte pozitive aduce asta și în viața celorlalți. Fii fericit și pentru ei!

Petrece zilnic câteva minute gândindu-te și imaginându-ți lucrurile acelea minunate pe care ți le dorești!

 

Ai încredere!

Chiar dacă avem dorința ca schimbările pe care ni le dorim să se petreacă fulgerător, în realitate nu se întâmplă.

Uneori, la început procesului de schimbare, lucrurile decurg chiar mai rău decât îți dorești (e ca și cum îți creezi o potecă prin junglă). Iar asta te face să te gândești că nu funcționează.

Dar, știi ceva? Rezultatele de astăzi sunt consecința gândurilor și vizualizărilor din trecut. Dacă vrei să se schimbe viitorul, trebuie să acționezi astăzi, în ciuda aparentelor regresii.

Ai încredere că lucrurile se pot îndrepta!

Dacă nu primești suficientă iubire, ofer-o! E cel mai bun mod de a o face să se întoarcă la tine.

Dacă nu primești suficiente complimente, oferă-le!

Oferă ceea ce-ți dorești să primești și ai încredere! Cineva observă și le va face să se întoarcă la tine.

Iar atunci când ți se oferă, primește cu brațele deschise!

Și dacă se întâmplă să nu primești, în continuare, ceea ce-ți dorești, Dumnezeu te-a înzestrat cu gură să CERI. Cei din jur nu vor ști să-ți ghicească gândurile, sentimentele, sau nu au timp pentru asta, pentru că sunt prea preocupați de propria lor persoană și de propriile lor provocări. Deci, dacă nu primești ceea ce-ți dorești, învață și cere. Vei fi surprins de rezultat.

Dacă nu ești deja abonat la newsletterul meu, lasă-ți adresa de email și primești cadou o tehnică prin care să elimini sentimentul că nu ești iubit și dorit de părinți. Dacă faci parte deja din lista persoanelor care mă urmăresc pe email, ai deja această tehnică în inbox-ul tău.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 






Tehnică gratuită pentru a te elibera de sentimentele față de expresia „Mai bine nu te făceam!” și pentru a te simți iubit și dorit.

 

We respect your email privacy

Mai Bine Nu Te Făceam! III

In primele două părți ale articolului Mai bine nu te făceam! ți-am scris despre tiparele de funcționare ale minții. Cum se declanșează anumite reacții, chiar involuntar Partea I. Câteva motive care o determină pe o mamă să rostească acest gen de cuvinte propriului copil, Partea a II-a.

Cum poți să-ți dai seama dacă mama chiar nu a dorit să te aducă pe lume?

 

Evident, sunt situații când aceste cuvinte sunt adevărate (din păcate).

Sunt copiii care într-adevăr nu au fost doriți și ei suferă cel mai mult dintre toți. Oricât ar avea altcineva grijă de confortul lor fizic și de necesitățile de bază.

Auzim uneori pe la știri, cum au fost găsiți copii nou-născuți, abandonați uneori în ger, în tomberon sau în alte condiții mizere. Unii au supraviețuit, alții nu.

Chiar dacă ulterior au fost adoptați, acei copii tot suferă de faptul că mama lor naturală, biologică nu i-a dorit.

Imi amintesc cum, la un workshop îmi povestea o mamă adoptivă, ce necazuri are cu fiul adolescent înfiat. El suferă că mama lui naturală nu l-a dorit. Prin urmare, refuză orice fel de dragoste, de afecțiune care vine din partea părinților și fraților adoptivi.

Ca profesor, am avut elevi care proveneau din centrele de plasament. Pe unii, părinții lor naturali îi maltratau, încă de pe când erau bebeluși. Copii care au fost loviți, trântiți cu voie, cu știință, cu intenție de a-i răni de către părinții lor naturali. Acei copii, au ajuns în final în centrele de plasament sau la alte familii să-i îngrijească și să-i ajute să urmeze un traseu în viață.

Dar aceste cazuri sunt excepțiile. Sunt cei care suferă cu adevărat că mama și tata nu i-a dorit și le-a făcut rău ca să scape de ei.

Dar de unde știi, cu adevărat că părinții te iubesc?

Urmărește semnele limbajelor de iubire

 

Pe vremea părinților noștri, aceștia erau educați să nu-și pupe copilul, să nu-l mângâie decât în somn. Ca nu cumva, să iasă copilul prea alintat, și să-și ia nasul la purtare.

Prin urmare, mulți dintre adulții de astăzi, nu au auzit în viața lor cuvinte de iubire de la părinții lor. O parte dintre ei, au preluat acest tipar. Se poartă și ei cu copiii, ca și când ar fi cel mai mare rău să-i spună copilului cuvinte de mângâiere și alin.

 

Dar cuvintele de încurajare, de laudă, de afecțiune, nu sunt totul în limbajul iubirii.

Dar în afară de cuvinte mai sunt și alte semne.

Experții în comunicare spun că doar 7% din ceea ce comunicăm este verbal. Restul de 93% din comunicare este bazată pe ceea ce spunem prin gesturile, prin atitudinea noastră.

Un psiholog numit Gary Chapman a scris o carte cu titlul Cele cinci limbaje ale iubirii

Aceste limbaje sunt: cuvintele de încurajare, timpul acordat și atenția, cadourile, serviciile și mângâierile / atingerile.

Prin urmare, dacă mama doar ți-a spus aceste cuvinte pe când era nervoasă, dar în rest:

  • a avut grijă de tine să te ducă la medic, să te îngrijească pe când erai suferind;
  • ți-a purtat de grijă să nu te îneci cu mâncare, să nu te lovești, să nu te opărești, să nu cazi în foc, să nu te accidentezi;
  • te-a hrănit;
  • ți-a dat haine curate să te îmbraci;
  • te-a ajutat să mergi la școală, să-ți faci temele, să înveți ceva în viață;
  • te-a dus la vreun spectacol, la plimbare, la joacă;
  • a făcut ceea ce tu nu puteai;
  • nu te-a pus la munci grele peste puterile tale;
  • te-a mângâiat, te-a felicitat, ți-a zâmbit, s-a bucurat de reușitele tale (chiar dacă pe unele le-a ratat);
  • a mers la un serviciu (care poate nu-i plăcea) ca să obțină bani de mâncare și îmbrăcăminte pentru tine;
  • te-a ajutat, pas cu pas de când erai bebeluș până la adolescență (și chiar mai târziu);
  • și-a sacrificat multe nevoi personale ca tu să te bucuri de ce-ți dorești etc.

 

Orice comportament a avut părintele și care se încadrează în cele cinci limbaje ale iubirii, înseamnă că te iubește. Mama sau tata te iubește, chiar dacă tu nu vorbești limbajul lor de iubire.

De multe ori, îi iubim pe semenii noștri oferindu-le ce credem noi că au nevoie, de aceea ei percep că nu-i iubim.

Uită-te la cadourile pe care le primești sau le oferi. În câte situații, când ai primit cadouri au fost 100% pe placul tău? Dacă n-au fost, înseamnă că persoana ți-a oferit ceea ce avea ea nevoie. Tu ce cadouri oferi? Analizezi cu atenție ce are nevoie celălalt, ce l-ar face fericit sau îi cumperi ceva ce crezi că i-ar face plăcere? Ți s-a întâmplat ca celălalt să nu fie foarte încântat de gestul tău?

Dacă ai impresia că mama nu te iubește, urmărește care sunt limbajele de iubire ale mamei tale. Poate că ea e prea în vârstă ca să se mai schimbe, să te iubească pe limba ta.

Citește cartea Cele cinci limbaje ale iubirii. Învață care este modul fiecăruia dintre cei dragi de a-și exprima afecțiunea.

Învață să accepți iubirea, sub orice formă ar fi.

Și nu te mai îndoi de ea!

 

Data viitoare, primești informații despre cum să te bucuri de o relație, așa cum ți-o dorești și cadou,  o tehnică de lucru.

Până atunci, te las cu bine!

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Mai Bine Nu Te Făceam! II

In articolul trecut (dacă nu l-ai citit, îl găsești dând click pe linkul alăturat) am început să-ți vorbesc despre un subiect dureros. Îți spuneam de asemenea că materialul are patru părți.

În prima parte, publicată în urmă cu două săptămâni, ți-am prezentat modul în care funcționează mintea umană. Ori de câte ori, apare ceva care declanșează o anumită stare, mintea creează o reacție și un răspuns.

În articolul acesta îți voi vorbi despre cele câteva cauze ce determină o mamă să dea propriului copil replici dure. De ce îi spune cuvinte de genul Mai bine nu te făceam!

 

De ce ajunge o mamă să spună Mai bine nu te făceam!?

 

Fără să am pretenția că am identificat toate motivele, iată câteva dintre ele:

 

E rănită

(vezi și articolul Oamenii răniți, rănesc alți oameni)

 

Să ne gândim puțin la o mamă pe care n-o ascultă copilul. Indiferent ce-ar face, copilul nu vrea să facă ce-i spune / cere ea. De fiecare dată când copilul refuză să-i dea ascultare, se simte neputincioasă. Are impresia că nu poate avea control asupra copilului.

Probabil că te întrebi, de ce e nevoie să-și controleze copilul?

Pentru că se teme. Dacă copilul ajunge să facă ceva mai grav, tocmai pentru că nu o ascultă? Cine va fi tras la răspundere? Copilul e minor și nu are foarte bine fixată noțiunea binelui și a răului. Dar părintele este direct răspunzător. Faptul că nu-l poate controla pe copil, o face pe mamă să se gândească la tot felul de catastrofe. Și în final să fie acuzată.

Se întâmplă, în funcție de un cumul de factori, care par să te copleșească, să fii enervat de fiecare acțiune / gest al propriului copil.

Enervarea, asociată cu teama, cu lipsa de control, cu diferite stări de vinovăție creează o presiune asupra minții. Este o stare de stres, o rană greu de suportat.

În astfel de situații, mintea subconștientă, care vrea să te scape de durere (vezi articolul trecut), găsește soluția.

De multe ori, acea soluție, este să-l rănești la rândul tău pe cel ce te-a rănit.

Să rănești pe cel care te-a rănit, creează, pentru scurt timp o senzație de eliberare (plăcere). Durerea respectivă devine o ancoră care acționează un buton de reacție. Astfel, mama îi spune copilului tot ce-i vine la gură, fără să se mai gândească la consecințe.

Gândește că dacă nu ar fi avut copilul, ar fi fost mai fericită. Nu s-ar fi confruntat cu acea problemă, ar fi fost liberă și lipsită de griji.

Astfel, părintele, îi aruncă copilului replica Mai bine nu te mai făceam! Transferă durerea de pe sine, asupra copilului.

Bineînțeles, nu e valabil la toată lumea. Sunt părinți care, dacă au avut modele de violență în familie, și-au jurat să nu fie copia părinților lor. Atunci, oricât i-ar greși copilul, preferă să se pedepsească, să se învinuiască că e o mamă / iresponsabilă, decât să-l supere.

Ei bine, nici să-l facă pe copil să se simtă nedorit nu e bine, dar nici să se auto-pedepsească părintele. Ssă-și spună sieși cuvinte de ocară, nu e cea mai bună modalitate de a rezolva lucrurile. În cel de-al doilea caz, persoana rănită este părintele.

 

Cel mai bun mod de a rezolva situația, este prin dialog.

Bineînțeles că nu ai timp săi explici copilului tot ce este necesar. Dar ai de ales, ori îți faci puțin timp și-i explici ce așteptări ai de la el, ori va trebui să repeți aceleași metode fără rezultate.

 

Sărăcie

 

S-ar putea să ți se pară un motiv foarte pueril, lipsit de importanță. Mai ales, în condițiile în care magazinele sunt pline cu tot ce vrem, tot ce poftim.

Totuși, părinții noștri au trăit pe vremea comunismului. Au îndurat foamete, au avut mâncarea la cartelă, cu rație, au suportat frig și lipsuri de tot felul. Părinții lor, au prins și războaie mondiale, asociate sau continuate cu perioade de secetă și sărăcie. Chiar dacă situația economică s-a schimbat, comerțul este liber, mentalitățile și îngrijorările s-au moștenit.

Salariile sunt mici și puterea de cumpărare la fel de mică. Multe familii sunt îndatorate la bănci și gândul de a mai aduce pe lume încă un copil, în aceste condiții, îi umple de îngrijorare.

Una dintre grijile pe care le are o mamă legat de momentul în care află că este însărcinată, este: „Cu ce-l mai cresc și pe ăsta?”

Iată mai jos, un citat din seria de romane care stau la baza filmului Urzeala Tronurilor (pe care le-am citit de curând).

– Ai avut frați, căpitane? Sau surori?

– Din fiecare. Doi frați, trei surori. Eu eram cel mai mic. Cel mai mic și cel  nedorit. O gură în plus de hrănit, un bărbat voinic care mânca prea mult și care creștea repede din haine. Nu era de mirare că-l vânduseră …”  George R. R. Martin Festinul ciorilor  (Partea a IV –a din Saga Cântec de Gheață și Foc)

 

Poate îți spui, că asta este fantezie, desprinsă dintr-un roman. Totuși, în zilele noastre, am auzit frecvent, diferite persoane spunând că se tem să mai aducă un alt copil pe lume. Motivele? Că nu au suficienți bani să-i hrănească, să-i îmbrace și să-i țină la școală.

Dacă pe lângă neascultare, copilul are multe mofturi, pretenții  iar părintele nu poate face față, se simte copleșit. Și-i va răspunde copilului cu vorbele acelea usturătoare care-l fac pe copil nedorit.

Când părintele este supărat pe copil și acea supărare îi creează durerea despre care vorbeam mai devreme, îi va  spune Mai bine nu te mai făceam!

 

Convingerile pe care și le-a format

 

Personal, aud frecvent, E greu (un chin) să crești un copil.

Pentru că soțul meu este plecat la muncă din țară, aud că sunt compătimită: Apoi și tu, te chinui singură cu băiatul!

Le explic celor care-mi spun că pentru mine nu e un chin, că mă consider o mamă binecuvântată. Cu toate acestea îi aud, replicându-mi Da, dar tot te chinui. Știu eu ce spun!

Ce vreau să subliniez, este că unii oameni au niște convingeri atât de înrădăcinate, că indiferent ce aud, ei o țin una și bună. Și dacă le-a intrat în cap o asemenea convingere, cu atât mai mult o asemenea persoană va reacționa cu acest gen de replici. Acea persoană crede cu tărie că ar fi fost mai fericită, dacă nu s-ar mai fi chinuit să-și crească acel copil.

Așa cum îți spuneam într-un alt articol, convingerile astea s-au format în timp. Fie din ceea ce au auzit de la cei din jur, fie din ce și-au spus chiar ei.

Iată, un alt proverb, care demonstrează credința celor din jur că e greu să crești copii.

Cine are să și-i crească, cine nu, să nu-i dorească!

 

Și pentru că de curând am citit cele cinci volume publicate (din cele 7) care alcătuiesc Saga Cântec de Gheață și Foc, ce stau la baza serialului Urzeala Tronurilor, îți mai dau un scurt citat de aici, ca să întărească credințele despre creștrea copiilor.

Regina Cersei râse.

– Așteaptă până la primul tău copil, Sansa! Viața unei femei e nouă părți mizerie și o parte magie, vei învăța asta destul de curând… Și părțile care par a fi magice devin adesea cele mai murdare dintre toate.”

                        George R.R. Martin Încleștarea regilor (Partea a II-a din Saga Cântec de Gheață și Foc)

 

 

Temerile

 

Cu ceva timp în urmă, multe femei își găseau sfârșitul pe patul de naștere.

În prezent medicina a evoluat și numărul de femei care mor în timpul travaliului s-a redus considerabil. Dar temerile pe care le aveau femeile, s-au transmis de la mamă la fiică de-a lungul timpului.

Pe lângă teama și îngrijorarea viitoarei mămici pe măsură ce se apropie momentul nașterii, mai sunt și vocile celor din jur.

Mai este și teama de care îți vorbeam la început. Că dacă copilul nu ascultă, poate face ceva care să aibă repercursiuni asupra întregii existențe a sa și a ta.

O altă teamă este legată de vârsta părinților. Dacă aceștia au în jur de 40 de ani, apar temeri de altă natură. O să-ți enumăr câteva:

Sunt prea bătrână să mai nasc un copil. Ce va spune lumea?

E diferență prea mare de ani între primul copil și acesta. Oare cum îl vor privi ceilalți? Ce vor spune copiii mai mari? Vor crede că m-am stricat acum la bătrânețe…

Să nu mai vorbim de teama că la această vârstă a părinților, există riscul să se nască copilul cu Sindromul Down. Că toată viața, copilul va rămâne la nivelul intelectual de 2 ani. Asta înseamnă că tu ca părinte, n-o să te eliberezi niciodată de povara îngrijirii copilului. Și nici statul nu te sprijină cu vreo alocație de handicap… (Cam așa am fost eu speriată de medicul ginecolog pe durata sarcinii, dar i-am zis că nu mă interesează).

Iar când toate acestea se suprapun. Furia că nu te ascultă, sentimentul de neputință și lipsă de control. Convingerea că dacă nu aveai copii, erai mult mai fericit, că ce ți-a trebuit să te legi la cap dacă nu te durea. Că nu-ți ajung banii să oferi copiilor tot ce-și doresc. Astfel, ajungi ca părinte să-ți reverși nervii asupra copilului, ca să-l doară și pe el, cum te doare pe tine.

Ancorele sunt atât de puternice, încât declanșează reacții inconștiente. Acestea au menirea să te elibereze de durerea pe care o simți. Și pentru scurt timp, chiar ai sentimentul că te-ai eliberat.

Doar că, foarte adesea, ceea ce nu mai știu copiii, este că părintele are remușcări legat de ceea ce a spus. Pentru că ei aud doar versul Mai bine nu te făceam! și le este greu de acceptat.

Foarte mulți părinți își fac apoi autocritica pentru ceea ce au spus.

Își imaginează că sunt la judecată, și ei trebuie să dea socoteală pentru acele vorbe. Mintea lor, încearcă, pe de o parte să-i acuze pentru ceea ce au zis, pe de altă parte, să-i scuze că era nervos, supărat. Speră că poate copilul nu a auzit etc.

Acest mod al părintelui, de a se tortura, de a se pedepsi pentru ceea ce a spus, face ca data viitoare să spună mai rău. Pentru că că toată gândirea critică sau autocritică este toxică și înrăutățește lucrurile.

Data viitoare îți voi spune, cum îți dai seama dacă prin aceste vorbe, părintele chiar nu te iubește și nu te-a dorit în viața lui. Vei înțelege dacă expresia este totul pentru a transmite iubirea și afecțiunea. Cum îți dai seama dacă părintele într-adevăr nu te-a dorit, sau dacă aceste cuvine sunt spuse la nervi și supărare.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie