La Hotelul X, de mâna a doua, din oraşul Galaţi a venit într-o seară un cetăţean străin ca să se cazeze pentru o noapte. Ajuns la recepţie, spune:
Străinul: “Bună seara, aş dori şi eu o cameră să dorm în noaptea asta. Cât costă?”
Recepţionerul: “100 euro”
Străinul: “ Aş putea mai întâi să merg să văd camera, dacă îmi place?”
Recepţionerul: „Sigur ca da”
Lasă străinul 100 de euro la recepţie, ca garanţie şi urcă să vadă camera.
Recepţionerul ia cei 100 de euro primiţi şi merge peste drum la Restaurantul Y şi spune patronului: “ Uite suta de euro pe care ţi-o datorez de o lună de zile”
Patronul restaurantului: “În sfârşit!” Ia acei 100 de euro şi pleacă la poliţistul care îşi făcea rondul în zonă şi îi spune: “Uite cei 100 de euro de pe amenda de luna trecută”
Poliţistul: “În sfârşit!” Ia şi el banii şi merge la prostituata din colţul străzii şi ii spune: “Uite cei 100 de euro pe care ţi-i datorez”.
Prostituata: “În sfârşit!” ia şi ea banii şi se duce la Hotelul X şi spune: “Uite cei 100 de euro pe care ţi-i datorez pe cazarea de luna trecută”.
Apoi, la puţin timp după ce a ajuns prostituata cu banii la hotel, coboară cetăţeanul străin cu un aer nu foarte mulţumit.
Străinul: “Domnule, nu cred ca voi rămâne la dvs la hotel în noaptea asta. Condiţiile nu sunt tocmai pe gustul meu. Vă rog să-mi daţi înapoi cei 100 de euro”.
Recepţionerul: “Sigur ca da, nu e nicio problemă, dar vă rog să mai treceţi pe la noi că ne-aţi deblocat economia”.
Se ştie că banii circulă şi trec foarte uşor dintr-o mână în alta.
Există şi un mit în care se spune că unii au toţi banii din lume şi pentru alţii nu mai rămân bani. De fapt, experţii financiari spun că dacă o persoană are bani, alte persoane din jurul ei o duc bine, pentru că cel care are bani merge şi face cumpărături de produse şi servicii de calitate pe măsura gustului propriu. De exemplu, îşi poate cumpăra o casă, apoi îşi cumpără mobilă, sau îşi cumpără maşină, sau merge în călătorii prin intermediul agenţiilor de turism. Ca să nu mai spunem că îşi cumpără haine, încălţăminte, bijuterii, alte accesorii, mâncare etc. Tot ceea ce îşi cumpără acea persoană cu bani, pentru a-şi spori confortul propriu îi ajută şi pe alţi oameni să trăiască mai bine.
Diferenţa mare, este că oamenii care gândesc că e criză, fac tot posibilul să scape repede de bani (din cauza mentalităţii lor, că sunt fără bani). Iar cei care de obicei au bani, au mintea setată ca banii să se întoarcă înapoi la ei, indiferent ce ar face. Aşa se face că cei care gândesc în termeni de criză muncesc din greu pentru bani, abia îi văd şi nu înţeleg mare lucru din folosinţa lor. Oamenii care gândesc în termeni de bunăstare financiară, nu numai că folosesc banii, dar îi fac să se şi întoarcă la ei pentru că au descoperit sisteme care fac banii să facă alţi bani.
Sunt persoane care spun „nu mă interesează banii”. Celor care gândesc şi spun aceste cuvinte, Harv. T. Ecker (Secretele mintii de milionar) le-ar spune „Lasă-mă să ghicesc, eşti falit. De unde ştiu? Păi dacă, ai spune aceleaşi cuvinte despre iubitul/a ta, ar mai rămâne alături de tine? Banii cum să rămână? Se duc la cei care sunt interesaţi de ei şi care le înţeleg limbajul şi caracteristicile”.
M-am gândit că există o paralelă (o asemănare) între modul în care oamenii înţeleg limbajul banilor şi ştiu să îl folosească şi modul în care oamenii înţeleg limbajul câinilor (animalele pe care le cresc cu mai mult sau mai puţin drag). În tipologia pe care am descris-o mai jos nu este obligatoriu ca cei cu un anumit tip de gândire financiară să şi posede un câine. Eu am făcut doar o asemănare între tipul de gândire şi comportament al oamenilor faţă de bani şi câini.
Am găsit câteva tipuri de persoane, din acest punct de vedere:
- Tipul omului înstărit, (care ştie să-şi dreseze câinele), (care înţelege limbajul banilor şi-i pun să lucreze pentru ei sa facă alţi bani). Vedem uneori în filme şi ne minunăm de ceea ce fac unii câini pentru stăpânii lor, au grijă să se trezească dimineaţa, să pornească expresorul de cafea, să pregătească baia stăpânului, apoi îi trage cuvertura şi îl ajută să se trezească. Mai mult, identifică un infractor, ia mirosul unei persoane, ştie dacă persoana e prietenă sau duşmană stăpânului, dacă e bine intenţionată etc. În cursul zilei îl apără de potenţiali duşmani, de parcă el ar fi „capul” în tot ceea ce face. Adevărul este că stăpânul ştie atât de bine să îl dreseze că îl poate determina să muncească în locul lui. La fel se întâmplă şi în comportamentul experţilor cu banii. Îi investeşte în acţiuni, în societăţi, în proprietăţi în tot felul de afaceri care să-l ajute pe el să câştige mult mai mulţi bani. De remarcat este că atât câinele cât şi stăpânul sunt foarte fericiţi.
- Tipul celui care ştie să dea câteva comenzi câinelui (clasa mijlocie a societăţii). Sunt persoane care au învăţat câteva comenzi de dresaj a cânelui şi îl pun să aducă băţul, mingea, să se rostogolească, să stea, să facă tumbe şi alte giumbucluşuri. La fel şi cu banii, sunt oameni care au ceva cunoştinţe, ştiu cât de cât valoarea banilor, câştigă mai mulţi bani, fac şi mici investiţii, dar tot ei sunt cei care muncesc din greu pentru bani, apoi banii (câinele) sunt doar pentru distracţii, confort şi bună dispoziţie.
- Tipul angajatului cu salarii mici (clasa săracă a societăţii). Această categorie de oameni, e ca majoritatea care au un câine dar pentru care ştiu doar câteva comenzi: „Na cuţu!” (câinele vine fericit să-şi primească mica porţie de mâncare), „Taci!, Marş de aici!” (când vin musafiri, câinele e gonit şi pleacă cu coada între picioare). La fel se poartă şi cu banii, se bucură când ia salariul (mica lui porţie pe luna aceea), apoi îi împrăştie pe datorii şi alte necesităţi după care dau mărunţel din buze. Nici câinele, nici stăpânul nu sunt fericiţi decât parţial, atunci când îşi primesc porţia lor.
- Tipul celui care nu are (venit) niciun fel de câine. Se teme de orice fel de câine şi de orice formă de posedare a banilor.
- Tipul celui care câştigă la loto (cel ce creşte un câine dintr-o rasă mai puternică decât el). Sunt persoane care cresc câini din rase puternice, îi cresc de mici, dar neavând instrumentele şi metodele de dresaj, atunci când câinii se fac mari, devin mai puternici decât stăpânii. Aceştia încep să se teamă de propriul câine, nu-l pot stăpâni şi în cele din urmă recurg la eutanasierea câinelui. La fel se întâmplă şi cu banii. Joacă la loto în speranţa că o să câştige, iar când câştigă, pentru că nu au educaţie financiară, nu ştiu ce sa facă cu ei. Se tem să nu fie jefuiţi, să nu fie omorâţi din cauza banilor, încep să nu mai doarmă bine noaptea şi în cele din urmă îi împrăştie şi ajung la fel de săraci ca înainte de a câştiga.
De curând am văzut pe facebook o poză care primea multe like-uri.
Mi-am dat seama că acesta este un mod de gândire a persoanelor fără educaţie financiară. Cei care au educaţie financiară şi au mintea setată pe câştig, pe profit, şi care sunt bogaţi, gândesc exact invers.
Eu mărturisesc că sunt din categoria celor care ştiu doar câteva aspecte legate de bani, dar continui să învăţ şi sunt permanent interesată de ei.
Câteva dintre cărţile de educaţie financiară citite sunt:
Robert Kiyosaki Tata bogat tata sarac
Tu ce fel de persoană eşti? Care este relaţia ta cu banii?
Vestea bună este că totul se poate învăţa şi deprinde, inclusiv limbajul banilor, sau al câinilor (daca asta preferaţi), inclusiv setările mentale care fac ca banii sa vină la noi nu doar să plece.
Aştept comentariile tale pe email sau pe blog.
