În prima parte a articolului numit Autosabotajul am scris cum am ajuns la ideea care m-a inspirat în conceperea lui. Pe blogul banidinbloguri am citit cum trebuie formulate articolele de calitate şi că trebuie să dau şi soluţii la problemele pe care le prezint. Şi mă tot gândeam cum să formulez soluţii pentru acest subiect.
Apoi în ultimul capitol al cărţii Tamara Lowe Fii Motivat am găsit printre alte sugestii şi exerciţiul: scrieţi principalele obstacole şi puncte slabe şi identificaţi minim trei soluţii pentru depăşirea lor. Când am ajuns la obiceiul meu de a mă autosabota, mintea mea a găsit mai mult de trei soluţii. O să le scriu mai jos, ca să mă ajute şi pe mine şi pe tine, dacă ai acest obicei. Ordinea este aleatorie.
1. Pentru temerile pe care le avem am primit provocarea pe care mi-a dat-o terapeuta. Provocarea a sunat cam aşa: “Imaginează-ţi că nu există absolut niciun risc pentru ceea ce ţi-ai propus. Ai văzut filmul <<The Bucket List>>?” I-am zis că nu îl văzusem. Mi-a recomandat să îl văd şi apoi să îmi fac o listă de acţiuni pe care le-aş face dacă nu ar exista absolut niciun risc. Am răspuns acelei provocări, am văzut filmul, şi încet-încet lucrurile s-au schimbat în viaţa mea.
Filmul “ The Bucket List” cu doi actori renumiţi (Jack Nicholson şi Morgan Freeman) prezintă povestea a două persoane (unul e putred de bogat) care se împrietenesc în spital şi află că nu mai au mult de trăit. Aşa că cel care era milionar îi propune celuilalt să facă împreună o listă cu ce ar vrea sa facă în ultimele luni de viaţă. Alcătuiesc lista şi pornesc împreună într-o aventură peste tot pe glob. Ajung sa bifeze obiectiv după obiectiv de pe lista respectivă, inclusiv că a “sărutat cea mai frumoasă femeie din lume” (când milionarul s-a împăcat cu fiica lui) şi că au escaladat Vârful Everest . Poate că nu e vorba despre Everestul propriu-zis, dar fiecare dintre noi are propriul vârf Everest (potenţialul nostru maxim) pe care să îl escaladeze. Iar pentru asta ar trebui să coboare în profunzimile sufletului şi să-şi identifice şi atace propriile frici. Cu fiecare frică sau obstacol doborât din interiorul sufletului, mai urcă o treaptă de dezvoltare personală.
Cam acelaşi lucru îl spune şi Dale Carnagie în cartea sa “Lasă grijile, începe să trăieşti!”. El dă exemple de persoane care erau atât de stresate să aibă succes că s-au îmbolnăvit foarte grav. Medicii le-au mai dat câteva luni de trăit sau să facă ceva sa se destreseze. Au ales sa meargă să călătorească şi să se distreze, iar aceste două terapii i-au vindecat.
Alte filme care iarăşi m-au inspirat pe aceasta temă sunt: filmul “Strictly Ballroom” în care am găsit expresia “a life lived in fear is a life half lived (o viaţă trăită în frică este o viaţă trăită pe jumătate)” şi filmul “The Princess Diaries” în care se spune că “curajul nu este absenţa fricii ci acţiunea în ciuda fricii”.
Alte persoane motivatoare, cu experienţă ne spun că frica o avem atât timp cât nu acţionăm. Dacă alegem să acţionăm constant în ciuda fricii şi să nu ne mai gândim la ea, la un moment dat frica e de domeniul trecutului şi ne gândim “oare cum am reuşit să trec peste ea?”
2. Întăreşte-ţi visul. Vezi ce te motivează, visul sau coşmarul. În Autosabotajul I am scris despre capacitatea de a vedea în detaliu ceea ce ne motivează. Şi spun specialiştii e important nu doar să vizualizăm visul, ci să-l şi trăim ca şi când s-ar fi împlinit deja.
Îmi aduc aminte că am ascultat un CD şi vorbitorul spunea că îşi dorea o maşină sport Corvete decapotabilă roşie. Nu doar că şi-a pus poza peste tot cu putinţă, dar în fiecare dimineaţă când urca la volanul maşinii lui, închidea ochii şi pentru câteva secunde simţea că era în noua lui maşină de vis şi ce frumos torcea motorul. Trăia intens senzaţiile de bucurie ca şi când era deja împlinit acest vis. Apoi deschidea ochii şi nu era decât la volanul vechii lui maşini care abia pornea. Dar în câteva luni şi-a realizat visul.
Pe un alt CD, numit Cum să eliberezi frâna de mână, un alt vorbitor ne vorbeşte de trei tehnici pentru a nu ne mai sabota atunci când lucrăm la visul nostru. El ne spune cam aşa: Scrie cele mai importante cinci vise ale tale. Apoi, pentru fiecare vis în parte, răspunde în scris şi în detaliu la trei întrebări şi citeşte zilnic ce ai scris. Întrebările sunt:
1. Ce înseamnă visul ăsta pentru mine?
2. Cum va arăta când se va împlini?
3. Cum mă inspiră?
Eu trebuie să recunosc, că nu reuşesc să mă motivez când mă gândesc la visurile mele. Adică, ştiu foarte bine ce-mi doresc, ştiu să le descriu şi să răspund la cele trei întrebări, dar în niciun caz nu mă pot emoţiona, nu pot trăi în inimă visul meu. Dar de-a lungul timpului am observat că am fost motivată mai degrabă de coşmaruri.
Când a venit vremea să dau la facultate, nu puteam să concep să nu iau. Pentru mine nu mai era viitor în afară de facultate. Adică, nici dincolo de facultate nu mai vedeam ce va fi, dar ştiam că facultatea va fi trambulina mea prin care aveam să ies din mediul în care crescusem. Pe când învăţam pentru examenul de admitere, o vecina îi spunea mamei cuvinte foarte încurajatoare: „învaţă ea, dar învaţă degeaba. Uite fata lui Cutare cât a învăţat şi alde mă-sa au cărat cu sacoşele şi au dat (şpagă) şi în stânga şi în dreapta şi tot nu a luat fata. Dar voi că abia aveţi după ce bea apă… N-are nicio şansă…”. Iar mama mă informa cu tot ce zicea vecina. Eu mă retrăgeam în camera de studiu şi cu lacrimi în ochi, mă rugam fierbinte să mă ajute Dumnezeu să reuşesc. Apoi mă apucam şi învăţam mai cu sârg. Am fost admisă a treia pe listă, la o concurenţă de 13 pe loc. Fără niciun fel de şpagă. Şi-am avut şi bursă.
3. Citeşte cărţi motivaţionale, ascultă şi citeşte biografii de succes ale celor care au reuşit
Într-o zi, pe când eram în cabinetul terapeutei am vazut că avea pregătită pe birou cartea Norman Vincent Peale Spune pot si vei putea. Mi-am adus atunci aminte că avem şi eu cartea acasă şi se depunea praful pe ea în bibliotecă. Apoi am citit-o şi a fost o lecţie binefăcătoare şi dătătoare de putere. Alte cărţi pe care le-am citit şi le pot recomanda sunt: „Furnica şi elefantul” de Vince Poscente – o fabulă excelentă despre leadership şi depăşirea obstacolelor; „Lasă grijile începe să trăieşti” de Dale Carnagie, despre care am vorbit mai sus; David Schwatrz Puterea magica a gandului, „Cheia succesului – Gândirea pozitivă” de Napoleon Hill.
Citind sau ascultând biografiile de succes ale celor care au reuşit constatăm, de foarte multe ori, că ei au trecut obstacole mai mari decât cele pe care le avem noi, iar asta ne poate da curaj să mergem mai departe.
4. Citeşte Biblia. Este plină de versete despre credinţă şi de puterea credinţei. Te va ajuta să îţi sporeşti încrederea în tine şi în Dumnezeu. Se găseşte şi în varianta online, dacă nu ai o versiune scrisă. Practică rugăciunea plină de credinţă.
5. Participă la seminarii de dezvoltare personală şi te vei motiva. Acolo ai să vezi oameni cu slăbiciuni ca tine care au reuşit şi asta va ridica nivelul motivaţiei şi încrederii că şi tu o poţi face. În afară de motivaţie mai înveţi şi ceva tehnici de lucru.
6. Vizionează filme care te inspiră şi te motivează. Eu am obiceiul de a mă inspira din filme. Deja am dat exemplu de trei sau chiar patru filme în aceste două articole. În afara celor menţionate aş dori să mai adaug două filme documentare extraordinare: The Secret, Legea Rezonanţei. Ţi-aş mai recomanda, atunci când eşti tensionat, îţi poţi schimba modul de gândire şi sarea sufletească urmărind o comedie. Sau poţi învăţa din greutăţile pe care le înfruntă un personaj dintr-o dramă.
7. Lucrează la convingerile, tiparele de mentalitate, comportamentele şi credinţele tale negative şi schimbă-le cu unele pozitive. Urmăreşte-ţi gândurile cele mai frecvente. Analizează-ţi comportamentele repetitive. Fii atent la cuvintele pe care ţi le spui toată ziua. Cum te vezi? Ce ai zice dacă în loc să te faci în toate felurile şi să te tot apostrofezi la fiecare greşeală ţi-ai spune cuvinte de încurajare?
În filmul Legea Rezonanţei veţi găsi câteva idei şi un ritual despre cum să schimbaţi convingerile negative în unele pozitive. Cum ar fi: în loc să spui că nu ai noroc, îţi spui că eşti o persoană binecuvântată şi că tot ce atingi se transformă în bulgări de aur (sau lucruri bine făcute), în loc să spui că nu poţi, să spui că reuşeşti să faci tot ce îţi propui. Convingerile tale pe care le ai acum ţi s-au format prin repetiţia unor cuvinte spuse de alţii. Apoi mintea ta le-a preluat în situaţii asemănătoare celor în care ţi-au fost spuse. Deci, tot ce trebuie să faci este să îţi scrii noi cuvinte şi să ţi le repeţi până ajungi să le crezi.
8. Nu subestima puterea emoţiilor. Caută să-ţi creezi emoţii pozitive. În filmul Legea Rezonanţei se vorbeşte de modul în care suntem influenţaţi de emoţiile pe care le emitem sau le receptăm. Mai mult decât atât, emoţiile noastre au puterea de a schimba ADN-ul personal şi atunci când acesta este pus într-o eprubetă vidată şi chiar şi la distanţe de 400 de km. Cu atât mai mult, emoţiile noastre pot să ne influenţeze starea fizică, modul de gândire şi de acţiune. Prin urmare şi rezultatele.
Atunci când suntem cuprinşi de teamă, simţim că avem inima mică cât un purice şi rezultatele noastre sunt mici. Atunci când suntem fericiţi, împliniţi simţim că avem o inimă mare şi largă şi atunci rezultatele noastre sunt de cele mai multe ori pe măsura dorinţelor noastre.
9. Găseşte-ţi un mentor, un model de urmat. Admiri pe cineva care a reuşit? Urmăreşte şi citeşte despre el/ea. Dacă poţi, ia legătura cu el/ea printr-un email, printr-o scrisoare, prin telefon şi spune-i cât de mult îl/o admiri şi cere-i ajutorul. Mergi pe cărări bătătorite şi cere ajutorul unui mentor care a reuşit să obţină ceea ce şi tu urmăreşti. Te va ajuta cu sfaturi şi, de ce nu, cu cuvinte de încurajare, iar atunci când greşeşti, te va certa cu blândeţe sau poate mai dur, dar nu să te demoralizeze.
10. Întăreşte-ţi încrederea în tine. Ţine un jurnal de complimente. N-o să vorbesc prea mult despre cum să îţi creşti încrederea în tine, pentru că acest subiect trebuie să îl mai studiez şi eu. Ştiu că există tehnici prin care se poate face acest lucru. Una dintre ele este să ţii un caiet, un jurnal cu toate complimentele pe care le auzi, despre ceea ce faci bine, de cât de bine te descurci la o anumită activitate etc. Acesta trebuie să cuprindă persoana şi ziua în care ţi-au fost făcute aceste complimente. Atunci când simţi că te împotmoleşti şi e din ce mai greu, răsfoieşte şi citeşte acest jurnal şi ai să vezi că ţi se schimbă părerea despre tine însuţi.
11. Aeriseşte-ţi mintea. Goleşte-o de gândurile negative. Încarcă-te cu energie pozitivă. Aici aş putea să îţi mai spun de acţiunea binefăcătoare a aerului, deci, ieşi mai des la plimbare în aer liber, admiră frumuseţea naturii, urmăreşte păsările, ascultă cum cresc pietrele (idee preluată din Shogun), dar nu te mai gândi la acţiunile fără rezultate. Legat de acest punct, adu-ţi aminte că respiraţia profundă linişteşte, relaxează şi oxigenează creierul. Plus că are rolul de areduce stresul şi anxietatea.
12. Nu te compara cu alţii. Dacă eşti într-o competiţie, sau poate că nu eşti decât în mintea ta în competiţie şi îi vezi pe alţii că reuşesc ce îşi propun, în timp ce tu stagnezi, ai tendinţa să îţi spui: „Ce face Cutare şi eu nu fac?”, „X are noroc”, „Eu nu sunt aşa descurcăreţ ca Y” etc. Şi poate că în sinea ta îţi spui că te încurajezi, dar treptat-treptat apare un sentiment de frustrare care în loc să te ajute, te demoralizează. Pe măsură ce devii demoralizat clachezi tot mai des. Aşa că, în cele din urmă am invăţat că trebuie să îmi spun: „O să ajung şi eu acolo unde mi-am propus. E doar o chestiune de timp. Fiecare face treaba în ritmul lui. Nu sunt în competiţie cu nimeni”.
13. Focalizează-te pe punctele tale forte. Atunci când suntem dornici să reuşim şi acest lucru întârzie să se întâmple, avem tendinţa să ne focalizăm pe punctele noastre slabe şi să căutăm să le corectăm. Cu cât ne concentrăm pe ele, cu atât scade randamentul şi rezultatele pozitive şi cu atât creşte frustrarea.
În acest caz, ar fi necesar să ne focalizam pe punctele noastre forte. Să le citim în fiecare zi şi să lucrăm asupra lor. Pentru că lucrez în învăţământ am văzut suficiente situaţii, o să dau un exemplu de aici.
Să zicem că un elev este pasionat de desen. Îi place să deseneze în pauze şi uneori în timpul orelor. Desenează modele de rochii, sau peisaje, bijuterii, pantofi sau orice îi face plăcere. Obţine note foarte bune la desen, dar pentru că nu-i place matematica, obţine note mici şi foarte mici la matematică.
Părinţii nu mai văd ce-i place copilului şi pentru că matematica este foarte importantă la examene, îşi trimite copilul să se pregătească în particular la matematică. La început, elevul îşi îmbunătăţeşte randamentul la această disciplină. În timp, pentru că lui nu-i place, consideră tot efortul de a deveni bun la matematică ca fiind foarte obositor, copleşitor chiar şi randamentul scade. Toată lumea începe să devină nemulţumită.
Dacă părinţii s-ar uita puţin la ceea ce-l pasionează pe copil, l-ar pregăti la desen, nu la matematică. Copilul s-ar pregăti cu mare plăcere, ar constata pe pielea lui că pentru anumite tehnici de desen e foarte important să ştie şi matematică. Atunci s-ar apuca să înveţe la matematică, ştiind că asta îl va ajuta să devină foarte bun la desen. Deci, focalizându-se pe punctele forte, ar face faţă şi şi-ar depăşi mai uşor punctele slabe.
Cunosc şi situaţii în care elevul pasionat de dans sau sport a fost încurajat de părinţi să-şi urmeze pasiunea şi copilul a avut o situaţie echilibrată la toate disciplinele şcolare.
14. Continuă să acţionezi. În cartea Secretele mintii de milionar, autorul spune că există o ecuaţie pentru succes, exprimată cam aşa: G → S → A = R (G = gândurile care determină S = sentimentele, care determină A = acţiunea şi care determină R = rezultatele). Tot el spune că G şi S sunt elemente ale lumii noastre interioare, iar R aparţine lumii noastre exterioare. Puntea dintre lumea interioară şi cea exterioară este dată de acţiune. Visurile nu se împlinesc dacă doar visăm şi gândim pozitiv.
În cartea Furnica şi elefantul, autorul spune că schimbarea se face treptat-treptat fără să ne dăm seama. El dă următorul exemplu: Avem o găleată cu apă limpede şi scopul nostru este să facem apa să fie albastră, dar nu avem voie să punem în apă mai mult de o picătură de cerneală pe zi. Dacă am uitat să punem cerneala într-una din zile, în ziua următoare nu putem pune două picături. Deci doar o picătură pe zi. Şi ce se întâmplă? În prima zi punem picătura de cerneală, vedem cum cerneala se dizolvă şi se împrăştie în apă, dar apa nu-şi schimbă culoarea. La fel şi a doua zi şi a treia zi… Dar la un moment dat, tot punând câte o picătură de cerneală, pentru că ne-am obişnuit să facem acţiunea, apa devine albastră.
Autorul chiar compară această schimbare cu cea în care copilul nostru creşte, se schimbă, dar noi nu observăm, pentru că îl avem tot timpul în ochi, dar cineva care nu l-a mai văzut de ceva vreme, va remarca schimbarea.
La fel se întâmplă şi cu acţiunea împotriva temerilor. Dacă ne obişnuim să facem acţiunea zilnic, la un moment dat ne întrebăm oare cum de nu mă mai tem să fac lucrul ăsta?
Cam astea sunt soluţiile pe care le-am găsit eu pentru mine. Dacă consideri că te ajută, eu sunt fericită. dacă ştii pe cineva pe care să ajute, îi poţi trimite linkul prin share.
Am citit acest articol, in special Autosabotaj I si vreau sa-ti impartasesc puțin impactul. Intr-un moment de cumpana urmat de un esec, mi-am dat seama ca motivul esecului a fost autosabotajul. Si am cautat pe internet (cu Duckduckgo.com, nu google) si la acest subiect, apare articolul tau pe prima pagina, al treilea rand. Si vreau sa spun ca am simtit ca si cum tot ce ai scris e pentru mine. Mi se potriveste mănușă. Sunt informatii scurte dar extrem, extrem de valoroase si iti multumesc ! Mi-ai facut ziua mai buna!
Mulțumesc frumos pentru aceste gânduri frumoase. Mă bucur să aflu că articolul Autosabotajul I a fost pe placul tău.