In ciuda faptului că rănim pe alţii, atunci când se întâmplă ceva care ne dă planurile peste cap, atunci când alţii ne contrazic, când suntem nedreptăţiţi, fiecare dintre noi avem o foame imensă să fim iubiţi şi acceptaţi de cei din jur.
În acest scop, avem tendinţa să ne grupăm, să ne asociem cu persoane care rezonează cu gândurile, aspiraţiile noastre.
„Pe cât de însetaţi suntem de a fi simpatizaţi, pe atât ne e groază de a fi judecaţi.”
Hans Selye
Acesta este motivul pentru care în societate apar „bisericuţe” sociale. Începând din grădiniţă şi şcoală, în care copiii se asociază după pretenţiile şi puterea economică a părinţilor, sau după abilităţile şi rezultatele lor la învăţătură, şi continuând cu vârsta adultă în care ne facem prieteni după modelul nostru.
Un boschetar îşi face prieten tot un boschetar, un profesor va avea mulţi prieteni care sunt profesori, un actor de holywood îşi va căuta parteneri tot din rândul actorilor sau celebrităţilor.
Inclusiv căsătoria este o modalitate prin care căutăm să fim iubiţi şi acceptaţi.
Capacitatea de a alege
Una dintre marile diferenţe între noi şi lumea animală, din care se presupune că am fi evoluat (eu personal cred în Creaţie) este aceea că noi, oamenii avem voinţă proprie. Este o scânteie divină, pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletul nostru şi se numeşte Liberul Arbitru. Iar prin puterea voinţei cu care am fost înzestraţi avem capacitatea de a alege ce să facem, bine sau rău.
Zilnic facem alegeri. Chiar foarte multe.
În fiecare zi alegem dacă să ne dăm jos din pat, să mergem la muncă sau să dormim mai departe.
Alegem ce anume să mâncăm.
Alegem cu ce să ne îmbrăcăm. Despre puterea noastră de a alege, am scris şi aici.
„Unele alegeri sunt ușoare, altele te urmăresc toată viața.”
“Alegerile pe care le faci, determină persoana care ajungi.”
John Maxwell
In ce priveşte momentele noastre de tensiune, când reacţionează creierul nostru emoţional şi aici facem alegeri, oricât de greu ar fi de crezut.
Îţi aduci aminte de vorba aia care spune că ce ni se întâmplă în viaţă reprezintă 90% consecinţe a modului în care am reacţionat? 90% din ce ni se întâmplă reprezintă consecinţele alegerilor pe care le facem zi de zi, clipă de clipă.
Alegem dacă să dăm frâu mâniei, sau să vorbim frumos. Alegem dacă să ne stresăm, sau să fim relaxaţi. Alegem să fim corecţi sau nu. Alegem să conştientizăm şi să ne vindecăm rănile trecutului sau să rănim pe alţii la rândul nostru.
Poate că atât cât suntem copii, este mai dificil să facem alegeri emoţionale, pentru că inteligenţa emoţională la copii este destul de mică. Însă, e de aşteptat ca pe măsură ce înaintăm în vârstă şi trecem de la stadiul de copil la cel de adult să devenim mai conştienţi de alegerile pe care le putem face într-o anumită situaţie.
Ştiu că în articolul trecut am spus că educaţia emoţională nu se învaţă nici în şcoală, nici la facultate. O înveţi din cărţi sau ţi-o predă viaţa.
Hai să-ţi dau un exemplu.
O persoană foarte nervoasă, plină de mânie şi în momentul în care e pe punctul de a-şi revărsa furia cu violenţă asupra cuiva, are un atac de cord. Ajunge la spital şi sub îngrijire medicală este salvat. Medicul îi recomandă. „Va trebui să înveţi să-ţi gestionezi stările tale de furie şi de violenţă. Dacă ţii la viaţa ta şi dacă vrei să nu mai treci prin alte atacuri de cord, caută să nu mai pui atât la suflet şi să nu te mai enervezi, indiferent câţi proşti, cretini, idioţi, hoţi, mafioţi etc., întâlneşti. Tu n-o să schimbi lumea, dar ea te poate omorî pe tine. E alegerea ta ce fel vei reacţiona.” O persoană astfel avertizată, atunci când mai are de-a face cu situaţii care de regulă o scoate din sărite, s-ar putea să se mai enerveze. Şi apoi să-şi dea seama că singura persoană pe care o răneşte este chiar propria persoană. Sau s-ar putea să devină conştientă şi să spună „m-aş ocupa de tine, aşa cum ştiu eu, dar nu merită” şi să se calmeze. În felul acesta, pentru că este foarte motivată să-şi păstreze sănătatea, va învăţa să se controleze.
Aşa că uneori preferăm să spunem că nu am aut de ales, n-am avut încotro. Dar adevărul este că aceasta e doar o scuză prin care căutăm să ne amăgim pe noi sau pe cei din jur.
Întotdeauna avem de ales.
Intorcându-mă la momentele mele din copilărie şi nu numai, când am fost rănită, aş putea să identific alegeri pe care le-am făcut şi care ar fi dus la alte rezultate dacă alegeam diferit.
Alegeam să dorm până la prânz, ca să fiu apoi certată. Încă mai dorm până la prânz şi dacă nu mai e vocea mamei care să mă certe, mă cert şi mă învinuiesc singură. Asta este un alt tip de rană emoţională.
Alegeam să fac treabă de mântuială, pentru că nu-mi plăcea ce aveam de făcut. Şi asta atrăgea alte tipuri de certare.
Alegeam să rănesc, la rândul meu, pe fraţii şi sora mea. Şi uneori o făceam ca să fie pedepsiţi.
Am ales, conştient, să devin bătăuşă în şcoală, pentru că fratele meu mai mare (rănit fiind de acţiunile mele) a ales să nu mă protejeze de cei ce se luau de mine.
De-a lungul timpului, indiferent ce motive de enervare am avut, am făcut alegeri.
Dacă eu la vârsta de 40-41 de ani, încă mai aud vocea tatălui care printr-o înjurătură îmi închidea gura, sau cuvintele şi tonurile prin care mă certa mama, înseamnă că eu am ales să nu permit acelei răni să se vindece şi astfel să mă sabotez de fiecare dată.
Acum, după ce am parcurs nişte paşi, nişte tehnici ca să-mi vindec rănile trecutului, observ că nu mai reacţionez la fel de violent când mă supără băiatul meu sau altcineva. E semn că rănile au început să se vindece şi eu fac alegeri mai bune, despre cum să reacţionez.
La fel ca mine şi tu, care te enervezi, faci alegeri. Faci alegeri prin care să răneşti pe alţii sau să te vindeci de rănile tale din trecut.
Exerciţiu: Poţi să te gândeşti şi să identifici câteva aspecte din viaţa ta care au decurs diferit doar pentru că ai făcut alegeri diferite?
Atunci când eşti într-o situaţie conflictuală, poţi să realizezi cât de diferit ar evolua evenimentele dacă ai alege să te simţi diferit?
„Reversul faptului de a-ţi da seama că ai făcut alegeri greşite este să înţelegi că ai puterea de a face alegeri bune.”
Jillian Michaels
Asumarea responsabilităţii
Diferența dintre vină și asumarea responsabilității este aceea că vina, sentimentul de vinovăție, te încovoaie, te face să te ascunzi (de multe ori printr-o minciună) și crezi că produci impresia că ești puternic. Dar e doar o impresie. Adevărul este că prin emoția de vinovăție, te autosabotezi, iar oamenii încep să nu aibă încredere în tine.
În momentul în care îți asumi responsabilitatea și spui, da din vina mea s-a întâmplat cutare și cutare sugerezi și modul prin care poți să îndrepți tot ce ai greșit. Iar oamenii încep să te aprecieze. Atunci când îți asumi responsabilitatea pentru orice s-a petrecut din vina ta, arăți că ești o persoană puternică, pentru că ești în stare să nu te rușinezi că ai greșit. La urma urmei, suntem oameni cu toții, suntem supuși greșelilor și când recunoști că ai greșit, dai dovadă de integritate, de respect pentru tine și ceilalți oameni.
Nu e deloc uşor să-ţi asumi responsabilitatea, dar cine o face, dovedeşte un caracter puternic, bazat pe integritate. Şi apoi, cine a zis că trebuie să fie uşor? Tot ce este valoros în viaţă nu e deloc uşor. Chiar dacă e simplu.
Atunci când ai un conflict cu cineva, ai capacitatea de a alege cum reacţionezi.
Poţi să reacţionezi ca o persoană rănită care va învinui pe alţii şi îi va răni prin toate mijloacele posibile. Poţi să ţipi, să te dai mare şi tare, să înjuri sau să loveşti.
Însă nu dovedeşti că eşti o persoană puternică.
Psihologii spun că o persoană care va lovi, se înfurie, înjură sau ţipă la alţii este o persoană slabă, pentru că nu are alte resurse de a se face înţeles. Nu are opţiuni ca să-şi comunice punctul de vedere.
Şi poate că atunci când te înfurii şi ţipi la alţii, ai senzaţia că eşti puternic. Eşti cel mai tare şi le-ai arătat tu. Dar după ce conflictul exterior s-a încheiat, intră în scena minţii tale conflictul interior. Acesta se manifestă fie prin senzaţii de durere (gol sau arsură în stomac, nod în gât, dureri de spate, de cap – migrene etc.) fie printr-un limbaj şi o atitudine de autoînvinuire.
Exemplu, „Bravo, Fănica! Iar ţi-ai dat în petic! Se putea să nu ţipi tu un pic? Şi ce-ai rezolvat? Cutare s-a supărat şi are impresia că ai ceva cu el / ea, tu te-ai ales cu o stare de nervi şi cu dureri.”
Sau
„Fănica, eşti un om de nimic! Niciodată nu eşti în stare să-ţi ţii cumpătul şi te enervezi aiurea şi de pomană! Tu ai ţipat, celălalt a ţipat la tine şi aţi plecat supăraţi. Nu puteai să rezolvi lucrurile astea în mod paşnic?”
Aş putea să continui cu replici de autoînvinuire, dar cred că ai prins care-i ideea.
Ei bine, când apare acest conflict în interiorul tău, pot să-ţi spun atât din ceea ce am citit cât şi din observaţie personală că s-ar putea să faci unul sau mai multe din următoarele acţiuni distructive sau autodistructive:
- te duci la frigider şi mănânci în neştire tot ce găseşti acolo, doar-doar reuşeşti să umpli acel gol din stomac;
- brusc simţi o nevoie de ceva dulce sau de o bere (poate fi şi tărie sau vin, depinde cu ce te-ai obişnuit) şi dacă nu ai în casă, dai o fugă la magazinul din colţ şi cumperi o ciocolată sau două sau o cutie întreagă de dulciuri sau o sticlă de băutură (orice fel de băutură, de la suc până la tărie) şi o dai gata în cinci minute, în speranţa de a amorţi acea senzaţie naşpa de durere interioară pe care nu ţi-o poţi defini. De multe ori, oamenii numesc această senzaţie, stres. Şi e adevărat. Numai că noţiunea de stres are atât de multe înţelesuri că îţi este foarte greu să defineşti ce anume te stresează şi cum.
- Îţi aprinzi o ţigară (dacă eşti fumător);
- Pui mâna pe telecomandă şi cauţi un film sau un serial pe care să-l urmăreşti (sau îl cauţi pe net şi îl urmăreşti pe tot fără să mai ţii cont că aveai altceva de făcut;
- Dai drumul la muzică la refuz (ca să nu mai auzi vocile din mintea ta);
- Te macini pe interior şi când ajungi în compania altcuiva, uneori a cuiva drag, la cea mai mică greşeală sau dezacord sari ca ars şi faci scandal;
- Cauţi compania altor persoane la fel de stresate ca şi tine, cărora să le povesteşti şi care să te compătimească, numai că în timp, acele persoane se dovedesc a fi foarte asemănătoare cu cele care te-au rănit. Acelaşi gen de nemernici.
Bineînţeles, lista cu acţiuni autodistructive poate continua pentru că se manifestă diferit de la o persoană la alta.
Să-ţi asumi responsabilitatea înseamnă că atunci când te afli într-o situaţie conflictuală, îţi poţi adresa nişte întrebări în legătură ce urmează să faci şi ce consecinţe va avea atât asupra ta cât şi a celeilalte persoane. Cum ar fi cel mai corect să reacţionezi, astfel încât să-ţi păstrezi integritatea şi să respecţi şi valorile celeilalte persoane?
Şi pentru că veni vorba de alegeri, în loc să reacţionezi violent, în loc să te înfurii, poţi să te calmezi şi să vezi cum stau exact lucrurile.
Iţi redau mai jos un fragment din cartea Învaţă cum să-ţi controlezi furia de dr. Les Carter:
„Nu cu multe zile în urmă, sora mea m-a criticat fiindcă nu era de acord cu o decizie de ordin financiar pe care am luat-o cu privire la o necesitate a uneia dintre fetele mele. În trecut, aş fi pus-o la punct fiindcă îşi vâră nasul unde nu-i fierbe oala, ceea ce probabil ar fi dus la vrajbă. În schimb m-am întrebat de ce ar trebui să mă simt ameninţată dacă sora mea nu este de acord cu opţiunile mele financiare. Am evitat confruntarea rugând-o să se explice. În timp ce vorbea, devenea tot mai evident că era în mijlocul propriilor ei încurcături bugetare şi am sesizat că îşi proiecta anxietatea asupră-mi. Am discutat minute în şir despre problemele ei şi nici măcar n-am simţit nevoia să aduc vorba despre criticile la adresa mea.”
In încheiere vreau să-ţi spun doar atât: indiferent ce ţi se întâmplă în viaţă, ai posibilitatea să alegi cum să reacţionezi. Şi orice ai alege, dacă îţi asumi responsabilitatea acţiunilor tale dovedeşti că eşti o persoană puternică. Asumarea responsabilităţii este o parte foarte importantă a procesului de vindecare emoţională.
Data viitoare îţi voi vorbi de o altă strategie de vindecare emoţională. Aşa că stai pe aproape.
Dacă ţi-a plăcut şi ţi-a fost util acest articol, fă un bine şi pentru prietenii tăi şi distribuie-l mai departe.
Cu drag,
Fani
