In articolul trecut, Sindromul Obiectului Strălucitor, vorbeam de distragerile pe care le poţi avea de la scopul tău. Cauza? Anumite aspecte care te fac să îţi apar în cale și te fac să pierzi focusul şi să te ocupi de altceva.

Şi ţi-am promis că o să revin cu un articol prin care să îţi ofer câteva soluţii, pe care eu le-am verificat în timp.

Pentru că am avut perioade când am fost foarte uşor distrasă de la ceea ce îmi doream să fac şi să obţin. De asemenea, au fost şi perioade când n-am acceptat să văd alte obiecte care să strălucească.

Pentru că, la urma urmei, să te laşi orbit de alte obiecte care strălucesc în jur, şi să nu mai vezi visul tău, uneori este o alegere.

Aşa că astăzi, este timpul să-ţi spun despre cum să nu vezi acele obiecte strălucitoare care să te devieze de la traseu.

Pentru început, trebuie să:

Să ai un scop foarte clar şi foarte puternic

Când ştii foarte clar ce vrei şi mai ales de ce vrei ceea ce vrei, este mult mai simplu să menţii drumul stabilit.

Vorbeam data trecută de dorinţa de a posti şi că te poţi lăsa distras de aromele pe care le simţi când mergi pe drum. Păi, totul depinde de cât e de mare dorinţa ta de a face acest lucru. Cât de important este pentru tine? În momentul în care postul devine foarte important, nu o să mai fii deranjat de mirosurile de mâncare. Nu spun că nu le mai simţi, dar că nu le mai dai atenţie. E un act de voinţă. E o alegere.

Însă de puterea unui scop, cred că îţi poate vorbi această poveste.

Era odată un rege bătrân şi avea un fiu foarte alintat, necugetat şi uşuratic. Nu lua niciodată lucrurile prea în serios. Nu te puteai baza pe el că va finaliza vreo acţiune. Făcea lucrurile bune de mântuială şi pe cele rele foarte rapid. Era mereu în căutare de faimă, de fete frumoase cu care să-şi petreacă timpul. Voia să le fure câte un sărut, dar niciodată nu se implica în ceva serios. Regele, adesea, se întreba pe mâna cui va lăsa tronul şi regatul pentru că vedea că fiul lui, era nepotrivit.

Dar într-o zi s-a gândit să-l pună la încercare. A organizat o paradă regală, în care gărzile sale personale să creeze drum liber prin oraş, prin mijlocul mulţimii. Şi i-a zis fiului că acea paradă era pentru el. I-a dat fiului său un vas plin cu apă şi i-a zis:

– Dacă reuşeşti să te întorci la palat, cu vasul plin cu apă, fără să verşi un singur strop, tronul va fi al tău şi voi face pregătirile de încoronare. Dar dacă verşi fie şi numai o picătură cât lacrima, îţi voi tăia capul.

Fiul a luat vasul şi, dacă de obicei făcea totul în mare grabă, de data asta a mers foarte încet. A făcut de vreo trei ori decât timpul care l-ar fi făcut în mod obişnuit. Dar de data asta nu era doar tronul, ci capul lui în joc.

Gărzile regelui îi asigurau un drum fără obstacole, aveau grijă ca nimeni să nu îl bruscheze sau să îl deranjeze. Dar în acelaşi timp, aveau şi misiunea de a-i raporta regelui tot ce se întâmpla. Depindea de prinţ şi doar de el să nu verse nicio picătură de apă din vas.

Prinţul a parcurs oraşul cu vasul plin cu apă şi în final a ajuns la palat fără să verse o singură picătură. Ajuns la palat, regele l-a felicitat şi a stabilit o petrecere pentru a celebra reuşita prinţului. La un moment dat, regele l-a întrebat pe prinţ.

– Ce ai văzut prin oraş?

Prinţul, uimit îi răspunde regelui cu sinceritate.

– Nimic, tată!

Dacă ar fi ridicat capul de la vas şi s-ar fi uitat la ce era prin oraş, nu ar fi ajuns cu vasul plin înapoi la palat.

Apoi regele a stabilit data pentru încoronarea fiului său. Prinţul tocmai devenise responsabil.

Morala acestei poveşti este că atunci când ai un scop foarte clar şi foarte puternic, nu mai vezi nimic din ceea ce străluceşte. Iar ca să ai un scop puternic, nu e nevoie să fie în joc viaţa ta. Dar e nevoie ca acel scop să fie foarte important pentru tine.

 Fii motivat!

Ca să fii motivat, trebuie să ai nişte obiective clare, şi e indicat să fie scrise. În cartea „Si tu poti avea succes”, Paul Hanna argumentează de ce este necesar să fie aceste obiective scrise.

„De ce trebuie să-mi scriu obiectivele?” – Răspunsul surprinde pe mulţi oameni: când le notezi te convingi pe tine însuţi că le poţi atinge. Aminteşte-ţi că lumea e oglinda ta. Deci, – înainte de a începe să convingi lumea de ceva – trebuie să te asiguri că tu însuţi îţi iei în serios eforturile.”

Legat de motivaţie, Zig Zigler spune că „Motivaţia nu durează. Dar nici baia (igiena corporală), de aceea se recomandă să se facă zilnic.”

Tot Paul Hanna mai spune că s-a făcut un studiu între milionari și miliardari privind obiceiurile lor. „Singura diferenţă între milionari şi miliardari este că milionarii îşi citesc obiectivele odată pe zi, iar miliardarii de două ori pe zi.”

Obiectivele tale sunt ca un far pentru vapoare. Te călăuzesc pe drumul pe care vrei să mergi şi-ţi luminează calea ca să ajungi în port.

Fii focalizat!

Când ai un scop şi eşti focalizat pe el, ce vrei să obţii este mult mai important decât orice. Atunci când eşti focalizat te concentrezi să nu pierzi timpul. Detaliile sau obiectele strălucitoare te pot face să îţi pierzi concentrarea. De aceea le eviţi.

Iţi dau două exemple testate de mine în două variante.

•  Mergi la cumpărături într-un hipermarket.

a. Dacă nu ai nimic planificat şi stabilit, poţi să mergi foarte agale cu căruciorul de cumpărături. Te uiţi pe la toate produsele, citeşti etichetele, cauţi ofertele. Şi să faci cumpărături în acest fel îţi poate lua câteva ore.

b. Ai o limită de timp, să zicem de jumătate de oră. Ai o listă şi mergi cu ea direct la rafturile de unde îţi iei produsele dorite. Nu mai pierzi timpul. Ai un pas grăbit. Şi rezolvi treaba în timpul stabilit.

• Eşti acasă şi primeşti un telefon prin care eşti întrebat dacă ai timp să răspunzi la un sondaj de opinie pe o anumită temă.

a. dacă nu ai nimic planificat s-ar putea să spui că da, eşti disponibil/ă şi să răspunzi la întrebările lor. Nu ştiu cum e în cazul tău, dar am răspuns la asemenea sondaje. De fiecare dată am avut impresia că durează de cel puţin trei ori mai mult timp decât am fost anunţată. Poate că e doar o impresie.

Ştii că atunci când te ocupi de ceva ce nu-ţi place, chiar dacă durează 10 minute, ţi se pare că durează o oră şi că nu se mai termină. Iar ceea ce îţi place, chiar dacă durează câteva ore, s-ar putea să ţi se pară că a durat 10 minute sau jumătate de oră. La final te simţi revigorat.

b. îţi analizezi timpul pe care îl ai la dispoziţie, şi dacă eşti ocupat, refuzi foarte politicos pentru că nu ai timp. Dacă ai timp în alt moment, poţi să stabileşti un alt interval orar când poţi să faci asta.

 Planifică-ţi acţiunile, şi organizează-te!

Dacă ţi-ai planificat luna, săptămâna şi ziua, ştii exact ce vei face în fiecare zi, ba chiar şi la anumite ore. Nimic nu te poate da peste cap de la programul tău. Orice solicitare din exterior o integrezi în programul tău doar dacă timpul îţi permite. Sau dacă te ajută pe tine şi scopurile tale, ori dacă ajută o comunitate. Nu mai răspunzi solicitărilor de orice natură. Nu mai faci acţiuni neplanificate, decât poate nişte urgenţe neprevăzute, cum ar fi o îmbolnăvire, o înmormântare etc.

Dar chiar şi aşa. Poţi avea controlul a ceea ce faci.

Dacă ai timpul planificat, nu mai stai să pierzi vremea pe facebook, sau pe alte reţele de socializare.

Îţi faci mai întâi activităţile stabilite, apoi, dacă mai ai timp te poţi relaxa cu ceva jocuri online.

 Adoptă alte strategii verificate de alţii

Sigur mai sunt şi alte strategii şi metode prin care fie să eviţi, fie să nu cedezi când apar obiecte strălucitoare. Iar în ultima vreme parcă par din ce în ce mai multe.

Cel mai bine este să mergi pe urmele deja verificate de alţii. Viaţa este de multe ori ca un teren acoperit cu mine. Poţi să calci oricând pe una. Dar dacă mergi pe urmele cuiva care a traversat deja câmpul de mine, e mai sigur. Uneori înveţi din experienţa proprie şi atunci e foarte dureros, alteori poţi învăţa din experienţa altora.

Tu ce crezi? Aştept comentariile tale.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Vorbeam într-o zi cu o colegă, profesoară de geografie şi prietenă. (Nu i-am cerut permisiunea de a scrie despre ea, aşa că n-o să-i folosesc numele.)

Discutam despre fobii. Îi spuneam că ultima dată când am ajuns la ea, eram cu bebeluşul meu şi am urcat cu liftul până la etajul 10 sau 11 (nu mai ştiu exact, oricum era ultimul etaj), bebeluşul meu a început să plângă. Iar soţul m-a certat acasă pentru că am urcat cu băieţelul cu liftul şi mi-a zis că el suferă de claustrofobie. Neştiind cum stau lucrurile, m-am gândit că poate se moşteneşte. Nu m-am obosit să caut.

Iar colega mea îmi spune:

„Claustrofobia nu se moşteneşte. Ca orice fobie, apare la o persoană ca urmare a unui eveniment sau a uni traume din copilărie sau viaţa unei persoane. Dar se depăşeşte făcând exact lucrul de care te temi.”

Iar eu mă gândeam, „uau, este exact ce ne învaţă cărţile de dezvoltare personală”. Dar doamna a continuat: „eu am suferit de agorafobie sau fobia spaţiilor deschise. Am avut o operaţie la ochi şi nu mai vedeam bine pe lateral. De fiecare dată mă speriam când traversam strada pentru că nu vedeam maşinile care veneau din partea asta (dreapta parcă). Când mergeam în piaţă, mă speriam când venea cineva din spate. Îmi era teamă, ca şi când urma să mi se întâmple ceva rău. Dar medicul mi-a zis că nu am de ce să mă tem. Trebuie să merg înainte şi să fac exact lucrul de care mă tem şi în timp fobia va dispărea. Şi aşa am făcut. Evident, că nu mi-a fost deloc confortabil. Îmi era teamă, mă lua cu călduri, transpiram. Dar am ascultat ce a zis medicul şi am continuat să ies. Şi în timp a dispărut fobia respectivă.”

Iar eu mi-am zis, iată că am învăţat ceva, ascultând-o pe doamna.

CE SPUN CĂRŢILE DE DEZVOLTARE PERSONALĂ?

• Acronim pentru FRICĂ. În engleză cuvântul frică este FEAR, iar americanii au găsit un acronim pentru FEAR (Falls Expectations Appear Real), adică aşteptări false care PAR reale. Dar nu sunt. Aceste aşteptări false, ne împiedică adesea să facem ce ne dorim pentru că ne imaginăm tot felul de lucruri şi evenimente care nu se întâmplă în realitate. Doar în mintea noastră au loc.

• Îmbrăţişează-ţi monştrii. Am citit la mai mulţi autori de dezvoltare personală această idee. Fă-te prieten cu teama şi aceasta va dispărea. Cu cât te gândeşti mai mult la ce se poate întâmpla, cu atât creşte sentimentul de teamă şi te opreşte din evoluţia ta şi din atingerea ţelului propus. Dar când îţi îmbrăţişezi teama cea mai mare, atunci încet-încet o depăşeşti. Apoi te bucuri de o viaţă de libertate, pentru că frica te împiedică să fii liber.

• Acţionează în contra fricii. Curajul nu este absenţa fricii, ci acţiunea împotriva ei. Pe măsură ce acţionăm în contra fricii, aceasta scade şi chiar dispare.

• Recunoaşte frica cu glas tare. De ce să recunoşti că îţi este frică? Din mai multe motive:

Când recunoşti că îţi este frică, arăţi că eşti om ca toţi oamenii şi eşti vulnerabil. Multora dintre noi le este frică să îşi recunoască frica. Eu am făcut parte din această categorie de oameni, care credea că mi se ştirbeşte ceva din capacitatea mea, din demnitatea mea dacă le arăt celor din jur că îmi era teamă. Oamenii cred că dacă spun că nu le este teamă, trec mai uşor drept eroi sau aşa îi încurajează pe alţii să nu le mai fie teamă. Adevărul este exact invers. Când vrei să pari erou, nu eşti credibil, pentru că ceilalţi din jur îşi vor pune întrebarea cum să facă ei să scape de teamă. În momentul în care poţi să recunoşti că îţi este teamă, te arăţi a fi om vulnerabil, dar tocmai asta îi face pe cei din jur să se simtă mai aproape de tine şi să te creadă şi să te ajute. Iar asta te ajută şi pe tine să depăşeşti momentul de teamă. Pentru că te eliberezi de puterea ei.

Am auzit de acest lucru şi la seminariile la care am participat, cât şi la alţi traineri români. De exemplu, Andy Szekely, cunoscut trainer român, spunea într-un webinar că atunci când îţi recunoşti emoţia, frica, devii mai puternic decât ea. Şi o depăşeşti. Şi am încercat asta de curând. Mă uitam la un film cu soţul meu, un film gen thriller, SF. Din punctul meu de vedere era mai mult de groază. Eu nu mă prea uit la filme de groază, pentru că, vorba unei colege, vreau să mor de inimă bună. Dar uneori mai calc peste acest principiu. Aşa că mă uitam la film, aveam stomacul ghem de frică şi mi-am amintit ce zicea Andy legat de frică. Aşa că i-am spus soţului că mie îmi este frică. Dar am continuat să mă uit. Şi la un moment dat, după ce am recunoscut că îmi este teamă, am constatat că nu îmi mai era. Eram complet degajată. Şi mi-am zis că chiar aşa este. Numeşte emoţia sau frica pe care o ai şi eşti mai puternic decât ea.

CE AM VĂZUT LA SEMINARII?

• La seminarii am auzit şi văzut acelaşi lucru. Am auzit multe persoane pe scenă care la puţin timp după ce au început să vorbească se simţea în vocea lor că au emoţii. Emoţia pe scenă, vine dintr-o frică de a vorbi în public. Şi la un moment dat spuneau: „Vă rog să mă scuzaţi, dar am emoţii”. Ştii cum reacţiona toată lumea din sală? Aplauda. Câteva mii de persoane care aplaudau pe cei de pe scenă care recunoşteau că au emoţii. Iar după ce trecea valul de aplauze, persoana care vorbea era mult mai degajată.

Probabil că două întrebări se nasc în mintea ta:

1. De ce să aplauzi că cineva recunoaşte că are emoţii?
2. Dacă ştii că ai emoţii şi îţi este frică să vorbeşti pe scenă, de ce o mai faci? O să încerc să răspund la aceste două întrebări şi sper că o să te lămuresc.

1. De ce să aplauzi când cineva recunoaşte că are emoţii? Pentru simplu fapt că majoritatea oamenilor nu recunosc acest lucru şi consideră că e mai bine să nu recunoşti. Că vor să treacă super-eroi, deşi este dovedit că teama de a vorbi în public este una dintre cele mai puternice temeri de care poate suferi o persoană. Şi atunci, o feliciţi prin aplauze pe persoana care îşi recunoaşte umanitatea şi temerea. Pentru că dacă ai încerca să te pui în pielea celui care vorbeşte pe scenă, sigur s-ar putea să simţi că ţi se gâtuie vocea, că n-ai suporta să vezi atâtea mii de ochi îndreptate către tine etc.

Tocmai de aceea, pentru că fiecare dintre noi ştim cât este de terorizantă această teamă care creează emoţia, îl felicităm şi încurajăm pe cel care recunoaşte teama de care se simte stăpânit. Pentru că adesea după ce persoana respectivă a recunoscut şi a a fost felicitată cu aplauze, s-a descurcat mult mai bine după aceea.

1. Dacă ştii că ai emoţii de ce te mai urci pe scenă? Unii urcau pe scenă pentru a le fi recunoscute meritele şi munca, alţii urcau pe scenă ca să vorbească şi de la care să învăţăm.

Pentru că poţi să inspiri alte mii de oameni prin curajul pe care îl arăţi vorbind despre provocările tale şi lecţiile pe care le-ai învăţat. Pentru că tracul de scenă este destul de greu să îl depăşeşti, dacă nu eşti vorbitor specializat. Şi acest trac îl au chiar şi actorii. Şi pentru că vorbitul în public provoacă o teamă asemănătoare cu frica de moarte.

Imi amintesc că acum vreo cinci ani, pe când eram consilier educativ în şcoală şi aveam un parteneriat cu Teatrul Muzical „Nae Leonard” ca la un anumit număr de bilete vândute, să putem şi noi să beneficiem de sala teatrului să facem o serbare. Eu eram responsabil de organizarea acestui eveniment.

Am pregătit o serbare la nivelul întregii şcoli, cu foarte multe numere şi au venit toate clasele cu foarte mulţi invitaţi. Sala teatrului s-a umplut până la refuz cu participanţi şi elevi care urcau pe scenă să-şi joace rolul, cadre didactice care îi coordonau pe elevi, dar şi cu invitaţi din familiile lor care veneau să-i vadă. Şi nu numai. Numeroşi elevi ai şcolii, chiar dacă nu erau implicaţi în rolurile de serbare au venit sa asiste la eveniment.

Eu eram la prima organizare de acest fel şi de o asemenea mărime. Şi eram în întârziere faţă de ora stabilită. Şi atunci, o doamnă învăţătoare, mi-a sugerat să merg pe scenă şi să-mi cer scuze pentru întârziere.

N-am avut timp să mă gândesc ce se întâmplă. Am luat microfonul şi m-am trezit pe scenă. Pentru un moment, m-am simţit foarte mică şi m-am blocat când am văzut sutele de ochi îndreptate spre mine. Apoi, luminile reflectoarelor s-au aprins şi mi-au fost puse în ochi, aşa încât nu am mai văzut ochii care mă priveau.

Am transmis mesajul de scuze pentru întârziere, dar nu am idee cât am fost de coerentă. Ştiu că după aceea mi s-a spus că m-am descurcat foarte bine. Dar îmi amintesc sentimentul acela care a pus stăpânire pe mine pentru un moment şi m-am gândit oare ce o să le spun şi dacă nu cumva vor râde de mine.

CE AM VĂZUT ÎN FILME?

Cel puţin două filme aş putea să dau ca exemplu pentru modul în care acţiunea te ajută să învingi teama.

Un film văzut recent, Antrenorul Carter, în care un antrenor negru este angajat de un colegiu să antreneze elevii acestui colegiu în echipa de baschet. Dar antrenorul îi antrenează şi pentru viaţă şi le cere nu doar să se antreneze, ci şi să înveţe. Însă, legat de teamă, pe fiecare dintre ei îi întreabă „care este cea mai mare şi profundă teamă a ta?” La început elevii lui n-au înţeles de ce îi tot întreabă care este cea mai mare teamă a lor. Dar până la urmă, tot antrenându-se şi lucrând, au reuşit să-şi învingă temerile.

Un alt film este Insula din vis, în care o scriitoare de romane de aventură, suferea de teama de a ieşi din casă. Toate romanele ei erau inspirate strict din imaginaţie pentru că ea nu avea curaj să iasă în lume. Dar la ea ajunge un mesaj al unei cititoare, o fetiţă care era singură pe o insulă şi care era în pericol. S-ar părea că scriitoarea era singura persoană care o putea ajuta pe fetiţă. Aşa că în ciuda fobiei pe care o are, iese din casă şi trăieşte la propriu o aventură, care o ajută să-şi învingă fobia.

CE TEMERI MI-AM DEPĂŞIT EU?

Încă nu am făcut un inventar al tuturor temerilor pe care le-am avut şi pe care le mai am. Cu siguranţă că încă mai am teama de succes, pentru că de fiecare dată când îmi propun să fac ceva care să mă apropie de visul meu, intervine altceva care mă face să mai dau un pic înapoi. Încă mă mai autosabotez din când în când.

Dar aş putea să-ţi vorbesc despre o teamă pe care mi-am depăşit-o.

• teama de a vorbi despre mine. Când mi-am deschis blogul dacă m-a speriat ceva a fost chiar teama de a vorbi despre mine. Pentru că există riscul de a mă expune ridicolului. Ce vor spune cei care citesc pe blog? Că mă dau mare? Că dau secrete din casă? Că condamn anumite persoane din viaţa mea, cum ar fi pe mama pentru că am avut o adolescenţă mai dificilă?

Faptul că am scris despre mine, nu înseamnă că condamn pe nimeni, pentru că fiecare persoană este responsabilă de ceea ce face şi de deciziile pe care le ia. Dar sunt convinsă de două lucruri. 1. Atunci când scriu despre mine, chiar dacă îmi fac viaţa publică, eu mă concentrez asupra greşelii făcute şi a lecţiei pe care o pot desprinde pentru mine. 2. E posibil ca şi altcineva care citeşte câte ceva din viaţa mea să se identifice cu acea experienţă. Şi să se inspire. Scopul acestui blog, nu este doar să vorbesc despre mine şi să fac un jurnal intim, ci este acela de a inspira şi alte persoane. Şi dacă ceea ce m-a ajutat pe mine, ajută şi pe alte persoane, atunci scopul acestui blog este atins.

Dar am vorbit despre mine din mai multe motive, deşi mi-a fost destul de greu la început.

• sunt abonată la multe bloguri şi pe toate pe care le citesc, autorii îşi prezintă viaţa, ca pe o carte, să fie la dispoziţia cititorilor. Şi asta pentru că, nu toţi care au bloguri sau alte afaceri şi au ajuns la succes au avut condiţii perfecte. Foarte mulţi au luptat cu sărăcia, cu foametea, cu lipsa de încredere în sine etc. De exemplu, dacă intri pe www.personalitatealfa.com o să citeşti despre Pera mult mai multe lucruri din viaţa ui personală, decât am scris eu despre mine.
• Am participat la seminarii şi am constatat că mulţi oameni care au ajuns la succes au avut o viaţă mult mai grea decât am avut eu sau multe alte persoane. Unul povestea cum mama lui îl îndemna pe fratele lui să-l bată. Altul povestea cum din cauza programului extrem de încărcat, soţia lui a divorţat de el, în ciuda faptului că el o răsfăţa cu tot felul de cadouri. Şi aşa mai departe. Fiecare persoană îşi prezintă viaţa. Şi din ea învăţăm câte ceva.
• Şi poate că te gândeşti că aceste persoane au ajuns deja la un succes răsunător, în timp ce eu sunt doar pe drum. Ei bine, din tot ceea ce am citit şi experimentat, succesul nu este o destinaţie la care te opreşti. Succesul este o călătorie continuă. Iar eu am plecat pe drum în această călătorie.

La final, aş vrea să te întreb:

• care este frica ta cea mai mare de care vrei să scapi?
• Eşti dispus să recunoşti în public că îţi este teamă de…?

Dacă da, atunci te aştept să ne spui şi nouă pe blog, ca toţi cititorii să se folosească de experienţele tale. Cine ştie, poate cineva se va folosi. Împreună, putem face ca lumea să înveţe unii de la alţii şi să devină mai bună.

 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Toamna anului 1993. Eram la Iaşi şi dădeam examenul de admitere la facultate. Eram cam 13 candidaţi pe loc. Pentru examenul ăsta mă pregătisem şi învăţasem trei manuale pe de rost din scoarţă în scoarţă, cu tot cu ce conţinea hărţile, şi ştiam să fac şi desenele, exact cum erau în carte.

Examenul a durat patru ore. Scriam intens şi nu aveam timp să mă uit în jur. Dar uneori, când căutam să-mi formulez o idee, mai ridicam capul din foaie. Atunci îi vedeam pe toţi din jur că scriu, doar eu eram cu capul sus şi nu scriam.

Când am ajuns acasă, mai era cam o săptămână până să primim rezultatele. I-am spus mamei exact impresia pe care o avusesem. „Eu am scris, dar când făceam pauză să mă mai concentrez pe o idee, toată lumea din jur scria, doar eu nu.”

Rezultatul a fost că am fost admisă a treia pe listă. Dar nu despre asta este vorba.

De ce am început cu această poveste din trecutul meu?

Ti s-a întâmplat să ai un necaz, sau un motiv de îngrijorare şi să ai impresia că ceilalţi oameni sunt fericiţi şi au o viaţă lină, fără de griji?

Ţi-ai făcut cumva timp să stai de vorbă cu ei?

De câte ori nu ţi-ai spus că alţii o duc bine şi că sunt fericiţi şi viaţa lor e lipsită de orice piedică sau îngrijorare? Şi asta mai ales atunci când viaţa ta părea o cursă plină de capcane şi de pericole şi motive de îngrijorare.

Ţi s-a întâmplat să vezi că partenera/ul de viaţă al vecinilor sau prietenilor are mai multe calităţi decât a ta/al tău? Apoi se întâmplă ceva şi ajungi să îţi dai seama că partenera ta sau partenerul tău este cea/cel care ţi se potriveşte cel mai bine. Eşti fericit cu ceea ce ai tu, pentru că persoana pe care o admirai tocmai a făcut ceva care îţi dă de gândit.

Dar dacă stai să analizezi mai bine, e doar o impresie.

Dacă îţi faci timp să stai de vorbă cu cei pe care îi invidiezi că sunt lipsiţi de griji s-ar putea să afli că viaţa lor are mai multe probleme şi chiar mai grave decât ai tu. Dar problemele lor nu ajung la urechile tale, aşa cum mare parte dintre problemele tale nu ajung la urechile altora. Se consumă între pereţii casei tale, sau chiar în interiorul tău.

Ceilalţi te invidiază pe tine pentru viaţa ta care pare lipsită de griji.

Viaţa este ciclică.

Uneori avem parte de linişte, alteori avem parte de furtună în viaţa noastră. Este exact la fel cum variază vremea. Uneori e soare, alteori e furtună, alteori e ploaie.

Avem parte de momente de linişte iar în timpul ăsta poate că alte persoane au parte de furtună. Când noi avem parte de furtună, cei pe care îi cunoaştem au parte de linişte. De aceea avem tendinţa de a ne invidia unii pe alţii. Dar adevărul stă ascuns.

Viaţa ne dă unora linişte şi altora furtună ca să putem să ne ajutăm unii pe alţii.

Cum ne-am putea ajuta dacă toţi am avea furtună în acelaşi timp? Fiecare va căuta să-şi salveze propria viaţă. Nu se va mai uita la problemele altora.

Dar atât timp cât avem aceste necazuri pe rând, avem posibilitatea să împărtăşim şi altora prin ce am trecut şi care au fost măsurile pe care le-am luat. Modul în care noi ne-am descurcat îi poate ajuta pe alţii care trec prin aceleaşi probleme.

Aşa încât credem că este un mit să ne gândim că o viaţă ideală este lipsită de probleme şi griji.

Exerciţiu: Cum arată viaţa ideală pentru tine?

DE CE AVEM PROBLEME ÎN VIAŢĂ?

Pentru a ne mântui

Dacă eşti o persoană care merge la Biserică şi ascultă Evanghelia şi predica, afli că problemele fac parte din viaţa noastră a fiecăruia. Este „Crucea” sau „povara” pe care trebuie să o purtăm ca să ne mântuim.

Mergând la Biserică am auzit cuvinte precum:

„Prin suferinţă ne mântuim.”

„Dacă nu am avea ispite şi necazuri pe care să le depăşim nu am avea posibilitatea să ne mântuim sufletul.”

Pentru a ne dezvolta

„Fiecare problemă e un cadou – fără probleme noi nu am putea creşte.”

Anthony Robbins

Nimeni nu solicită să-i dea Dumnezeu provocări şi probleme. Ele vin fără să ne întrebe şi fără să ne anunţe. Şi de multe ori atunci când suntem cât mai nepregătiţi sufleteşte pentru aşa ceva. Dar după ce ai rezolvat problema sau problemele care apar, îţi dai seama că eşti mai puternic/ă. Că ai atins şi eliberat un potenţial de care habar nu aveai că-l ai.

„Câteodată viaţa te trânteşte în fund. Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Fericirea nu înseamnă absenţa problemelor, ci abilitatea de a te descurca cu ele.”

Steve Maraboli

„Odată ce furtuna a trecut, n-o să-ţi aminteşti cum ai trecut prin ea sau cum ai supravieţuit. Nici n-o să-ţi dai seama dacă furtuna a trecut. Dar un lucru e sigur. Cel care ieşi din furtună nu mai eşti la fel cu cel care ai intrat. La asta se rezumă toate furtunile din viaţa ta.”

Haruki Murakami

Pentru a ne ajuta unii pe alţii

Am auzit de foarte multe ori expresia: „Dumnezeu nu îţi dă poveri mai mari decât poţi tu să duci.”

Cu toate astea, sunt momente când nu vedem soluţia la problema noastră. Când ne simţim copleşiţi de imensitatea şi greutatea ei.

Atunci ai patru soluţii:

Să taci şi să cauţi să rezolvi singur problema care te macină. Am înţeles că Robin Williams, actorul care s-a sinucis, a încercat să rezolve singur o problemă care părea mai mare decât el şi nu avea curajul să recunoască şi să ceară ajutor. Şi pentru că nu ai curajul să ceri ajutorul altora, nu poţi să vezi răspunsul, care e posibil să se afle chiar sub nasul tău. Şi atunci ia naştere disperarea.

Să-i ceri ajutorul lui Dumnezeu. Îmi amintesc că în 1998, pe când eram la Cluj, la într-o Duminică l-am auzit pe Î.P.S. Bartolomeu ţinând o predică la Catedrală. Spunea cam aşa: „Atunci când ai un necaz care este mai greu decât poţi tu să-l duci, poţi să-i spui Domnului Nostru Iisus Hristos: Doamne, dacă TU, Dumnezeu fiind, ai căzut sub greutatea Crucii şi ai avut nevoie de mine, omul, prin Simon din Cirene să îţi ducă Crucea pe Golgota, ajută-mă şi Tu pe mine acum că şi eu mă încovoi sub greutatea Crucii pe care mi-ai dat-o. Şi Dumnezeu, care niciodată nu rămâne dator, te va ajuta.” Şi crede-mă că am avut un astfel de moment de cumpănă în viaţa mea şi m-am aşezat la rugăciune cu lacrimi în ochi şi am spus rugăciunea asta. Şi deşi nu a durat mai mult de un minut, atunci când am terminat rugăciunea, am ştiut exact de unde mi se trage problema şi cum să procedez mai departe. Iar după ce am făcut ce ştiam că am de făcut, parcă o forţă mă împingea către fericire.

Să spui şi altora problema ta. Două minţi pot găsi mai uşor o soluţie, cu atât mai mult o persoană din exterior care este neimplicată emoţional în acea problemă. Când tu ai o problemă eşti implicat emoţional şi toate soluţiile pe care le vezi sunt absolut subiective pentru că sunt trecute prin filtrul emoţiilor, sentimentelor şi trăirilor tale. Sau e posibil chiar să nu vezi ieşire din problema ta. N-ai văzut niciodată, ca pare mult mai uşor să dai sfaturi altora pe o problemă, dar când tu treci printr-o problemă asemănătoare, să nu fii în stare să vezi luminiţa şi colacul de salvare? Şi că orice decizie iei de unul singur, să pară că te afundă şi mai mult? Dar în momentul în care ceri ajutorul unui prieten sau chiar unui necunoscut, s-ar putea să afli răspunsul. Şi s-ar putea să afli că era chiar în faţa ta în tot acest timp. Doar că nu l-ai văzut. Erai prea orbit de durerea şi problema ta.

Să accepţi ceea ce ţi se întâmplă. Uneori problemele sunt atât de mari şi noi nu avem puterea de a le schimba. Nu s-au produs din vina noastră. Dar nici nu mai putem schimba rezultatul. Atunci poţi să te cerţi cu toată lumea, sau să învinuieşti pe X sau pe Y sau chiar pe Dumnezeu, sau poţi să accepţi ceea ce s-a întâmplat şi să te linişteşti. Când dai vina pe alţii, când te chinui să înţelegi de ce se întâmplă ceva anume. Consumi foarte multă energie care te ţine blocat pe problemă. Dar când decizi să-i dai drumul, vei constata că te uşurezi şi că poţi să treci mai uşor prin viaţă.

„Doamne, dă-mi curajul să îndrept lucrurile pe care le pot îndrepta, dă-mi puterea să accept lucrurile pe care nu le pot corecta şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele.”

                                                                                                            Rugăciunea serenităţii

Există oameni fără probleme?

Da. Se găsesc într-un loc în care e linişte deplină, copaci, flori şi construcţii din lemn sau marmură. Se găsesc la doi metri sub pământ astupaţi de ţărână. Iar locul unde-i poţi găsi se numeşte adesea Cimitir.

Aşa că de fiecare dată când ai o problemă, în loc să te plângi, bucură-te că trăieşti.

Bucură-te că ai ocazia să creşti şi să descoperi că eşti capabil de lucruri de care nu aveai idee.

La final, te provoc la un exerciţiu:

Aminteşte-ţi o problemă sau o provocare mare pe care ai avut-o şi care părea peste puterile tale.

Cum ai reuşit să ieşi din ea?

Ce resurse personale ţi-ai folosit ca să o rezolvi?

Ce abilităţi ai câştigat?

Cum vezi problema respectivă, acum după ce ai trecut de ea?

Cum ţi-a schimbat viaţa acea problemă?

Aştept cu nerăbdare comentariile şi părerile tale!

Pe coloana dreapta a paginii de blog, poti gasi un sondaj prin care poti sa votezi calitatea acestui blog. Ai incredere ca votul tau ma va ajuta. Multumesc!

 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber