Câte Puțin Despre Mine

Prin vara anului 2008 eram o profesoară super-stresată și lipsită de bani.

Locuiam în Căminul Liceului Pedagogic și aveam o chirie derizorie, totuși mie îmi era greu să o achit. Era luna iulie, eu abia primisem salariul pentru toată vara și deja eram aproape pe zero, pentru că i-am cheltuit fără măsură.

Pe atunci nu aveam prea multe cunoștințe nici despre bani, nici despre alte blocaje sau despre cum să obții rezultate.

Obișnuiam să mă împrumut de la un salariu la altul pentru că niciodată nu-mi ajungeau.

Se duceau pe foarte multe mărunțișuri și nu aveam niciun control. Când venea vara și luam banii pe concediu, îmi cumpăram haine, poșete și pantofi asortați, cărți și multe altele pe care nu le mai țin minte.

La fel am procedat și în acea vară. M-am oprit abia când am realizat că mai aveam mult prea puțini bani și cu siguranță nu-mi ajungeau până la salariul din luna octombrie.

Voiam să-mi caut seva de lucru pentru perioada verii.

Partea proastă era că nu prea știam ce să caut.

Am luat ziarele și am început să mă uit după oferte de lucru, dar nu era aproape nimic care să mi se potrivească.

La urma urmei, nu știam decât să fiu profesor. Asta învățasem în facultate, pentru asta mă pregătisem și nu aveam idee ce aș fi putut să încerc să fac.

Dar știam că dacă nu-mi găseam rapid ceva de lucru, rămâneam fără bani și nu mai aveam cu ce trăi până în octombrie.

Îmi era ciudă pe mine. Unii oameni aveau și familie și copii pe care să-i întrețină dintr-un singur salariu, iar când venea vacanța de vară cu banii de concediu plecau la mare sau într-o călătorie.

Eu trebuia să-mi caut de lucru pentru că mai aveam mult prea puțini bani pentru a supraviețui. Mă simțeam groaznic.

Aveam un tipar de datornică. Mereu rămâneam în urmă cu plățile la abonamentul de telefonie, la plata chiriei și mă certam cu contabila de la cămin pentru plata cu întârziere, pentru care îmi percepea și penalități și mă mai și făcea cu ou și cu oțet. Simțeam că e mai bine să se crape pământul și să mă înghită decât să fiu nevoită să ascult toată cicăleala ei. Dar nu aveam de ales, decât să o ascult cu capul plecat sau să găsesc scuze.

Adesea mă împrumutam de la colege și mă simțeam de parcă eram o cerșetoare, că trebuia să mă umilesc, să le spun de fiecare dată de ce nu-mi ajung banii, ce fac cu ei și să-i asigur că-i vor primi înapoi la următorul salariu.

Dintre toate ofertele din ziar am ales să fiu agent de publicitate. Știam ce însemna asta. Mai încercasem cu un an în urmă, doar așa, fugitiv, fără niciun rezultat. Mi-am zis să încerc din nou.

Problema era că trebuia să merg pe teren, de la un magazin la altul de la o firmă la alta, să vorbesc cu patronii și să-i conving să-și facă reclamă prin acea publicație, Pagini Galbene.

Puteau să facă reclame doar cu o înscriere minimă de 6 euro, sau cu casete alb-negru și chiar color. Cea color și cu cele mai mari dimensiuni, postată pe pagina cu cele mai mari vizualizări, cu cea mai bună poziționare costa 125 de euro.

Am primit o zonă și am început să mă deplasez să cer să vorbesc cu patronul, cu administratorul magazinului, al firmei respective. De multe ori nu erau acolo, era doar vânzătoare și fie îi spuneam ei și ea vorbea la telefon cu patronul, fie reveneam la o altă oră.

De cele mai multe ori răspunsul era nu. Nici nu îndrăzneam să promovez caseta de 125 de euro. Promovam doar valoarea minimă de 6 euro și îmi tremura vocea de fiecare dată.

Am primit multe răspunsuri de nu.

Era iulie, era cald, iar eu transpirată ca un purceluș, adesea flămândă mergeam pe stradă, de la o firmă la alta în speranța că cineva va face o înscriere.

Erau zile când nu reușeam să fac nicio înscriere. Am primit foarte multe răspunsuri de Nu.

Dar, îmi dădusem cuvântul că merg pe teren să-mi fac treaba, așa că n-am luat-o în mod personal.

Însă, mă simțeam frustrată. Foamea îmi dădea târcoale. Aveam zile când reușeam să mănânc doi-trei covrigi, sau seara îmi făceam o salată de roșii și cam atât. Au fost zile în care făceam foamea în adevăratul înțeles al cuvântului.

Apoi, după vreo două săptămâni de refuzuri consistente, s-a întâmplat o minune.

Am ajuns la o clinică de medici stomatologi și în primul cabinet în care am intrat, doctorul a fost atât de entuziasmat încât a încheiat imediat un contract și mi-a dat banii.

Apoi, doctorul Harnagea a mers cu mine de la un cabinet la altul și m-a recomandat și peste trei sferturi dintre medicii stomatologi au încheiat un contract de promovare de 6 euro. Eram super-încântată de ce am reușit.

Îmi amintesc că mergeam spre casă și am început să spun în gând o rugăciune de recunoștință, însă fiecare cuvânt al rugăciunii vibra în inima mea.

După ce am terminat doctorul Harnagea, mi-a zis să merg și pe la celelalte clinici stomatologice din oraș, să le spun că el m-a trimis la ei și le recomandă să-și facă înscrierea în această publicație. Era un plan foarte bun, dar aveam o altă problemă.

Ca să pot aborda stomatologii din celelalte clinici stomatologice, trebuia să intru în teritoriul de acțiune al altui coleg care făcea teren.

Am mers la firma de publicitate, am dus contractele și banii încasați și am vorbit cu șeful. El mi-a zis că nu era nicio problemă, puteam să-i abordez, pe medici, chiar dacă erau pe teritoriul altor colegi.

Așa că am mers la toate clinicile stomatologice și medicale din oraș și am încheiat multe contracte de publicitate de 6 euro.

În luna august, când a venit ziua de plată, am încasat mai bine de jumătate din contravaloarea salariului meu, obținut din contracte de publicitate. Apoi, am primit încredere că pot și am promovat și casetele alb-negru și color, iar o doamnă de la o tipografie a acceptat contractul pentru caseta de 125 de euro.

Așa că am primit bani și în luna septembrie din acele contracte de publicitate.

După ce a început anul școlar n-am mai fost capabilă să mă ocup de acea activitate. Responsabilitățile de consilier educativ din școală îmi solicitau foarte mult din timpul și efortul personal.

După un an, m-am întâlnit cu un coleg și m-a întrebat. Ce le-ai făcut la medicii aceia de s-au înscris atât de mulți la tine? Nu știam să răspund.

Abia peste câțiva ani am înțeles ce s-a întâmplat cu adevărat.

După doi ani am făcut cunoștință cu cărțile, Cd-urile și seminarele de dezvoltare personală.

Unul dintre principiile pe care le-am învățat a fost că perseverența poate să-ți aducă rezultare care nu se întrevăd la primul Nu pe care-l primești, nici la al doilea, nici la al treilea. Nimeni nu poate să-ți spună exact cât va dura până reușești. Nimeni nu poate să-ți spună câte răspunsuri de Nu trebuie să primești până să ai rezultate, pentru că situația este diferită de la o persoană la alta.

Însă cu cât crește rezistența ta în fața NU-urilor, cu atât sunt mai mari șansele ca următorul DA să contrabalanseze toate Nu-urile.

Este Puterea Perseverenței.

Acest exercițiu de perseverență stă la baza a cine sunt astăzi.

Ce am realizat în timp practicând perseverența?

  • Am citit peste 150 de cărți de dezvoltare personală
  • Am deschis un blog de dezvoltare personală unde am postat peste 200 de articole
  • Am scris trei cărți, dintre care, ultima, un roman în patru volume
  • Mi-am depășit multe blocaje, lucrând cu perseverență tehnicile EFT și NLP.
  • Am devenit mai disciplinată,
  • Am publicat o carte pe Amazon
  • Am învățat să-mi gestionez banii și să fac chiar economii, încât lună de lună să fiu pe plus cu banii și nu mai este nevoie să mă împrumut pe la prieteni pentru că nu-mi ajung banii.

 

Ce poți să obții Tu dacă ești perseverent?

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Despre Fănica Rarinca

Numele meu e Fănica Rarinca.

Ca origine, sunt de la ţară, dintr-o localitate din judeţul Galaţi. Am făcut Facultatea de Geografie la Iaşi şi un an de master la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, tot Facultatea de Geografie. De 20 de ani sunt profesor de geografie în Galaţi şi deşi îmi place meseria de profesor, am decis că nu e suficientă pentru mine ca vreau să mai fac şi altceva pe lângă această meserie.

Povestea mea de viață începe în vara anului 2010.

A fost anul în care îmi doream să fac un credit pentru a-mi cumpăra un apartament, cu rată pe 30 de ani. Numai că eram permanent în urmă cu banii. Niciodată nu-mi ajungea salariul de la o lună la alta. Când venea vara și primeam tot salariul pe toată vara, mergeam și-mi cumpăram haine și cărți și după mai puțin de o lună mă trezeam că rămâneam fără bani.

Astfel, pe timp de vară, îmi mai căutam ceva de făcut pentru a câștiga niște bani în plus, să pot supraviețui până în luna octombrie când venea următorul salariu.

Nu aveam cunoștințe despre cum să economisești, nu știam nimic despre bani sau despre alte lucruri. Toată cultura mea se rezuma la ceea ce citisem în romanele d aventuri și în materia pentru facultate. Iar aceea nu m-a învățat despre cum să-mi gestionez diferite aspecte ale vieții.

Perfecționare continuă

De când mă ştiu mi-a plăcut să mă perfecţionez şi să devin tot mai bună în tot ce fac. Tocmai de aceea am ales numele acestui blog autodidact, pentru că asta este principala mea calitate.

Mi-a plăcut întotdeauna să citesc şi să scriu. Se spune că la momentul în care mi s-a luat din moţ am ales pixul. Cărţile preferate ale copilăriei şi adolescenţei mele au fost cele din Colecţia Jules Verne. Romanele citite mi-au deschis pasiunea pentru geografie, pentru călătorii şi aventură, dar m-au ajutat şi să mă exprim mai bine, mi-au dezvoltat vocabularul. Primul personaj din cărţile lui Jules Verne care a devenit idolul meu a fost Phileas Fog. Mi-am dorit să devin punctuală ca el până la secundă. Aş putea să spun că în mare parte am reuşit.

Da, sunt profesor și asta este extraordinar. Îmi dă posibilitatea să modelez tinerele vieți, să le ajut (în limita timpului posibil – de o oră pe săptămână) să-și redefinească tiparele, obiceiurile, modul de gândire. Dar, evident nu este suficient. Să fii profesor, cu o materie atât de stufoasă, nu este ușor. Ai momente în care simți mai mult că faci slalom printre diferite borne, perioade de pus note, decât că faci educație și cu atât mai puțin că-i înveți ceva folositor pentru viață.

Primul pas

Astfel, în vara anului 2010, îmi doream să-mi găsesc ceva de lucru, să câștig suma care să acopere creditul pentru casă.

Într-o seară mi-a sunat telefonul și o doamnă m-a invitat la un semnar, să aflu despre o posibilitate să câștig niște bani în plus. Am spus DA imediat și a doua zi m-am înființat la Teatrul Muzical unde se susținea seminarul.

Era un seminar Network 21, în care se promova afacerea Amway. Nu auzisem despre nici una. Am decis să încerc, cu atât mai mult cu cât există și un sistem de educație, prin care poți învăța ce să faci, chiar dacă nu ai experiență. Acela a fost momentul în care am aflat despre dezvoltare personală. M-am îndrăgostit de cărțile și materialele prin care puteam învăța și altceva, să-mi gestionez viața.

Toate cărțile și seminarele la care am participat, toate Cd-urile pe care le-am ascultat au făcut o schimbare în mintea mea și în viața mea.

 

Prima carte

După primul an de dezvoltare personală, în urma unui coșmar de noapte am scris o carte. Inițial s-a numit Povestea Patronului Guru și a angajatei lui Ciocârlia. A fost pentru prima dată când am avut curajul să public o carte, cu numele meu pe copertă. Am avut și alte tentative, dar m-am oprit, chiar înainte de a trimite tot ce am lucrat la editură. Perfecționismul costă. Ajungi să nu mai finalizezi nimic, pentru că indiferent ce faci nu este suficient de bun, cu atât mai mult, nu este perfect și te temi de ce vor comenta cei din jur.

Dar, în 2011, la un an după ce am descoperit programul de dezvoltare personală am avut curajul să duc această carte la editură. După ce prima ediție s-a terminat, am făcut ceva adăugiri, am mai modificat-o, i-am schimbat titlul și s-a numit simplu, Guru și Ciocârlia. Pentru a o publica pe Amazon (în anul 2020), am fost nevoită să-i schimb titlul din nou, pentru a nu intra în conflict cu cei ce dețineau mărci înregistrate pentru numele de Guru sau Lark (Ciocârlia). O găsești în prezent pe Amazon cu un nou titlu, Patronel and Soriela. Astfel, până la epuizarea stocului de carte în limba română cu titlul Guru și Ciocârlia, am decis să o ofer cadou la orice achițizie de carte de pe fanautodidact.ro

 

Am continuat cu participarea la seminare și arătarea planului de marketing, deși îmi era foarte greu din punct de vedere emoțional. Fiecare Nu pe care îl primeam, fiecare comentariu contra îl priveam ca pe un atac la propria persoană. Și totuși, îmi doream să cresc.

Linia de îndrumare m-a sfătuit să apelez la un specialist că aveam traume emoțonale și din acest motiv nu creșteam.

Am ascultat-o și pe lângă programul de pregătire și munca de arătat planul, am mers la un psiholog, care îmi dădea niște sarcini de lucru, pe lângă sfaturile din consultație.

În urma acelei terapii, mi-am deschis inima, am acceptat să iubesc, să mă las iubită. L-am cunoscut pe cel care a devenit soțul meu.

De 6 ani m-am căsătorit şi am devinit mămică. Copilul meu s-a născut la o lună distanță după acest blog. Pentru că-mi era dificil să mă mișc cu produsele să mai arăt planul de marketing, am decis că pot să fac o schimbare în viața oamenilor, oferindu-le informațiile pe care eu le-am acumulat în acești ani.

Nașterea blogului fanautodidact

 

Am ales titlul blogului fanautodidact, care poate fi o combinație dintre calitatea de fan cât și plăcerea de a fi autodidact. Adică, îmi place să mă perfecționez continuu, să cresc, să devin mai bună pe zi ce trece.

De aceea, dacă privești logo-ul atașat la blog, vei vedea că imaginea formează un om, dar și două cărți deschise în fața unui om. De asemenea, poate arăta și ca un avion care zboară. Pentru că asta îmi doresc atât pentru mine, cât și pentru tine, cel care mă urmărești. Îmi doresc să te ajut să crești, să zbori și să-ți atingi potențialul, să-ți împlinești visurile. În acest fel mi le împlinesc și eu pe ale mele.

În timp ce băiatul meu era bebeluș și abia mergea de-a bușilea, am participat la un curs intitluat Persuasion EliteDe aici, am plecat cu foarte multe informații despre cum să convingi oamenii, dar și cu prieteni. Nicoleta Nistor (terapeut, coach și autor de carte) este una dintre persoanele cu care am legat o prietenie aparte și care m-a ajutat să schimb multe emoții și traume din trecut.

11139435_10206552378672217_4761258630220219181_n

 

Eliberarea de răni din trecut

La sfarsitul lunii aprilie 2015 am participat la un seminar gratuit si apoi un workshop conduse de Florin Pasat, de la Atrage abundenta in viata ta. Aici am invatat si exersat tehnici de eliberare emotionala si de atunci lucrez la eliberarea emotiilor negative pe care le am inca din copilarie.

Pana in prezent m-am eliberat de autoinvinuire, teama de succes, teama de a fi judecata de altii, de furie, de frica de oameni (nu mă mai tem să abordez persoane care au un nivel mai mare decât mine) etc. Cu ajutorul tehnicilor deprinse EFT și NLP, învățate din cărți, am putut să îmi schimb multe convingeri care mă limitau, am schimbat percepțiile, emoțiile mele și odată cu ele, am reacționat diferit.

Lucrez in continuare la alte emotii si sunt capabila sa te ajut să te eliberezi de tot ce te doare. În acest timp am citit peste 150 de cărți, multe dintre ele de educație emoțională, dar și din alte domenii ale dezvoltării personale.

 

A Doua Carte Publicată, Seminare și Workshopuri Proprii

Pe data de 6 februarie 2016 am sustinut primul meu seminar, care poartă titlul cărții pe care am scris-o,”Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!” După acesta au urmat și altele

Iată câteva poze de la acest seminar.

Consider că, de vreme ce eu mi-am rezolvat o bună parte din rănile emoționale din trecut, îi pot ajuta și pe alții dornici să depășească momente grele din viața lor.

Te pot ajuta să te eliberezi de frică, de furie, de vinovatie, pentru a-ți dubla increderea în sine și a începe să te iubești, pentru a schimba obiceiurile auto-distructive, pentru a avea relații mai bune cu tine și cu ceilalți oameni.

Știu că ești în căutare de soluții pentru viața ta. Așa ca te rog, îmi poți trimite un email personal cu ce te frământă și pe cât posibil o să scriu un articol, pe acea temă.

În 2016 și 2017 am avut trei apariții TV. Le poți urmări la următoarele adrese.

În ianuarie 2017 am devenit practician certificat Ho’oponopono.

Autor de roman de educație emoțională

 

Tot în anul 2017, în urma unui alt coșmar s-a născut o ideea pentru altă carte la care am scris în decurs de 3 ani. Este un roman în serie (patru volume), deocamdată doar primul volum a fost publicat. Este intitulat Mica Stea Portocalie și este un roman fantasy, de aventuri și educație emoțională, pentru adolescenți și adulți.

Aici poți să citești o recenzie despre Mica Stea Portocalie.

Aici poți să citești un interviu pe care l-am dat Website-ului Promoautori.

 

Autor pe Amazon

În anul 2020 am urmat un curs în limba engleză de publicare a cărților pe Amazon, curs care mi-a permis să-mi public una dintre cărți pe Amazon.

Fii cel mai bun care poti tu sa fii!

 

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber