IEȘI DIN LAC ȘI DAI ÎN PUȚ? IATĂ SOLUȚIA!

Ti se întâmplă tot felul de lucruri, care mai de care, mai dureroase?

Scapi de una și aproape imediat dai de altă situație care te stresează?

Ai tot felul de probleme de sănătate, încît te-ai săturat de câți bani dai pe medicamente și totuși simți că după ce te vindeci de o boală, te îmbolnăvești din nou de altceva?

Întâlnești tot felul de persoane necinstite sau nemernice care își bat joc de tine și asta te scoate din sărite? Simți că abia aștepți să pui punct acelei relații și s-o iei de la capăt ca să constați apoi, că întâlnești exact același gen de oameni?

Ai practicat tot felul de tehnici de eliberare și nu te-au ajutat să scapi de problemele pe care le ai, ba chiar simți că acestea revin, iar și iar sub alte forme?

Atunci, dă-mi voie să-ți spun că ești dependent de nefericire. Și dacă vrei să fii fericit, ai nevoie să te vindeci de această dependență.

 

Cum să te vindeci de dependența de nefericire?

 

Poftim? Cum adică dependență de nefericire? Cine ar vrea să fie atât de nefericit toată viața, încât să devină dependent de așa ceva?

Probabil te gândești că depedența este doar față de droguri.

E foarte posibil să te gândești cu dezgust la toți cei care au ajuns să le consume și să nu se mai poată opri. Nevoia față de acele substanțe a ajuns să-i controleze.

Îmi imaginez, că de multe ori te întrebi: Cum e posibil să continue cineva să consume acele substanțe? Nu realizează cât de rău îi face?

 

Ba da. Chiar e conștient de acest aspect, și totuși, nu se poate opri. Sau se plânge că nu are suficientă voință. Numai că voința este insuficientă.

 

Inainte de a-și da seama cât de mult rău îi face drogul pe care-l consumă, există o nevoie, de a scăpa de o tensiune, de o durere și de a simți plăcerea. Acea durere este atât de greu de suportat, încât recurge la cel mai la îndemână lucru pe care-l are, la care a mai apelat și în trecut și a dat roade (cel puțin pe moment).

De fapt, acest aspect stă la baza tuturor alegerilor pe care le facem zi de zi, clipă de clipă.

Dorim să eliminăm durerea și să simțim plăcerea.

Astfel că, dependentul de droguri, știe că, în primă fază când consumă drogul, acesta îi produce o plăcere intensă și îl face fericit. Abia după aceea vine durerea, pe care încearcă să o elimine, din nou, cu ceea ce știe, cu ceea ce s-a obișnuit, mai exact, cu drogul repsectiv.

 

Dacă încearcă să se lase, folosindu-se doar de voință, s-ar putea să (nu) reușească. Depinde ce e mai mare, nevoia de drog sau dorința de a se lăsa.

Dacă dorința de a se lăsa nu este puternică, atunci câștigă nevoia de a-și induce plăcerea, sau de a scăpa de durere, folosind drogul respectiv.

Ca să facem o comparație, e ca și cum, a-i încerca să te lași dintr-o dată de consumul de cafea, folosindu-te doar de voință.

Ai încercat vreodată?

Eu da.

Știi care au fost consecințele? Nu știu cum te-ai simțit tu, dar eu aveam o durere teribilă de cap în zona frunții, aveam o senzație cumplită de oboseală, ochii îmi erau grei, somnoroși și stăteam cu gândul doar la cafea. Ce zici, cât de puternică a fost voința mea? Cred că am rezistat o zi sau două, dar apoi am apelat din nou la drogul care mă făcea să mă simt mai bine.

 

(Ce-i drept, din ianuarie anul acesta, am renunțat la cafea, dar nu m-am mai folosit de voință pentru asta. Am folosit o tehnică NLP ca să schimb situația direct în subconștient și să-i spun minții mele subconștiente că este în regulă dacă nu mai beau cafea. Tehnica mi-a luat cinci minute și n-a mai fost nevoie să mă lupt cu voința și nevoia de a consuma cafeaua sau cu durerea de cap.)

 

Ce legătură are dependența de droguri cu dependența de nefericire?

 

În urmă cu ceva timp, citeam într-o carte scrisă de Anthony Robbins, următorul fragment:

 

„Imaginează-ți că, într-o zi, un om a ieșit să se scalde în râu și dintr-o dată, vede un alt om că e pe punctul de a se îneca. Sare în apă și îl salvează. Ajunge înapoi la mal, dar nu apucă să răsufle bine, că observă alt om în primejdie de a se îneca. Sare din nou, înoată până la acea persoană și o salvează. Din nou ajunge la mal și constată că în apa râului este alt om în primejdie. Situația se repetă toată ziua. Ce e mai indicat să facă? Să-i salveze pe fiecare în parte sau să meargă mai în amonte, să analizeze cine aruncă oamenii în apă ca să-l oprească ?”

 

Este o poveste metaforică și te ajută să înțelegi multe lucruri.

Fiecare situție din viața ta care nu-ți place, este ca un om care se îneacă și tu alergi să-l salvezi. Numai că de fiecare dată, acea situație apare sub forma unei probleme, a unei urgențe și tu alergi în întâmpinarea ei și te gândești că după ce scapi de asta… o să fii fericit! Apoi, ești dezamăgit. Ce e mai bine să faci? Să încerci să salvezi fiecare situație în parte, să ajungi epuizat, frustrat că indiferent cât muncești și te zbați, nu ajungi nicăieri? Sau e mai bine să cauți sursa, cauza care duce la apariția repetată de probleme în viața ta?

 

Tehnicile astea nu funcționează!

 

In urmă cu ceva timp, o doamnă, îmi spunea la seminar că tehnicile astea nu o ajută. Le face de ceva timp și nu simte niciun rezultat.

Au fost situații, chiar în viața mea, în care simțeam că lucram tehnicile în gol. Aveam impresia că funcționează doar pe moment, exact ca drogurile, pentru ca apoi, să apară altă situație, care să-mi provoace aceeași emoție.

Și nu înțelegeam unde greșesc.

Dar, de curând, citind o carte scrisă de Louise Hay, autoarea vorbea de nevoia de: vinovăție, îngrijorare, de a fi trist, de a fi deprimat, de a fi nefericit etc.

 

Pentru fiecare situație care se repetă ca un tipar, indiferent cât lucrăm, cu tehnicile asupra emoției specifice  în parte, există o nevoie profundă pentru acea emoție.

Gândește-te la copilăria ta, legat de situația pe care vrei să o rezolvi și care se tot repetă în viața ta. Imaginează-te copil de 3 – 5ani, sau poate adolescent.

Cum era copilul din tine, la acea vreme?

Era trist? Era fericit?

Era certat, criticat?

Era ridiculizat, marginalizat, izolat, lovit, lipsit de atenție, lipsit de iubire, neimportant?

Sau primea tot ce-l făcea fericit?

Copilul acela din interiorul tău, e prezent și acum, acolo. Trăiește în tine.

Dacă la acea vreme, copilul a fost criticat, s-a învățat, s-a deprins atât de mult să fie certat, încât, ajuns adult, se ceartă singur. Așa se formează nevoia, dependența de autocritică.

Dacă acel copil a fost lovit, și nu a vindecat această rană, simte nevoia să fie lovit și când este adult.

De aici apare nefericirea legată de modul în care este tratat.

Mintea subconștientă, s-a obișnuit atât de mult cu acest tratament, încât, chiar dacă nu-i place, continuă să creeze toate acele gânduri, cuvinte și acțiuni, care atrag acel tratatment cu care a fost obișnuită. Este zona ei de confort. Tot ce se află în afară, o sperie, chiar dacă tânjește după viața aceea nouă, lipsită de probleme.

Știi că există vorba: „Rău cu rău, dar mai rău fără de rău!”?

Până nu găsești un înlocuitor confortabil pentru răul cu care s-a obișnuit mintea subconștientă, ea se va întoarce la ceea ce știe, la ceea ce-i este confortabil, nu pentru că-i place, ci pentru că se teme că pierde ceva și apoi, va fi și mai rău.

Aceasta este dependența de nefericire care se manifestă înconștient, indiferent că ție nu-ți place și îți provoacă durere și, conștient, vrei să scapi de ea. Sau, poți s-o numești cum îți place. Poate fi nevoia de a te învinui, de a te îngrijora, de a te certa cu cineva, de a fi umilit, de a nu primi ceea ce-ți dorești, de a fi gelos etc. Sau poate fi doar un atașament emoțional față de acea problemă care se tot repetă în viața ta. Cred că ai prins ideea.

 

Cum te vindeci de ceva ce continuă să te lovească încontinuu, indiferent cât de des faci tehnici de eliberare pentru emoția respectivă?

 

Primul pas spre vindecare este conștientizarea. Până nu devii conșient, până nu ești dispus să accepți că ai o nevoie emoțională ca acel gen de situații să se repete în viața ta, nu te poți elibera, fiindcă nu ești dispus să faci nici munca de schimbare.

 

Pasul numărul 2, este să începi să lucrezi cu tehnicile de eliberare direct asupra nevoii de a fi nefericit (îngrijorat, vinovat etc.). Dacă până acum ai încercat să elimini emoția și nu ai avut prea mare succes, îți sugerez să folosești tehnica EFT pentru a te elibera de nevoia de…

Pe punctul karată, tapotezi și spui: Chiar dacă am această nevoie de a fi nefericit / vinovat / violent etc…. aleg să mă deschid, să învăț, să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt.

Restul tehnicii o găsești la 4 tehnici de eliberare zilnică, pe care o poți accesa gratuit la finalul articolului de aici.

 

Lucrează această tehnică până când simți că acea nevoie / dependență față de emoția respectivă a dispărut.

 

Dacă nu ești mulțumit de varianta gratuită, în cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! am inclus special o tehnică NLP pentru eliberarea de dependențe. Eu am folosit-o pentru a mă elibera de dependența de dulciuri și cafea.

 

Dacă ți-a fost util acest material, fă un bine și pentru cei din jurul tău și distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CUM REACȚIONEAZĂ CEILALȚI LA VĂICĂRELEILE TALE?

„Oamenii se văicăresc ca să atragă atenția, pentru că ceea ce vor cu adevărat este să-i scuture cineva, să le spună să tacă din gură, să termine cu văicăreala și să facă ceva cu viața lor.”

Larry Winget

 

O carte extraordinară legată de acest subiect este Termină cu văicăreala și fă ceva cu viața ta! Scrisă de Larry Winget. Autorul, îți dă un șut, metaforic vorbind și te ajută să conștientizezi că tot ceea ce ți se întâmplă este responsabilitatea ta. Ori ai creat acea problemă, ori ai atras-o.

Cunoști persoane pe care dacă le întrebi: Ce faci? încep să-ți înșire toate lucrurile negative care nu funcționează bine în viața ei? Sau chiar din viața cunoscuților lor?

Eu da.

Probabil că la început au obținut simpatie de la cei din jur.  Sau toată lumea din jur i-a acordat atenție și persoanei i-a plăcut.

În caz că nu știai, atenția acordată este unul din cele cinci moduri prin care o persoană se simte iubită. Dacă vrei să știi mai multe despre limbajele iubirii, te invit să cauți și să citești cartea Cele cinci limbaje ale iubiriii de Gary Chapman.

Prin urmare ce s-a întâmplat?

O persoană care se văicărește, a povestit odată un necaz, a obținut audiență. Lumea a ascultat-o, a compătimit-o și i-au oferit ceva sfaturi.

Dar s-a mai întâmplat ceva. Acest mod de a fi tratată de cei din jur i-a produs plăcere creierului.

Și creierul nostru face absolut orice ca să ne scape de durere și să ne producă plăcere. Chiar dacă, pentru asta înseamnă să ne aducă tot mai multe probleme.

Probabil că te întrebi: Cum adică, creierului îi place ca eu să sufăr, să am necazuri?

Ei bine, da, cel puțin la nivel subconștient. Dacă asta înseamnă să ai audiență, care îți oferă ceva încredere, compătimire și iubire, da.

Probabil că nu mă crezi.

Dar cu siguranță, spun cercetările și cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit că în orice situație dureroasă există și o parte plăcută, care oferă satisfacție. Iar acea parte „benefică” îi face pe oameni să rămână cramponați în situații neplăcute.

Spre exemplu, ai observat că cei care se plâng, indiferent ce sfaturi le-ai da, nu le aplică?

De ce?

Pentru că nu au nevoie de sfaturi, ei au nevoie de atenție, au nevoie să fie ascultați. Acesta este limbajul lor de iubire.

Dacă ai observat, persoanele care au astfel de obicieiuri de a se plânge de ceva, la un moment dat, acel ceva se schimbă. De ce? Pentru că au nevoie de lucruri noi cu care să capteze atenția publicului. Au nevoie de varietate.

Și probabil că îți spui că bat câmpii. Eu nu vreau în mod clar să mi se întâmple astfel de lucruri negative.

Sigur că nu vrei. Nu la modul conștient. Dar subconștientul tău ce zice? Plus, că tocmai faptul că te concentrezi pe ce NU vrei le atragi exact pe acelea.

Adesea, cei care se tot plâng, de tot ce le oferă viață sunt în diferite faze de negare și se consideră victime. Ei nu cred că au vreo responsabilitate legat de ce li se întâmplă.

Iar dacă ai parte de tot felul de lucruri negative, înseamnă că subconștientului tău îi place. Și acolo e nevoie să schimbi ceva.

Uite, hai să-ți dau o mână de ajutor.

Poate dacă ai obiceiul să te plângi de una de alta, la un moment dat, ai observat niște reacții de la cei din jur.

Ce crezi că simt cei care îți aud lamentările zi de zi?

 

Se enervează

 

Una dintre reacțiile posibile ale celor din jur este aceea de a se enerva.

De ce să se enerveze?

Pentru că:

  • au și ei problemele lor de care vor să uite și nu vor să le audă pe ale tale;
  • pentru că de câte ori vorbești de provocările tale, își amintesc  de ale lor;
  • pentru că ți-au dat tot felul de sfaturi ca să rezolvi situațiile și nu ai ținut cont de ele;
  • pentru că modul tău de a gândi îi scoate din sărite.

 

 

Se amuză

 

„A te văicări a devenit modul de distracție favorit pe lumea asta.”

Larry Winget

O altă reacție posibilă este de a se amuza (în secret).

În timp ce ascultă poveștile tale (adesea personale), în mintea oamenilor se derulează gândul. Doamne, mare Ți-e grădina! Eu în locul acestei persoane aș tăcea și nu mi-aș face viața personală un spectacol public.

Trebuie să înțelegi că de fiecare dată când vorbești despre provocările din viața ta, te expui judecății celorlați.

De curând, am urmat cursul de Ho’oponopono pentru care am obținut certificare. La un moment dat, o participantă a întrebat:

Dacă am o problemă este ok să vorbesc celor din jur despre ea? Răspunsul trainerului a fost:

Nu. Dacă ai o problemă, oricum ceilalți o vor citi pe fața ta, căci Universul le-o va face cunoscută. Și apoi, este problema ta pe care trebuie să o rezolvi personal.

Prin urmare, dacă ai o problemă, sau o provocare ține-o pentru tine și fii atent la semnalele din jur. Cei din jur îți vor da răspunsuri, chiar dacă nu le ceri.

 

Se plictisesc

 

O altă variantă de reacție a celor care te ascultă este să se plictisească.

În mintea lor se derulează gândul:

Iar a început asta să se plângă! Nimic n-o mulțumește.

 

Sunt indiferenți

 

Dacă ești nefericit, nu ai succes, ești sătul de toate sau falit, te rog ceva: ține-le pe toate pentru tine. Noi ceilalți nu vrem sau nu avem nevoie să auzim toate astea, așa că nu te simți obligat să ni le împărtășești!”

Larry Winget

 

Nu în ultimul rând, s-ar putea ca alte persoane să te trateze cu indiferență.

Persoana asta are atât de multe motive să se plângă, că chiar dacă va primi luna de pe cer, tot nu va fi mulțumită!

Mă deranjează și prin urmare aleg să nu ascult toată negativitatea care vine de la …

De câte ori o aud pe … că se plânge mă apucă durerea de cap, așa că aleg să o ignor și să n-o mai ascult.

 

Și trebuie să recunosc că am fost o astfel de persoană.

Aveam tot timpul probleme. Și exact așa mă exprimam: Problema e că…, chiar dacă nu era o problemă propriu-zisă, tot ce spuneam era transformat într-una.

Dar, pe măsură ce am început să citesc, și să aplic niște modalități diferite de gândire și de exprimare, am început să realizez că fiecare om care trăiește are probleme. Și după ce se termină una, în scurt timp apare alta care necesită rezolvare.

Practic nu scapi niciodată de ele.

Pentru fiecare problemă pe care o gestionezi, va apărea de fiecare dată, alta.”

Dr. Robert Anthony

 

Numai că, toate aceste probleme neplăcute pe termen scurt, pe termen lung devin oportunități. Pentru că te ajută să înțelegi lucrurile diferit, te ajută să-ți dezvolți abilități noi, iar pe termen lung, ceea ce părea a fi o problemă, de fapt a fost o binecuvântare.

Așa că, de ce să aștepți să treacă nu știu câți ani, ca să vezi că acea problemă a devenit o binecuvântare, când poți să faci asta chiar acum.

Ia problema, întoarce-o și pe partea cealaltă și întreabă-te:

Ce este extraordinar la această situație?

Care ar fi varianta și mai urâtă care mi s-ar putea întâmpla? – în momentul în care te gândești că putea fi chiar mai rău, de zece ori mai urât, deja e cu mult mai bună acea situație și începi să spui: Mulțumesc, Doamne, că n-a fost mai rău!

Problemele reprezintă manifestarea nevoii noastre de a schimba ceva, de obicei pe noi înșine.”

Dr. Robert Anthony

 

Nu în ultimul rând, eu am învățat, de peste 20 de luni de când practic zilnic EFT și de un an de când folosesc această tehnică în mod intensiv (de câteva ori pe zi) că pot să reduc orice problemă

la stadiul de provocare trecătoare. Adică, ori de câte ori am o situație care pare să mă depășească folosesc EFT.

Asta înseamnă că nu mai am nevoie de ajutor? Nu. Cu siguranță am nevoie de ajutor pentru că eu dizolv emoția care este în jurul acelei provocări. Tehnicile mă ajută să trec mai ușor peste acestea, nu le elimină din viața mea. Dar poate am nevoie de o abordare diferită a situației. Și atunci cer sfaturi și îndrumări de la cineva care a fost deja pe unde sunt eu.

Dacă și tu ai provocări și ai obiceiul să te văicărești și te-ai cam săturat de asta, atunci te invit la un seminar gratuit ELIBEREAZĂ-TE DE RĂNILE TRECUTULUI ȘI REDESCOPERĂ FERICIREA! Unde, când este următorul seminar? Accesează linkul și vezi detaliile necesare.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă un sha






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

MUIEREA-I DE VINA CA BEAU!

Prin luna august eram la ţară. La un moment dat a fost atins un subiect delicat. Că un bărbat care bea dă vina pe soţie că ea e vinovată că are acest obicei.

Iniţial am fost de acord.

Există o parte de adevăr aici. Şi o să-ţi spun imediat care.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Omul are o minte conştientă, raţională şi o minte subconştientă care ţine de obiceiuri şi de imaginile stocate acolo, asociate cu emoţii.

În funcţie de obiceiurile pe care le are o persoană, va lua decizii şi va acţiona pe pilot automat aşa cum îi dictează subconştientul.

În schimb mintea conştientă, raţională, s-ar putea să-i facă „morală” celui care abuzează de băutură.

Vinovăţia e copleşitoare

De curând eram într-un magazin şi am auzit o conversaţie între vânzătoare şi o clientă.

Vânzătoarea: -Ce faci? Cum te simţi?

Clienta: -Nu prea bine. Aseară am cumpărat o pungă mare de seminţe şi am mâncat-o toată. Iniţial am vrut să mai las şi pentru mâine, dar…ce să faci, dacă capu-i prost!

Vinovăţia funcţionează la fel, indiferent ce substanţă este folosită pentru abuz.

O persoană care bea alcool se va simţi vinovată că iar şi-a dat în petec.

O persoană grasă se va simţi vinovată că nu se poate stăpâni de la mâncare sau dulciuri.

Ce e foarte interesant este că această vinovăţie are nevoie să fie hrănită.

Cu cât o persoană se va simţi vinovată, cu atât s-ar putea să mai facă exact acelaşi lucru, aceeaşi acţiune care i-a generat vinovăţia.

Mesajul vinovăţiei ar trebui să fie clar: Nu mai fă acea acţiune care te face să te simţi vinovat.

Cu toate astea, vinovăţia repetată poate fi atât de copleşitoare încât are nevoie să fie întreţinută cu o nouă porţie de… orice te face să te simţi vinovat.

DE CE?

Pentru că, foarte probabil, atunci când a apărut acest obicei, s-a născut ca o formă de a produce plăcere. Şi atunci, ori de câte ori creierul simte o durere, apelează la aceeaşi substanţă, acelaşi drog, sau acţiune care i-a produs plăcere.

Dar pentru că este depăşită o anumită limită şi acea substanţă sau acel drog ajunge să-i facă rău, persoana începe să se simtă vinovată.

Acea vinovăţie începe să producă o anumită presiune dureroasă în corp. Iar ca să n-o mai simtă, creierul oferă din nou aceeaşi soluţie şi ajunge să consume aceeaşi substanţă din nou şi din nou ca să-i amorţească acea stare de durerea dată de vinovăţie.

Dacă vrei, e ca un cerc vicios.

diagrama-cercului-vicios-al-vinovatiei

Si probabil că îţi spui, bine, bine! Toată lumea mai bea, dar nici să te îmbeţi ca porcul!

O persoană care bea, mănâncă sau consumă orice fel de drog pe fond emoţional negativ (vinovăţie şi nu numai) va consuma mai mult decât are nevoie. Şi nu ţine cont de faptul că cei din jur s-ar putea să fie deranjaţi.

Ei bine, tocmai faptul că s-a exagerat consumul a făcut să se nască vinovăţia. Iar vinovăţia aceasta întreţine o stare de consum ca să amorţească simţurile.

 

Consiliile de voci

Da, este vorba de mai multe consilii de voci (cel puţin două) pe care persoana care bea, le aude.

Primul consiliu de voci este cel din propria minte care produce vinovăţie.

Măi, dar idiot eşti! Un pahar – două nu ţi-a fost de ajuns, nu? Trebuie să bei ca porcul!

Se poate să nu-ţi dai tu în petec?

Se poate să nu te faci tu puţin de râs?

Dacă nu-i cap… vai de picioare!

Mai rău îţi trebuie! Să te înveţi minte!

Al doilea, şi următoarele consilii de voci sunt reprezentate de vocile celor dragi care acuză sau care o fac pe „lupul moralist”.

Augusto Cury în cartea lui, Eliberează-te din temniţa emoţională sfătuieşte pe cei dragi să ofere înţelegere celor care suferă de consumul de droguri.

De ce?

Păi dacă propria vinovăţie îl poate face pe un bolnav, dependent să continue să consume acel drog, oare ce crezi, ce efect va avea asupra lui acele acuzaţii?

Va continua să bea şi să facă chiar mai rău. Cu cât o persoană bolnavă de consumul repetat de alcool este certată de ceilalţi, cu atât sunt mai dese excesele.

Mai mult decât atât. O persoană certată de ceilalţi îşi va masca starea proprie de vinovăţie prin manifestări de furie şi chiar de violenţă.

Aşa încât consiliul de voci externe, venit din partea celor dragi, mai mult rău fac, chiar dacă intenţia acestora era bună, de a-l face conştient, pe cel ce bea.

Prin urmare, dacă consiliul extern de voci este oferit de soţie, soţul va continua şi să bea şi să facă scandal. Şi chiar s-o bată.

Este furios pe sine pentru că se simte vinovat. Şi pentru că nu s-a putut stăpâni. Şi pentru că nu ştie cum să se pedepsească pe sine (altfel decât să mai bea o porţie), îşi va pedepsi soţia, sau pe oricine altcineva care îi va spune că nu a procedat bine.

Va deveni violent asupra oricui îi va face morală.

Pur şi simplu pentru că presiunea făcută de cele două consilii de voci este mult prea dureroasă şi trebuie amortizată.

Dar …

E foarte uşor să găseşti vinovaţi în exterior.

E foarte simplu să dau vina pe alţii pentru tot ce ţi se întâmplă ţie, sau pentru obiceiurile nesănătoase pe care le ai.

Pentru că nu ţine totul doar de ce se întâmplă în exterior, ci şi de modul în care reacţionezi.

Sau acţionezi. De modul în care-ţi gestionezi emoţiile.

E timpul să-ţi asumi responsabilitatea acţiunilor tale

Eram la un seminar şi trainerul, Lorand Soares Szasz, ne cere să facem exerciţiul cu găsirea vinovaţilor, în care arătăm cu degetul pe cel pe care-l considerăm vinovat.

Atunci când faci pe alţii vinovaţi, de regulă ai degetul arătător orientat spre ei, degetul mare e orientat în sus, pentru că în subconştientul tău îl faci şi pe Dumnezeu vinova,t de ce ţi se întâmplă ţie. Dar celelalte trei degete (mijlociu, inelar şi mic) sunt orientate spre tine.

poza-20160612

Asta înseamnă că deşi la nivel conştient dai vina pe alţii, subconştient ştii că nici alţii, nici Dumnezeu nu sunt responsabili pentru viaţa ta.

TU EŞTI.

De aceea ai trei degete orientate spre tine.

Şi în mod subconştient ştii că tot ce ţi se întâmplă e responsabilitatea ta, nu a altora, nu a soţiei şi în niciun caz a lui Dumnezeu (pe care probabil îl acuzi că ţi-a dat o asemenea soţie).

Puterea voinţei

Când Dumnezeu a creat omul l-a înzestrat cu un dar divin, VOINŢA. Niciun animal nu are voinţă.

Şi aşa cum spune psalmistul David, Cu arma bunei-voiri am fost încununaţi (Psalmul 5, 12)

Dumnezeu l-a înzestrat pe om să se ridice deasupra circumstanţelor şi să-şi creeze viaţa aşa cum şi-o doreşte.

Şi tu poate te gândeşti că Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus!

Greşit!

Dumnezeu nu scrie dinainte viaţa nimănui. Fiecare îşi scrie viaţa în funcţie de deciziile pe care le face, de obiceiurile pe care le are, de acţiunile din fiecare clipă.

 

„Omul este sclavul obiceiurilor sale.”

Anthony Robbins

Un obicei este o acţiune care prin repetiţie a intrat în subconştient, pe pilot automat.

Aşa cum este spălatul pe dinţi.

Şi da, există studii care arată că subconştientul ştie exact ce alegere va face, cu 7 secunde mai devreme, ce decizie se va lua – în funcţie de obiceiul atât de puternic înrădăcinat. Acum un an am văzut un video pe You tube pe acest subiect.

Deci dacă te simţi vinovat că bei, mintea ta subconştientă ştie că vei bea şi următorul pahar cu 7 secunde înainte să iei decizia să duci din nou paharul la gură.

Cu toate astea îmi amintesc că atunci când am văzut acel video cu studiul respectiv, s-a pus problema că în anumite situaţii, mintea conştientă a luat alte decizii decât mintea subconştientă.

Asta înseamnă că este în puterea noastră să ne schimbăm obiceiurile şi viaţa, după cum ne place şi putem să schimbăm acele obiceiuri care ne distrug.

Dacă obiceiul care te distruge e legat de băutură, există şanse să-l schimbi, să-l abandonezi.

Şi nu are legătură nici cu soţia, nici cu alte persoane.

Are legătură cu deciziile pe care le iei în mod conştient ca să schimbi acele obiceiuri distructive.

Principiul 90/10

Îţi aminteşti de acest principiu? Am mai scris despre el.

Doar 10% din ce ţi se întâmplă, vine din exterior. Restul de 90% este determinat de:

  • Reacţiile tale
  • Obiceiurile tale
  • Acţiunile tale
  • Deciziile tale
  • Emoţiile tale şi gândurile tale (da şi ele sunt responsabile – ajută Legea Atracţiei Universale)
  • Filmele din mintea ta

Prin urmare, da, soţia ta are o parte de responsabilitate că te bate la cap şi o face pe lupul moralist.

Dar dacă ai obiceiul să bei peste măsură, să mănânci prea mult, să consumi alte droguri, indiferent de natura lor, aminteşte-ţi că este responsabilitatea ta să fii în control şi te poţi schimba.

Şi nu e nevoie să schimbi decât un obicei.

Pentru că un obicei va avea impact asupra altor arii din viaţa ta.

Tehnici de vindecare

Bineînţeles, partea frumoasă este că oricât de bolnav ai fi şi oricât de mult ţi-ar plăcea să bei, există tehnici de lucru prin care poţi să îţi dai seama când a apărut acest obicei şi din ce cauză.

Şi te poţi elibera de nevoia de a bea. Evident, dacă îţi doreşti. Pentru că eliberarea de orice fel de dependenţă ţine tot de dorinţa şi responsabilitatea ta.

Sunt tehnici EFT, NLP şi chiar Matrix Reimprinting. Eu am lucrat asupra mea cu toate aceste tehnici şi m-am eliberat de nevoia de a consuma dulciuri şi orice formă de alcool. Din luna noiembrie am înlocuit nevoia de a consuma dulciuri cu un consum regulat de fructe, iar nevoia de alcool, am înlocuit-o cu mişcare fizică.

In cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! am scris mai pe larg despre acest subiect, un subcapitol întreg, al evadărilor în plăcere şi cum te poţi vindeca şi tu (dacă e cazul şi dacă doreşti).

Iar în Anexa 5 a cărţii ai un exerciţiu NLP prin care te poţi elibera de puterea dependenţei de orice natură. Găseşti aici un scurt fragment din carte pe această temă.

În plus, la comandarea cărţii în această perioadă de lansare, ai un preţ special şi un bonus format din 5 tehnici pentru diferite alte nevoi.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă un bine şi distribuie-l şi altora care găsesc vinovaţi doar în exterior pentru toate obiceiurile lor nesănătoase.

Cu drag,

Fanica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber