Ce Pui În Mintea Ta, Nimeni Nu-ți Poate Fura

 

In urmă cu zece ani îmi făceam planuri să-mi cumpăr un apartament cu credit. M-am uitat pe internet la prețurile de pe piața imobiliară de atunci. Mi-am făcut un calcul și voiam să fac un credit pe vreo 30 de ani. Numai că, pentru a putea face față ratelor, căutam ceva suplimentar de lucru.

La acea vreme abia îmi ajungea salariul. Așa că singura modalitate prin care să achit rata, era să câștig niște bani în plus. Dar nu știam de unde. Nu mă pricepeam la nimic altceva decât la meseria de profesor.

Într-o seară, era trecut de ora 10, mi-a sunat telefonul și s-a prezentat o doamnă pe care am întâlnit-o ocazional la o activitate cu elevii. Mi-a propus să merg la un seminar să aflu o posibilitate de a câștiga niște bani în plus.

Am zis da, imediat, fără să pun niciun fel de întrebare. Mi-a zis unde să ne întâlnim. Seminarul avea loc la Teatrul Muzical din Galați.

M-am dus. Acel seminar a făcut o schimbare în viața mea. Printre altele, m-am îndrăgostit de procesul de dezvoltare personală.

Probabil te întrebi dacă am făcut banii pentru rată. Am făcut bani, dar n-am mai făcut credit.

Credite bune sau credite rele

 

Mergând la acest seminar și la altele care au urmat, am abandonat ideea de a face credit pentru casă. Am înțeles că cel care face credit ca să-și cumpere bunuri, își vinde libertatea. Își face credit, dar după aceea are arsuri pe stomac. În mintea lui rulează niște filme de groază. Se vede că este dat afară de la serviciu și nu mai are cu ce plăti ratele. Apoi banca vine și îi casa sau bunul respectiv. Cel ce face credit pentru bunuri, devine sclav la bancă.

Printre altele, la seminare am auzit frecvent expresia că singurul lucru pentru care merită să te împrumuți este pentru dezvoltarea personală. Pentru că, CE PUI ÎN MINTEA TA, NIMENI NU-ȚI POATE FURA.

De atunci investesc constant în mintea mea. Am mers la câteva zeci de seminare, am citit peste 150 de cărți de dezvoltare personală, am ascultat zeci de CD-uri și de programe de educație a minții și câteva cursuri. Și merită.

Beneficii

 

Ca urmare a programului de dezvoltare personală am fost capabilă în acești zece ani care au urmat, să:

  • Să-mi deschid inima spre iubire și să accept să fiu iubită. Astfel l-am cunoscut pe soțul meu, m-am măritat și am un copil. Până la el nici măcar nu voiam să-mi fac un prieten. Dacă cineva îmi solicita să se întâlnească cu mine, îl refuzam foarte brutal. Obișnuiam să răspund că dacă nu vreau să mă mărit niciodată în viața mea, pentru ce să dau speranțe deșarte inimii să se îndrăgostească?
  • Mi-am deschis acest blog. Citești aceste mesaje ca urmare a deciziei de a investi în mintea mea în tot acest timp;
  • Am învățat să economisesc bani pentru visurile mele, multe dintre ele au legătură cu publicarea de cărți;
  • Am publicat trei cărți, și urmează alte trei volume la romanul Mica Stea Portocalie.
  • Am publicat pe Amazon prima mea carte și în prezent mă pregătesc să scriu alta, care să fie în altă nișă, mai scurtă, să mă coste traducerea mai puțin și să îmi aducă rezultate diferite.
  • Nu în ultimul rând, am început să mă transform. În loc de persoana super-stresată care eram, am ajuns să învăț să mă detașez și să înțeleg mai bine oamenii. Da, încă mai am de lucru la mine, însă cu ajutorul tehnicilor EFT, NLP și a altora pe care le practic, am început să las în urmă trecutul, rănile și să schimb și rezultatele.

Adică n-am făcut credite în viața mea?

O, ba da! Și aveam impresia că nu mai scap de datorii pentru că de fiecare dată apărea o nouă ofertă, foarte tentantă și mă simțeam ispitită să cumpăr în rate, cu gândul că achit, dar nu reușeam să achit decât suma minimă, și aveam dobândă de peste 100 de lei.

A durat ceva timp până le-am achitat. Am fost nevoită chiar să fac un CAR ca să închid creditul la bancă, apoi m-am străduit să închid și CAR-ul. Însă a fost diferit. CAR-ul are rată mult mai mică și am achitat mult mai rapid decât era nevoie. E foarte adevărat că m-a ajutat și soțul cu bani trimiși din Italia. PENTRU CĂ NE-AM PROPUS. ȘI PENTRU CĂ PROCESUL DE DEZVOLTARE PERSONALĂ M-A AJUTAT. Sunt câțiva ani, de când am reușit să achit toate creditele, toate descoperirile de cont și de atunci, am început să economisesc.

Investiții care merită

De ce ți-am spus aceste lucruri?

În primul rând, ca să te ajut să înțelegi acest aspect. În această lună au fost foarte multe oferte și magazinele au fost super-aglomerate. Luna decembrie este alta de vârf cu oferte peste oferte. Dacă îți cumperi un televizor (sau orice alt bun), pentru că este la reducere, după ce ai ieșit cu el din magazin și-a redus valoarea la jumătate. Dacă ești nemulțumit și vrei să-l vinzi, iei cu mult mai puțin decât ai dat pe el.

Dar poate fi chiar mai rău. Poate să îți dea cineva o spargere și să rămâi fără televizor. Iar dacă l-ai luat pe credit, rămâi doar cu creditul. Și nu te poți bucura de el. Pentru că în afară de cartea și filmul Hoțul de cărții, în realitate n-am auzit de asemenea hoți.

Depinde doar de tine dacă accepți sau nu acest adevăr.

În schimb, dacă alegi să cumperi o carte și să o citești, fie că este sau nu la reducere, în timp valoarea ei devine mult mai mare, pentru că TOT CE PUI ÎN MINTEA TA NIMENI NU-ȚI POATE FURA.

Black Friday

 

In al doilea rând, îți spun astea, ca să-ți reamintesc că Vineri am lansat Black Friday la cărțile mele. Chiar și cărțile fantasy pe care le-am scris au elemente de dezvoltare personală care să te ajute, să evoluezi. Povestea este fantastică, inventată de mintea mea. Dar informațiile de educație emoțională și tehnicile sunt preluate din toate cărțile din care am învățat în acești zece ani. Iar aventura se împletește cu învățăturile, încât nici nu o să simți că înveți.

Să le cumperi și să le citești, înseamnă să investești în mintea ta. E cea mai bună investiție pe care o poți face de Black Friday. Una care să te ajute să evoluezi, să iei decizii bazate pe analiză detaliată, nu pe impulsuri de moment.

Poate te întrebi în ce am investit eu.

Am mai cumpărat câteva cursuri de la Stefan James, același autor de la care am învățat cum să-mi public cărțile pe Amazon. Acum am cumpărat cursurile, cu acces pe viață de: Mastering Book Marketing, Mastering Life Accelerator și Write a Book in 24 Hours și de la Kiwi Agency, am cumpărat programul Maratonul de Marketing, pe care mi-am propus să-l urmăresc în vacanța de Crăciun.

De ce? Pentru că vreau să cresc și mai mult și să ofer și mai multă valoare în jurul meu, mai ales ție. Doar ajutându-te pe tine, pot să cresc cu adevărat.

Încă odată îți reamintesc că oferta de 40% reducere de Black Friday de pe fanautodidact expiră la miezul nopții, apoi prețurile revin la valoarea lor întreagă.

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Prin Sudoarea Frunții Îți Vei Câștiga Pâinea

 

De multe ori când mă întâlnesc cu cineva, avem următorul dialog:

Eu: Ce faci?

R: Uite, mă chinui să fac…

Eu: Păi, de ce te chinui? Te chinui așa, singur? Nu crezi că ești puțin masochist? (Persoana face ochii mari de surpriză. Rămâne interzisă pentru că nu se așteaptă la răspunsul meu. Apoi, explic.) Pe vremea războaielor, prin Evul Mediu erau torționari care chinuiau oamenii. Acum nu mai sunt. Nu ne mai torturează nimeni. De ce trebuie să TE CHINUI tu însuți?

R: Ei… vorba vine că mă chinui, e așa un fel de a spune… vreau să spun că fac…

Eu: Și nu e mai simplu să spui că faci X activitate, decât să adaugi că „te chinui”?

 

Convingeri care te trag înapoi.

 

Nu știu dacă te poți regăsi în ceea ce scriu. Adică, oamenii au tendința să se chinuie singuri, doar pentru că majoritatea din jur o face. Deoarece ceilalți consideră că sună mai bine să afirme că se chinuie decât că reușesc să facă ceva.

Care crezi că este rezultatul în ceea ce fac zilnic? Se chinuie. Ceea ce au spus în trecut îi afectează în prezent.

Dacă vrei să știi cum erau gândurile tale ieri, vezi cum se simte corpul tău azi.”

                                                                                                              Proverb indian

Deși acest citat se referă la starea de sănătate, este legat și de modul în care gândește omul. Rezultatele gândurilor și sentimentelor pe care le-ai avut în trecut le simți în prezent.

De ce spun toate astea?

După ce am făcut cursul de publicare pe Amazon, am gândit că trebuie să învăț să fac și ceva marketing. Și învăț.

Zilele trecute, am avut niște provocări. Nu reușeam să fac niște setări în pagina de Facebook Ads Manager. Și aveam o senzație că mă izbesc de pereți, că orice aș fi făcut nu reușeam. Ore întregi am tot încercat și nu mi-a ieșit. Eram frustrată, încât îmi venea să plâng din cauza neputinței. Analizându-mi gândurile am realizat că din ceea ce rosteam reieșea convingerea că trebuie să mă zbat, să mă lupt, să mă chinui, să fiu frustrată ca să reușesc.

Am început să lucrez cu EFT pe convingerea aceasta. La un moment dat, tapotând punctele a răsărit în mintea mea expresia „Din sudoarea frunții tale vei mânca pâinea ta” (Biblia, Geneza, 3: 19).

Am continuat să tapotez și a mai apărut un verset: „Spini și pălămidă va rodi pământul tău” (Geneza, 3: 18)

M-am întrebat când am auzit prima dată aceste versete? Poate în copilărie sau prin facultate pe când am citit Biblia. Sau poate la vreuna dintre predicile auzite la Biserică că Dumnezeu l-a blestemat pe Adam pentru încălcarea unei porunci, l-a izgonit din Rai și i-a spus aceste cuvinte.

Eu sunt crescută la țară. Nu mi-a plăcut prea mult să merg la câmp, dar cu siguranță am prășit inclusiv spini și pălămidă. Neplăcute plante. Te înțeapă, se agață de tine, te zgârie și te umplu de răni. În mintea mea, când am auzit sau citit aceste cuvinte, s-a format imaginea unei vieți de coșmar. Să dai cu sapa într-un câmp plin de aceste buruieni nu e prea plăcut. Această convingere a fost susținută de alții care au înțeles la fel și au tot repetat că viața e grea și te chinui ca să faci ceva.

Convingerile sunt programe care rulează în fundal

 

Convingerile sunt credințe pe care ți le-ai format în diferite etape ale vieții, fie sub influența a ceea ce ți s-a spus, fie din ceea ce ai experimentat. Subconștientul tău a dezvoltat o convingere cu scopul de a te proteja de suferință. Orice convingere ai, aceasta este ca un soft care rulează pe computerul tău personal și portabil, pe care-l porți pe umeri. Unele te ajută, altele, sunt ca virușii (de pe calculator) care te încetinesc, te limitează sau chiar te îngroapă.

Unele sunt recente, altele sunt din primii ani de viață. Multe dintre ele sunt depășite și nu te mai ajută, dar subconștientul nu știe asta. El continuă să le ruleze, cu scopul de a te ține în siguranță.

Dacă ești ca mine și ai auzit aceste cuvinte, fie din Biblie, fie de la Biserică, fie de la cei care ți-au povestit, ai înțeles că viața este grea. Că Dumnezeu ne-a blestemat și că trebuie să suferim, să ne chinuim înainte de a reuși să obținem cele necesare traiului.

Probabil că mulți dintre cei care îmi răspund că se chinuie, tot așa și-au format ideile.

Asta ce înseamnă? Că cei care reușesc cu ușurință să facă ce și-au propus nu au dat niciodată pe la Biserică sau calcă în picioare Cuvântul lui Dumnezeu? Nicidecum!

Nu mă înțelege greșit. Nu dau vina pe ce e scris în Biblie. Sunt o persoană credincioasă și nu neg ce este scris acolo. Poate doar interpretarea de către oameni este cea care a dus la formarea de convingeri diferite.

 

Cum te poți elibera de această convingere care te trage înapoi? O să afli în articolul viitor.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Cum Să-Ți Schimbi Perspectiva II (În Legătură Cu Obiectivele tale)

 

In articolul trecut ți-am vorbit despre cum poți să-ți schimbi perspectiva asupra a ceea ce se întâmplă în viața ta. Cum faci asta? O metodă este să compari problemele tale cu ale altora, sau comparându-le cu ceva și mai rău care ți s-ar putea întâmpla. O altă metodă este să afli detalii în legătură cu comportamentul celor din jur, ce-i determină să se poarte în acel mod. Dacă nu l-ai citit încă, o poți face aici.

Astăzi mi-am propus să-ți vorbesc de perspectiva în legătură cu obiectivele tale. Uneori, pleci la drum cu entuziasm, dar rezultatele întârzie să apară și începi să fii dezamăgit. În aceste situații ești tentat să renunți, mai ales când lucrurile devin dificile.

Alteori, pleci la drum cu inima strânsă, cu îndoieli, însă rezultatele te fac să privești proiectul dintr-un alt unghi.

În articolul trecut îți vorbeam de faptul că de curând am reînceput să citesc cartea „Schimbă-ți viața în 7 zile” de Paul McKenna. Lucrând unul dintre exercițiile din carte legate de perspectivă, am realizat că întrebările respective m-au ajutat foarte mult. Am reușit să scot la lumină aspecte pe care nici nu le bănuiam. De aceea, m-am gândit să ți le transmit și ție, atât întrebările pe care le poți lucra, cât și câteva dintre răspunsurile mele.

Întrebări legate de perspectivă

 

A doua modalitate prin care poți să-ți schimbi perspectiva este să răspunzi la niște întrebări. Evident că pentru a obține răspunsuri bune, ai nevoie să ți se adreseze întrebările corecte. De unde le obții?

Poți apela la diferite persoane cunoscute: prieteni, rude, colegi etc.  Iar ei în loc să-ți pună întrebări îți vor da sfaturi care să înceapă cu trebuie să iar tu nu te vei simți mai bine. Poți apela la specialiști și timpul lor costă, așa că va trebui să-i plătești.

Te poți documenta și să speri că vei găsi cartea potrivită, blogul care să-ți ofere răspunsurile. Și asta încerc să-ți ofer acum.

Întrebările sunt extrase din cartea mai sus amintită și le voi scrie cu litere italice și cu verde. Apoi o să-ți dau câteva răspunsuri de-ale mele pentru a te ghida/ inspira.

Gândește-te la un scop/proiect pe care l-ai dus până la capăt în trecut. Ce perspectivă și cunoștințe ai folosit pentru a-ți păstra motivația și pentru a lucra în continuare la acel proiect /scop?

Proiectul pe care l-am finalizat de curând a fost să scriu romanul Mica Stea Portocalie. Ce perspective m-a ținut motivată?

  • Odată cu coșmarul avut care a dat naștere ideii romanului s-a născut și un vis. De fiecare dată când scriam, aveam în fața ochilor realizarea visului. Vizualizam cititorii care dădeau o pagină după alta, cuprinși de fiorul curiozității. Îi vedeam amuzându-se la anumite scene, fiind cuprinși de fiorul nerăbdării de a afla ce se mai întâmplă, de a se teme pentru personaje.
  • M-am lăsat inspirată de filme, de cărți și de situații din realitatea de zi cu zi, deși multe idei au trecut prin mintea mea și nu le-am folosit.
  • M-am documentat pe internet cu privire la anumite aspecte pe care nu le stăpâneam suficient, legi ale fizicii, informații legate de anatomia anumitor animale etc.
  • Eram entuziasmată, imaginându-mi reacția cititorului și am încercat să mă pun în pielea fiecărui personaj, să gândesc ca el.
  • Am fost copleșită de numărul mare de idei care curgeau prin mintea mea și simțeam că eram în urmă cu timpul, că nu mai reușeam să termin, că lucram foarte încet, că nu avansam.
  • Când am scris și ultimul paragraf și am zis că e gata am simțit un gol în stomac, întrebându-mă ce voi face cu timpul meu, ce voi mai scrie?

Gândește-te la un proiect/scop la care lucrezi în prezent și la care ți-ai dori să lucrezi și în viitor.

Golul din stomac a fost umplut repede. În prezent, vreau să învăț să fac marketing, încât cărțile mele să se vândă și să fie citite și chiar să inspir cititorii cu ajutorul lor. Chiar să pot schimba viața celor care o citesc. Degeaba am scris o carte bună, dacă nu știu s-o aduc în lumina cititorilor potriviți care au nevoie de ea.

Gândește-te la acel proiect / scop la care lucrezi în prezent. Analizează câteva perspective cu privire la acesta. Ce ți-ar reduce din interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?

  • E foarte mult de învățat și am sentimentul de copleșire, de neputință, de frustrare că nu reușesc să fac față.
  • Vreau să fac totul dintr-odată și să fie ușor imediat.
  • Vreau rezultate aici și acum, uitând că lucrurile grozave se construiesc pe termen lung.
  • Mă las distrasă de multe oportunități care apar, chiar legate de subiectul care mă interesează, încât la un moment dat, ajung să fac slalom printre materialele de citit și parcurs și să am sentimentul că nu finalizez.
  • S-ar putea să apară vreun film sau vreun serial care să mă ispitească și să mă devieze de pe traseu.
  • În articolul Imperiul Fricii – Când Subconștientul Îți Joacă Feste spuneam că subconștientul îți scoate în față o distragere. Atunci când îți este greu, când simți că nu progresezi sau când ți se face frică, apare altceva în raza ta de interes, încât să te devieze.
  • În ultima perioadă, citesc despre cum să fac marketingul cărților mele. Am zile în care simt că n-am înaintat deloc, că bat pasul pe loc, că n-am învățat nimic. Pentru că mi se pare obositor și frustrant, subconștientul a găsit soluția. A început să-mi ofere visuri de noapte de o claritate extraordinară, ca să le transform în povești, în cărți. Știe ce-mi face plăcere și îmi oferă asta, în locul sentimentelor dureroase că nu ajung nicăieri. Pentru că vrea să mă protejeze de suferința de a stagna, îmi oferă ceva ce-mi face inima să cânte. Subconștientul meu este bine intenționat, însă nu știe chiar tot ce vreau eu și mai ales de ce.
  • Specialiștii vorbesc chiar de o barieră a terorii care se instalează la un moment dat în drum spre ceea ce îți dorești. În interiorul tău se bat cap în cap două tipuri de sentimente cu forță opusă. Pe de o parte, dorința de a continua, de a-ți atinge scopul te face să lucrezi, să acționezi. Pe de altă parte, sentimentul că nu avansezi la fel de repede pe cât îți dorești, că bați pasul pe loc, te trage înapoi. În cele din urmă una din cele două forțe va triumfa. Fie te forțezi să-ți depășești acele sentimente de neputință și avansezi, fie te oprești și rămâi unde ai fost.
  • Atenție, dacă ești o persoană care dorește să se lase de vreun drog! Când subconștientul simte că te zbați, că îți este greu, că nu ai rezultatele pe care le dorești, îți oferă soluția. Îți scoate în față tentația care te-a ajutat în trecut, respectiv drogul. Nu e obligatoriu să te ajute să ajungi unde ți-ai propus. Soluția aceea, ți-o oferă ca să te ajute să scapi de suferința curentă.

Ce perspective ai putea avea cu privire la scopul/proiectul la care lucrezi care ți-ar trezi interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?

  • Universul își dorește ca eu să reușesc.
  • Visul meu nu s-a născut întâmplător, înseamnă că-l pot atinge.
  • Pot face tehnici EFT și NLP pentru a scăpa de sentimentul de copleșire.
  • Am pe cineva cu care îmi asum responsabilitatea celor propuse și zilnic (Accountability person). Ne spunem ce obiective avem și dacă le-am împlinit, iar dacă nu, să ne acordăm singuri niște pedepse (consecințe).
  • Urmez un curs de marketing. Învăț de la cineva care e specialist și aplic pașii și strategiile recomandate etc.

Acum e rândul tău

Acordă-ți puțin timp și răspunde sincer la aceste întrebări:

  1. Gândește-te la un scop/proiect pe care l-ai dus până la capăt în trecut. Ce perspectivă și cunoștințe ai folosit pentru a-ți păstra motivația și pentru a lucra în continuare la acel proiect /scop?
  2. Gândește-te la un proiect/scop la care lucrezi în prezent și la care ți-ai dori să lucrezi și în viitor.
  3. Gândește-te la acel proiect / scop la care lucrezi în prezent. Analizează câteva perspective cu privire la acesta. Ce ți-ar reduce din interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?
  4. Ce perspective ai putea avea cu privire la scopul/proiectul la care lucrezi care ți-ar trezi interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?

 

Dacă ai un proiect la care lucrezi și simți că-ți este dificil, răspunde la cele patru întrebări de mai sus. Află ce perspective diferite poți avea. Împărtășește-le și cu noi, prin comentarii. Spune-ne dacă și cât de util ai găsit acest material.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Cum Să-Ți Schimbi Perspectiva I

 

Ti s-a întâmplat să fii martor la o ceartă și să simți că ambii au dreptate? Ce ai făcut? Ai intervenit să le arăți că ambii au dreptate și în același timp, ambii greșesc? Cum s-a finalizat? Îmi imaginez că fiecare a început apoi să se certe cu tine, așteptând să te convingă că el e cel care are dreptate.

Cu ani în urmă, îmi spunea o prietenă, că atunci când apare o ruptură între două persoane, adevărul e pe la mijloc. Balanța adevărului sau dreptății nu e niciodată exclusiv de partea unuia dintre ei. Fiecare se bate cu pumnul în piept și susține că are dreptate, și-l învinuiește pe celălalt. De fapt chiar are dreptate, dar numai din perspectiva sa. Problema este că fiecare vede lucrurile din propriul punct de vedere și nu reușește să observe situația dintr-un alt unghi.

Există o poveste care spune că cinci orbi pipăiau un elefant și au început să se certe, afirmând fiecare că are dreptate. Unul care a pipăit piciorul elefantului a spus că patrupedul este ca un stâlp. Al doilea, care a pus mâna pe ureche a susținut că elefantul e ca o frunză mare și groasă. Al treilea, a pus mâna pe coadă și a spus că elefantul este ca o frânghie. Al patrulea pipăia trompa și a zis că elefantul e ca un șarpe. Iar al cincilea a pus mâna pe corp și susținea sus și tare că e ca un zid.

Cine avea dreptate? Evident, fiecare și niciunul. Aveau dreptate din propriul punct de vedere. Numai că fiind orbi, nu reușeau să vadă animalul în întregime și și-au bazat argumentele doar pe unul dintre simțuri.

Care este morala acestei povești?

Că oricâtă dreptate ai, cu siguranță, mai există și alte puncte de vedere asupra problemei. Fă-ți timp să analizezi lucrurile și din alte perspective. Caută și alte soluții. Ascultă și alte puncte de vedere.

Schimbă filtrul

 

In cartea Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace autorul, Stephen Covey vorbește de puterea perspectivei. Povestește o întâmplare.

Un tată însoțit de copiii lui au urcat în metrou. Copiii erau foarte gălăgioși și porniți să rupă, să tragă de scaune, de bare, să deranjeze ceilalți călători, în timp ce tatăl părea complet absent și nu lua nicio atitudine. La un moment dat, unul dintre călători i-a atras atenția tatălui, cerându-i să-și strunească copiii înainte să distrugă tot. Trezit la realitate, tatăl a spus:

-O! Îmi cer scuze! Doar că astăzi am primit o veste îngrozitoare de la spitalul unde era internată soția mea. S-ar părea că medicii au fost depășiți și ea n-a mai reușit să facă față și a murit astă noapte.

Dintr-odată, persoana care i-a atras atenția tatălui a devenit brusc mai înțelegătoare. Copiii se purtau astfel din cauza supărării pe care o simțeau.

Este foarte ușor să-i judecăm pe ceilalți din exterior. Dar în momentul în care cunoaștem niște date importante, s-ar putea să privim lucrurile printr-o altă lentilă. Schimbăm filtrul prin care analizăm lucrurile și acestea se transformă. S-ar putea să capete o culoare diferită sau o altă formă. Iar noi să înțelegem lucrurile într-un mod diferit.

Schimbând filtrul, putem observa și acele elemente care sunt invizibile cu ochiul liber.

Compară problemele tale cu altele ale celor din jur

 

De curând, am reînceput să citesc o carte extraordinară. Este vorba de Schimbă-ți viața în 7 zile de Paul McKenna. Este o carte grozavă, în care înveți cum să-ți controlezi emoțiile, cum să-ți stabilești obiective etc. De fiecare dată când lucrezi exercițiile din carte, găsești altceva să răspunzi la acele întrebări. Este o carte care te poate ajuta din nou și din nou. Răspunzi la acele întrebări dintr-o altă perspectivă și obții răspunsuri la alte probleme.

În această carte am găsit o scrisoare a unei studente către părinții ei, redată de autor. Este o scrisoare pe care am auzit-o în alte variante pe când eram eu însămi studentă. Totuși, acum o să-ți redau această scrisoare și sper să te ajute să-ți privești problemele dintr-o perspectivă diferită.

Dragi părinți,

Îmi cer scuze  că vă scriu atât de târziu, dar instrumentele mele de scris au fost distruse odată cu apartamentul, care a fost mistuit de flăcări într-un incendiu. Am ieșit din spital, iar doctorul mi-a spus că sunt sănătoasă și că voi putea duce o viață normală în continuare. Un tânăr frumos, pe nume Pete, m-a salvat din flăcări și a fost atât de drăguț, încât m-a invitat să împărțim apartamentul lui. Este un om bun, amabil și provine dintr-o familie bună, deci, cred că veți fi bucuroși să aflați că ne-am căsătorit săptămâna trecută. Știu că veți fi și mai fericiți când veți afla că, în curând, veți deveni bunici.

De fapt, n-a existat niciun incendiu, n-am fost spitalizată, nu m-am căsătorit și nu sunt nici însărcinată. Dar am picat examenul la biologie și voiam să fiu sigură  că, atunci când vă voi da această veste, o veți privi din perspectiva corespunzătoare,

Cu drag,

Fiica voastră.”

Probabil că dacă îi dădea direct vestea că a picat examenul, părinții ar fi fost scandalizați. Dându-le vești mult mai înfricoșătoare înainte, i-a ajutat pe părinți să privească lucrurile diferit.

Orice situație dificilă sau problematică poate deveni altceva dacă e privită dintr-un alt unghi. Când te gândești la lucrurile care nu merg bine în viața ta, aruncă o privire asupra nenorocirilor altora. Implică-te în alte acțiuni care să-i ajute pe alții și dintr-odată o să vezi că durerile tale sunt mai mici.

Materialul pe care l-am găsit în carte m-a ajutat foarte mult, astfel încât, m-am gândit să scriu să te ajute și pe tine. În articolul viitor, îți voi reda niște întrebări din carte la care am răspuns și la care am găsit niște răspunsuri neașteptate. În articolul viitor îți voi spune Cum Să-Ți Schimbi Perspectiva În Legătură Cu Ceea Ce Faci.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Cum Să-ți Găsești Inspirația?

 

Am fost întrebată de cineva cum am avut inspirație să scriu romanul Mica Stea Portocalie.

O să-ți dau patru pași pentru a ști ce să faci, în caz că ai nevoie să fii mai inspirat în activitatea pe care o desfășori. Evident, nu toată lumea își dorește să fie autor de carte. Dar dacă îți dorești, o să afli ce poți face, cum mi-am găsit eu inspirația. Ce am aplicat din tot ce am învățat din diferite cursuri de dezvoltare personală.

Poate vrei să ai mai multă inspirație în domeniul tău de activitate.

Poate ești creator de mobilă, croitor, pictor sau mai știu ce altă activitate. Cum devii mai inspirat? De unde îți iei ideile? Cum le valorifici?

Iată ce ai de făcut:

Ai nevoie de un vis, de un scop care să te motiveze

 

Nu poți fi inspirat dacă nu știi ce vrei. Hotărăște ce vrei și unde vrei să ajungi. Un vis este ceva ce-ți dorești cu ardoare. E ceva care te determină să treci la acțiune, oricât de slab ești pregătit în acel domeniu. Știi că poți învăța pe parcurs tot ce ai nevoie să știi. VISUL / SCOPUL este cel care te pune în mișcare.

Poate că ești creator de mobilă. Vrei să creezi noi modele pentru a avea o gamă cât mai variată de produse. Vrei să atragi cât mai mult potențialii clienții, iar aceștia să aibă de unde alege.

Dacă ești croitor, ai nevoie să te inspiri, să oferi modele noi, cu care să-ți surprinzi clientela. Poate o croială diferită, poate un nasture sau un accesoriu aplicat încât să schimbe totul și „să fie altceva”.

Dacă ești pictor, poate dorești să creezi un tablou pe săptămână. E doar o idee. Nu am habar cât îi ia unui pictor să facă un tablou. Poate face măcar schița într-o săptămână. Dar, să zicem că-ți dorești mai multe idei, din care să te inspiri. Vrei să-ți lansezi mai multe tablouri și ai nevoie de inspirație pentru a umple o galerie.

Indiferent în ce domeniu de activitate ești și ce-ți dorești să obții, acesta este primul pas. Stabilește cu exactitate ce-ți dorești.

Scrie exact ce dorești. Pune pe hârtie scopul tău

 

De-a lungul timpului, am citit mai multe cărți care ne recomandă ca visele să fie scrise. De ce?

Sunt mai multe motive, dar din motive de lungime a mesajului, îți dau două.

  • Scrisul este o mișcare efectivă a mâinii, care implică mai multe simțuri ale tale (vizual, kinestezic și parțial auditiv – mișcarea pixului pe hârtie creează un mic sunet). Prin scris transmiți subconștientului că ești gata să treci la acțiune.
  • Scriind ce-ți dorești se activează Sistemul Reticular Activator (SRA).

Ce este acesta? Este ca un ceas cu alarmă a creierului care îți atrage atenția atunci când se întâmplă ceva care are legătură cu tine. Cum ar fi: îți dorești o anumită marcă și culoare de mașină. Mie, de exemplu, îmi place Land Rover. Ce se întâmplă după ce-ți pui acest vis pe hârtie? Începi să vezi în jur foarte multe mașini din același model pe care ți-l dorești.

Sau, te afli într-o încăpere în care sunt foarte mulți oameni care discută. Este forfotă și totuși, la un moment dat, cineva, îți rostește numele. Chiar dacă se află la distanță de tine, te auzi strigat pentru că SRA-ul tău este setat să răspundă când îți auzi numele.

SRA-ul funcționează și atunci când suntem în pericol pentru a ne salva. Dormi dus, dar te trezești când este cutremur sau când bebelușul tău s-a trezit sau plânge. Este o funcție a subconștientului care stă de veghe pentru a-ți oferi siguranță și a-ți împlini visele.

Să presupunem că îți propui ca într-un an să creezi 12 modele noi de canapele sau de scaune. Subconștientul tău, activează acest SRA și îți va scoate în cale toate situațiile în care să vezi modele noi. Sau îți oferă surse de inspirație, din care să preiei o idee și să o ajustezi la dorința ta, la necesitățile clientului etc.

Fii deschis să primești

 

Dacă dorința ta este mare și arzătoare, ești focusat pe ceva ce-ți dorești, fii atent la ce se petrece în jur. Atenție ca nu cumva să-ți fie frică de visul tău. Frica o să-ți distrugă visul. Despre asta am vorbit într-un alt articol.

După ce SRA-ul s-a activat, îți va oferi idei de unde nici nu te aștepți.

O să-ți dau câteva exemple de inspirație care au funcționat pentru mine, când am scris romanul Mica Stea Portocalie. Eventual, o să-ți dau și alte exemple, despre cum ai putea folosi și tu aceste surse.

Ce m-a inspirat pe mine?

Filmele

 

Așa cum spuneam, într-un newsletter, mi-am luat idei din filme artistice sau seriale. Sofia I, Eroi în Pijama, Frozen, Zânele Disney, Harry Potter, Ice Age, The Flash pentru volumul I. The Flash, Harry Potter, Arrow, Supergirl pentru volumul al doilea. Cum să-ți dresezi dragonul pentru volumul III și chiar Fabrica de bani pentru volumul IV. Acestea sunt filmele care m-au inspirat pentru toate cele patru volume la care am lucrat. Cum s-a întâmplat? De fiecare dată când vedeam un film, emoția pe care o simțeam îmi genera o idee despre cum doream să continui. Adaptam totul la conținutul subiectului din roman și când curgeau ideile nu aveam timp să le scriu. Pentru scrierea volumului III, cred că am văzut cele trei filme Cum să-ți dresezi dragonul de peste 20 de ori. De fiecare dată aveam idei noi cum să continui.

Cum te poate ajuta și pe tine?

Dacă ești creator de mobilă, sigur vezi exemple de mobilier în filme. Dai pauză la film și-ți faci un printscreen sau îți notezi, îți desenezi o schiță. Dacă ești croitor, iarăși găsești foarte multe modele de ținute din care să te inspiri. Poți să te inspiri din filme pe absolut orice domeniu dorești.

Dacă nu te uiți la filme, s-ar putea să-ți găsești inspirația văzând ocazional o reclamă, sau o emisiune. Doar fii atent!

Romanele, cărțile de dezvoltare personală sau cele de specialitate (reviste)

 

Sunt câteva romane care m-au inspirat pe parcursul scrierii romanului Mica Stea Portocalie. Harry Potter, Shogun, Nobila Casă, Pisicile Războinice, Saga Cântec De Gheață Și Foc și altele.

Probabil te întrebi, cum ai putea să te inspiri și tu din romane?

Să zicem că ești creator de mobilă și citești la un moment dat că „personajul s-a foit nervos în scaun”. Sunt convinsă că îți poți imagina modelul de scaun în care este așezat. Cum l-ai îmbunătăți, încât să fie mai confortabil?

Dacă ești croitor, ai o sursă foarte bogată de inspirație din romane. Fie modele de epocă, fie costume sau ținute moderne, romanele descriu de multe ori ținuta personajelor principale.

Ești pictor și citind, în mintea ta se creează niște scene, pe care ai dori să le pui pe pânză. De asemenea, pentru orice altă meserie sau vis găsești ceva care să te inspire. Atât timp cât SRA-ul tău e activat pe ceva anume, îți va veni o idee, citind.

Situațiile din viața de zi cu zi

 

Câteva exemple din cazul meu:

  • Într-o zi mergând pe stradă am văzut pe cineva lăsându-și paharul de cafea pe soclul de la temelia magazinului. În romanul Mica Stea Portocalie începând cu al doilea volum sunt și adulți micșorați, care se adăpostesc prin parc. Mi-am imaginat cum ar reacționa aceștia dacă ar găsi prin apropiere un astfel de lichid, gata preparat. Am creat un scenariu în care câțiva adulți, bărbați și femei, plecau din scorbura unde se adăposteau pentru a găsi cafea.
  • Într-o dimineață, mergând cu băiatul la grădiniță, o cioară a cârâit, privind la mine și s-a găinățat milimetric de mine. Această imagine m-a ajutat să creez un scenariu pe care l-am pus într-o bătălie care are loc în volumul II.
  • Replici ale elevilor mei, adolescenți. De exemplu, eram prin parc într-o activitate cu elevii. La un moment dat un băiat i-a zis unei fete: ”Hai să-ți dau un con.”„ Nu, mersi!” a replicat ea. „Hai că ți-l aduc” a continuat băiatul și i l-a dat, iar ea a reacționat supărată. „Nu ți-am zis că nu vreau?”, iar el i-a zis: „Și nu ți-am spus că ți-l aduc imediat?”. Acest schimb de replici m-a distrat și m-a inspirat. L-am adaptat la cei micșorați și apare în volumul II. Și sper că-i va distra și pe cititori.
  • Replicile băiatului meu. Într-o zi, sătulă să-i atrag atenția pe un anumit subiect pe care nu mă asculta, i-am zis: ”Chiar trebuie să te cert în fiecare zi?”. Iar el mi-a răspuns, „Ce-ai zis, că trebuie să mă ierți în fiecare zi?” Această replică apare în volumul III, când cei micșorați se adăpostesc în apartamentul unui adult micșorat. E folosită într-o situație când adolescenții se jucau cu fulgerele prin casă și gazda se supăra că-i distrug mobilierul.

Poate nu vor fi replicile celor din jur care să te inspire. Poate vor fi solicitările clienților. Poate vor fi niște dialoguri pe care le surprinzi.

Poate că ești pictor și plimbându-te prin oraș, vezi copiii care se joacă în parc. Scena te amuză, te încântă și îți dă o idee de tablou.

NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR. Le auzi pentru că SRA-ul tău este setat să le audă și să te inspire.

Atât timp cât SRA-ul tău este activat pe ceea ce-ți dorești, îți va scoate în cale fel de fel de momente din care să te inspiri. Folosește-le cu încredere!

Folosește tehnici pentru creșterea creativității

 

Personal am folosit o tehnică de hipnoză de la John Vincent, pe care am ascultat-o zilnic cât am lucrat la primele două volume. Este o tehnică cu o durată de 15 minute, pe care o poți găsi pe You Tube.

Dacă nu ești adeptul hipnozei, poți folosi orice altă tehnică. Există atâtea tipuri: Tehnica afirmațiilor, Tehnica NLP, Tehnica EFT etc.

Dacă ți-a fost util articolul, dă un like și un share ca și prietenii tăi să se folosească! Abonează-te pe blogul Fanautodidact.

 

Iți mulțumesc că exiști și că ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Imperiul Fricii II – Cinci Soluții Să Eliberezi Subconștientul De Frică

 

In articolul și videoul trecut ți-am vorbit de efectele fricii asupra subconștientului. De asemenea, ți-am spus și cum acesta se lasă păcălit de imaginile pe care mintea le creează. Dacă nu l-ai citit dă click pe linkul de mai sus.

Așa cum ți-am promis, în acest articol îți ofer un articol scris și video cu cinci soluții, ca să eliberezi subconștientul de frică. Iar la final, ți-am pregătit o surpriză, care să te ajute chiar mai mult să te eliberezi de frică și să-ți atingi potențialul.

1.      Conștientizează ce simți

 

Primul pas către eliberare este acela de a conștientiza ce simți. Nu te poți elibera de ceva ce nu știi. Cum ai putea să te eliberezi de frică, dacă nu ai idee ce fel de frică este, ce te-a înspăimântat atât de tare?

În ce parte a corpului o simți? Descrie-o! Cum o percepi în corp? Dacă ar avea o formă, o culoare cum ar arăta? Ai putea să o asemeni cu altceva? Poate cu un animal, cu un obiect.

Urmărește articolul și în format video.

2.      Vorbește despre ce simți.

 

Vorbește despre ceea ce simți altei persoane. Am învățat de la Andy Szekely, cu câțiva ani în urmă că pentru a reduce intensitatea unei emoții negative este nevoie să vorbești despre ea. La puțin timp după ce am citit această informație, am verificat-o întâmplător. Mă uitam la un film, care mie mi se părea cam înspăimântător, și, la un moment dat, i-am spus soțului ce simțeam. Imediat s-a redus acea senzație de frică.

Vorbește despre ceea ce simți. Vei constata că odată ce ai descris-o altcuiva, aceasta s-a redus în intensitate. În materialul trecut îți vorbeam despre frica pe care am simțit-o legată de un vis în legătură cu romanul Mica Stea Portocalie. Deși conștientizasem frica ce mă blocase încă am rămas blocată. Chiar mă simțeam vinovată. Simțeam că am renunțat la visul meu de a scrie și finaliza romanul. Apoi, într-o zi m-am întâlnit cu Nicoleta Nistor (www.eftforyou.ro) și i-am povestit despre această frică. La puțin timp după aceea, a apărut altă sursă de inspirație și au reînceput să curgă ideile.

După ce am conștientizat și am verbalizat acea frică, am fost capabilă să las inspirația să mă cuprindă. Am început să scriu din nou la volumul al treilea. În cele din urmă, credeam că am finalizat romanul. Apoi, mi-am dat seama că am îngrămădit în ultimul capitol un subiect foarte apreciat de cititori. Așa că, în perioada de carantină, s-a născut și cel de-al patrulea volum, care este el însuși o trilogie. Este volumul în care personajul principal găsește iubirea.

Alteori, vorbind cu cineva despre frica ta, s-ar putea să primești niște sfaturi care să-ți ușureze senzația. În materialul trecut îți spuneam că frica face lucrurile sau obstacolele simple să devină imense, aproape de netrecut. Când povestești cuiva despre frica ta, s-ar putea să primești altă părere. Dintr-odată începi să privești situația dintr-o altă perspectivă. Simți că brusc ți s-a luat o piatră de pe umeri. În loc să ți se mai pară ceva imposibil de atins, vei constata că te-ai speriat degeaba.

Cum este în cazul tău? Ți s-a întâmplat să fii speriat de ceva, să fi vorbit cu un prieten și să se fi schimbat? Lasă un comentariu mai jos ca să aflu și eu alte strategii.

3.      Scrie despre ce simți

 

Stiu că bărbații și persoanele introvertite au niște provocări să vorbească despre ceea ce simt. Au impresia că cei din jur îi judecă, îi vor lua peste picior. Sau vor râde de ei.

Dacă ești bărbat sau o persoană introvertită, să știi că te înțeleg. Din punct de vedere temperamental eu sunt melancolică, în mare parte. Melancolicii nu vorbesc despre sentimentele lor. Au impresia că își fac publică viața lor strict personală. Consideră că ceea ce simt nu este treaba nimănui. Alteori se tem că dacă spun altcuiva, acel lucru nu mai este secret. Se tem că cel căruia îi spune, nu va păstra secretul și-i vor bârfi pe la spate.

Atunci, pune-ți sentimentele pe hârtie. În cartea Notează și acționează de Henriette Anne Klauser, este un capitol întreg despre punerea pe hârtie a temerilor. Cartea este ca o succesiune de studii de caz și fiecare capitol prezintă cazul unei persoane.Vorbește despre problema de la care a plecat și ce rezultate poate aduce notarea, punerea pe hârtie a scopurilor, emoțiilor, blocajelor, etc. Autoarea numește procesul „un loc pentru parcarea grijilor”. Notează-ți temerile și valorifică ce au ele pozitiv.

Iată două citate din acest capitol al cărții, în care persoana descrisă în studiul de caz – Janine își punea temerile pe hârtie:

Sunt deprimată și obosită și îngrijorată în privința viitorului. Nu dorm bine – în ultimele două nopți m-am trezit la 2,30 și n-am mai adormit până la 3,30. Parcă tot auzeam cum îmi răsună în cap: ar trebui – ai putea – poate că.

Am avut un weekend plăcut, dar am continuat să fiu stresată și absentă. Nu prea am încredere în mine. Mă simt uneori ca un fel de minge umană aruncată de toți pereții într-o încăpere mult prea mică. Sunt ursuză, nesigură, introvertită. Obiectivul se estompează. Deprimarea mă trage înapoi.” (Janine)

Mai departe, autoarea povestește ce s-a întâmplat cu fricile descrise de Janine în jurnalul ei.

Jurnalul a devenit locul în care-și parca grijile. Notarea temerilor o scăpa întrucâtva de fatidicul ori/ori. Temerile și ambițiile pot coexista… Scrisul a transformat sentimentele ei în simple hopuri și nu în blocaje… Scrisul îi alunga Janinei aprehensiunile, se distanța de îngrijorările permanente, devenind un observator al propriei vieți, ca un reporter care relatează, observă faptele, dar nu este dominat de ele… Notarea lor a devenit o modalitate de a le conștientiza pentru a le depăși… Una câte una, temerile ei păreau că dispar de la sine. Faptul că punea pe hârtie ceea ce simțea și ceea ce o speria în demersul ei o îndemna să pună totul în practică și să-i determine pe cei din jur să acționeze în favoarea ei…Notarea temerilor te scapă de pornirile negativiste și anxioase…”

Henriette Anne Klauser

Așa că, dacă nu-ți place să vorbești altora despre ce simți, parchează-ți temerile într-un jurnal propriul de care să știi doar tu. Ce-ai de pierdut?

Probabil vei găsi că este dificil să te exprimi, inclusiv în scris. Să scrii despre ce te înspăimântă, te face inițial să-ți trăiești fricile. O parte din tine, te va trage înapoi, spunându-ți că este prea dificil, prea greu de îndurat. Însă în același timp te ajută să le conștientizezi și pe măsură ce continui să scrii, începi să întrevezi și soluții. Pe măsură ce te deschizi, procesul va deveni tot mai ușor.

4.      Cercetează,  analizează și înfruntă

 

Uneori, așa cum se întâmplă cu monstrul de sub pat, ai nevoie să verifici dacă acea frică are un motiv întemeiat. Chiar ai un motiv real de care să te sperii sau pur și simplu este o barieră pusă în calea ta de către subconștientul tău?

După ce ai verificat, dacă frica este pur imaginară, înlătur-o. Vorbește cu subconștientul tău. Dacă motivul este real, atunci îți poți înfrunta teama. Curajul nu este lipsa fricii ci să acționezi în ciuda ei. Una din cele mai bune metode de a-ți învinge frica este de a o înfrunta. O faci atât de des, încât la un moment dat, ai uitat de ea.

Amintește-ți de primii pași pe care îi face un bebeluș. La început se teme să nu cadă. Dar chiar dacă o face, după aceea se ridică și o ia de la capăt. Mai cu teamă, mai cu curaj o face din nou și din nou. După câteva săptămâni de exercițiu, deja se simte mult mai încrezător. Apoi, teama s-a spulberat cu totul și merge cu pași siguri.

5.      Întreabă-te

 

In materialul trecut îți spuneam că subconștientul îți oferă distrageri. Atunci când îți este frică să-ți atingi un obiectiv, atunci când devine mai dificil să acționezi, când emoțional ești prins în capcană, apare o diversiune. Când motivația scade, când începi să te îndoiești de rezultatele muncii tale și chiar de scopul tău, subconștientul vrea să te apere de suferință. Îți oferă ceva care să te distragă de pe traseul tău. Ce poți face?

Îmi aduc aminte de unul din episoadele din Game of Thrones, în care Little Finger (Degețel) o învăța pe Sansa. Sfatul lui suna cam așa. „Înainte de a lua o decizie, mă gândesc. Oare ce intenționez să fac mă va duce mai aproape de ceea ce îmi doresc sau mă va îndepărta? Dacă răspunsul este Da, atunci acționez.”

Atunci când în fața ta îți apare o diversiune pe care ți-o scoate în față subconștientul, e nevoie să-ți pui această întrebare. Oare, dacă acționez în acest fel mă apropii mai mult de ceea ce-mi doresc?

Oare dacă ascult și merg în direcția aceasta mă las distras sau îmi împlinesc mai mult visul? E un pas înainte sau înapoi?

6.      Soluție bonus: Folosește niște tehnici de deblocare

 

In prezent sunt atât de multe metode și tehnici prin care să te poți elibera de tot ce te ține pe loc. Iată câteva exemple pe care le folosesc:

  • Tehnica EFT este foarte simplă și ușor de folosit, neinvazivă și cu care poți depăși ușor orice te ține pe loc.
  • Tehnica afirmațiilor. Înlocuiești imaginile și cuvintele care te blochează cu alte cuvinte și imagini care să te ajute. Le formulezi la persoana I singular (despre tine), la timpul prezent și în mod pozitiv. Și le repeți zilnic, până simți că au devenit adevărate.
  • Meditație, Hipnoză, Matrix Reimprinting sunt câteva tehnici pe care le fac sub îndrumarea unor specialiști.
  • Tehnica NLP – de recadrare a situației. În loc să lași subconștientul să ruleze acele imagini care-l sperie, folosește imagini pline de curaj și de reușită. Redimensionează imaginile din mintea ta. Schimbă-le culoare și transformă-le încât să nu te mai sperie. Sunt foarte multe modalități de a folosi tehnica NLP pentru a scăpa de frică. (În urmă cu vreo 2 ani am urmat un curs de NLP, dar n-am trecut și prin evaluare să obțin acreditarea. Însă am învățat și folosesc multe astfel de tehnici).

 

Lasă-ți adresa de email pe acest link și vei primi cadou un material audio cu tehnici efective pentru reducerea fricilor. Doar te relaxezi, închizi ochii și-mi asculți vocea care te ghidează pentru a-ți elimina fricile și a-ți împlini dorințele.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Mai Bine Nu Te Făceam! IV

Dacă nu ai reușit să citești primele trei părți ale acestui articol, îți ofer scurtăturile mai jos, unde le poți accesa și citi.

Dar, mai întâi, permite-mi să recapitulez:

În prima parte a articolului „ Mai bine nu te făceam!” ți-am vorbit despre modul în care funcționează mintea și cum reacționează automat în diferite situații.

În „Mai bine nu te făceam! II” ți-am prezentat câteva cauze care o fac pe o mamă să rostească asemenea cuvinte dure.

Articolul „Mai bine nu te făceam! III” îți prezintă niște situații prin care îți poți da seama dacă părinții chiar nu te-au dorit în viața lor, sau au rostit cuvintele pentru că erau supărați. Cum poți să știi dacă părinții te iubesc sau nu.

Astăzi, însă vreau să te ajut să vindeci relația și să te bucuri de sentimentul de iubire în familia ta.

Ce poți să faci să schimbi relația și să te bucuri de ea?

 

„Cum ai vrea să te simți? Ce ar trebui să-ți ofere mama ta ca să te simți iubită?” o întreb pe eleva cu care discutam, după ce-am ascultat-o.

”Păi, în primul rînd, mi-ar plăcea ca mama să stea de vorbă și cu mine, să mă asculte, fără să mă îndepărteze, fără să-mi spună că nu are timp de mine. Și aș vrea să am o relație frumoasă cu mama.”

 

Scrie cum vrei să fie relația

 

Mulți dintre noi știm exact ce NU vrem.

Dar foarte puțini știm CE VREM cu exacticate.

Probabil îți spui că e același lucru. Ei bine, nu e.

În foarte multe cărți de dezvoltare personală pe care le-am citit, ni se recomandă să scriem CE VREM, cu lux de amănunte.

În cartea Notează și acționează, autoarea Henriette Anne Klauser afirmă că în momentul în care pui pe hârtie ce vrei să se întâmple în viața ta, devii tu mai conștient de ceea ce îți dorești și se creează o energie care face lucrurile să se întâmple, așa cum îți place.

Legea Atracției Universale spune că pe ceea ce te concentrezi, aceea crește. Deci, dacă te concentrezi pe ceea ce NU VREI, o să ai parte doar de ceea ce nu vrei, în cantități tot mai mari.

În schimb, dacă știi exact ce vrei și cum îți dorești să fie lucrurile și te concentrezi pe ele, le formulezi în termeni pozitivi, la timpul prezent, o să ai parte de ele.

Exemplu de formulare greșită a ceea ce vrei: Nu mai vreau să mă simt nedorit / neiubit. (Te concentrezi pe ce nu vrei), sau Nu mai vreau să mă simt o pacoste / o povară pentru părinții mei.

Exemplu de formulare corectă: Vreau să mă simt iubit de mama. Vreau să simt că sunt o bucurie pentru părinții mei. Sau Părinții mei sunt mândri că sunt copilul lor. (formulare pozitivă, la timpul prezent, despre tine).

 

Vizualizează și simte cum vrei să fie relația!

 

Într-o altă carte care mi-a plăcut foarte mult, Viața nu așteaptă… Trezește-te! scrisă de Lynn Grabhorn, am citit de puterea vizualizării pentru a face lucrurile să se întâmple așa cum le dorim.

De foarte multe ori, vizualizăm exact ce NU vrem să se întâmple și exact asta se întâmplă. Apoi, suntem surprinși neplăcut, pentru că nu este ceea ce ne-am dorit.

Imaginația este mai puternică decât cunoașterea!” spunea Albert Einstein.

Bazat pe ceea ce știi exact că vrei, vizualizează cu ar fi să se întâmple, chiar acum.

Cum ar fi să ai o relație împlinită, să te bucuri de atenție, să ți se vorbească frumos, să-ți facă cineva drag diferite servicii?

Ce-ai simți? Cât de mare ar fi bucuria ta? Vizualizează-te cum te bucuri! Vizualizează ce efecte pozitive aduce asta și în viața celorlalți. Fii fericit și pentru ei!

Petrece zilnic câteva minute gândindu-te și imaginându-ți lucrurile acelea minunate pe care ți le dorești!

 

Ai încredere!

Chiar dacă avem dorința ca schimbările pe care ni le dorim să se petreacă fulgerător, în realitate nu se întâmplă.

Uneori, la început procesului de schimbare, lucrurile decurg chiar mai rău decât îți dorești (e ca și cum îți creezi o potecă prin junglă). Iar asta te face să te gândești că nu funcționează.

Dar, știi ceva? Rezultatele de astăzi sunt consecința gândurilor și vizualizărilor din trecut. Dacă vrei să se schimbe viitorul, trebuie să acționezi astăzi, în ciuda aparentelor regresii.

Ai încredere că lucrurile se pot îndrepta!

Dacă nu primești suficientă iubire, ofer-o! E cel mai bun mod de a o face să se întoarcă la tine.

Dacă nu primești suficiente complimente, oferă-le!

Oferă ceea ce-ți dorești să primești și ai încredere! Cineva observă și le va face să se întoarcă la tine.

Iar atunci când ți se oferă, primește cu brațele deschise!

Și dacă se întâmplă să nu primești, în continuare, ceea ce-ți dorești, Dumnezeu te-a înzestrat cu gură să CERI. Cei din jur nu vor ști să-ți ghicească gândurile, sentimentele, sau nu au timp pentru asta, pentru că sunt prea preocupați de propria lor persoană și de propriile lor provocări. Deci, dacă nu primești ceea ce-ți dorești, învață și cere. Vei fi surprins de rezultat.

Dacă nu ești deja abonat la newsletterul meu, lasă-ți adresa de email și primești cadou o tehnică prin care să elimini sentimentul că nu ești iubit și dorit de părinți. Dacă faci parte deja din lista persoanelor care mă urmăresc pe email, ai deja această tehnică în inbox-ul tău.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 






Tehnică gratuită pentru a te elibera de sentimentele față de expresia „Mai bine nu te făceam!” și pentru a te simți iubit și dorit.

 

We respect your email privacy

Mai Bine Nu Te Făceam! III

In primele două părți ale articolului Mai bine nu te făceam! ți-am scris despre tiparele de funcționare ale minții. Cum se declanșează anumite reacții, chiar involuntar Partea I. Câteva motive care o determină pe o mamă să rostească acest gen de cuvinte propriului copil, Partea a II-a.

Cum poți să-ți dai seama dacă mama chiar nu a dorit să te aducă pe lume?

 

Evident, sunt situații când aceste cuvinte sunt adevărate (din păcate).

Sunt copiii care într-adevăr nu au fost doriți și ei suferă cel mai mult dintre toți. Oricât ar avea altcineva grijă de confortul lor fizic și de necesitățile de bază.

Auzim uneori pe la știri, cum au fost găsiți copii nou-născuți, abandonați uneori în ger, în tomberon sau în alte condiții mizere. Unii au supraviețuit, alții nu.

Chiar dacă ulterior au fost adoptați, acei copii tot suferă de faptul că mama lor naturală, biologică nu i-a dorit.

Imi amintesc cum, la un workshop îmi povestea o mamă adoptivă, ce necazuri are cu fiul adolescent înfiat. El suferă că mama lui naturală nu l-a dorit. Prin urmare, refuză orice fel de dragoste, de afecțiune care vine din partea părinților și fraților adoptivi.

Ca profesor, am avut elevi care proveneau din centrele de plasament. Pe unii, părinții lor naturali îi maltratau, încă de pe când erau bebeluși. Copii care au fost loviți, trântiți cu voie, cu știință, cu intenție de a-i răni de către părinții lor naturali. Acei copii, au ajuns în final în centrele de plasament sau la alte familii să-i îngrijească și să-i ajute să urmeze un traseu în viață.

Dar aceste cazuri sunt excepțiile. Sunt cei care suferă cu adevărat că mama și tata nu i-a dorit și le-a făcut rău ca să scape de ei.

Dar de unde știi, cu adevărat că părinții te iubesc?

Urmărește semnele limbajelor de iubire

 

Pe vremea părinților noștri, aceștia erau educați să nu-și pupe copilul, să nu-l mângâie decât în somn. Ca nu cumva, să iasă copilul prea alintat, și să-și ia nasul la purtare.

Prin urmare, mulți dintre adulții de astăzi, nu au auzit în viața lor cuvinte de iubire de la părinții lor. O parte dintre ei, au preluat acest tipar. Se poartă și ei cu copiii, ca și când ar fi cel mai mare rău să-i spună copilului cuvinte de mângâiere și alin.

 

Dar cuvintele de încurajare, de laudă, de afecțiune, nu sunt totul în limbajul iubirii.

Dar în afară de cuvinte mai sunt și alte semne.

Experții în comunicare spun că doar 7% din ceea ce comunicăm este verbal. Restul de 93% din comunicare este bazată pe ceea ce spunem prin gesturile, prin atitudinea noastră.

Un psiholog numit Gary Chapman a scris o carte cu titlul Cele cinci limbaje ale iubirii

Aceste limbaje sunt: cuvintele de încurajare, timpul acordat și atenția, cadourile, serviciile și mângâierile / atingerile.

Prin urmare, dacă mama doar ți-a spus aceste cuvinte pe când era nervoasă, dar în rest:

  • a avut grijă de tine să te ducă la medic, să te îngrijească pe când erai suferind;
  • ți-a purtat de grijă să nu te îneci cu mâncare, să nu te lovești, să nu te opărești, să nu cazi în foc, să nu te accidentezi;
  • te-a hrănit;
  • ți-a dat haine curate să te îmbraci;
  • te-a ajutat să mergi la școală, să-ți faci temele, să înveți ceva în viață;
  • te-a dus la vreun spectacol, la plimbare, la joacă;
  • a făcut ceea ce tu nu puteai;
  • nu te-a pus la munci grele peste puterile tale;
  • te-a mângâiat, te-a felicitat, ți-a zâmbit, s-a bucurat de reușitele tale (chiar dacă pe unele le-a ratat);
  • a mers la un serviciu (care poate nu-i plăcea) ca să obțină bani de mâncare și îmbrăcăminte pentru tine;
  • te-a ajutat, pas cu pas de când erai bebeluș până la adolescență (și chiar mai târziu);
  • și-a sacrificat multe nevoi personale ca tu să te bucuri de ce-ți dorești etc.

 

Orice comportament a avut părintele și care se încadrează în cele cinci limbaje ale iubirii, înseamnă că te iubește. Mama sau tata te iubește, chiar dacă tu nu vorbești limbajul lor de iubire.

De multe ori, îi iubim pe semenii noștri oferindu-le ce credem noi că au nevoie, de aceea ei percep că nu-i iubim.

Uită-te la cadourile pe care le primești sau le oferi. În câte situații, când ai primit cadouri au fost 100% pe placul tău? Dacă n-au fost, înseamnă că persoana ți-a oferit ceea ce avea ea nevoie. Tu ce cadouri oferi? Analizezi cu atenție ce are nevoie celălalt, ce l-ar face fericit sau îi cumperi ceva ce crezi că i-ar face plăcere? Ți s-a întâmplat ca celălalt să nu fie foarte încântat de gestul tău?

Dacă ai impresia că mama nu te iubește, urmărește care sunt limbajele de iubire ale mamei tale. Poate că ea e prea în vârstă ca să se mai schimbe, să te iubească pe limba ta.

Citește cartea Cele cinci limbaje ale iubirii. Învață care este modul fiecăruia dintre cei dragi de a-și exprima afecțiunea.

Învață să accepți iubirea, sub orice formă ar fi.

Și nu te mai îndoi de ea!

 

Data viitoare, primești informații despre cum să te bucuri de o relație, așa cum ți-o dorești și cadou,  o tehnică de lucru.

Până atunci, te las cu bine!

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Mai Bine Nu Te Făceam! II

In articolul trecut (dacă nu l-ai citit, îl găsești dând click pe linkul alăturat) am început să-ți vorbesc despre un subiect dureros. Îți spuneam de asemenea că materialul are patru părți.

În prima parte, publicată în urmă cu două săptămâni, ți-am prezentat modul în care funcționează mintea umană. Ori de câte ori, apare ceva care declanșează o anumită stare, mintea creează o reacție și un răspuns.

În articolul acesta îți voi vorbi despre cele câteva cauze ce determină o mamă să dea propriului copil replici dure. De ce îi spune cuvinte de genul Mai bine nu te făceam!

 

De ce ajunge o mamă să spună Mai bine nu te făceam!?

 

Fără să am pretenția că am identificat toate motivele, iată câteva dintre ele:

 

E rănită

(vezi și articolul Oamenii răniți, rănesc alți oameni)

 

Să ne gândim puțin la o mamă pe care n-o ascultă copilul. Indiferent ce-ar face, copilul nu vrea să facă ce-i spune / cere ea. De fiecare dată când copilul refuză să-i dea ascultare, se simte neputincioasă. Are impresia că nu poate avea control asupra copilului.

Probabil că te întrebi, de ce e nevoie să-și controleze copilul?

Pentru că se teme. Dacă copilul ajunge să facă ceva mai grav, tocmai pentru că nu o ascultă? Cine va fi tras la răspundere? Copilul e minor și nu are foarte bine fixată noțiunea binelui și a răului. Dar părintele este direct răspunzător. Faptul că nu-l poate controla pe copil, o face pe mamă să se gândească la tot felul de catastrofe. Și în final să fie acuzată.

Se întâmplă, în funcție de un cumul de factori, care par să te copleșească, să fii enervat de fiecare acțiune / gest al propriului copil.

Enervarea, asociată cu teama, cu lipsa de control, cu diferite stări de vinovăție creează o presiune asupra minții. Este o stare de stres, o rană greu de suportat.

În astfel de situații, mintea subconștientă, care vrea să te scape de durere (vezi articolul trecut), găsește soluția.

De multe ori, acea soluție, este să-l rănești la rândul tău pe cel ce te-a rănit.

Să rănești pe cel care te-a rănit, creează, pentru scurt timp o senzație de eliberare (plăcere). Durerea respectivă devine o ancoră care acționează un buton de reacție. Astfel, mama îi spune copilului tot ce-i vine la gură, fără să se mai gândească la consecințe.

Gândește că dacă nu ar fi avut copilul, ar fi fost mai fericită. Nu s-ar fi confruntat cu acea problemă, ar fi fost liberă și lipsită de griji.

Astfel, părintele, îi aruncă copilului replica Mai bine nu te mai făceam! Transferă durerea de pe sine, asupra copilului.

Bineînțeles, nu e valabil la toată lumea. Sunt părinți care, dacă au avut modele de violență în familie, și-au jurat să nu fie copia părinților lor. Atunci, oricât i-ar greși copilul, preferă să se pedepsească, să se învinuiască că e o mamă / iresponsabilă, decât să-l supere.

Ei bine, nici să-l facă pe copil să se simtă nedorit nu e bine, dar nici să se auto-pedepsească părintele. Ssă-și spună sieși cuvinte de ocară, nu e cea mai bună modalitate de a rezolva lucrurile. În cel de-al doilea caz, persoana rănită este părintele.

 

Cel mai bun mod de a rezolva situația, este prin dialog.

Bineînțeles că nu ai timp săi explici copilului tot ce este necesar. Dar ai de ales, ori îți faci puțin timp și-i explici ce așteptări ai de la el, ori va trebui să repeți aceleași metode fără rezultate.

 

Sărăcie

 

S-ar putea să ți se pară un motiv foarte pueril, lipsit de importanță. Mai ales, în condițiile în care magazinele sunt pline cu tot ce vrem, tot ce poftim.

Totuși, părinții noștri au trăit pe vremea comunismului. Au îndurat foamete, au avut mâncarea la cartelă, cu rație, au suportat frig și lipsuri de tot felul. Părinții lor, au prins și războaie mondiale, asociate sau continuate cu perioade de secetă și sărăcie. Chiar dacă situația economică s-a schimbat, comerțul este liber, mentalitățile și îngrijorările s-au moștenit.

Salariile sunt mici și puterea de cumpărare la fel de mică. Multe familii sunt îndatorate la bănci și gândul de a mai aduce pe lume încă un copil, în aceste condiții, îi umple de îngrijorare.

Una dintre grijile pe care le are o mamă legat de momentul în care află că este însărcinată, este: „Cu ce-l mai cresc și pe ăsta?”

Iată mai jos, un citat din seria de romane care stau la baza filmului Urzeala Tronurilor (pe care le-am citit de curând).

– Ai avut frați, căpitane? Sau surori?

– Din fiecare. Doi frați, trei surori. Eu eram cel mai mic. Cel mai mic și cel  nedorit. O gură în plus de hrănit, un bărbat voinic care mânca prea mult și care creștea repede din haine. Nu era de mirare că-l vânduseră …”  George R. R. Martin Festinul ciorilor  (Partea a IV –a din Saga Cântec de Gheață și Foc)

 

Poate îți spui, că asta este fantezie, desprinsă dintr-un roman. Totuși, în zilele noastre, am auzit frecvent, diferite persoane spunând că se tem să mai aducă un alt copil pe lume. Motivele? Că nu au suficienți bani să-i hrănească, să-i îmbrace și să-i țină la școală.

Dacă pe lângă neascultare, copilul are multe mofturi, pretenții  iar părintele nu poate face față, se simte copleșit. Și-i va răspunde copilului cu vorbele acelea usturătoare care-l fac pe copil nedorit.

Când părintele este supărat pe copil și acea supărare îi creează durerea despre care vorbeam mai devreme, îi va  spune Mai bine nu te mai făceam!

 

Convingerile pe care și le-a format

 

Personal, aud frecvent, E greu (un chin) să crești un copil.

Pentru că soțul meu este plecat la muncă din țară, aud că sunt compătimită: Apoi și tu, te chinui singură cu băiatul!

Le explic celor care-mi spun că pentru mine nu e un chin, că mă consider o mamă binecuvântată. Cu toate acestea îi aud, replicându-mi Da, dar tot te chinui. Știu eu ce spun!

Ce vreau să subliniez, este că unii oameni au niște convingeri atât de înrădăcinate, că indiferent ce aud, ei o țin una și bună. Și dacă le-a intrat în cap o asemenea convingere, cu atât mai mult o asemenea persoană va reacționa cu acest gen de replici. Acea persoană crede cu tărie că ar fi fost mai fericită, dacă nu s-ar mai fi chinuit să-și crească acel copil.

Așa cum îți spuneam într-un alt articol, convingerile astea s-au format în timp. Fie din ceea ce au auzit de la cei din jur, fie din ce și-au spus chiar ei.

Iată, un alt proverb, care demonstrează credința celor din jur că e greu să crești copii.

Cine are să și-i crească, cine nu, să nu-i dorească!

 

Și pentru că de curând am citit cele cinci volume publicate (din cele 7) care alcătuiesc Saga Cântec de Gheață și Foc, ce stau la baza serialului Urzeala Tronurilor, îți mai dau un scurt citat de aici, ca să întărească credințele despre creștrea copiilor.

Regina Cersei râse.

– Așteaptă până la primul tău copil, Sansa! Viața unei femei e nouă părți mizerie și o parte magie, vei învăța asta destul de curând… Și părțile care par a fi magice devin adesea cele mai murdare dintre toate.”

                        George R.R. Martin Încleștarea regilor (Partea a II-a din Saga Cântec de Gheață și Foc)

 

 

Temerile

 

Cu ceva timp în urmă, multe femei își găseau sfârșitul pe patul de naștere.

În prezent medicina a evoluat și numărul de femei care mor în timpul travaliului s-a redus considerabil. Dar temerile pe care le aveau femeile, s-au transmis de la mamă la fiică de-a lungul timpului.

Pe lângă teama și îngrijorarea viitoarei mămici pe măsură ce se apropie momentul nașterii, mai sunt și vocile celor din jur.

Mai este și teama de care îți vorbeam la început. Că dacă copilul nu ascultă, poate face ceva care să aibă repercursiuni asupra întregii existențe a sa și a ta.

O altă teamă este legată de vârsta părinților. Dacă aceștia au în jur de 40 de ani, apar temeri de altă natură. O să-ți enumăr câteva:

Sunt prea bătrână să mai nasc un copil. Ce va spune lumea?

E diferență prea mare de ani între primul copil și acesta. Oare cum îl vor privi ceilalți? Ce vor spune copiii mai mari? Vor crede că m-am stricat acum la bătrânețe…

Să nu mai vorbim de teama că la această vârstă a părinților, există riscul să se nască copilul cu Sindromul Down. Că toată viața, copilul va rămâne la nivelul intelectual de 2 ani. Asta înseamnă că tu ca părinte, n-o să te eliberezi niciodată de povara îngrijirii copilului. Și nici statul nu te sprijină cu vreo alocație de handicap… (Cam așa am fost eu speriată de medicul ginecolog pe durata sarcinii, dar i-am zis că nu mă interesează).

Iar când toate acestea se suprapun. Furia că nu te ascultă, sentimentul de neputință și lipsă de control. Convingerea că dacă nu aveai copii, erai mult mai fericit, că ce ți-a trebuit să te legi la cap dacă nu te durea. Că nu-ți ajung banii să oferi copiilor tot ce-și doresc. Astfel, ajungi ca părinte să-ți reverși nervii asupra copilului, ca să-l doară și pe el, cum te doare pe tine.

Ancorele sunt atât de puternice, încât declanșează reacții inconștiente. Acestea au menirea să te elibereze de durerea pe care o simți. Și pentru scurt timp, chiar ai sentimentul că te-ai eliberat.

Doar că, foarte adesea, ceea ce nu mai știu copiii, este că părintele are remușcări legat de ceea ce a spus. Pentru că ei aud doar versul Mai bine nu te făceam! și le este greu de acceptat.

Foarte mulți părinți își fac apoi autocritica pentru ceea ce au spus.

Își imaginează că sunt la judecată, și ei trebuie să dea socoteală pentru acele vorbe. Mintea lor, încearcă, pe de o parte să-i acuze pentru ceea ce au zis, pe de altă parte, să-i scuze că era nervos, supărat. Speră că poate copilul nu a auzit etc.

Acest mod al părintelui, de a se tortura, de a se pedepsi pentru ceea ce a spus, face ca data viitoare să spună mai rău. Pentru că că toată gândirea critică sau autocritică este toxică și înrăutățește lucrurile.

Data viitoare îți voi spune, cum îți dai seama dacă prin aceste vorbe, părintele chiar nu te iubește și nu te-a dorit în viața lui. Vei înțelege dacă expresia este totul pentru a transmite iubirea și afecțiunea. Cum îți dai seama dacă părintele într-adevăr nu te-a dorit, sau dacă aceste cuvine sunt spuse la nervi și supărare.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Mai Bine Nu Te Făceam! I

Doamna, eu nu mă înțeleg prea bine cu mama, îmi spunea de curând o elevă. Simt că mă dă la o parte, că eu nu mai contez, că se ocupă numai de sora mea mai mică, în timp ce eu… mă simt cam nedorită.”

„Ce motive ai să te simți așa?” o întreb.

Păi, mama nu-și mai face timp să vorbească cu mine, să mă mai întrebe ce nevoie am, se ocupă numai de sora mea. Bine, știu că sora mea are niște probleme de sănătate, dar simt că eu nu mai contez. Am început să simt că mama nu mă iubește.”

Incerc să-i explic că uneori, părinții se preocupă exclusiv doar de acel copil care are niște probleme. Fac asta mai ales dacă e mai mic, gândindu-se că un copil mai mare se poate descurca și singur. Totuși, asta nu înseamnă că mama nu-i iubește și pe ceilalți copii, respectiv pe ea.

„Nu e doar asta, doamna! Sunt zile când îmi spune că îi pare rău că m-a adus pe lume, că mai bine nu mă făcea. Și asta mă face să simt că mama nu m-a dorit niciodată. Și îmi creează așa, o stare… cam nașpa.”, continuă eleva parcă scuturându-se de sentimentele negative care o cuprind. O cuprinde tristețea când se gândește la replica mamei.

 

 

După ce am auzit povestea ei, mi-am dat seama că rezonează cu alte situații. Dar în același timp am privit lucrurile și din perspectiva de mamă.

Și m-am gândit că poate și tu, ai auzit foarte des expresia „Mai bine nu te făceam!”. Atunci, ai nevoie de ceva care să-ți amintească ce mult însemni pentru părinții tăi.

Poate că și tu, exact ca acestă adolescentă cu care am discutat, te-ai simțit cândva nedorit. Pentru că, într-un moment de enervare, mama ți-a aruncat aceste cuvinte ca să te rănească.

Dacă vreodată ai auzit aceste cuvinte și te-au tulburat, te-au supărat, te-au rănit, citește mai departe. Acest articol este pentru tine.

După ce am terminat de scris acest material (pe bucățele, cum am avut timp) mi-am dat seama că este cam lung. Din acest motiv, l-am împărțit și îl vei primi sub forma a patru articole, astfel:

În primul articol, cel prezent, îți vorbesc despre cum funcționează mintea. În acest fel înțelegi de ce ajung mamele să rostească acele cuvinte dure.

Dacă ai fost la seminariile mele sau ai citit despre modul în care funcționează mintea, poți sări direct la partea a II-a. Aceasta se numește: De ce rostește o mamă expresia Mai bine nu te făceam!

Partea a III-a se concentrează pe semne prin care îți poți da seama dacă aceste cuvinte sunt sau nu adevărate.

În partea a IV-a îți voi da câteva recomandări (și o tehnică EFT cadou). Afli ce poți să faci ca să-ți schimbi percepția și relația cu mama.

 

 

Cum funcționează mintea?

 

Mintea noastră este ca un computer uriaș care stochează informații, în mod conștient sau inconștient.

Iată un exercițiu, ca să demonstrez această idee. Citește și acționează la fiecare pas, înainte de a trece la următorul.

Exercițiu:

Pasul 1. Privește în jur, timp de un minut, și caută să memorezi toate lucrurile, obiectele, hainele etc. de culoare albastră.

Pasul 2. Acum, închide ochii și enumeră toate lucrurile de culoare verde pe care ți le amintești a fi în jurul tău.

Da, ai citit bine, cu ochii închiși îți amintești toate lucrurile de culoare verde din jurul tău.

S-ar putea să constați că poți să enumeri destul de multe astfel de lucruri.

De ce?

Pentru că memorăm atât lucrurile asupra cărora ne concentrăm direct, cât și alte aspecte asociate. Așa sunt: culorile, sunetele, mirosurile, gusturile și sentimentele.

Ce legătură are acest aspect cu expresia mai sus numită?

Îți explic ceva mai târziu. Acum, să trecem la alt aspect al minții.

Mintea stochează informațiile sub formă de fișiere

 

Toate informațiile pe care le memorează mintea, le stochează în fișiere exact ca un computer. Aceste fișiere sunt grupate precum niște cartiere ale unui oraș. Există un cartier al bucuriei, unul al tristeții, altul al încrederii, al dezamăgirii, al supărării, al urii, al iubirii, al speranței etc.

Fiecare cartier este legat, unul de altul prin milioane de neuroni.

Obiceiurile noastre reprezintă adevărate poteci, drumuri sau autostrăzi neuronale între toate aceste cartiere. Cu cât o acțiune este mai nouă, și foarte puțin folosită, cu atât drumul se aseamănă mai mult cu o potecă prin junglă. Poate fi rapid astupată cu buruieni, dacă poteca (obiceiul cel nou) e abandonată.

Cu cât o acțiune este mai veche și mai des utilizată, cu atât a devenit un reflex automat și se aseamănă cu o autostradă. Pe aici se poate circula cu mare viteză. Un astfel de drum (obicei), chiar dacă e părăsit, rezistă. Vegetația nu-l invadează atât de ușor și poți oricând să te întorci la el.

Imaginează-ți o persoană care are un tip de limbaj (mai colorat). La un moment dat, învață că tot ce-i iese din gură îl influențează și caută să-și schimbe modul de exprimare (obiceiul). La început, pentru că trebuie să dea atenție fiecărui cuvânt, să se cenzureze, este ca și cum ar crea o potecă nouă prin junglă. Procesul este obositor, consumator de energie și de timp. Și e posibil să renunțe foarte ușor, și s-o ia din nou pe autostrada limbajului colorat.

La fel, este posibil, ca acea persoană să fie foarte hotărâtă să aducă o schimbare în viața sa. Atunci perseverează, până ce devine o nouă obișnuință să nu mai folosească cuvintele vechi, murdare. Poteca neuronală a noului limbaj s-a lărgit, dar fără a se astupa vechea autostradă. Și aceea, încă, face parte din ființa lui, deci, este posibil oricând să mai scape câte o înjurătură. Abia după ani de autocontrol, vechea autostradă se acoperă și se lărgește tot mai mult autostrada limbajului frumos.

În același fel se poate întâmpla și cu o mamă care are obiceiul de a rosti Mai bine nu te făceam! Poate realizează cât de mult își rănește copilul și dorește să nu mai spună. Dacă dorește să scape de acest obicei, la început, oricât s-ar cenzura, tot mai scapă câte o astfel de expresie.

Sunt situații în care habar nu are că vorbele ei lasă cicatrici și continuă să folosească aceeași autostradă a exprimării.

Mintea umană funcționează și cu ajutorul unor ancore.

 

Aceste ancore pot fi pozitive sau negative.

Mirosul unui parfum te poate purta în timp, până la o persoană dragă (antipatică) din copilărie. Acel parfum este o ancoră.

Un singur gest, un cuvânt, o tonalitate îți poate aminti ceva din trecut, care te poate face (ne)fericit.

Ancorele au un buton declanșator care acționează instantaneu, declanșând reacția. Când a fost activată o anumită ancoră, a apăsat butonul și corpul a reacționat. Exact ca prima dată când s-a instalat acea ancoră.

Gândește-te la câteva exemple de ancore pentru tine. Completează spațiile libere din propozițiile următoare, cu situații reale din viața ta:

Ex. Întotdeauna mă enervez când….

(Iată câteva exemple de la seminarii: Întotdeauna mă enervez când… soțul intră încălțat în casă,

Întotdeauna mă enervez când… copilul mă trage de mâini,

Întotdeauna mă enervez când alții nu țin cont de efortul meu pentru a face curat etc.). Completează cu ce se potrivește pentru tine.

Întotdeauna mă simt umilit când…

Sunt fericit de fiecare dată când…

Mă simt creativ / recunoscător / în siguranță când…

 

O să constați că (pentru tine) întotdeauna există niște declanșatori comuni pentru tristețe, bucurie, furie, recunoștință etc.

Mintea noastră dorește să simtă plăcerea și caută să evite durerea.

Când o persoană se află într-o situație tensionată, de stres, de conflict, mintea va căuta un refugiu. Va oferi o diversiune, o distragere printr-o acțiune sau o substanță care să-i înlocuiască durerea cu plăcerea.

Adică, este acționată o ancoră, care declanșează o anumită stare. În funcție de acea stare, apare o reacție.

 

De ce ți-am spus toate acestea?

În cele ce urmează o să-ți spun câteva motive pentru care unele mame rostesc astfel de vorbe dure, „Mai bine nu te făceam!” De foarte multe ori, mamele ajung să regrete ce-au spus și speră să le fi uitat și copiii, imediat ce le-au auzit.

Sunt situații, când ancorele mamelor sunt atât de puternice că nici nu realizează ce-au spus. Sunt situații în care cuvintele au ieșit din gură, înainte ca persoana să analizeze consecințele.

Până nu înțelegi cum reacționează mintea noastră, motivele pentru care sunt rostite cuvintele, sunt lipsite de importanță.

Dar despre aceste motive, îți vorbesc în articolul de săptămâna viitoare.

Până atunci, te las cu bine.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie