BEBELUŞII NU CAUTĂ SCURTĂTURI ŞI NU ŢIN CONT DE GURA LUMII II

beblusii nu cauta scurtaturi

(sau 16 lecţii uimitoare pe care le-am învăţat de la bebeluşul meu II)

Am inceput sa vorbesc in articolul trecut despre saisprezece lectii pe care le-am deprinsde la bebelusul meu. Daca n-ai apucat sa-l citesti, il gasesti aici.

Pentru ca bebelusii sunt atat de naturali in manifestari incat uneori te miri de ce pot sa faca. Te miri de fort lor, de ingeniozitatea lor, de determinarea lor si asa mai departe. In acest articol iti scriu despre lectiile 5-11.

 

5Nu contează de câte ori cad

 

În drumul spre ceea ce-şi doresc, cad, se lovesc, se ridică, iar de dezechilibrează. Să luăm de exemplu, mersul în picioare. Mai întâi învaţă să se ridice în picioare. Apoi învaţă să rămână în picioare fără sprijin. Poate o secundă, sau două, apoi din ce în ce mai mult. Pentru că nu se mai ţin, cad. De multe ori cad în fund sau pe-o parte sau pe burtă. Dar de fiecare dată se ridică şi continuă. Între timp, învaţă să facă paşi în timp ce se ţine. Apoi, treptat-treptat învaţă să se elibereze, să facă unul sau doi sau câţiva paşi până la următorul sprijin. Apoi mersul devine firesc.

 

Pentru mulţi dintre adulţi, e o adevărată tragedie să greşească şi să facă vreo gafă atunci când se ocupă de o activitate nouă. Şi poate că tragedia lor se trage din gânduri precum: „Oare ce-o să zică lumea?”

 

Învaţă de la bebeluşi că o cădere nu este un eşec ci o mişcare pe care încă nu o stăpâneşti pe deplin.

 

6Dacă nu e prioritar pentru ei, e foarte uşor să le distragi atenţia

 

Probabil că aici diferă de la un bebeluş la altul. Bebeluşul meu, poate fi distras foarte uşor în timp ce mănâncă. Dacă vede alte obiecte pe care să le agaţe, să le tragă, uită să mai deschidă gura să mănânce. Dacă eu consider că a pus mâna pe un obiect periculos pentru el, îi dau în mână altceva şi e foarte fericit. Dar asta funcţionează pentru tot ce nu este important pentru el. Chiar dacă e obosit când îl pun la culcare, dacă sunt deschise alte canale care stimulează atenţia, cum ar fi, calculator, televizor, telefon, cineva care se mişcă, bebeluşul uită că mai trebuie să doarmă. Plânge, se foieşte, dar e foarte greu să-l împaci pentru că de fapt este distras de la nevoile lui.

 

La fel suntem şi noi adulţii. Atunci când nu avem un scop foarte precis care să fie foarte important şi prioritar pentru noi, e foarte simplu să fim distraşi. E foarte simplu să considerăm 1001 lucruri a fi foarte importante şi să ne consumăm timpul şi energia în direcţia lor.

Este cunoscut că persoanele care se plâng că „nu au timp”, de fapt nu au UN SINGUR SCOP CLAR, ci consideră importante toate cele 1001 lucruri către care se îndreaptă într-o singură zi. Atunci când încerci să rezolvi 1001 lucruri într-o zi, pe care le consideri importante, eşti foarte ocupat, dar nu şi productiv, pentru că nu mai ai timp şi energie pentru ceea ce este cu adevărat important.

 

Identifică care este lucrul cel mai important pe care merită să te focusezi şi concentrează-te pe el.

 

7Învaţă din experienţele anterioare dureroase şi trec mai departe

 

Un bebeluş cade de multe ori. Cade atunci când încearcă să se ridice, când vrea să stea mai mult în picioare şi nu-şi poate ţine echilibrul, cade din pat atunci când vrea să exploreze ce se află dincolo de margine…

Pe moment plânge, pentru că îl doare, dar trece mai departe. Nu renunţă la a fi curios, la a dori să exploreze şi să descopere singur ce se află dincolo.

Mai mult decât atât, învaţă. Ştie până unde poate să ajungă fără să cadă şi învaţă să se ţină atunci când e în pericol să cadă din nou.

Însă indiferent cât cade, nu consideră că este ruşinos, şi continuă să fie curios şi dornic să descopere.

 

Prin comparaţie, mulţi dintre adulţi, consideră că este un lucru ruşinos să greşeşti, să cazi, să te loveşti. Pentru asta mulţi dau vina pe învăţământ, dar cred că şi educaţia din familie e foarte importantă.

Dorinţa adulţilor de a fi perfecţi, de a face lucrurile perfect din prima îi face să renunţe pentru că nu sunt suficient de bine pregătiţi şi să renunţe atunci când au dat greş odată şi au o experienţă cu încărcătură emoţională negativă.

 

Învaţă de la bebeluşi că orice cădere este un prilej de ridicare şi de învăţare.

 

8A făcut ceva in urat mirositor, l-ai schimbat şi e din nou fericit

 

Se spune că singura persoană care vrea să fie schimbată de tine este un bebeluş. Dar nu să-i schimbi felul de a fi, ci sa-i schimbi scutecul sau chiloţelul de unică folosinţă care e ud şi murdar.

Pentru început, bebeluşii poartă chiloţei de unică folosinţă în care îşi fac nevoile. Durează până învaţă să facă la oliţă sau la baie. Şi are nevoie ca tu să îl schimbi. Îşi transmite asta printr-un tip anume de plâns pe care ca mamă îl înţelegi. Dar după ce îl schimbi revine la starea lui de fericire iniţială.

A trecut momentul, a fost curăţat şi e din nou fericit.

 

Prin comparaţie, şi noi adulţii facem multe greşeli care ne ştirbesc din onoare. Dar putem să ne cerem iertare şi să îndreptăm ce am greşit.

Numai că sunt unele persoane care au remuşcări şi îşi fac autocritica chiar la multe luni sau ani după ce au făcut acea greşeală. Aceştia uită să se cureţe, să se ierte. Şi au impresia că greşeala lor „miroase” mult timp după ce au făcut-o.

 

Toată lumea greşeşte. Învaţă să îţi ceri iertare, să te ierţi şi mergi mai departe cu fruntea sus!

 

9După ploaie vine soare

 

Un bebeluş mai şi plânge. Plânge atunci când cade şi se loveşte, când i se face o injecţie, când îi este foame, când e bolnav şi suferă, când trebuie să-i crească dinţişorii, când vrea să fie schimbat, când îi este somn etc.

Alteori plânge atunci când nu îl laşi să facă chiar tot ce vrea el pentru că tu, ca părinte, ştii că e periculos pentru el. Plânge când îi iei jucăria nepotrivită din mâine (de exemplu, dacă pune mâna pe furculiţă, pe vreun obiect periculos, cu care vrea să se joace), dacă nu îl laşi să bage în gură tot ce-şi doreşte, când îl laşi singur etc.

Dar dacă îi vorbeşti, şi îi explici ce faci şi de ce faci ceea ce faci, va înţelege.

Din fericire, nu plâng foarte mult (mă rog, al meu nu plânge). Şi pot fi repede împăcaţi. Le dai altă jucărie, le distragi atenţia de la durerea lor cu un cântec, cu o poveste, cu o exclamaţie, cu un animal. După ce le trece supărarea, foarte rapid trec de la starea de supărare şi plâns la cea de veselie.

 

Dar sunt adulţi care fac din ţânţar, armăsar. Care se supără foarte repede şi nu le trece cu anii, care gândesc negativ şi nu mai ies din starea asta.

Îmi amintesc că la începutul perioadei de criză, vorbeam cu anumite persoane şi le propuneam ceva şi ei se plângeau că e criză. Le spuneam că va trece criza, aşa cum au trecut şi altele, iar ei refuzau să creadă.

Ba chiar mai mult, i-am auzit şi pe fiii lor, copii de şcoală vorbind în aceeaşi termeni.

Şi au uitat că şi Iisus spune că după ploaie vine soare, că femeia după ce plânge în chinurile naşterii, râde când i s-a născut copilul.

 

Învaţă de la bebeluşi şi fii optimist!

 

10Îţi spun ce vor

 

Deşi n-au învăţat încă să vorbească bebeluşii ştiu să te anunţe ce vor.

Au sunete diferite pentru senzaţia de foame, de somn, de durere, de bucurie. Au anumite mişcări când sunt nemulţumiţi, nervoşi, nefericiţi. Şi deşi s-au scris şi cărţi despre limbajul bebeluşilor, o mamă îşi poate da seama ce vrea copilul ei ascultându-l şi urmărindu-l. Dar asta şi pentru că nevoile lor sunt foarte simple. Ei nu-şi doresc faimă, succes, bani, haine scumpe sau de firmă. Dacă hainele le sunt confortabile şi le asigură temperatura normală a corpului, ei sunt fericiţi.

 

Prin contrast, puţini adulţi ştiu exact ce vor şi să o spună celor din jur. Nu ştiu să fie autentici. Şi de aceea mulţi îi copie pe ceilalţi pentru că nu ştiu să fie ei înşişi, sau pentru că le e ruşine cu ei înşişi. Nu ştiu ce vor şi se lasă purtaţi de val. Nu ştiu ce le place şi practică meserii care-i fac să se simtă total nefericiţi şi mizerabil, doar pentru că asta şi-au dorit părinţii, sau era la modă sau asta au găsit când îşi căutau de lucru.

Altora le este ruşine să spună ce vor, ca şi când dacă ar spune asta, ar încălca drepturile altcuiva. Nu încalcă decât drepturile lor proprii atunci când nu au curaj să spună ce vor.

 

Învaţă să fii simplu şi să spui altora ce vrei şi ce te face fericit!

 

11Au o rutină zilnică care-i ajută să crească

 

Bebeluşii dorm, mănâncă, se joacă. Cam astea sunt activităţile lor de când se nasc. Pe măsură ce mai cresc mai diversifică aceste activităţi. Mai vor să se şi mişte, să meargă, să vorbească etc. Dar dacă ai observat au anumite intervale de timp aproape fixe la care fac aceste activităţi. O mamă ştie care sunt orele la care de obicei mănâncă, la care vrea să doarmă, cam cât doarme în medie. Şi în funcţie de aceste obişnuinţe ale bebeluşului îşi programează activităţile ei. Ştie că poate doar în timp ce doarme bebeluşul poate să gătească sau să coboare să facă o cumpărătură sau să facă ceva curăţenie (sau să citească, să scrie la blog cum fac eu). În rest trebuie să-şi petreacă timpul cu el.

Aceste activităţi au devenit aproape ritualuri. Dar aceste ritualuri o ajută şi pe mamă să se organizeze şi îl ajută şi pe bebeluş să crească.

 

Spre deosebire de bebeluşi, noi adulţii (unii dintre noi) ducem o viaţă, de multe ori haotică. Avem ore de culcare şi de trezire total diferite de la o zi la alta. Nu avem ore de masă bine stabilite sau dacă avem, de multe ori le ignorăm. Uităm să mâncăm şi o facem când nu mai rezistăm sau când ne aducem aminte. Muncim peste program şi ne surmenăm. Înlocuim somnul cu cafeaua şi multe alte greşeli care ne dau peste cap organismul.

Probabil ai observat că anumite persoane suferă la schimbarea orei, sau atunci când schimbă fusul orar, pentru că ritualurile lor, au fost date peste cap cu o oră sau mai multe.

Oamenii care au succes spun că este important pentru cei care vor să crească şi să aibă succes, să existe în viaţa oamenilor anumite ritualuri pe care să le respecte. Numai astfel îşi determină organismul să respecte nişte intervale orare, de muncă, odihnă, alimentaţie, distracţie, pe care să le îmbine într-un mod armonios.

Învaţă să fii simplu şi să spui altora ce vrei şi ce te face fericit!

Urmatoarele lectii in articolul viitor.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Fanica Rarinca

Profesor de Geografie din anul 2000 în orașul Galați. Am început un proces de dezvoltare personală în anul 2010. În 2014 am deschis acest blog. Am scris câteva cărți de dezvltare personală: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea, Iertarea (publicată doar pe Amazon.com) precum și cărți de literatură cu conținut de dezvoltare personală, Guru și Ciocârlia pentru copii și Mica Stea Portocalie pentru adolescenți și adulți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.