Mai Bine Nu Te Făceam! II

In articolul trecut (dacă nu l-ai citit, îl găsești dând click pe linkul alăturat) am început să-ți vorbesc despre un subiect dureros. Îți spuneam de asemenea că materialul are patru părți.

În prima parte, publicată în urmă cu două săptămâni, ți-am prezentat modul în care funcționează mintea umană. Ori de câte ori, apare ceva care declanșează o anumită stare, mintea creează o reacție și un răspuns.

În articolul acesta îți voi vorbi despre cele câteva cauze ce determină o mamă să dea propriului copil replici dure. De ce îi spune cuvinte de genul Mai bine nu te făceam!

 

De ce ajunge o mamă să spună Mai bine nu te făceam!?

 

Fără să am pretenția că am identificat toate motivele, iată câteva dintre ele:

 

E rănită

(vezi și articolul Oamenii răniți, rănesc alți oameni)

 

Să ne gândim puțin la o mamă pe care n-o ascultă copilul. Indiferent ce-ar face, copilul nu vrea să facă ce-i spune / cere ea. De fiecare dată când copilul refuză să-i dea ascultare, se simte neputincioasă. Are impresia că nu poate avea control asupra copilului.

Probabil că te întrebi, de ce e nevoie să-și controleze copilul?

Pentru că se teme. Dacă copilul ajunge să facă ceva mai grav, tocmai pentru că nu o ascultă? Cine va fi tras la răspundere? Copilul e minor și nu are foarte bine fixată noțiunea binelui și a răului. Dar părintele este direct răspunzător. Faptul că nu-l poate controla pe copil, o face pe mamă să se gândească la tot felul de catastrofe. Și în final să fie acuzată.

Se întâmplă, în funcție de un cumul de factori, care par să te copleșească, să fii enervat de fiecare acțiune / gest al propriului copil.

Enervarea, asociată cu teama, cu lipsa de control, cu diferite stări de vinovăție creează o presiune asupra minții. Este o stare de stres, o rană greu de suportat.

În astfel de situații, mintea subconștientă, care vrea să te scape de durere (vezi articolul trecut), găsește soluția.

De multe ori, acea soluție, este să-l rănești la rândul tău pe cel ce te-a rănit.

Să rănești pe cel care te-a rănit, creează, pentru scurt timp o senzație de eliberare (plăcere). Durerea respectivă devine o ancoră care acționează un buton de reacție. Astfel, mama îi spune copilului tot ce-i vine la gură, fără să se mai gândească la consecințe.

Gândește că dacă nu ar fi avut copilul, ar fi fost mai fericită. Nu s-ar fi confruntat cu acea problemă, ar fi fost liberă și lipsită de griji.

Astfel, părintele, îi aruncă copilului replica Mai bine nu te mai făceam! Transferă durerea de pe sine, asupra copilului.

Bineînțeles, nu e valabil la toată lumea. Sunt părinți care, dacă au avut modele de violență în familie, și-au jurat să nu fie copia părinților lor. Atunci, oricât i-ar greși copilul, preferă să se pedepsească, să se învinuiască că e o mamă / iresponsabilă, decât să-l supere.

Ei bine, nici să-l facă pe copil să se simtă nedorit nu e bine, dar nici să se auto-pedepsească părintele. Ssă-și spună sieși cuvinte de ocară, nu e cea mai bună modalitate de a rezolva lucrurile. În cel de-al doilea caz, persoana rănită este părintele.

 

Cel mai bun mod de a rezolva situația, este prin dialog.

Bineînțeles că nu ai timp săi explici copilului tot ce este necesar. Dar ai de ales, ori îți faci puțin timp și-i explici ce așteptări ai de la el, ori va trebui să repeți aceleași metode fără rezultate.

 

Sărăcie

 

S-ar putea să ți se pară un motiv foarte pueril, lipsit de importanță. Mai ales, în condițiile în care magazinele sunt pline cu tot ce vrem, tot ce poftim.

Totuși, părinții noștri au trăit pe vremea comunismului. Au îndurat foamete, au avut mâncarea la cartelă, cu rație, au suportat frig și lipsuri de tot felul. Părinții lor, au prins și războaie mondiale, asociate sau continuate cu perioade de secetă și sărăcie. Chiar dacă situația economică s-a schimbat, comerțul este liber, mentalitățile și îngrijorările s-au moștenit.

Salariile sunt mici și puterea de cumpărare la fel de mică. Multe familii sunt îndatorate la bănci și gândul de a mai aduce pe lume încă un copil, în aceste condiții, îi umple de îngrijorare.

Una dintre grijile pe care le are o mamă legat de momentul în care află că este însărcinată, este: „Cu ce-l mai cresc și pe ăsta?”

Iată mai jos, un citat din seria de romane care stau la baza filmului Urzeala Tronurilor (pe care le-am citit de curând).

– Ai avut frați, căpitane? Sau surori?

– Din fiecare. Doi frați, trei surori. Eu eram cel mai mic. Cel mai mic și cel  nedorit. O gură în plus de hrănit, un bărbat voinic care mânca prea mult și care creștea repede din haine. Nu era de mirare că-l vânduseră …”  George R. R. Martin Festinul ciorilor  (Partea a IV –a din Saga Cântec de Gheață și Foc)

 

Poate îți spui, că asta este fantezie, desprinsă dintr-un roman. Totuși, în zilele noastre, am auzit frecvent, diferite persoane spunând că se tem să mai aducă un alt copil pe lume. Motivele? Că nu au suficienți bani să-i hrănească, să-i îmbrace și să-i țină la școală.

Dacă pe lângă neascultare, copilul are multe mofturi, pretenții  iar părintele nu poate face față, se simte copleșit. Și-i va răspunde copilului cu vorbele acelea usturătoare care-l fac pe copil nedorit.

Când părintele este supărat pe copil și acea supărare îi creează durerea despre care vorbeam mai devreme, îi va  spune Mai bine nu te mai făceam!

 

Convingerile pe care și le-a format

 

Personal, aud frecvent, E greu (un chin) să crești un copil.

Pentru că soțul meu este plecat la muncă din țară, aud că sunt compătimită: Apoi și tu, te chinui singură cu băiatul!

Le explic celor care-mi spun că pentru mine nu e un chin, că mă consider o mamă binecuvântată. Cu toate acestea îi aud, replicându-mi Da, dar tot te chinui. Știu eu ce spun!

Ce vreau să subliniez, este că unii oameni au niște convingeri atât de înrădăcinate, că indiferent ce aud, ei o țin una și bună. Și dacă le-a intrat în cap o asemenea convingere, cu atât mai mult o asemenea persoană va reacționa cu acest gen de replici. Acea persoană crede cu tărie că ar fi fost mai fericită, dacă nu s-ar mai fi chinuit să-și crească acel copil.

Așa cum îți spuneam într-un alt articol, convingerile astea s-au format în timp. Fie din ceea ce au auzit de la cei din jur, fie din ce și-au spus chiar ei.

Iată, un alt proverb, care demonstrează credința celor din jur că e greu să crești copii.

Cine are să și-i crească, cine nu, să nu-i dorească!

 

Și pentru că de curând am citit cele cinci volume publicate (din cele 7) care alcătuiesc Saga Cântec de Gheață și Foc, ce stau la baza serialului Urzeala Tronurilor, îți mai dau un scurt citat de aici, ca să întărească credințele despre creștrea copiilor.

Regina Cersei râse.

– Așteaptă până la primul tău copil, Sansa! Viața unei femei e nouă părți mizerie și o parte magie, vei învăța asta destul de curând… Și părțile care par a fi magice devin adesea cele mai murdare dintre toate.”

                        George R.R. Martin Încleștarea regilor (Partea a II-a din Saga Cântec de Gheață și Foc)

 

 

Temerile

 

Cu ceva timp în urmă, multe femei își găseau sfârșitul pe patul de naștere.

În prezent medicina a evoluat și numărul de femei care mor în timpul travaliului s-a redus considerabil. Dar temerile pe care le aveau femeile, s-au transmis de la mamă la fiică de-a lungul timpului.

Pe lângă teama și îngrijorarea viitoarei mămici pe măsură ce se apropie momentul nașterii, mai sunt și vocile celor din jur.

Mai este și teama de care îți vorbeam la început. Că dacă copilul nu ascultă, poate face ceva care să aibă repercursiuni asupra întregii existențe a sa și a ta.

O altă teamă este legată de vârsta părinților. Dacă aceștia au în jur de 40 de ani, apar temeri de altă natură. O să-ți enumăr câteva:

Sunt prea bătrână să mai nasc un copil. Ce va spune lumea?

E diferență prea mare de ani între primul copil și acesta. Oare cum îl vor privi ceilalți? Ce vor spune copiii mai mari? Vor crede că m-am stricat acum la bătrânețe…

Să nu mai vorbim de teama că la această vârstă a părinților, există riscul să se nască copilul cu Sindromul Down. Că toată viața, copilul va rămâne la nivelul intelectual de 2 ani. Asta înseamnă că tu ca părinte, n-o să te eliberezi niciodată de povara îngrijirii copilului. Și nici statul nu te sprijină cu vreo alocație de handicap… (Cam așa am fost eu speriată de medicul ginecolog pe durata sarcinii, dar i-am zis că nu mă interesează).

Iar când toate acestea se suprapun. Furia că nu te ascultă, sentimentul de neputință și lipsă de control. Convingerea că dacă nu aveai copii, erai mult mai fericit, că ce ți-a trebuit să te legi la cap dacă nu te durea. Că nu-ți ajung banii să oferi copiilor tot ce-și doresc. Astfel, ajungi ca părinte să-ți reverși nervii asupra copilului, ca să-l doară și pe el, cum te doare pe tine.

Ancorele sunt atât de puternice, încât declanșează reacții inconștiente. Acestea au menirea să te elibereze de durerea pe care o simți. Și pentru scurt timp, chiar ai sentimentul că te-ai eliberat.

Doar că, foarte adesea, ceea ce nu mai știu copiii, este că părintele are remușcări legat de ceea ce a spus. Pentru că ei aud doar versul Mai bine nu te făceam! și le este greu de acceptat.

Foarte mulți părinți își fac apoi autocritica pentru ceea ce au spus.

Își imaginează că sunt la judecată, și ei trebuie să dea socoteală pentru acele vorbe. Mintea lor, încearcă, pe de o parte să-i acuze pentru ceea ce au zis, pe de altă parte, să-i scuze că era nervos, supărat. Speră că poate copilul nu a auzit etc.

Acest mod al părintelui, de a se tortura, de a se pedepsi pentru ceea ce a spus, face ca data viitoare să spună mai rău. Pentru că că toată gândirea critică sau autocritică este toxică și înrăutățește lucrurile.

Data viitoare îți voi spune, cum îți dai seama dacă prin aceste vorbe, părintele chiar nu te iubește și nu te-a dorit în viața lui. Vei înțelege dacă expresia este totul pentru a transmite iubirea și afecțiunea. Cum îți dai seama dacă părintele într-adevăr nu te-a dorit, sau dacă aceste cuvine sunt spuse la nervi și supărare.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Banii, Aduc Sau Nu Fericirea?

 

Mulți oameni fac greșeala de a crede că problemele vieții lor vor dispărea atunci când vor avea destui bani.”

Anthony Robbins

 

Fericirea în relația cu banii, este unul dintre cele mai controversate subiecte.

Unii spun, în mod frecvent, „Nu-mi pasă de bani! Banii nu aduc fericirea!”

Alții spun: „Dacă aș avea bani să-mi cumpăr… aș fi cea mai fericită persoană!”, „Dacă aș avea bani, să mă duc să mă tratez la o clinică, aș mai trăi și eu câteva zile!”

Fiecare persoană vede diferit relația dintre bani și fericire.

Specialiștii care ne vorbesc despre bani, ne spun că banii sunt o manifestare exterioară a modului în care suntem prin interior.

In interior, însă, avem emoții. Și acestea, ne fac sau nu, fericiți!

Nu mă crezi? Probabil îți spui, „hai mă lași? Ce emoții poți să ai în legătură cu banii? Sunt doar niște bucăți de hârtie cu chipul unor oameni morți pe ele!”

Exact așa aș fi gândit și eu, cu ceva timp în urmă, înainte să descopăr programele și cărțile de dezvoltare personală.

Totuși, mi-am schimbat opinia. De ce?

Anul trecut am participat la un workshop despre cum să câștig mai mulți bani și ni s-a vorbit despre emoții. Despre emoțiile care se află în spatele banilor.

Vrei să-ți dau exemple?

În legătură cu banii, unii oameni, simt:

Tristețe.

 

Oamenii simt tristețe când constată ce sumă de bani au la dispoziție lunar sau zilnic. Dacă tristețea este lăsată să se adâncească, devine deprimare din motive financiare.

Nerăbdare.

 

Oamenii sunt nerăbdători să-i încaseze, să intre în posesia lor, să-i numere, să le simtă textura, mirosul etc. Simt nerăbdare să-i cheltuiască, să-și cumpere diverse bunuri, sau să scape de ei.

Pentru unii, faptul că nu au bani asupra lor, sau în viața lor, îi face să se simtă prost, lipsiți de valoare. Nu au încredere că ei valorează ceva, decât atunci când au bani în portofel.

Pentru alții, faptul că au bani în buzunar, îi face să simtă că au jăratec. E ca și când suma aceea îi arde la buzunare și simt nevoia să scape de ei. De aceea, multe persoane cheltuiesc rapid cea mai mare parte a banilor pe care-i câștigă.

Dacă faci parte dintr-o asemenea categorie de persoane, s-ar putea să te aperi.  O să spui că: facturile trebuiesc plătite / banii sunt făcuți ca să fie cheltuiți etc.

Acele persoane, abia când rămân cu suma cu care se simt cel mai bine, încep să devină cumpătați.

 

Studiile au arătat că mulți oameni care primesc în mod neașteptat sume mari de bani, câștigate la loterie sau în urma unei moșteniri, obișnuiesc să le piardă aproape la fel de repede cum le-au primit. Chiar și cei care câștigă propriii bani obișnuiesc să-i piardă, dacă suma pe care o câștigă este mai mare decât consideră ei că ar merita să primească. Se simt stingheriți de banii în plus și încearcă să-i cheltuiască, să-i împrumute sau să găsească alt mod de a scăpa de ei.”

Paul McKenna

 

Îngrijorare.

 

Oamenii se îngrijorează în legătură cu suma de bani pe care o câștigă, pe care o mai au în cont. Își fac griji dacă le va ajunge pentru ceea ce și-au propus, pentru nevoile curente. Alții, se îngrijorează de faptul că nu știu de unde o să mai facă rost de niște bani în plus. Alții, simt îngrijorare la gândul că, dacă își pierd slujba, își pierd venitul.  Banca le ia bunurile, vor fi aruncați în stradă, vor râde ceilalți de ei etc.

Nesigurață.

 

Viitorul lor din perspectivă financiară le creează o stare de nesiguranță. Unii au bani azi, dar nu știu dacă vor mai avea și a doua zi. Pentru aceste persoane nesiguranța și îngrijorarea sunt două emoții constante care merg mână în mână.

Teama de a pierde tot.

 

Una dintre cele 300 de temeri ale omului, se leagă de faptul că ar putea să piardă tot ce are, tot ce deține. Că toată munca lui se poate „duce pe apa sâmbetei”. Adesea, își pun întrebări de genul: Dacă vin hoții, dacă îmi sparg casa, contul, și eu rămân dând din buze, după ce am muncit atât?

Teama de a câștiga prea mulți bani.

S-ar putea să ți se pară ciudată această teamă, de vreme ce tot mai mulți oameni se plâng de lipsa banilor. Ideea este că s-au obișnuit foarte mult să fie fără bani și să se plângă din cauza asta. O veste că ar putea să primească brusc niște sume mari, îi sperie. S-ar putea să-i auzi zicând: „Ce-o să fac cu atâția bani?”. Înainte să iasă cuvintele pe gură, s-a format gândul și emoția de frică. Cum o să fac față unei vieți cu atâția bani?

Proiectează nenorocirile financiare ale altora și le trăiesc ca și când ar fi personale.

Ca o ciudățenie a modului în care funcționează mintea, mă distrez acum, deși la acel moment m-a enervat cumplit. Cu ceva timp în urmă, am recomandat unui coleg să citească din cărțile lui Robert Kiyosaki, să câștige mai mulți bani. La un moment dat, cu vreo doi ani în urmă, primesc de la el un mesaj în cronologia mea pe Facebook. Îmi spunea, uite ce s-a întâmplat cu Donald Trump, care a fost hăckuit. Dacă urma și el sfaturile mele, să-l citească pe Kiyosaki să se îmbogățească și apoi, să piardă tot? Din vina mea s-ar fi întâmplat aceste pierderi ale lui! (Pe care încă nu le avea, dar și-a imaginat ce s-ar fi întâmplat, cât de nenorocit ar fi fost, dacă ar fi fost în locul lui Trump.)

Vinovăție.

Câte persoane nu fac cheltuieli impulsive, pentru ca după aceea, să regrete? Se simt vinovate că, în momentul în care se văd în magazin nu se pot stăpâni. Câte persoane nu se duc la cumpărături cu un sentiment de vinovăție, pentru diferite acțiuni anterioare? Acestea își imaginează că fac „terapie prin shopping”. Iar după ce termină de făcut cumpărăturile și ajung acasă, să aibă un sentiment și mai deprimant. Îți recomand filmul Confession of a shopaholic să vezi câte emoții se ascund în spatele procesului de cumpărare.

 

O stimă redusă de sine.

 

Sunt multe persoane care sunt nemulțumite de ceva din viața lor. Doar că, în loc să schimbe situația din interiorul lor, găsesc că este mult mai ușor să intervină asupra exteriorului. Își mai cumpără ceva cu care să se laude. O persoană care se dă în spectacol cu câți bani câștigă, cu ce telefon scump și-a cumpărat, nu știe să se iubească. E mult mai ușor să cauți iubire, apreciere și respect prin bunurile pe care le deții.

După ce aprecierile celorlalți pentru acel lucru nou, s-au dus, se instalează din nou senzația de gol interior. Au nevoie să vină cu altceva ca să impresioneze. Acest obicei, pe termen scurt, funcționează. Te ajută să te simți iubit și respectat. Pe termen lung, s-ar putea să faci multe datorii, doar ca să impresionezi pe alții, să cazi în depresie. În final, indiferent ce-ai face, tot nu ești mulțumit.

 

Furie.

Câte persoane nu se ceartă din cauza banilor? Câte familii nu se destramă pentru că partenerul are venituri insuficiente sau cheltuieli neașteptate și necontrolate? Cearta este adesea însoțită de manifestări de furie, violență, agresivitate fizică și emoțională, jigniri, șantaj emoțional etc. De câte ori nu au fost copiii certați sau loviți, pentru că au distrus ceva, fie și de valoare mică?

O persoană care muncește și nu câștigă atât cât își dorește, devine frustrată. Este o nemulțumire plină de neputință, un gust amar care îți cuprinde fiecare celulă. Și o furie asupra propriei persoane pentru rezultatele mici. Ulterior, această frustrare se manifestă prin violență și furie asupra altora. Câteodată, nu știu nici ei de ce sunt furioși.

 

Nemulțumire.

Multe persoane spun altora, „Nimic nu înțelegi din banii ăștia!”? În spatele acestei remarci se ascunde o amărăciune și o nemulțumire. Și-a propus să facă / să cumpere mai multe lucruri, dar au subapreciat prețurile și cât costă multe mărunțișuri ale vieții.

Invidie.

 

Ce-are ală și eu n-am?” este o expresie plină de invidie și ciudă. Pentru că te privești în oglindă și constați că ești la fel ca cel care câștigă mai mulți bani și nu înțelegi ce e greșit la tine?

Mulți dintre cei care au astfel de gânduri, asociate cu sentimente de frustrare, încep să-și folosească invidia în mod acuzator. Caută să submineze imaginea celui care are succes. „Sigur fură /înșală! Altminteri, cum ar putea să facă mai mulți bani muncind cinstit?” . Unii, într-adevăr își fac averifurând și înșelând, însă, sunt și oameni cinstiți care câștigă banii pe care și-i doresc. Totuși, cei invidioși, îi pun pe toți în aceeași oală.

 

Analizând toate aceste emoții descrise mai sus, câți dintre cei ce le au, crezi că sunt fericiți în legătură cu banii?

Legea Atracției Universale spune: „Pe ceea ce te focusezi, aceea crește!” . Cât de mulți bani vor atrage aceste persoane? Nu cumva vor atrage și mai multe situații de a experimenta același gen de emoții? Iar dacă șansa le surâde și ajung să câștige banii pe care și-i doresc, cât de fericiți crezi că pot fi?

Alți oameni, însă, simt:

Bucurie.

Se bucuăa atât pentru banii pe care-i primesc personal, cât și de cei pe care-i primesc ceilalți. Simt bucurie nu doar pentru ceea ce primesc, cât și de ceea ce pot achiziționa cu ei.

Universul este abundent și trimite fiecăruia atât cât este dispus să primească. Prin urmare, dacă vrei să încasezi mai mulți bani, trebuie să respecți niște legi ale firii, ale Universului. Faci eforturi suplimentare și când ești pregătit pentru mai mulți bani, îi vei primi.

Încântare.

Banii au energia lor și se duc cu prioritate la cei care-i primesc cu încântare și se bucură de ceea ce pot realiza cu banii pe care-i câștigă.

 

Banii circulă. Cu banii pe care-i câștigi crește prosperitatea mai multor persoane, nu doar a ta.

Când o persoană este încântată și de ceea ce pot obține ceilalți din jur, și ei îi merge bine financiar.

Satisfacție.

 

Să ai satisfacție că munca pe care o desfășori este recompensată. Primești bani cu care să-ți ajuți familia, să poți oferi cadouri celor dragi.

Împlinire.

 

Atunci când te simți recompensat financiar pentru ceva ce faci, sau știi, ai un sentiment de împlinire. De multe ori, succesul este asociat cu suma de bani pe care cineva o câștigă.

Recunoștință.

 

Recunoștința atrage alte motive de recunoștință. Dacă ești recunoscător pentru banii pe care-i primești, pe care-i ai și îi poți cheltui, vei avea tot mai multe motive de a te simți recunoscător. Așa cum nouă, oamenilor, ne place ca alții să fie recunoscători pentru un serviciu făcut, la fel le place și banilor.

Admirație.

În momentul în care privești cu admirație spre alții care câștigă mai mulți bani decât tine, ai mai multe de învățat. În cele din urmă, banii se îndreaptă și spre tine.

Crezi că cei ce simt aceste emoții legate de bani sunt fericiți? Categoric.

De ce-ți spun toate aceste lucruri?

Unul din capitolele din cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! se referă strict la relația de fericire pe care o ai cu banii.

În mod direct, banii, spun unii, nu aduc fericirea. Totuși, banii îți influențează emoțiile pe care le simți și convingerile pe care le ai și invers. Convingerile și emoțiile pe care le ai, îți determină venitul și rezultatele.

Îți dorești mai mulți bani, dar simți vreun fel de frică în legătură cu scopurile tale?

Te temi ca banii să nu te transforme într-un monstru?

Banii accentuează trăsăturile tale interioare. Dacă pe când nu ai bani ești lacom, zgârcit, te cerți cu cei dragi din pricina lor, când vei avea bani te vei purta și mai rău.

Dacă în timp ce nu aveai bani ai dat dovadă de bunătate, iubire, înțelegere față de semenii tăi, la fel vei fi și când ai bani.

Nu banii te schimbă, ei doar măresc trăsăturile tale.

Ai avut tot felul de modele negative, persoane care au făcut bani călcând peste cadavre și nu vrei să devii la fel? Atunci, oricâți bani ți-ai dori, frica ta (de a fi unul dintre ei), împiedică banii să vină spre tine.

Simți că muncești în gol și rezultatele întârzie să apară? Te simți frustrat, îngrijorat, furios că nu poți să atingi ceea ce ți-ai dorit?

Toate aceste emoții te fac nefericit și te simți mizerabil.

Ce e de făcut?

Anexele din cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! au tehnici de lucru, menite să te ajute. Poți să transformi emoțiile care te afectează negativ și să le schimbi în unele fericite.

Pe măsură ce emoțiile tale se schimbă și devin pozitive, încep să se schimbe și rezultatele din viața ta, și banii pe care-i câștigi.

E timpul să-ți transformi emoțiile, dacă îți dorești mai mulți bani!

Cum? Simplu! Achiziționează cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! Lucrează tehnicile EFT, tehnicile de vizualizare, încât să-ți schimbi convingerile și emoțiile. După ce le vei schimba pe acestea, banii vor veni cu ușurință și din abundență.

Probabil te întrebi, câți bani am câștigat eu în plus, față de salariu de profesor, folosind tehnicile EFT, și de vizualizare despre care îți vorbesc în carte. Aș vrea să-ți reamintesc că încă de la lansarea cărții Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! mi-am propus ca 10% din banii pe care-i încasez pe cărți și workshopuri, să-i dedic premierii elevilor olimpici.

În anul școlar 2016-2017, am oferit trei premii (în cărți și bani), în valoare totală de 450 lei unor fete silitoare din Galați. Acestea au obținut premii la Olimpiada Națională de Geografie. Pentru două dintre ele, care au obținut Mențiune, am trimis premiul, constând în bani și cărți, prin doamnele lor profesoare. Cu cea care a obținut Premiul I, m-am întâlnit personal ca să i-l înmânez. Pozele le găsești aici: https://www.facebook.com/pg/fanautodidact.ro/photos/?tab=album&album_id=1231562123615383

Mi-am propus să continui, să sprijin cu 10% din încasări, pe cei care obțin rezultate la Olimpiada Națională. De ce?  Pentru că sunt niște copii care muncesc foarte mult și la final primesc doar o (hârtie) diplomă.

Tehnicile și sfaturile din carte, te ajută să-ți fortifici încrederea în tine, să te eliberezi de convingerile care nu te ajută.

Cu ajutorul tehnicilor din carte, te eliberezi de frică, de panică, de stările de furie, indiferent ce cauze au acestea. Și când frica și furia au plecat de la tine, fac loc lucrurilor mai bune să intre în viața ta. Și dacă acele lucruri sunt banii, aceștia vor veni.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CE ZI MINUNATĂ!!!

Dacă nu îți stabilești și nu îți alegi singur provocări în viață, ți le va da viața, și s-ar putea să nu-ți placă. Așa că alege-ți singur provocările!”

Florin Păsat

Cu ceva timp în urmă îți spuneam într-un articol că modul în care te duci la culcare seara, îți afectează ziua următoare.

Și e perfect adevărat.

Dacă seara mergi la culcare cu sentimente negative, de neputință, de furie, de coleșire, dimineața nu doar că sunt tot acolo, dar sunt duble. Și cu fiecare seară în care te duci la culcare cu emoții negative îți crești șansele să ai o zi, o săptămână, o lună, un an, o viață de mizerie.

Pentru că în fiecare seară faci alegeri.

Dar dacă acea alegere este să vezi cât de bine ți-au ieșit până la urmă toate, s-ar putea ca în locul unui sentiment de nemulțumire, de copleșire să mergi la culcare cu un zâmbet pe buze, cu bucurie că chiar dacă a fost mai dificil, până la urmă lucrurile s-au rezolvat și s-au aranjat într-un mod minunat.
Unul dintre aspectele prin care poți învăța să fii mai fericit și să-ți faci viața mai frumoasă este acela de a vedea partea bună a lucrurilor.

Când te-ai uitat ultima dată la Mickey Mouse?

„Cheia fericirii și a sănătății mintale este felul în care alegem să reacționăm la probleme, în loc să încercăm să le evităm.”

Dr. Robert Anthony

Aud adesea în jurul meu persoane care se plâng că au avut o zi grea sau chiar groaznică și apoi încep să înșire toate lucrurile de care au fost nevoiți să se ocupe, tot ce le-a mers pe dos și cât „s-au chinuit” să le REZOLVE și așa mai departe.

Ce le scapă?

Tocmai faptul că multe dintre acele provocări au fost, de fapt, depășite. Au trecut cu bine peste ele.

O lecție extraordinară în desenul animat Mickey Mouse este că indiferent câte provocări au de trecut, la final el spune plin de bucurie și entuziasm: „Ce zi minunată!” apoi începe să enumere provocările pe care le-au avut și ce strategii au folosit ca să le depășească.

Sper că ai sesizat diferența.

Și unii și alții spun ce provocări au avut și cum au procedat să reușească. Doar că ceea ce aud adesea în jur sunt plângeri și ce ne învață Mickey Mouse este să fim bucuroși că până la urmă totul s-a rezolvat.

Probabil că îți spui, bine, dar acelea nu sunt probleme reale. Sunt imaginare. Stai să vezi cu ce mă confrunt eu în fiecare zi.

De fapt nu problema sau provocarea contează și modul și atitudinea cu care le privești și le depășești.

„Această ardoare și această nevoie imperioasă de a rezolva problemele ne blochează accesul la soluțiile eficiente și de durată.”

Dr. Robert Anthony

Dacă ai impresia că viața este grea și ai parte doar de probleme, n-o să scapi niciodată de ele.
Și de fapt, să ai probleme este un semn clar că ești VIU. Doar cei care sunt adormiți, plecați dintre cei ce locuiesc și se mișcă pe suprafața pământului, care se află la 2 metri îngropați în pământ, au scăpat de toate problemele.

Să ai probleme este un semn clar că trăiești și poți să faci ceva în privința lor.

Să încerci să le ții piept, să le reziști, le fac să vină cu și mai multă forță spre tine.

Ca o metaforă, imaginează-ți aceste probleme ca un berbece care lovește zidul unei cetăți rezistente. Dacă cetatea nu se sparge, acel berbece, aparent se întoarce pentru a lovi cu și mai multă forță. În final va birui berbecele.

Dar dacă, îi dai voie să intre, va înceta să lovească.

Dacă accepți faptul că atât cât ești ființă vie, o să ai probleme sau provocări și le dai voie în viața ta, ai puterea să le modifici. Pentru că ceea ce schimbi mai întâi este atitudinea ta și modul în care le percepi.

„De fiecare dată când ni se întâmplă un lucru, acela era momentul în care trebuia să se întâmple, pur și simplu pentru că se întâmplă.”

Dr. Robert Anthony

De ce refuză oamenii să vadă provocările ca pe binecuvântări și se tot plâng de tot ce li se întâmplă?

În primul și în primul rând acestea sunt niște setări în mintea lor. Au observat în trecut că dacă se plâng, primesc atenție.

În al doilea rând au o gândire fatalistă, focusată pe tot ce e negativ. Au impresia că viața, Universul au ceva împotriva lor.

Acest tip de gândire și setările mentale îi fac să aibă tipare de comportament și oricât își doresc să schimbe ceva din punct de vedere conștient, la nivel subconștient acestea sunt atât de bine înfiletate în toată ființa lor încât se simt prinși în capcană. Nu pot scăpa, cel puțin nu fără ajutor.

Cine și cum îi poate ajuta?
Ce e de făcut?

Ca să schimbi tipare de comportament e nevoie să schimbi convingeri. Care nu se lasă „învinse” prea ușor. Ai nevoie să intervii asupra lor direct în subconștient și să le modifici acolo.

Și cum faci asta?

Cu ajutorul tehnicilor de eliberare emoțională, a tehnicilor NLP cu care lucrez la workshop, a tehnicii Ho’oponopono și nu numai.

Dacă ești interesat să afli și să înveți aceste tehnici, te invit să participi la workshopul de sâmbătă 22 Aprilie de la Galați, ca să schimbi programele vechi din viața ta, care te incomodează. Detalii, aici.

După ce parcurgi aceste tehnici o să ajungi să vezi frumusețea din viața ta, în tot ce ți se întâmplă, astfel încât să nu te mai plângi de tot ce apare în viața ta și să te minunezi ca Mickey Mouse și să spui: „Ce zi minunată!”

Aceste tehnici le găsești și în cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! pe care am lansat-o în octombrie 2016.
Comandă această carte până pe data de 22 aprilie 1017 și o poți achiziționa la prețul de 30 de lei (-20% reducere).
Dar dacă ești interesat de promoții suplimentare, poți să beneficiezi de ele dacă alegi să achiziționezi cele două cărți pe care le-am scris. Pentru detalii, accesează linkul.

Cu drag,
Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

AI DREPTUL SĂ FII FERICIT!

„- 5 minute de fericire şi acum asta! spuse Alex Danvers şi în vocea ei se citea revoltă, furie, vinovăţie şi îngrijorare.

Alex fusese fericită că a petrecut o noapte cu persoana pe care o iubea. Dar a doua zi, sora ei, Kara Danvers (Supergirl) a plecat într-o misiune de căutare a unei persoane dispărute şi nu mai răspunde la apeluri. Apoi explică:

– Încă de pe când eram mică, aveam grijă de sora mea. Şi de câte ori nu aveam suficientă grijă de ea şi mă ocupam de ceea ce mă făcea fericită pe mine, se întâmpla ceva rău. Şi mă simţeam responsabilă. Iar acum, am şi eu un moment de fericire şi ea dispare!”

Serialul Supergirl

 

Ti-am promis că pe parcursul lunii ianuarie o să-ţi scriu despre convingeri.

Primul articol a fost despre acele diferenţe de convingeri între oameni care pot duce la conflicte.

Al doilea a fost despre cum poţi recunoaşte o convingere, doar ascultându-te sau auzindu-i pe alţii. Evident, într-un alt articol am spus că ce te deranjează la alţii, sunt de fapt, greşelile tale. Deci dacă o convingere a altei persoane te supără, te enervează, înseamnă că o ai şi tu.

Al treilea articol a fost numit Ghinionistul Brian, în legătură cu percepţiile pe care le avem despre noi înşine, şi nu realizăm că  poate avem nevoie de nişte abilităţi diferite, de nişte unelte diferite ca să ieşim dintr-o situaţie.

În acest articol mi-am propus să-ţi spun despre modul în care se formează convingerile şi cum acestea pot fi atât de subtile, că nici nu-ţi dai seama de ele.

Exact ca personajul din film, sunt foarte multe persoane care au convingerea că „Dacă-mi permit să fiu fericit, ceva rău o să se întâmple.”

La sfârşitul acestui articol poţi să găseşti şi să descarci gratuit o tehnică prin care te poţi elibera de această convingere. În plus, materialul îţi oferă o unealtă prin care te poţi elibera de orice convingere care nu te ajută. Aşa că îţi recomand să o descarci şi să o foloseşti.

 

Ce sunt convingerile?

 

Convingerile sunt nişte idei în care crezi. Uneori aceste idei sunt complexe şi înlănţuite, foarte legate unele de celelalte. Şi sunt adesea greu de depistat. Ai nevoie să lucrezi mult timp asupralor şi să le cureţi strat după strat.

Alteori sunt mai simple, mai puţin legate, mai uşor de identificat.

Convingerile sunt nişte percepţii ale noastre asupra realităţii înconjurătoare.

Şi pentru că tu crezi cu tărie tot ce-ţi spui, acţionezi în funcţie de ele. Şi în funcţie de modul în care gândeşti şi acţionezi, ai rezultate pe măsură. Atragi acel gen de rezultate asupra cărora te focusezi cu mintea prin convingeri şi gânduri. Şi de multe ori, aceste convingeri nu te ajută, nu îţi dau putere să creşti, ci te opresc.

Să ne gândim puţin la citatul cu care am început articolul şi care arată cum reacţionăm, atunci când după un moment fericit, se întâmplă ceva neaşteptat şi urât care ne strică toată dispoziţia.

Am scris acolo că Alex a reacţionat cu o voce în care se citea revolta, furia, vinovăţia şi îngrijorarea. Cam toate la un loc.

A simţit şi manifestat îngrijorare şi vinovăţie pentru că, să aibă grijă de sora ei, a fost una din responsabilităţile ei, de  când era copil. Faptul că sora a dispărut şi nu mai răspundea la telefoane, a făcut-o să gândească că „din cauză că am avut un moment de fericire pentru mine şi mi-am neglijat puţin responsabilităţile, sora mea suferă. Oare ce-o să zică mama?” Chiar dacă persoana a devenit adultă, şi mama nu mai e pe aproape, vocea ei ne poate urmări toată viaţa.

De asemenea, a manifestat furie şi revoltă pentru că nu i se pare corect ca ea să nu poată avea momentul ei de fericire. Ca şi când ar fi spus:

Sunt atâţia oameni pe planeta asta şi toţi sunt fericiţi (sau aşa par). De ce nu-mi este permis şi mie un astfel de moment? Ce e rău în faptul că vreau şi eu să mă bucur puţin de viaţă? De ce mi se întâmplă tocmai mie astfel de drame şi nenorociri? Şi exact când eram foarte fericită?”

Răspunsul este: De ce se întâmplă astfel? Din acuza acestor convingeri. Crezi atât de mult în ele încât ajungi să le determini, să le atragi în viaţa ta.

Cum se formează convingerile?

 

Percepţiile noastre asupra realităţii se formează pe baza a trei surse: conştientizarea, omisiunea şi distorsiunea. Conştientizarea reprezintă lucrurile la care am fost expuşi sau pentru care am fost programaţi, existente în lumea noastră internă sau externă. Omisiunile sunt acele părţi ale realităţii pe care le-am ignorat sau pe care nu le-am experimentat. E ca şi cum ai funcţiona pe o anumită frecvenţă radio şi ai ignora toate celelalte frecvenţe. Însă asta nu înseamnă că toate celelalte frecvenţe nu există, înseamnă doar că tu nu eşti conştient de ele. Distorsiunea constituie filtrul prin care vedem realitatea.”

Dr. Robert Anthony

Cine a determinat formarea acestor convingeri?

Mediul

 

Mediul în care trăim ne formează modul în care gândim şi acţionăm.

Părinţii îi influenţează pe copii. Până la vârstă adultă copiii aud tot felul de păreri şi le dau crezare, uneori, doar pentru că persoana respectivă este mai mare şi automat devine mai „cunoscătoare”. Şi pentru că ei  încă nu ştiu ce să creadă, se lasă uşor influenţaţi de ce spun cei din jur.

Ba, chiar se întâmplă ca şi la vârstă adultă, unele persoane să se ia după alţii şi să afirme lucruri pe care iniţial nu le-au crezut.

În ce priveşte convingerea, Dacă sunt fericit, ceva rău urmează să se întâmple, am auzit-o de foarte multe ori în copilărie şi nu numai.

Mi se tot întâmplă să aud: „era prea frumos ca să dureze…”,”era prea frumos să fie adevărat”, „Atâta veselie pe capul lor… parcă nu mai fac a bine”, „nicio minune nu ţine mai mult de trei zile” – lucrurile bune n-au cum să dureze. Şi tot aşa.

Pe măsură ce tot auzi aceste cuvinte, ajungi să le dai atenţie şi apoi le spui şi tu automat. Fără să te gândeşti prea mult.

E ca atunci când auzi o melodie şi la început nu-ţi place. Dar, pentru că le place celor de la radio şi o difuzează în mod repetat, după un timp, deşi nu-ţi place, te surprinzi că o fredonezi.

La fel e şi cu aceste convingeri. Le auzi atât de des, că nici nu mai realizezi că sunt părerile altora şi te influenţează. Pur şi simplu crezi că aşa trebuie să fie.

Experienţele tale

 

Experienţele tale sunt filtrele prin care îţi întăreşti sau negi acea convingere.

Poate că ai auzit o părere din jur şi iniţial nu ai crezut-o la nivel conştient. Dar ea a intrat în subconştient şi acolo rulează. Din când în când mai observi şi ce li se întâmplă altora. Alteori ajungi să ai parte de astfel de experienţe în mod personal şi acele convingeri să se întărească. Bineînţeles, e posibil ca acele convingeri să şubrezească.

Şi aceste experienţe sunt ca nişte profeţii care se împlinesc tocmai pentru că asta crezi. Sau nu se împlinesc aşa pentru că refuzi să le dai crezare.

Alex Danvers a început să creadă cu adevărat că după un moment de fericire personală are parte de un coşmar după ce i s-a întâmplat ceva. Pe când era copil, dacă îşi neglija responsabilitatea de a avea grijă de sora ei, i se întâmpla ceva neplăcut. Şi asta a confirmat părerea pe care şi ea a auzit-o, Că dacă eşti fericit, automat urmează să se întâmple ceva rău.

 

Modul tău de gândire

 

Nu în ultimul rând, propriul mod de a gândi şi interpreta lucrurile şi evenimentele vieţii te face să ai propriile convingeri.

O experienţă identică poate avea asupra două persoane efecte diferite. Una poate să creadă că a fost cel mai mare coşmar, în timp ce alta poate gândi că a fost o binecuvântare. Pe una o poate motiva şi pe alta opri.

În funcţie de modul în care internalizează acea experienţă şi o trece prin filtrul personal, se formează apoi alte convingeri.

Şi acele convingeri te pot ţine legat în „lanţuri virtuale” sau te pot mobiliza ca să ieşi din mediu şi să-ţi depăşeşti circumstanţele.

Cum te eliberezi de convingeri care te ţin pe loc?

 

Dacă ai depistat una sau mai multe convingeri care te blochează şi vrei să le schimbi, am pentru tine o tehnică de eliberare pe care o poţi descărca gratuit.

Acesta este un cadou pentru tine. Şi apropo de cadouri…

Pe data de 6 februarie este ziua mea de naştere şi m-am gândit să-ţi mai ofer un cadou. De aceea între 1-10 februarie ai 30% reducere la cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Preţul cărţii este de 27 de lei (de la 38 de lei) la care se adaugă taxele poştale de 10,5 lei.

Poţi să trimiţi comanda pe email la adresa fanica_rarinca@yahoo.com

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

GHINIONISTUL BRIAN

„Era un şoricel cu numele Brian care ieşi din adăpostul lui, exact pe când Tata Urs muta ceasul cu cuc în dreptul uşii de la căsuţa din perete a lui Brian.

Auzind zgomotul produs de mutarea ceasului, şoricelul a ieşit afară şi le-a spus că-i închid căsuţa. Tata Urs s-a speriat şi a căzut. Ceasul cuc, pe care-l moştenise de la părinţii lui, s-a făcut bucăţi.

Şoricelul Brian începe să se scuze că este ghinionist şi din cauza lui s-a întâmplat nenorocirea, că oricine intră în contact cu el, are de suferit.

Goldie şi Ursuleţ nu-l cred că e ghinionist şi îl iau afară pe Brian să se împrietenească şi să se joace. Dar exact pe când se distrau mai bine, intervine ceva, Brian se loveşte de „un om care nici măcar nu e acolo”, se dezechilibrează şi cade peste cei doi prieteni.

Goldie şi Ursuleţ îl iau pe Brian şi pleacă cu el la Piticul Vrăjitor ca să-i facă o vrajă şi să scape de ghinion. Dar piticul ii spune că Brian ar putea să fie lovit de vraja sau blestemul ghinionului şi că nu ştie exact ce vrajă să folosească ca să-l ajute, să se elibereze. Brian se simte şi mai afectat când aude expresia „blestemul ghinionului”.

Toţi trei se întorc la căsuţa unde locuia Ursuleţ cu părinţii lui. Acolo, Mama Urs se sperie şi ea de Brian şi îşi scapă pe jos ochelarii.

Brian se simte trist, vinovat şi e dezamăgit că a produs atâtea dezastre în viaţa noilor lui prieteni, care l-au iubit, iar el le-a răsplătit cu rău. Se oferă să-i ducă ochelarii Mamei Urs şi atunci îşi pune ochii prin lentilă şi totul devine clar şi limpede.

Şoricelul Brian nu era atins de vraja ghinionului, ci avea mare nevoie de o pereche de ochelari. Motivul pentru care se împiedica, era acela că nu vedea clar lucrurile din preajma lui.”

Serialul animat Goldie şi Ursuleţ

Citește mai mult

CUM ITI DAI SEAMA CE CONVINGERI AI?

In articolul trecut ţi-am vorbit despre faptul că două sau mai multe persoane care au convingeri diferite pot ajunge la conflict.

Dacă nu ai citit încă articolul, îl poţi accesa la sfârşitul acestei pagini.

Probabil că ai mai auzit şi pe la alte seminarii sau pe alte persoane vorbind despre faptul că unele convingeri pe care le ai te ajută să ajungi unde îţi doreşti, în timp ce altele te limitează.

Într-un alt articol îţi spuneam că toate convingerile noastre s-au format cu o intenţie pozitivă în spate.

Să zicem că ai convingerea că „Lumea este rea.”

Probabil la momentul în care s-a format această convingere ai suferit din partea câtorva persoane din jur, şi ai generalizat că TOATĂ lumea este rea.

De ce?

Pentru că subconştientul tău a vrut să te protejeze ca pe viitor să fii mai prudent. Să te apere.

Cum reuşeşti să îţi dai seama ce convingeri ai?

Îţi faci o analiză a ceea ce crezi şi ce nu crezi.

Iei fiecare domeniu în parte şi te gândeşti despre el. Poţi să faci chiar o listă cu fiecare în parte.

Ce crezi despre bani? Ce crezi despre sănătate? Dar despre relaţii? Dar despre angajatori etc.?

Te ajută sau nu aceste convingeri?

În ce context s-a format acea părere sau convingere?

Care a fost intenţia pozitivă din spate?

Dacă nu te mai ajută, cum ai putea să o schimbi?

 

Convingerile pot fi regăsite în cuvintele pe care le rosteşti.

Fii atent şi la cuvintele pe care le foloseşti în mod frecvent. Sau roagă un prieten bun, care e interesat în creşterea ta personală, să te atenţioneze.

Foarte adesea, ceea ce crezi, iese instantaneu pe gura ta, fără să stai prea mult pe gânduri.

Hai să-ţi dau câteva exemple pe care eu le tot aud în jurul meu de ceva timp.

 

Convingeri despre câştig sau pierdere.

 

Cât am mai pierdut şi cât o să mai pierd! Dar nu contează, o să lupt până am dreptate! vorbea un bărbat cu şoferul în autobuz. Păi, dacă el se aşteaptă să piardă, cum poate dovedi că are dreptate?

Deja pierd bani. o altă persoană care se vede pierzând bani.

 

Convingeri despre diete şi siluetă:

 

Am reuşit să dau jos câteva kg, dar după ce încep munca iar o să fac bum.

Nu pot să slăbesc  – aşa sunt eu.

După o anumită vârstă, nu mai slăbeşti. Nu-ţi mai dă voie organismul.

Trebuie să mă înfometez ca să slăbesc.

Niciodată n-o să slăbesc!

Vai, ce s-a tras la faţă acum că a slăbit! Îi stătea mai bine pe când era grasă!

 

Convingeri despre relaţii:

 

Nu pot să-l conving pe X să facă cum vreau eu.

Întotdeauna am avut parte numai de relaţii proaste.

Soacra e o scorpie!

 

Atenţie la cuvinte precum mereu, întotdeauna, niciodată, toţi, toate.

Nu doar că exprimă nişte generalizări, dar şi nişte convingeri foarte puternice. 

 

Cum schimbi convingerile?

Pentru început, ce-ai zice să reformulezi acea afirmaţie în aşa fel încât să te ajute. Reformularea acestor convingeri se va face sub formă de afirmaţii şi să respecte următoarele aspecte:

  • să fie la persoana I – că doar e convingerea ta;
  • să fie la timpul prezent – Am putere de convingere; Mă iubesc aşa cum sunt;
  • să fie pozitive – formularea lor să te ajute;
  • să te ajute.

Fă-ţi o listă de viitoare noi convingeri şi citeşte-le zilnic. Sau scrie-le! În timp, ele vor deveni adevărate şi vor lucra pentru tine.

Spre exemplu, într-o zi eram în vizită la prietena mea Nicoleta. La un moment dat căuta ceva. Şi tot căuta şi în geantă şi pe birou şi peste tot. Când am întrebat-o ce face, a zis, îmi caut ochelarii. Şi nu-i găsea. După câteva minute de căutare a zis, trebuie să schimb cuvintele. Şi apoi a zis, îmi găsesc ochelarii. În mai puţin de un minut i-a găsit.

Încearcă şi tu!

Începe cu lucruri mărunte şi vezi ce se întâmplă.

Despre convingerile care îţi guvernează viaţa şi cum la poţi schimba îţi vorbesc şi la seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

Când are loc următorul seminar? Mâine, 17 Ianuarie la Galaţi. Intră aici pentru detalii şi înscrieri.

Iată link-urile pentru articolele unde am mai scris pe aceasta tema:

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă o faptă bună şi distribuie-l şi altora!

Cu drag,

Fănica Rarinca

 

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CUM SĂ ELIMINI CONFLICTELE SCHIMBÂND CONVINGERILE

„O convingere poate fi orice principiu călăuzitor, orice dicton, credinţă religiasă sau pasiune care poate da sens vieţii.”

„ Convingerile sunt nişte filtre organizatorice prestabilite pentru modul în care percepem ceea ce ne înconjoară.”

Anthony Robbins

In articolul pe care l-am scris pe 01 ianuarie, numit Ţi-ai stabilit obiectivele? îţi spuneam că luna aceasta o să-ţi scriu câte un articol pe săptămână, despre convingeri.

Astăzi îţi scriu despre convingerile care dau naştere la conflicte şi cum te poţi elibera de ele.

Săptămâna viitoare îţi voi scrie de modul în care îţi poţi da seama ce convingeri ai.

Pe data de 17 Ianuarie, susţin din nou seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

Peste două săptămâni o să-ţi dau o nouă perspectivă a ghinionului, a lipsei de pricepere.

Pe data de 28 Ianuarie voi face un workshop de şase ore la Galaţi, cu tehnici atât pentru eliberarea de rănile şi blocajele proprii, dar şi pentru a-ţi atinge potenţialul.

Iar în ultima săptămână a lunii, o să-ţi vorbesc de convingerile din subconştientul nostru şi cum se formează.

Aşa că, fii cu ochii pe email. Îţi pregătesc informaţii care să te ajute.

 

Convingerile noastre sunt nişte paradigme

 

Ce-ţi spune această poză? Ce vezi în ea?

Această poză şi următoarele două sunt preluate din cartea lui Stephen Covey Cele 7 trepte ale eficienţei. Poate că ai citit această carte şi s-ar putea să găseşti informaţia redundantă, pentru că nimeni nu poate înlocui stilul pe care-l are Stephen Covey. Dacă nu ai citit cartea, îţi recomand să o cauţi şi să o citeşti. Este extraordinară şi îţi poate schimba existenţa.

Revenind la poză.

Poate vezi o tânără sau o femeie în vârstă.

Autorul, spune că a lucrat cu grupe de oameni, în practică. La un grup le-a dat următoarea poză.

În timp ce celuilalt grup i-a dat această poză.

Le-a cerut să se uite la acea poză timp de 10 secunde, iar apoi, le-a arătat poza pe care ţi-am arătat-oprima dată. Reacţiile au fost surprinzătoare.

Îţi recomand să mergi şi să vezi din nou prima poză alb-negru (cea cu portretul).

Oamenii din sala de curs / seminar au început să se certe, spunând că ori este o domnişoară de vreo 25 de ani, ori este o femeie bătrână cu nasul coroiat.

Chiar şi după ce a afişat celelalte două poze, ca să vadă oamenii imaginea de ansamblu, tot au fost persoane care nu reuşeau să vadă şi cealaltă variantă.

Alţii, au reuşit să vadă ambele variante în acea poză, dar numai după un efort deosebit. Iar când s-au uitat a doua oară, au văzut din nou ceea ce au sesizat la început.

Ideea din acest test este să demonstreze că dacă o persoană îşi poate forma o convingere atât de puternică după ce a văzut o poză timp de 10 secunde, cât de puternice crezi că sunt convingerile pe care ţi le-ai făcut toată viaţa?

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi

 

Ai auzit vreodată replica asta?

Eu am auzit-o frecvent în filme. Iar filmele, au şi o sămânţă de adevăr. Poate că povestea este imaginară, dar conceptele psihologice sunt studiate cu atenţie.

 

Orice experienţă umană, orice ai spus, auzit, simţit, mirosit sau gustat vreodată este pus la păstrare în creierul tău.”

Anthony Robbins

 

De multe ori ne facem nişte convingeri pe baza experienţelor noastre, care oricum ar fi sunt subiective. Pentru că nimeni altcineva nu mai poate să simtă, să perceapă acea experienţă la el ca tine.

Tu ai un sistem unic de referinţă, şi internalizezi orice experienţă prin simţurile care sunt cel mai dezvoltate la tine.

Ca să-ţi dau un exemplu:

Doi fraţi primesc acelaşi tratament, acelaşi tip de educaţie, acelaşi gen de critici de la părinţi. Dar unul simte că părinţii lui nu l-au iubit, că au fost nişte părinţi groaznici şi ajunge să-i deteste. Celălalt simte că are cei mai grozavi părinţi din univers şi îi adoră.

Care dintre ei are dreptate?

Amândoi, desigur.

Pentru că fiecare a perceput fiecare experienţă prin canalele sale şi cu o anumită intensitate care au fost unice.

Indiferent ce se întâmplă, doi oameni nu pot simţi la fel o experienţă, chiar dacă e comună, chiar dacă e internalizată prin aceleaşi simţuri. Sigur există nişte factori foarte subtili care fac o diferenţiere.

În funcţie de acea experienţă care poate fi încadrată la plăcută sau dureroasă, fiecare persoană îşi va forma o convingere.

Unii consideră eşecul ca fiind o umilinţă, alţii ca pe o nouă şansă.

Cine are dreptate?

Amândoi, desigur.

 

Conflictele apar la confruntarea convingerilor

 

Oamenii aderă şi se grupează cu cei care au convingeri asemănătoare cu ale lor.

Atunci când se întâmplă să se întâlnească şi să discute despre subiecte cu convingeri diferite, apar conflicte.

Iată, câteva exemple.

Oamenii se ceartă când:

  • Au convingeri, simpatii şi priceperi politice diferite – e suficient să deschidem televizorul într-o campanie electorală şi să-i auzim cum se ceară. Dacă doi alegători obişnuiţi, oameni care nu au principii politice se întâlnesc şi discută despre cu cine votează s-ar putea să ajungă rapid la conflict, pentru că toate convingerile lor sunt diferite.
  • Au convingeri religioase Multe războaie pe Mapamond au pornit din cauza convingerilor religioase diferite. Dumnezeul meu e adevărat, al tău e fals. Credinţa mea e cea adevărată, credinţa ta e de doi bani.
  • Vorbesc despre echipa de fotbal favorită.

 

Şi fiecare dintre ei are dreptate, din propriul lor punct de vedere.

Motivul pentru care se ceartă este că îşi imaginează că adevărul lor este absolut. Convingerea lor este cea mai bună.

Şi atunci, caută să-l convingă cu forţa pe celălalt de convingerea sa. Să-i impună celuilalt să creadă ce crede el.

Ori acesta este cel mai puţin eficient mod de a-l convinge pe cineva.

Ba aş putea să spun că în loc să-l convingă că el are dreptate, mai tare îl stârneşte să-şi apere propria convingere.

E un conflict în care nimeni nu ascultă ce are de spus celălalt. Sau, dacă ascultă, o face doar pentru a-i da altă replică, a-i da peste nas celuilalt.

Din punct de vedere emoţional, cel agresiv este furios şi încearcă să-i bage minţile în cap celuilalt, iar cel agresat se simte umilit, călcat în picioare, că ce crede el este lipsit de valoare etc.

La sfârşitul conflictului, amândoi au o senzaţie de neîmplinire. Chiar dacă unul a cedat, celălalt poate se simte victorios, dar tot nu este pe deplin satisfăcut, sau fericit.

Cel „înfrânt” are şi el un gust amar şi se ceartă. „Trebuia să-i mai spun eu şi de aia şi de cealaltă.”

Dacă niciunul nu a cedat, s-ar putea să rămână resentimente la adresa celeilalte persoane.

Dacă se întâmplă să se cunoască, sau să fie persoane apropiate, ajung chiar să se urască şi să nu-şi mai vorbească.

Pentru că nu pot trece peste modul în care s-a desfăşurat conflictul şi peste modul în care s-au simţit.

Pentru că foarte mulţi, trec la jigniri şi atacuri la persoană, atunci când nu-l poate convinge.

Sunt foarte multe persoane care confundă o convingere sau un comportament cu persoana însăşi şi atunci când sunt nemulţumiţi de rezultat, trec la atacul persoanei.

„Crezurile noastre, indiferent dacă sunt adevărate sau false, ne structurează într-un mod care configurează însăşi anatomia şi fiziologia sistemului nostru nervos. Creierul, consolidează în permanenţă ceea ce noi credem că este adevărat, indiferent dacă este adevărat sau nu. în esenţă, noi ne trăim viaţa condiţionaţi de o realitate programată care ne poate abate de la drumul nostru şi ne poate duce acolo unde nu ne dorim să fim. În felul acesta pot apărea sentimente de neajutorare, victimizare, depresie şi chiar disperare.”

 Dr. Robert Anthony

 

Cum putem să liniştim conflictele

 

Evită să faci atacuri la persoană

 

Faptul că altcineva are o părere diferită de a ta, nu înseamnă că este prost, tâmpit, idiot sau cum îl mai consideri. Pur şi simplu, acceptă că alţii au păreri diferite de ale tale.

Priveşte lucrurile din mai multe puncte de vedere

 

În momentul în care eşti o persoană deschisă şi înţelegi că nu stăpâneşti adevărul absolut, eşti dispus să asculţi şi ce are celălalt de spus.

 Caută să nu-i mai controlezi pe alţii

 

Multe conflicte se nasc nu doar din opoziţie de păreri cât mai ales din dorinţa unuia dintre participanţii la dispută de a domina dialogul, dea avea dreptate tot timpul.

Dorinţa ta de a-i controla pe alţii şi a-i face să spună ca tine, spune multe despre tine, despre (ne)încrederea în tine însuţi.

Şi-apoi există o vorbă care spune: „vrei să ai dreptate sau să ai bani” pentru că nu le poţi avea pe amândouă.

Sau, poate  putem adapta zicerea la vrei să ai dreptate sau prieteni?

 

Dacă ai fi în locul celuilalt, cum ai proceda?

 

De multe ori, conflictele se nasc din critică excesivă din partea unor sceptici foarte binevoitori care ştiu foarte bine doar cum trebuie acţionat sau gândit.

În multe filme am auzit expresia: Dacă ai fi în locul meu, cum ai proceda? Dacă ai fi în locul meu ce ai crede?

Această întrebare ajută interlocutorul să se vadă pe sine în situaţia respectivă şi cum ar proceda el, nu cum ar trebui să procedeze. Şi evident, detensionează atmosfera şi conversaţia.

 

Schimbă poziţia / locul

 

Uneori, doar schimbând locul în care stai te ajută să vezi sau să auzi sau chiar să simţi lucrurile în mod diferit decât cum le vedeai înainte.

  • Şi, pentru că sunt pasionată de filme, iată, o comedie din care poţi învăţa cum poţi să-ţi schimbi părerea, convingerea şi, de ce nu comportamentul. Filmul pe care ţi-l recomand se numeşte Vinerea Trăsnită (denumirea originala Freaky Friday).

Convingerile pe care le ai te pot bloca sau te pot ajuta în viaţă, te pot face nefericit sau fericit.

Tu alegi!

Dacă vrei să afli şi alte metode prin care să-ţi poţi schimba convingerile şi să devii mai fericit, îţi recomand şi seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! din 17 ianuarie la Galaţi.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă o faptă bună şi share-uieşte şi pentru prietenii tăi.

Mulţumesc!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

EXPERIENŢELE PERSONALE SUNT CA NIŞTE LENTILE DIVERS COLORATE

„Ce te face să fii altfel decât toți ceilalți oameni de pe această planetă? O sursă extrem de importantă a unicității este experiența proprie. Tot ceea ce ai făcut vreodată nu este înregistrat doar în memoria conștientă, ci și în sistemul nervos. Tot ceea ce ai văzut vreodată, ai auzit, ai atins, ai gustat sau ai mirosit intră în imensul depozit care este creierul nostru. Aceste amintiri conștiente și inconștiente se numesc corelații. Pe acestea ne bizuim când facem judecăți de valoare, între care cele mai importante sunt cele referitoare la cine suntem și de ce suntem în stare.”

Anthony Robbins

Noi privim diferitele evenimente din viaţa noastră în funcţie de experienţele anterioare pe care le-am avut, vis-a-vis de întâmplări asemănătoare.

De foarte multe ori, fiecare experiență are atașată o încărcătură emoțională, care dă putere sau restricționează persoana de a mai trăi situații asemănătoare.

Aşa încât dacă o experienţă a fost încununată de succes, o vom mai repeta, dar dacă a avut un efect traumatizant asupra noastră s-a putea să avem reticenţe în a o mai repeta sau a mai accepta vreun alt eveniment care ar putea să aibă aceleaşi consecinţe.
Din acest punct de vedere, consider că gândim, simţim şi acţionăm diferit unii faţă de alţii.
De exemplu, discutam cândva mai multi profesori în legătură cu permiterea elevilor în timpul orelor de curs să iasă din sala de clasă spre a merge la toaletă. Eu am afirmat, foarte vehement, că nu le dau voie să iasă din clasă, că pentru asta au pauza. Plus că, aşa spune şi regulamentul şcolar, iar un alt coleg a afirmat la fel de vehement că el le permite şi a adus următorul argument: „Dacă nu ieşi tu, s-ar putea să faci pe tine şi să ieşim noi, aşa că mai bine du-te!”. S-ar părea că acest profesor, a paţit-o odată, că un elev, (probabil din cauza fricii sau poate a unei boli personale, sau poate din ambele cauze) s-a scapat pe el în clasă şi au fost nevoiţi să iasă toţi din sală.
Eu, la rândul meu am argumentat la fel de vehement, că pe când eram în primii ani de învăţământ şi locuiam într-un cămin de elevi, am mers într-o dimineaţă la toaleta în timpul orelor de curs ale celor din cămin, şi din cabina alăturată am auzit doi elevi care aveau contact sexual. M-am îngrozit de ceea ce se poate întampla în timpul orelor de curs şi că noi profesorii avem o mare responsabilitate. Apoi în altă zi, în timp ce eram la cursuri, unei eleve i s-a aprins telefonul în bancă, s-a uitat la el apoi şi-a cerut voie la toaleta. De atunci nu mai permit nimănui, nici măcar celor de la clasele mici să meargă la toaletă in timpul orelor de curs. La urma urmei, disciplinarea lor trebuie să înceapă de la clasele mici şi să ştie că trebuie să respecte nişte reguli. Evident, mai fac şi excepţii. Dacă văd că elevul prezintă simptome că i-ar fi rău… îl las să meargă.
Două persoane, două perspective diferite asupra aceluiaşi aspect.

Experienţa respectivă a produs o emoţie diferită la persoane diferite care duce la deosebiri în gândire, simţire şi acţuni ulterioare. E ca şi când am vedea aceeaşi experienţă cu lentile colorate diferit.
Acest lucru mă face să mă gândesc la filmul „Comoară Naţională” în care personajele principale: Nicolas Cage, Justin Bartha şi Diane Kruger ajung să fie implicate în furtul Declaraţiei de Independenţă a SUA, pe spatele căreia căutau indicii preţioase despre o comoară de mari proporţii. Printre indicii, găsesc o pereche de ochelari cu trei rânduri de lentile: galbene, albastre şi verzi. La inceput s-au uitat pe spatele Declaraţiei de Independenţă doar prin lentilele galbene ale ochelarilor şi au văzut un anumit lucru, Apoi, accidental s-au uitat prin două rânduri de lentile şi au văzut altceva pe spatele Declaraţiei de Independenţă, iar când s-au uitat prin toate cele trei rânduri de lentile au văzut imaginea completă, de ansamblu, care ascundea harta comorii.

Revenind la experienţele noastre strict personale legate de un anumit eveniment, parcă am privi acel eveniment prin lentile diferit colorate şi evident că vedem lucrurile din perspectivă proprie, practic vedem altceva decât cel care le vede printr-o lentilă de altă culoare decât lentila noastră. Dar putem oare să combinam şi noi lentilele şi să vedem lucrurile şi din perspectiva celuilalt? Absolut!

Chiar îmi amintesc că o prietena îmi povestea despre o experienţă din cabinetul psihoterapeutei ei, în care psiholoaga a pus-o să povestească o întâmplare din punctul ei de vedere, apoi a trimis-o în alt colţ al încăperii, iar de acolo să privească şi să asculte tot ce spusese ea mai devreme, dar nu ca o persoană care trăieşte efectiv întâmplarea, ci, ca o persoană care ascultă povestea şi ce parere îşi face despre întâmplare, despre povestitoare, despre limbajul trupului, tonalitatea vocii povestitoarei şi dacă e corect cum a reacţionat. A mutat-o în cele patru colţuri ale cabinetului cerându-i ca în povestea respectivă să joace rolul altui personaj şi să vadă lucrurile din punctul de vedere al lor, al noilor personaje, şi nu al ei propriu. Evident că a realizat că sunt patru aspecte total diferite pentru aceeaşi întâmplare pe care o trăise ea.
Am incercat si eu o experienţă asemanatoare citind un Manual de NLP, astfel încât la o întâmplare trăita şi simtită din punctul meu de vedere să fiu nevoită să ies din pielea personajului meu şi să mă văd prin ochii altor persoane cu care am discutat sau a unor persoane total neutre care ar fi văzut şi analizat discuţia noastră.
A incerca sa vezi lucrurile nu doar din punctul propriu de vedere ci şi al celorlalţi se numeste empatie şi e ca şi când am căuta să schimbăm culoarea lentilelor prin care privim sau să le combinăm între ele. Rezultatul este total diferit, decât atunci când ne uităm printr-o singură lentilă de o anumită culoare şi credem că noi avem toată dreptatea din lume, că adevărul e doar de partea noastră.
De altfel e cunoscut, că într-o dispută, e aproape imposibil ca unul să fie perfect nevinovat şi celălalt totalmente vinovat, că adevărul e pe undeva pe la mijloc sau aproape de mijloc, de aceea într-un proces de judecată sunt ascultate mai multe persoane, pentru că fiecare vede, aude şi simte adevărul din propriul unghi, iar acel unghi poate fi ascuţit, drept sau obtuz la fel şi interpretarea a ceea ce crede fiecare că vede, aude sau simte.
Ce vreau să iţi sugerez, e că atunci cand te contrazici cu cineva, când te cerţi, când te simţi nedreptăţit/ă, încearcă să schimbi lentilele şi culoarea lor când priveşti la acel eveniment şi să vezi lucrurile şi din punctul lor de vedere. S-ar putea să fii uimit/ă de ceea ce vei descoperi.
La fel şi in situaţiile în care tu propui ceva altcuiva. Acel ceva poate suna foarte bine şi interesant şi entuziasmant pentru tine, dar pentru persoana din faţa ta să arate foarte sinistru şi să-i amintească de o altă experienţă negativă pe care a trăit-o cu mult timp în urmă şi atunci să fie reticent/ă în a accepta ce-i propui tu. Nu o lua la modul personal. Persoana cu care discuţi nu te refuză că are ceva cu tine ci pentru că retrăieşte întâmplarea aceea nefastă. Sau se poate întâmpla ca o persoană să fie molipsită de entuziasmul tău şi să accepte, sau poate nu a avut niciun fel de experienţă anterioară şi vrea să se mai gândească.
Nu uita că fiecare vede lucrurile din propriul punct de vedere, prin propriile lor lentile şi chiar dacă empatizează cu tine s-ar putea să nu vadă lucrurile doar prin lentila ta, ci printr-o combinaţie de culori ale lentilelor tale şi lentila proprie.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, îl poţi împărtăşi cu alte persoane cunoscute, dând like sau share. Fie că ţi-a plăcut sau nu, îmi poţi lăsa şi un comentariu mai jos.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber