PE TIMP DE CRIZĂ SUNT DOUĂ CATEGORII DE OAMENI

1 octombrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

M-am întâlnit într-una din zile cu o clientă mai veche. Ne salutăm şi o întreb:

„- Ce mai faceţi? Că nu ne-am mai văzut demult.

– Sunt foarte supărată. Îmi răspunde ea.

– Pe mine?

– … Primăria îmi închide chioşcul.” Şi a plecat mai departe. Oricum, povestea e veche de vreo doi ani. De fiecare dată când ne întâlneam îmi punea placa cu primăria din Galaţi care a decis să închidă chioşcurile de pe marginea trotuarului. M-am gândit să îi sugerez să caute altă locaţie. Dar era deja departe. Şi parcă i-am mai spus, dar a început că „unde să se ducă? Chiriile sunt scumpe şi nu încasează cât trebuie să dea, plus că sunt şi alte cheltuieli etc., etc.”

Şi după ce am discutat cu ea, mi-am amintit că Lorand Soares Szasz spune într-un material că pe timp de criză sunt două categorii de oameni.

Apoi, citind un extraordinar articol despre bani pe blogul www.personalitatealfa.com mă uit şi la comentarii şi citesc următorul răspuns dat de Răzvan:

„Intrebare: Pera, cum invatam romanii (ca traim printre ei si ne intereseaza, bunastarea noastra tine si de ce e in jur) sa plateasca pentru valoare, si nu neaparat pentru timpul in care e realizat un serviciu/produs?
Exemplu:
Scenariul 1: Diagnostichez o masina in 20 minute, timp in care clientul asteapta pe scaun, servind din minunata cafea/ciocolata calda/ceai pe care si-a comandat-o de la automatul anume asezat in coltul cladirii). Ii spun cat costa reparatia, ca se poate face in 30 minute.
Scenariul 2: Diagnostichez masina in 2 zile, timp in care ma “chinui” de-mi ies apele (chiar daca dureaza datorita faptului ca nu sunt bine pregatit, ori ca ma lalai pe Facebook, in timp ce mai dau un surub jos). Si cand vine clientul dupa doua zile, ii spun ca a fost greu, ca a trebuit sa ma duc in Franta sa iau o seringa speciala cu care sa injectez ulei in motor, ca m-am taiat pe maini si pe fund, lucrand sub masina, toate hainele sunt pline de ulei si motorina). Iar clientul imi spune ca bine, bine, dar “mi-ai spus ca intr-o zi e gata”. Iar eu, “da, da, dar uite ca a aparut …”

Observ ca in general (adica majoritatea, mediocritatea) apreciaza mai mult si e dispusa sa platesca ceva mai mult in scenariul 2, decat in scenariul 1.”

Şi mă gândesc în sinea mea: “Apoi dacă şi cei care citesc articole de dezvoltare personală se cramponează la o categorie de clienţi, ce să mai vorbim de restul? Şi din nou mi-am amintit ce spune Lorand. “Pe timp de criză sunt două categorii de oameni. Cei ce plâng şi cei care vând batiste.”

Şi m-am gândit că n-ar fi rău ca pentru cititorii mei şi nu numai să scriu o comparaţie de comportament a celor două categorii de oameni.

CEI CE PLÂNG VERSUS CEI CE „VÂND BATISTE”

Cei ce plâng găsesc vinovaţi şi scuze. Toată lumea e vinovată: guvernul, primăria, economia, criza, vecinul, mama, tata, partenerul de afaceri care l-a tras în piept, copiii care îi răpesc timpul, partenera sau partenerul de viaţă, starea vremii, traficul etc. Chiar şi Dumnezeu. Toţi sunt de vină că lor nu le merg treburile aşa cum ar fi vrut. Ei nu au nicio responsabilitate şi nimic din ceea ce se întâmplă nu ţine de ei.

Cei ce „vând batiste” caută să devină responsabili şi să îşi asume responsabilităţi. Ei sunt conştienţi că îşi creează viaţa şi nu depind de destin, de soartă. Îşi asumă răspunderea pentru ce spun, ce fac, ce le reuşeşte sau nu le reuşeşte, învaţă din greşeli şi merg mai departe. Sunt permanent orientaţi spre găsirea de soluţii.

Cei ce plâng se cramponează de lucruri mărunte. Se agaţă şi se plîng de un client neserios care nu achită la timp sau a plecat să cumpere de la concurenţă. Refuză să înţeleagă că oamenii sunt diferiţi, că gîndesc şi acţionează diferit. Nu înţeleg că sunt persoane care fug doar după preţuri mici, fără să se uite şi la calitate. Şi dacă se concentrează doar pe clienţi dificili sau neserioşi, ghici ce fel de clienţi o să atragă? Cât mai mulţi neserioşi. Apoi, sunt convinşi că cineva are ceva cu ei. Iau lucrurile la modul foarte personal.

Cei ce „vând batiste” se focusează asupra viitorului şi a obiectivelor. Dacă un client a plecat după oferte mai ieftine, el spune, nu-i nimic, noi căutăm oameni care caută ce oferim noi. Care pun preţ pe calitate. Oare cei ce vând Mercedes îşi reduc preţul până la al unei maşini mai ieftine? În lume există 7 miliarde de oameni. Vom găsi clienţii care să aprecieze produsele sau serviciile noastre. Sau dacă afacerea lor e locală, spun: „în oraşul ăsta sunt atâtea mii (zeci de mii sau sute de mii) de locuitori. Plus cei din împrejurimi. Găsim clienţi care să aprecieze valoarea şi nu preţul. Ei ştiu că în afaceri şi în viaţă există o lege a lui Pareto 80/20 care spune că 80% din muncă aduce 20% din rezultate şi 20% din clienţi aduc 80% din vânzări. Ei aleg să investească timp şi energie şi muncă în găsirea celor 20% din clienţi. Care să le aducă 80% din profit.

Primii, sunt asemenea celor care nu au plasă de ţânţari la geam şi stau terorizaţi că vor fi ciuruiţi de ţânţari pe timp de noapte. Ce se va întâmpla când vine noaptea? Aud 1, 2, sau 5 sau 10 ţânţari care bâzâie prin încăpere. Apoi se ridică şi trec la vânîtoarea de ţânţari, dar uită să închidă geamul. Şi în timp ce vânează un ţânţar alţi zece intră la lumină. A doua categorie, e a celor care au plasă de ţânţari la geam şi dacă se întâmplă să apară vreun ţânţar, mai pune şi o pastilă în priză şi zice: „Nicio problemă. În maxim 10 minute aceşti ţânţari vor fi morţi.” Şi exact aşa se întâmplă. Ei nu-şi fac griji şi nu se plâng.

Cei ce plâng aşteaptă să le pice din cer. Aşteaptă măriri de salarii, indiferent dacă munca lor este sau nu mai valoroasă. Mulţi dintre ei îşi toacă banii la loto, sau la casele de pariuri sau chiar la aparate şi aşteaptă potul cel mare ca să se îmbogătească.

Cei ce „vând batiste” muncesc din greu ca să schimbe ceva în viaţa lor. Chiar dacă rezultatele nu se văd imediat. Mulţi ştiu şi respectă principiul recompensei întârziate. Ei ştiu că la fel ca în agricultură, semeni într-un sezon şi recoltezi în altul. Şi chiar dacă într-un an au loc calamităţi naturale, ştiu că aşa e viaţa şi muncesc în continuare ca să primească recoltele în următorul an.

Cei ce plâng au atitudinea că pică cerul pe ei sau că numai nenorociri îi aşteaptă.

Cei ce „vând batiste” sunt convinşi că au ceva de câştigat. Dacă nu câştigă bani, măcar câştigă experienţă şi se bucură de proces.

Cei ce plâng, fac cumpărături ca să-şi reducă stresul şi emoţiile negative. Ei spun că fac investiţii. Şi chiar fac. Dar nu ei încasează profitul. Ci cei de la care cumpără. Sunt stresaţi de modul în care arată gresia sau faianţa sau mobila sau look-ul lor sau orice altceva. Şi pentru a-şi reduce starea deplorabilă în care se află consideră că trebuie să facă ceva schimbări prin casă sau de look. Poate că ei consideră că fac investiţii ca să se liniştească emoţional, dar după ce fac acele achiziţii nu se simt mai bine. Apar alte sentimente. Cum sunt cele de vinovăţie.

Un exemplu edificator este filmul „Confession of a Shopaholic” unde actriţa Isla Fisher joacă rolul jurnalistei Rebeca Bloomwood dependentă de cumpărături. http://www.imdb.com/title/tt1093908/?ref_=nm_flmg_act_14

Iată câteva replici din film:

„…Sentimentul pe care îl ai când vezi mătasea strălucind în vitrine, să vezi că hainele pe care le probezi îţi schimbă look-uk… să simţi mirosul pantofilor italieneşti din piele…. senzaţia pe care o ai atunci când scoţi cardul şi ai suficient credit pe el … şi banca aprobă tranzacţia… şi intri în posesiaa lucrurilor pe care ţi le doreşti…”

Apoi, plângând, după ce a primit o scrisoare de la bancă cu situaţia contului ei: „…Mi-au spus că sunt o clientă valoroasă… că am făcut o investiţie. Iar acum mă hărţuiesc cu scrisori de ameninţare şi cu recuperatori de credite.”

Iar la final, când prietenul ei s-a supărat că a fost minţit, îi explică:

„- Ştii, eu cumpăr lucruri.

– Cumperi! De ce cumperi?

– Pentru că atunci când cumpăr, lumea pare mai bună… lumea E mai bună… Apoi …nu mai e… şi trebuie să cumpăr din nou…”

Cei ce „vând batiste” au ineligenţă financiară. Ei chiar fac economii şi investiţii. Se plătesc pe ei primii. Şi cum spune Robert Kiyosaki, a te plăti pe tine primul, nu înseamnă să-ţi cumperi o haină nouă, sau o nouă pereche de pantofi. Înseamnă să economiseşti. Investesc în ei şi în educaţia lor. Investesc în afacerea lor, în materie primă, în maşini etc. Şi muncesc şi aşteaptă răbdători profitul. Sau îl determină să vină.

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

AI GRIJĂ CE RĂSADURI PLANTEZI PE CREIER

11 septembrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Zilele trecute am fost la Biserică şi am auzit două pilde care sunt foarte adevărate atât din punct de vedere religios, cât şi al dezvoltării personale.
Aceste pilde sunt legate între ele prin mesajul pe care îl transmit. Şi m-am gândit să fac un articol despre ele pentru ca un număr cât mai mare de oameni să afle despre ele.

Prima pildă: Oile merg la păscut şi mănâncă iarba pe care o găsesc. La prânz când este prea cald, se retrag de la păscut şi încep să rumege ceea ce au mâncat.

Pilda a doua: Moara macină ceea ce-i pui. Dacă pui grâu, obţii făină de grâu, dacă pui secară, obţii făină de secară, dacă pui porumb, obţii mălai. Iar dacă pui pietre, obţii, pietre mărunţite.

La fel se întâmplă şi cu mintea umană.

Ce plantezi aia culegi

Imaginează-ţi mintea umană ca pe o tarla. Ca pe o bucată de pământ pe care trebuie să pui diverse răsaduri. Răsadurile nu sunt altceva decât ceea ce în mod conştient alegi să asculţi, să înveţi şi să te modeleze.
Să ne uităm un pic la oamenii din jur şi să-i ascultăm ce spun:

• Cei care merg la Biserică şi citesc cărţi religioase, vorbesc despre Dumnezeu, despre minunile lui şi despre diferite înţelesuri ale Bibliei sau Sfintei Scripturi. Sunt veseli, dar fără să râdă în hohote şi parcă o lumină izvorăşte din interiorul lor. Ai impresia că aceşti oameni radiază o pace şi o bucurie sufletească. Au ţinute cuviincioase, şi vorbele parcă le sunt proaspăt scoase din cuptor, sunt calde şi prietenoase. Pentru unii, aceşti oameni care citesc cărţile sfinte şi vieţile Sfinţilor şi care vorbesc permanent de Dumnezeu sunt nişte fanatici. Pentru alţii sunt nişte modele demne de urmat.

• Cei care citesc cărţi de gândire pozitivă, gândesc pozitiv şi-i învaţă şi pe alţii să gândească la fel. Vorbesc despre gândirea pozitivă. Privesc încrezători spre viitor. Pentru ei, problemele sunt provocări sau chiar oportunităţi. Îi vezi zâmbind şi fiind fericiţi pentru că aleg să fie fericiţi. Pentru că aleg să gândească pozitiv. Aleg să vadă partea bună a lucrurilor sau partea plină a paharului. Pentru mulţi, ei sunt doar nişte visători care ignoră problemele şi greutăţile vieţii, dar ei ştiu că nu le ignoră, ci le înfruntă cu atitudinea omului conştient că le poate învinge.

• Oamenii de afaceri şi cei ce citesc cărţi despre bani vorbesc despre bani şi despre câte posibilităţi de a-i multiplica au. Ei sunt modele pentru cei ce vor să câştige bani sau sunt surse de plictiseală dacă se întâmplă să fie în apropierea celor care nu sunt interesaţi de bani. Pe ei îi auzi adesea spunând. „banii nu sunt cel mai important lucru în viaţă, dar lipsa sau prezenţa lor afectează multe dintre lucrurile importante ale vieţii”. Sau cum spune un cântec românesc cântat de Andra, „Banii n-aduc fericirea, dar te-ajută să-ntreţii iubirea”.
• Cei care se uită la filme de groază vorbesc doar despre monştri, despre vampiri şi cine mai ştie ce alte grozăvii. Sunt persoane speriate că cine ştie ce li se poate întâmpla.

• Ce-i care citesc poveşti îşi reprezintă multe aspecte ale vieţii sub forma unor poveşti. Au voci calde şi melodioase şi parcă tot ce-ţi spun te unge la suflet.
• Cei care citesc cărţi şi articole de specialitate, vorbesc de specialitatea respectivă, de ceea ce au mai aflat în acele cărţi sau materiale ştiinţifice. Dacă te afli în preajma lor şi eşti de altă specializare s-ar putea să te plictiseşti. Sau ai putea să supraevaluezi inteligenţa lor. Dar dacă ei citesc şi se informează doar despre ştiinţa respectivă, nu-i normal să fie nişte experţi în domeniu?

• Cei care se uită la filme de acţiune vorbesc despre arme, împuşcături, condus cu viteze foarte mari (ca la curse). Sunt nervoşi, agitaţi şi permanent puşi pe harţă. Au impresia că toţi oamenii sunt violenţi şi soluţia pentru a supravieţui este să fii tu însuţi foarte violent.
• Cei care se uită la diferite show-uri, povestesc despre acestea şi despre glumele mai mult sau mai puţin deşănţate auzite la televizor. Se cred haioşi că spun glume pe care nu le ştiu cei ce nu urmăresc programele respective.

• Cei care se uită la emisiuni sportive, vorbesc de rezultatele sportivilor şi de munca lor.
• Cei care se uită la ştiri se îngrozesc să mai iasă din casă (mai ales seara după anumite ore), şi nu vorbesc decât despre nenorocirile auzite, de modul în care preşedintele l-a criticat pe nu ştiu ce demnitar şi invers. Aceşti oameni sunt stăpâniţi de teamă şi de neîncredere. Se aşteaptă la pericol şi tragedii la fiecare pas. Şi pentru că au aşteptări atât de negative, au parte de asemenea întâmplări foarte negative. Dar întotdeauna e altcineva vinovat. Oricine altcineva, inclusiv Dumnezeu, numai ei nu. Pentru ei singura realitate este cea prezentată pe micul ecran sub formă de crime, jafuri şi alte orori. Refuză să mai accepte alta.

Ce pui în minte ta nu-ţi poate lua nimeni

Mi-amintesc că într-una din cărţile sale, Robert Kiyosaki spune că unei cunoştinţe de-a lui i s-a întâmplat să fie jefuită. Hoţii i-au spart casa şi i-au luat… ce? Televizorul, laptopul, sistemul audio, bani şi alte câteva bunuri. Dar nu s-au atins de o singură carte din bibliotecă. De ce? Păi ce să facă hoţii cu cărţile? Eventual să le vândă la anticariat să obţină alţi bani. Că doar n-o să le citească. Dacă le-ar citi ar afla informaţii foarte valoroase, cum ar fi cele legate de modul în care cunoştinţa lui Robert Kiyosaki a făcut acei bani. Iar faptul că avem o bibliotecă imensă, nu garantează că o avem şi în cap. Până nu citim cartea, nu intră singură în mintea noastră.

Ce pot să-ţi fure hoţii? Să-ţi spargă conturile bancare şi să-ţi lichideze conturile de bani, să-ţi fure bunurile materiale din casă, să-ţi fure identitatea şi să treacă drept TU. Dar nu-ţi pot fura ce se află în mintea ta. Pentru că altfel ar fi la fel ca tine. Şi dacă tu eşti o persoană religioasă şi citeşti cărţi pentru îmbogăţirea sufletului, hoţii, ar deveni şi ei mai bogaţi sufleteşte şi mai cinstiţi. Dacă eşti o persoană care citeşte cărţi despre gândire pozitivă sau despre bani şi hoţii ţi-ar fura ce e în mintea ta, ar deveni şi ei la fel de buni ca tine şi nu ar mai avea nevoie să-ţi fure bunurile materiale. Pentru că ar şti şi ei ce şi cum să facă.

Am citit în atâtea cărţi (şi cred că este adevărat) că este dovedit ştiinţific următorul contrast. Dacă un om câştigă la loto o sumă foarte mare, în câţiva ani ajunge mai sărac decât înainte de câştig. Pentru că nu are mintea formată să manipuleze sume atât de mari. Iar oameni de afaceri milionari sau chiar miliardari care din diferite motive au pierdut toată averea, în câţiva ani şi-au revenit. Pentru că mintea lor a fost cea care a creat acea avere.
Eu am citit despre miliardarul Donald Trump că a fost la un moment dat în pericol de a da faliment şi apoi şi-a revenit şi chiar şi-a mărit averea.

Concluzia:

Aşa cum moara macină ce-i pui în ea, cum oaia rumegă iarba pe care a mâncat-o, aşa şi omul e frământat de gânduri legate cu ceea ce intră în mintea lui. Şi despre ce-l frământă în minte, despre aia va şi vorbi.

Exerciţiu:

Fă un grafic cu ceea ce intră în mod frecvent în mintea ta. Ce fel de informaţie? Analizează cum te afectează informaţia care intră în mintea ta. S-ar putea să nu fie deloc aşa cum am scris eu în acest articol. S-ar putea să fie altceva decât cele scrise de mine aici.
Te aştept să-mi spui.
*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

INTINDE_TE CAT TI_E PLAPUMA

29 iulie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

De câte ori nu am auzit această expresie? De foarte multe ori, cu siguranţă. Şi de cele mai multe ori am luat-o ca pe o simplă expresie fără prea mare însemnătate. Poate că nici nu i-am dat prea multă atenţie. Însă de câţiva ani, de când citesc cărţi de dezvoltare personală am înţeles că toate cuvintele şi expresiile pe care le folosim au putere asupra noastră. Iar această expresie are putere limitativă.

Articolul il gasesti in varianta audio aici.

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

25 DE LECŢII DE DEZVOLTARE PERSONALĂ DESPRINSE DIN FILME

25 iulie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Sunt foarte pasionată de filme. Îmi place să le urmăresc şi apoi, dacă povestea lor mi-a plăcut sau m-a impresionat foarte tare, le revăd şi nu numai odată.
Evident, există studii despre cât de mult rău pot provoca minţii umane, privitul în exces la filme sau televizor, sau statul timp prea îndelungat în faţa calculatorului. Sunt două cărţi pe care le-am consultat personal în legătură cu efectele televizorului şi calculatorului asupra minţii umane. Am făcut chiar şi un referat la comisia metodică acum câţiva ani legat de acest subiect.
Chiar eu am observat că atunci când mă uit la filme o perioadă mai îndelungată, devin foarte uşor mai irascibilă, poate din cauza faptului că nu mai reuşesc să mă odihnesc suficient, sau poate din cauza mesajelor negative din film care s-au infiltrat în mintea mea, în acelaşi timp cu mesajele pozitive, pe care în mod conştient am ales să le reţin pentru că le-am găsit foarte utile. Sau, poate că suspansul a acţionat asupra organismului meu prin intermediul emoţiilor şi a produs ceva schimbări chimice în organism. Cine ştie?
Oricum, am găsit multe idei foarte bune în filme şi profit de acest blog să-ţi spun şi ţie.
Cel mai vizionat film este Stăpânul Inelelor pe care l-am văzut de peste 20 sau 30 de ori. Şi de fiecare dată îmi place şi mai mult.
Dar în acest articol n-o să vorbesc doar despre Stăpânul Inelelor, ci de toate acele filme din care am învăţat câte ceva.
Sigur, cam din fiecare film vizionat am învăţat câte ceva, dar unele şi-au lăsat o amprentă pregnantă asupra mea.
Iată ce am învăţat din punctul de vedere al dezvoltării personale.

1. Punctul de cotitură

În majoritatea dramelor pe care le-am văzut povestea ne arată o persoană sau un grup de persoane care au o evoluţie descendentă. Care trec/e prin diferite nenorociri sau întâmplări nu tocmai favorabile. Aproape de mijlocul filmului există un moment în care personajul principal realizează că viaţa pe care o trăieşte depinde doar de el/ea. În acel moment DECIDE să facă o schimbare în viaţă, în obiceiurile sale dacă vrea să schimbe rezultatele pe care le obţine. Îşi stabileşte un plan de acţiune şi se ţine de el până ajunge la rezultatele dorite. Câteva filme care îmi vin acum în minte sunt: „Stupid, Crazy Love”, „Honney”.
Partea nereală în astfel de filme, este aceea că redă acţiunile sub forma unor sprinturi simple şi aproape imediat apar şi rezultatele dorite. De foarte puţine ori se înţelege că e nevoie să se SCHIMBE MAI ÎNTÂI MENTALITATEA ca rezultatele înregistrate să fie diferite. Cel mai adesea se înţelege că se nevoie să fie schimbată doar acţiunea şi rezultatele dorite apar rapid. În viaţa reală, rezultate diferite apar doar dacă sunt schimbate obiceiurile. De foarte multe ori, persoanele care doresc să facă nişte schimbări trebuie să facă eforturi conştiente şi susţinute o perioadă mai lungă de timp. Pentru că nu e uşor să schimbi nişte obiceiuri şi nişte tipare de viaţă adânc înrădăcinate. Dacă schimbările făcute se duc şi asupra stilului de viaţă şi al mentalităţii atunci şansele sunt mai mari ca rezultatele dorite să apară mai repede.
Dar pentru unii, rezultatele apar mai repede, pentru alţii mai greu. Multe persoane, la care aceste rezultate apar greu, au tendinţa de a renunţa la luptă. Pentru că nu înţeleg ce e nevoie să schimbe. Sau pentru că nu le place schimbarea.

2. Misiune personală

Fiecare dintre noi are o misiune personală. În filmul Sherk forever vedem ce s-ar fi întâmplat dacă el nu s-ar fi născut. O lecţie se desprinde de aici că fiecare dintre noi avem un rol pe acest pământ şi putem face lumea mai bună pentru noi şi pentru cei din jurul nostru. Poate că nu toţi putem efectiv să salvăm lumea aşa cum apare în filmele Stăpânul Inelelor şi Happy Feet II, sau în multe alte filme SF în care o mână de oameni luptă şi înving catastrofe naturale şi salvează omenirea. Dar putem să extragem cuvinte pline de învăţătură.
„Această sarcină ţi-a fost încredinţată ţie, Frodo, şi dacă tu nu găseşti o soluţie, nimeni n-o va putea face. (Stăpânul Inelelor – Frăţia Inelului)” Cum spuneam, nu toţi avem sarcina să salvăm lumea, dar fiecare are propria „cruce”, propria însărcinare pentru care trebuie să lupte şi să găsească drum spre îndeplinire şi nimeni altcineva nu poate rezolva asta în locul său.
„Chiar şi cea mai mică fiinţă poate schimba cursul istoriei (Stăpânul Inelelor – Frăţia Inelului)”. Păi, de ce nu? Fiecare dintre cei care au avut un rol în mersul istoriei lumii, au fost mai întâi bebeluşi, apoi copii, apoi adulţi. Dar prin ideile lor, prin muncă şi perseverenţă au început să schimbe mai întâi istoria vieţii lor proprii, apoi a celor din jur şi în cele din urmă a lumii.
„Misiunea ta, Bill, este să schimbi lumea (Happy Feet II)”.

3. Depăşirea fricilor

Primul pas pe care oricine trebuie să-l facă pentru a-şi depăşi fricile este să şi le cunoască. Să le recunoască. Al doilea pas în depăşirea fricilor este să existe un motiv, un obiectiv mai mare decât frica, ce-l poate motiva să meargă mai departe. Al treilea pas în depăşirea fricii este acţiunea.
Aici intră toate filmele biografice, multe din drame şi uneori chiar dintre comedii. Una dintre comediile prin care vedem cum un om învinge frica de dragul fiului său, este La vita e bella. în care un evreu ajuns cu fiul şi tatăl său în lagărele naziste, îşi învinge propriile temeri doar pentru a-i da speranţe de viaţă fiului său. Mi se pare haioasă de tot faza în care, deşi îngrozit, se oferă să traducă ce spune neamţul doar să-l facă pe fiul lui să creadă că totul e un joc.
În filmul The Bucket List, doi actori mari, Jack Nicholson şi Morgan Freeman colegi de salon într-un spital află că mai au câteva luni de trăit. Aşa că milionarul (Jack Nicholson) îi propune colegului să facă o listă cu ce ar mai vrea să facă cât mai au de trăit. Multe sunt acţiunile pe care cei doi se apucă să le întreprindă, dar milionarul care nu se temea de nimic din ce era mare, avea o teamă să se întâlnească cu fiica lui cu care se certase cu mulţi ani în urmă. În cele din urmă, după ce discută cu colegul lui, e convins de acesta să se întâlnească cu ea şi să se împace.
Cum să-ţi învingi frica de a iubi şi de a fi iubit/ă am învăţat-o din filmele romantice: 27 de rochii şi Wedding Date.
Câţi dintre noi nu avem o asemenea teamă, de a recunoaşte că am greşit şi să ne cerem iertare de la o fiinţă dragă?
Câteva replici din filmele pe care le-am văzut şi pe care le consider foarte motivatoare pentru depăşirea fricilor.
„Frodo: Ştiu ce am de făcut… doar că mi-e frică s-o fac. Aş fi vrut ca această sarcină să nu fi căzut pe umerii mei, aş fi vrut ca nimic din toate astea să nu se fi întâmplat.
Gandalf: Aşa îşi doresc toţi, dar nu putem noi să decidem. Tot ce avem de făcut este, ce putem face cu timpul care ne-a fost acordat (Stăpânul Inelelor – Frăţia Inelului)”.

„O viaţă trăită în frică este o viaţă pe jumătate trăită (Strictlly Ballroom)”.

4. Viaţa de familie

Familia este prezentă în majoritatea covârşitoare a filmelor. Putem să vedem care sunt tonalităţile cele mai potrivite, cele mai bune atitudini, cuvintele de încurajare sau de dojenire dintr-o familie care se iubeşte. Putem învăţa şi de la familiile al căror comportament nu ne place. Pentru că în procesul de învăţare, putem să luăm exemplu de la cei de care ne place şi putem să vedem şi cum nu ne place să fim. N-o să dau exemplu de filme, sau de învăţături din acestea referitor la viaţa de familie, pentru că fiecare îşi ia ce-i place.

5. Lucrul în echipă

Pentru mine, cel mai bun exemplu de film care ne învaţă despre lucrul în echipă este tot Stăpânul Inelelor. Aici vedem personaje diferite, care aparţin unor specii diferite, cu abilităţi diferite, care lucrează împreună pentru un scop comun. Unul este priceput la mânuirea sabiei şi citeşte urmele pe pământ, altul e maestru în mânuirea arcului şi citeşte semnele aerului, altul este foarte bun la a manevra toporul de luptă. Unul are simţul umorului, altul simţul aventurii, altul simţul onoarei şi altul e foarte grav şi serios. Dar împreună fac o echipă de neînvins, chiar dacă luptă pe planuri separate.
Un exemplu asemănător îl găsim şi în filmul animat Happy Feet II unde prin cântec, dans şi animaţie, cu umor şi voie bună este salvată o colonie de pinguini imperiali. După ce un iceberg a blocat căminul şi ieşirea pinguinilor imperiali, s-au unit două specii de pinguini, împreună cu elefanţii de mare şi cu krillii şi alte păsări care au depus efort şi au dansat să mişte icebergul şi să deschidă o cale prin care să iasă pinguinii imperiali din capcană.
Legat de lucrul în echipă Maica Tereza a spus: „Eu pot să fac asta, tu poţi face altceva. Dar împreună putem crea lucruri măreţe”.

6. Limitele noastre

În filmul Matrix aflăm că mintea noastră este ce acre ne limitează acţiunile de zi cu zi. Cu cât reuşim să vizualizăm mental diverse reuşite ale noastre, care par imposibile, cu atât e mai uşor să şi reuşim.
În filmul Stăpânul Inelelor se vorbeşte despre nişte fiinţe (nazguli – nici vii nici moarte) care nu pot fi ucise de niciun om. Chiar ele sunt foarte pline de încredere şi inspiră teroare, ştiind că niciun om nu se poate opune lor. Cu toate acestea, căpetenia lor este ucisă de o femeie. Pentru că ei nu şi-au imaginat că vreo femeia va pune mâna pe arme şi pentru că acea femeie a sărit la luptă pentru cineva foarte drag. Deci, dragostea ne poate ajuta să ne depăşim limitele, atunci când luptăm pentru cineva drag.

7. Să lupţi pentru un scop măreţ

În multe filme vedem cum personajele decid să lupte într-o competiţie sau pentru un trofeu sau pentru atingerea unui vis. Câteva exemple de filme pe acest subiect: Evan Atotputernicul, Concurând cu un vis, Happy Feet II.

a. Să munceşti constant pentru un vis chiar dacă pare imposibil de atins

Filmul The Showshank Redemtion (Închisoarea îngerilor) – unde personajul Andy Dufresne, închis pe nedrept pe viaţă pentru acuzaţia de o crimă pe care nu a comis-o, găseşte o cale de a evada. Abia la finalul filmului vedem în ce a constat munca sa în scopul evadării timp de ani de zile şi cum a reuşit să o facă. Deşi aparent era un deţinut model, a şocat pe toţi prin evadarea sa pentru că a luptat pentru un vis ce părea imposibil. Timp de peste 20 de ani a răzuit zilnic peretele cu un ciocănel şi a creat un tunel care să-l încapă şi pe care îl acoperea cu un afiş ca să nu dea de bănuit.
Filmul The Pursuit of Happyness, cu Will Smith în rolul principal, ne prezintă un tânăr care se străduia din greu să vândă nişte produse pentru a prospera. Personajul trece prin nişte perioade foarte grele dar nu-şi pierde speranţa. Soţia îl părăseşte pentru că nu mai crede în el, el trebuie să aibă grijă şi de fiul lui să şi vândă produsele, doarme prin adăposturi pentru că şi-a pierdut locuinţa şi nu-şi mai permite să achite o chirie, ajunge la un interviu cu haine pline de vopsea şi are multe alte necazuri. Cu toate acestea, pentru că a refuzat să renunţe, pentru că a continuat să viseze la o viaţă mai bună şi să lupte pentru ea, viaţa l-a răsplătit şi i-a oferit ceea ce şi-a dorit.

b. Să lupţi şi să depăşeşti obstacole, chiar dacă toată lumea îţi stă împotrivă sau îţi spune că e imposibil

In filmul Eight Below (Minus 25°), personajele principale sunt nevoite să abandoneze nişte câini haski foarte inteligenţi, care au fost prinse într-o furtună antarctică. Ajuns forţat în SUA, proprietarul câinilor, face demersurile pe lângă autorităţi să meargă înapoi în Antarctica să-i salveze. Este refuzat de toată lumea şi i se spune că e imposibil să ajungă în Antarctica în acea perioadă a anului. În cele din urmă, deşi toată lumea i-a spus că este imposibil să mai ajungă înapoi, decide să ajungă şi reuşeşte să-şi salveze majoritatea câinilor.
În filmul animat Happy Feet I, personajul principal, Mumble, un pinguin imperial care nu ştia să cânte, dar ştia să danseze este acuzat că pentru felul lui ciudat de a fi au rămas fără peşte de mâncare. Mumble, convins că e acuzat pe nedrept, alungat din colonie, pleacă şi promite să se întoarcă atunci când află cine le fură peştele. Urmăreşte un vas de pescuit până ajunge în SUA, unde prin dansul lui, reuşeşte să salveze colonia de pinguini.
Filmul Honney prezintă povestea unei tinere pasionată de dansul hip-hop, care luptă să aibă propria ei sală de dans, deşi era aproape imposibil de realizat. La început se angajează ca dansatoare şi coregrafă la un mare producător de videoclipuri. Cu banii obţinuţi plăteşte avansul pentru un spaţiu care să devină sala ei de dans, dar pentru că este agresată sexual de acel producător, pierde slujba şi riscă să piardă tot.

c. Să lupţi pentru ca binele să învingă.

Am ajuns iarăşi la Stăpânul Inelelor unde personajele îndură nedreptatea, foame, frigul şi alte forme de teroare dar continuă să lupte.

„Sam: E ca în poveştile acelea înfiorătoare, d-le Frodo, pe care le auzi sau le citeşti şi-ţi vine să nu mai citeşti şi te întrebi cum poate cineva să îndure aşa ceva şi totuşi să meargă mai departe? Dar ei continuau să meargă şi să lupte pentru că credeau în ceva.
Frodo: Dar noi în ce credem Sam?
Sam: Că există ceva bine în viaţa asta şi merită să lupţi pentru el”

8. Vizualizarea visului sau a coşmarului

În filmul Happy Gilmore (Ghinionistul), personajul decide să se înscrie la un concurs de golf ca să nu-şi piardă casa bunica lui care l-a crescut de mic. Ajuns în finală, se teme de concurentul lui căci e jucător profesionist, dar a fost învăţat de un maestru al jocului de golf să se vizualizeze câştigând şi să se gândească la ceva ce-l face fericit. În primă fază el pentru că se teme, se gândeşte cum prietena lui îl părăseşte pentru celălalt concurent, iar acesta din urmă câştigă casa bunicii. Asta îl face nervos şi ratează, dar atunci când devine încrezător, are gânduri fericite şi se vede iubit de prietena lui şi că o face fericită şi pe bunica lui, reuşeşte să dea lovituri câştigătoare. De aici, ca şi din cărţile pe care le citesc am înţeles că rezultatele noastre sunt în funcţie de sentimentele pe care le avem şi de ceea ce reuşim să vizualizăm în legătură cu visurile noastre. Vizualizarea viselor este foarte importantă.
În filmul Cinderella Man, un jucător de box mai în vârstă, trece prin marea criză financiară din anii 1930, ajungând să se bată ca să poată obţine o masă pentru familia lui. A suferit un accident şi nu mai putea nici să lupte, nici să muncească. Dar după ce se simte mai bine, revine în forţă în ringul de box contra unor boxeori cu un palmares impresionant. Ultimul jucător cu care trebuia să boxeze era renumit pentru faptul că încheia meciurile prin knok out şi moartea adversarilor în urma loviturilor primite. Totuşi în timpul meciului final, într-un moment de cădere îşi vede familia înfometată. Îşi revine şi termină meciul într-un mod spectaculos şi nesperat.

9. puterea unei dorinţe

„If you want it, you must will it/
If you will it, it will be yours” (Dacă vrei ceva, trebuie să ţi-l doreşti/ dacă ţi-l doreşti, va fi al tău. Happy Feet II)

10. Când vrei să fii perfect ca să impresionezi

Eu sunt o persoană perfecţionistă şi îmi place să fac lucrurile cât mai bine şi cât mai aproape de perfect. Dacă nu e perfect, mi-e teamă să nu fiu criticată, arătată cu degetul, umilită. Deşi sunt conştientă că nimeni nu e perfect şi că cele mai multe lecţii le-am învăţat din greşeli, mă tem să greşesc şi îmi doresc să fac lucrurile perfect. Ce se poate întâmpla când căutăm să facem lucrurile mult prea perfect? Nu mai suntem noi înşine. Devenim nervoşi, frustraţi, prea focusaţi pe perfecţiune şi dorinţa de a impresiona.
Trei comedii m-au impresionat din acest punct de vedere: Un socru de coşmar în care un viitor ginere (Ben Stiler) doreşte să fie perfect în faţa viitorului socru (Robert deNiro), Doi cuscri de coşmar în care acelaşi viitor ginere îşi doreşte ca familia lui să fie perfectă în faţa aceluiaşi exigent socru, şi miniserialul The worst week of my life, în care un alt viitor ginere în săptămâna de dinaintea nunţii comite greşeală după greşeală în faţa viitorilor socri din dorinţa de a fi perfect. Filmele ne arată şi sentimentele de frustrare care se nasc în inima personajelor odată cu fiecare greşeală şi cum în final realizează că cea mai bună modalitate de a intra în graţiile celorlalţi ar fi să fie ei înşişi.

11. Cum să te învingi când eşti dependent/ă de droguri, de shopping

Foarte bune în acest scop sunt comediile: Confession of a shopaholic (Ador să fac cumpărături) în care personajul principal face cumpărături iraţionale de haine şi accesorii de firmă cu cardul de credit şi este apoi umilită public de un recuperator de datorii şi filmul 28 de zile în care personajul, strică petrecerea nunţii surorii ei şi ajunge într-un centru de dezintoxicare. Personajele principale din cele două filme primesc nişte lecţii dure prin care sunt ajutate să îşi revină şi să renunţe la asemenea droguri.

12. Pregătirea face diferenţa

În filmele competiţionale vedem că pregătirea intensă către ceea ce ne pasionează, alături de schimbarea mentalităţii duce la rezultate spectaculoase în direcţia dorită. Dar nu numai în competiţii, ci şi în alte situaţii de viaţă.
De exemplu în comedia Stupid, Crazy Love, personajul principal Cal Weaver jucat de Steve Carell află că soţia lui l-a înşelat cu altul. După ce se plânge în fiecare seară prin bar către orice se află lângă el (fie că-l ascultă sau nu), este ajutat de un expert în seducerea femeilor cum să-şi recucerească soţia. Expertul îi devine un mentor şi îl direcţionează pas cu pas în ceea ce are de făcut. În cele din urmă obiectivul este atins şi Cal îşi obţine înapoi soţia. Bineînţeles în cele din urmă, lucrurile capătă o întorsătură foarte amuzantă în care expertul ajunge să se îndrăgostească de fiica celui pe care îl învăţa.
Filmul The King’s Speech ne prezintă problemele de vorbire ale unui prinţ jucat de Colin Firth, care în preajma celui de-al doilea război mondial devine rege. Familia lui a apelat la diverşi doctori logopezi care au avut metode de lucru ce nu l-au ajutat. În cele din urmă ajung la un logoped Lionel (jucat de Geoffrey Rush) care are metode neconvenţionale, dar care dau rezultate şi regele îşi îmbunătăţeşte dicţia şi calitatea discursurilor.

13. Folosirea darului cu care ai fost înzestrat

Filmul cu cea mai puternică forţă inspiraţională în acest sens este Legenda pianistului 1900. Un bebeluş este abandonat apoi găsit de un muncitor la bordul unui vapor în prima zi a anului 1900. deşi nu vede lumea exterioară şi nu primeşte lecţii de la nimeni, copilul care creşte este un adevărat talent în ce priveşte pianul şi destinderea turiştilor care se îmbarcă pe acel vapor cu melodii din toate colţurile lumii.

14. Gândire pozitivă versus gândire negativă

O comedie You, me and Dupree, în care personajul principal Carl jucat de Matt Dillon, deşi este o persoană de succes începe să clacheze după ce devine stresat de gesturile şi acţiunea prietenului său Dupree pe care din generozitate îl găzduieşte. Dupree (Owen Willson) este o persoană care e plină de optimism, dar care este foarte neîndemânatecă şi provoacă diverse dezastre în viaţa şi locuinţa lui Carl. Carl se concentrează pe aceste dezastre şi se stresează să-l impresioneze pe şeful său, care întâmplător este şi socrul lui. Viaţa lui devine din ce în ce mai sumbră şi începe să facă gesturi penibile pe care apoi le regretă.
Filmele de gândire pozitivă sunt în mod deosebit filmele despre competiţii, despre sportivi, exemplu filmul 41.
Un alt exemplu de film în care transpare clar gândirea pozitivă este Shakespeare inlove. În ciuda problemelor pe care le aveau cu realizarea şi jucarea unei piese a lui Shakespeare, managerul teatrului avea o vorbă: „Totul o să iasă foarte bine!”, „Cum?” întrebau ceilalţi, iar el le răspundea: „Nu ştiu. E un mister” iar lucrurile chiar se rezolvau de la sine.

15. Cea mai mare problemă a devenit cel mai dur profesor (când eşti ciudat în ochii lumii)

Happy Feet, pinguinul care nu cântă, ci dansează este un ciudat în ochii comunităţii şi este izgonit. Dar el şi mama lui luptă să fie tratat ca toţi ceilalţi indivizi ai comunităţii. În cele din urmă ajunge să salveze comunitatea de pinguini.
Front of the class (Premiantul) este un film inspirat din realitate care m-a impresionat. Personajul principal Brad Cohen jucat de James Wolk, este un copil care de la vârsta de 6 ani a fost identificat cu Sindromul Tourette. Acest sindrom îl face să scoată diverse sunete, să aibă ticuri nervoase şi mişcări ciudate fără ca el să se poată controla. Toţi colegii lui râd de el şi profesorii îl consideră bufonul clasei. După ce se documentează mama lui, află că este un sindrom, o boală, care nu are tratament care îl afectează pe fiul ei. Îl duce la un grup de anonimi cu acest sindrom, dar băiatul este nemulţumit pentru că ceilalţi bolnavi se izolează de lume. Tot ce îşi doreşte, exprimă apoi în faţa directorului şcolii şi a tuturor copiilor din şcoală, este să fie tratat ca toţi ceilalţi elevi fără nicio diferenţă. Îşi doreşte să nu fie sindromul cel care îl controlează, ci el să controleze boala. Deşi zgomotele şi ticurile nu încetează, el este încrezător şi ajunge adult. Visul lui este să devină profesor şi să-i ajute pe toţi cei cu nevoi speciale. După un şir lung de interviuri la toate şcolile din oraş, ajunge în final să fie angajat la o şcoală, iar după un an de predare ajunge să fie declarat profesorul anului pentru tot statul. În cadrul festivităţii de premiere, profesorul Brad Cohen mulţumeşte celui mai dur şi constant profesor pe care l-a avut, sindromul Tourette. N-ar fi putut să-i ajute sau săi înţeleagă pe cei cu nevoi speciale, dar în acelaşi timp să-i trateze ca pe cei normali dacă el n-ar fi fost în aceeaşi situaţie.

16. Autocontrol personal

Stăpânirea emoţiilor şi sentimentelor este prezentă în filme precum: Good wife, Girl with a pearl earring. În aceste filme, personajele principale nu-şi dau pe faţă sentimentele, sau nu lasă emoţiile să intervină în luarea deciziilor.

17. Integritate

Persoane care îşi ţin promisiunile făcute: Sam – Stăpânul Inelelor, Charlie Lang – It could happen to you (Un bacşiş de două milioane de dolari).

18. Citirea limbajului trupului

Filmul serial Lie to me ne arată microgesturile, expresiile şi tonalităţile vocii care ne dau de gol atunci când nu suntem tocmai oneşti unul cu altul.

19. Se întâmplă ceea ce crezi

Dacă tu crezi în ghinion, în noroc, sau în blestem ajungi să ai parte de ele. Le poţi depăşi doar când îţi schimbi credinţa în ele. Filmul Penelope este o comedie romantică în care o fată se naşte cu blestemul de a avea rât şi urechi de porc până când cineva o iubeşte aşa cum este. Au loc multe anunţuri matrimoniale, întâlniri, o nuntă aranjată şi eşuată. Blestemul se dezleagă în momentul în care Penelope (Christina Ricci) spune: „Mă plac aşa cum sunt”. Filmul se încheie cu morala: „Nu e puterea blestemului, este puterea PE CARE O DAI blestemului”.

20. Fanteziile îţi îndulcesc viaţa

În filmul Don Juan de Marco, personajul principal, Don Juan (Johnny Depp) este o persoană cu o viaţă obişnuită, dar care îşi trăieşte viaţa cu un nume de poveste, prezintă o poveste romantică despre viaţa lui şi a familiei lui. Pentru că a vrut să se sinucidă este dus într-un sanatoriu de nebuni, de un medic care se prezintă a fi Don Alfonso.

21. Perspective diferite ale unor situaţii de viaţă

High Fidelity este un film în care personajul principal Rob Gordon (John Cusack) îşi prezintă viaţa şi topul lui cu cinci cele mai dure despărţiri de iubitele sale. Povestea lui, capătă o viziune diferită în momentul în care el decide să ia legătura cu toate cele cinci femei care l-au părăsit şi să le întrebe de ce au făcut-o.

22. Să nu judeci pe alţii

Tot din filmul Stăpânul Inelelor am desprins lecţia prin care e greşit să judeci pe altul pentru că nu ştii cum vor evolua lucrurile în final. Detalii găseşti şi în articolul Nu te grăbi să împarţi judecata şi moartea.

23. Planificarea

Filmul Now you see me (Jaful perfect) ne arată un plan de răzbunare prin intermediul unor acţiuni magice. Planul a fost pus la punct timp de peste 20 de ani şi executat în câteva reprezentaţii de magie.

24. Fiecare persoană are două feţe

Nimeni nu e perfect. Fiecare dintre noi are şi calităţi şi defecte. Unii îşi scot la suprafaţă calităţile şi îşi maschează defectele ca să fie cât mai greu de văzut, alţii îşi scot la suprafaţă defectele şi îşi ascund cât mai adânc calităţile. Şi pe unii şi pe alţii trebuie să îi acceptăm şi să-i iubim aşa cum sunt. Filmele care ne sugerează aşa ceva sunt: Shrek şi The Tourist.

25. Cum te autosabotezi.

Despre acest aspect am scris în articolul Autosabotajul I si Autosabotajul II
*** Da

VOCEA SÂNGELUI

30 iunie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Unii oameni sunt îndrăzneţi, alţii sunt timizi.
Unii sunt optimişti sau dimpotrivă, pesimişti. Alţii sunt competitivi sau retraşi.
Unii îşi doresc să conducă, alţii preferă să facă ce li se spune. Unii lucrează independent, alţii se descurcă mai bine în echipă. Unii sunt solitari şi ceilalţi oameni îi obosesc, alţii sunt sociabili şi doar între oameni se simt bine şi se încarcă cu energie.
Unii sunt calmi, alţii sunt furioşi şi temperamentali.
Unii sunt încăpăţânaţi, foarte ambiţioşi, alţii se pricep să negocieze.
Unii luptă pentru fiecare ţel pe care şi-l propun, alţii abandonează lupta la primul „eşec”.

Ce ne face să fim atât de diferiţi?

S-ar părea că răspunsul este sângele nostru. Acesta se impune prin crearea unor tipuri de personalitate diferite, tipuri de personalitate cu care ne naştem şi le purtăm toată viaţa. Pe parcursul vieţii nu putem schimba tipul de personalitate pe care îl avem. Acesta poate suporta anumite influenţe prin educaţie, prin experienţele personale, dar vocea sângelui rămâne aceeaşi pe toată durata vieţii. Putem să învăţăm să ne înţelegem mai bine unii cu alţii, putem învăţa să comunicăm mai bine, dar vom continua să reacţionăm şi să ne purtăm în funcţie de tipul de personalitate pe care îl avem.

Încă din facultate am auzit despre tipurile de personalitate. Adică mi s-a spus că am anumite tipuri de personalitate. Numai că am auzit lucruri diferite şi atunci am devenit curioasă şi mi-am dorit să aflu adevărul. De exemplu, o colegă de facultate mi-a zis că sunt colerică pentru că mă supăram când constatam că mi se umbla în lucrurile personale. Un profesor mi-a zis că sunt melancolică. Pe când învăţam psihologia pentru gradele didactice m-am ciocnit din nou de noţiunea de personalitate şi am citit despre ele, dar nu găsisem niciun chestionar prin care să identific tipul meu de personalitate. Vreo câteva colege de cancelarie mi-au zis că sunt muncitoare şi deci sunt sangvinică. Ulterior, o fostă elevă care făcea liceul la un profil umanist şi studia psihologia, mi-a zis că sunt flegmatică pentru că eram calmă şi nu reacţionam atunci când ea îmi dădea anumite răspunsuri.
Asta era prea de tot. Ai auzit de vorba aia că dacă ai o boală şi consulţi 10 medici, fiecare îţi prescrie alt tratament? Aşa mă simţeam eu. Îmi doream să găsesc o carte prin care să-mi pot determina eu tipul de personalitate. Am găsit-o. Se numeşte „Personalitate plus Cum sa-i intelegi pe altii intelegandu-te pe tine” şi este scrisă de Florance Littauer. După aceea am mai citit şi alte cărţi ale autoarei tot pe partea de personalitate.
N-o să-ţi vorbesc în acest articol despre tipurile de personalitate descrise în carte. Nici despre personalitatea mea după cele patru tipuri principale identificate. Poate cu altă ocazie.

Astăzi o să-ţi vorbesc despre o altă carte pe care tocmai am terminat-o de citit, numită „Personalitatea grupelor sanguine”.
N-aş fi crezut că o să fiu interesată de diferenţele dintre grupele sanguine în acest mod. Adică, acum vreo zece-unsprezece ani, o prietenă s-a întors din Franţa unde avusese o bursă de un an. Mi-a spus că acolo până şi regimurile alimentare sunt în funcţie de grupa sanguină. Iar eu, nu mai ştiu dacă am gândit doar în gând pentru mine sau cu voce tare, dar ştiu că a sunat cam aşa: „Ce ţi-i şi cu cei din Europa de vest. Au atâtea mofturi…Nu mai au ce scorni. Mănânci ce ai şi ce poţi”.

Dar când eşti interesat/ă de personalităţi, ai citit deja câteva cărţi despre acest subiect şi parcă tot mai sunt câteva lucruri pe care nu le înţelegi pe deplin nici la tine nici la alţii şi dai peste o carte de acest tip în propria bibliotecă, ce faci? O citeşti, nu? Şi printre altele afli că nu doar cei din Europa de Vest ci şi cei din Japonia sunt absolut obsedaţi de personalitatea grupelor sanguine. În Japonia s-au făcut studii amănunţite legate nu doar de personalitatea grupelor sanguine. Dar şi de speranţa de viaţă a oamenilor şi chiar de cât de bine dotaţi sexual sunt purtătorii diferitelor grupe sanguine. În acest sens în Japonia se fabrică prezervative speciale în funcţie de grupele sanguine (s-ar părea că reprezentanţii grupei A sunt cel mai bine dotaţi ca lungime).
Aşa că acest articol este inspirat din această carte. E ca un rezumat. Dacă eşti interesat/ă de aceste particularităţi, te invit să citeşti articolul. Dacă vrei să ştii mai multe, îţi sugerez să citeşti cartea. Pentru punctul Răspândire am consultat şi wikipedia.

Grupa 0

Răspândire pe glob 46%, în România 34%.
Puncte forte: dacă faci parte dintre reprezentanţii grupei sanguine 0 să ştii că aceştia sunt optimişti, curajoşi, ambiţioşi, raţionali, au voinţă fermă, îşi urmăresc ţelul cu energie, nu renunţă niciodată. Acţionează cu siguranţa victoriei, consideră eşecul o provocare, au mare capacitate de adaptare, sunt excelenţi conducători, capabili de decizie, au un deosebit simţ pentru echitate. Sunt persoane cu sânge rece, disciplinate, competitive, responsabile. Sunt întreprinzători înnăscuţi şi rezistenţi la stres. Au o mare nevoie de recunoaştere şi de admiraţie.
Puncte slabe: sunt persoane reci – e greu să te apropii de ei sufleteşte (parcă ar trăi într-o fortăreaţă), se implică puţin în viaţa celorlalţi şi par aroganţi. Dacă pe dinafară par duri şi puternici, pe dinăuntru sunt foarte vulnerabili.
Reprezentanţi: Michael Schumacher, regina Elisabeta II, Jackie Kennedy, Prinţul Charles, Mihail Gorbaciov, Al Capone etc.
Obiective: să aibă succes, să fie independenţi.
Alimentaţie: Sunt mari consumatori de carne (s-ar părea că e grupa care a apărut odată cu primii vânători din istoria omenirii).
Sănătate: Reprezentanţii grupei au un sistem imunitar puternic. Sunt robuşti şi viguroşi.
Boli: Se îmbolnăvesc de ulcer gastric o frecvenţă cu peste 50% mai mare decât la alte grupe, ulcer duodenal.
Speranţa medie de viaţă: este cea mai mare dintre toate grupele, fiind de 87 ani.
Compatibilitatea de cuplu cu:

Grupa A – contrariile se atrag, dar nu este obligatoriu să se şi înţeleagă. 0 are tendinţe dominatoare, are nevoie de distanţă personală şi pare lipsit de sentimente, iar A are legături foarte puternice cu alte persoane.

Grupa 0 – distanţa creează relaţia. Au nevoie de activităţi de lucru şi recreere proprii, separate de ale partenerului pentru a fi fericiţi. Pot realiza şi lucruri în comun, dar individualismul este foarte important pentru ei.

Grupa AB – este ca dansul pe un butoi cu pulbere. 0 este raţional, logic, cumpătat şi tânjeşte după imboldul care să-l încânte, să-l emoţioneze, după neconvenţional, după ceva original care este propriu grupei AB. AB îşi doreşte să fie iubit, puternic, de aceea alege un 0. Dar combinaţia acestor grupe produce lezări şi dezamăgiri de ambele părţi.

Grupa B – luptă la tot pasul. 0 doreşte să dea tonul la toate, iar B îşi doreşte acelaşi lucru. Ambii îşi doresc putere, să urmărească un scop deşi în direcţii diferite, să aibă ultimul cuvânt.

Lucrul în echipă: după ce AB visează şi vine cu idei, cei cu grupa 0 sunt foarte buni la stabilirea obiectivelor şi trecerea la acţiune.

Grupa A

Răspândire: pe glob 40%, în România 41%.
Puncte forte: dacă eşti reprezentantul acestei grupe sanguine să ştii că ei reprezintă sentimentul, siguranţa, solidaritatea, un deosebit simţ de observaţie, putere mare de empatie. Sunt buni comunicatori, sunt uşor de educat şi dornici de pace. Se adaptează pentru vreme îndelungată Îşi reţin mânia, îşi frânează energia, Au o paletă largă de trăsături, fie sunt sensibili, fie reformatori şi fanatici. Luptă atât pentru sine cât şi pentru o idee. Se descurcă foarte bine ca: consultanţi, asistenţi, îngrijitori, ascultători, medici, masori şi multe alte meserii care presupun o viaţă socială activă, contact permanent cu semenii.
Puncte slabe: nu-şi exteriorizează supărarea acumulată, vulnerabili, nu spun de ce au nevoie, foarte temători, fac multe pentru alţii şi puţin pentru ei.
Reprezentanţi: Lady Diana, Fănica Rarinca, Richard Nixon, Oskar Lafontaine, Hans-Olaf Henkel, Adolf Hitler (dacă eşti reprezentantul grupei A, nu fi jignit. să ştii că am citit despre el că era o personalitate paranoică).
Obiective: siguranţă, armonie, cooperare, dedicaţie şi apropiere.
Alimentaţie: Digeră foarte bine peşte, orez, ceai verde. Digeră foarte greu carnea, cartofii, laptele. Eu sunt o mare carnivoră. Cele mai bune legume pentru mine sunt: pieptul de pui la grătar, cotletele, fripturile. Deşi s-ar părea că nimic din ceea ce-mi place să mănânc nu-mi face bine.
Boli: cancerul gastric, afecţiuni cardiace, circulatorii (au sângele dens), spasme musculare şi dureri de spate, giardia, devin uşor agitaţi, îşi fac adeseori griji inutile – de aceea ajung să sufere de boli de inimă, reflectează mult asupra lucrurilor. Au nevoie de linişte şi relaxare.
Speranţa medie de viaţă: reprezentanţii acestei grupe sanguine au cea mai scăzută speranţă de viaţă, de doar 62 ani.
Compatibilitatea de cuplu cu:

Grupa A – nu ne vom despărţi niciodată. Ambii sunt persoane sociabile, pacifiste, sensibile. Uneori pot apărea tensiuni „mute” care îi macină pe parteneri pentru că nu-şi vorbesc despre problemele şi nemulţumirile lor. Lipsesc entuziasmul şi dinamismul, de aceea relaţia poate deveni foarte plictisitoare.

Grupa B – sensibili contra insensibili. A tânjeşte după intimitate şi contact, B preferă să îşi urmeze individualist propriul drum. A preţuieşte o seară romantică, B este un realist în permanenţă, sentimentele puternice nu sunt punctul lui forte, iar A este dezamăgit.

Grupa AB – profunzime vioaie. AB este pentru A precum o băutură acidulată – o prospeţime care te înviorează şi te stimulează la acţiune. Dar uneori prea multă grijă manifestată de grupa A îi paralizează pe cei din AB, cu atât mai mult cu cât au ei înşişi o componentă A.

Lucrul în echipă: se ocupă de toate grijile şi conflictele interumane, îşi dă seama unde este punctul nevralgic sau ce vrea clientul. Avertizează şi îmbunătăţeşte lucrurile pentru ca tuturor să le meargă bine.

Grupa B

Răspândire: pe glob 10%, în România 19%.
Puncte forte: dacă eşti reprezentantul acestei grupe sanguine să ştii că poţi fi sociabil şi echilibrat în relaţiile cu semenii, organizator desăvârşit, ordonat, exact. Cei din grupa B au principii de viaţă foarte ferme, preferă să aibă propriul lor „cap”, gândesc realist, sunt optimişti, foarte încrezători. Sunt corecţi, harnici, perseverenţi, încăpăţânaţi, prevezători, găsesc soluţii chiar şi în cazurile cele mai dificile. Au inteligenţă analitică, sunt liber-cugetători, îşi asumă responsabilitatea. Sunt foarte atenţi la detalii. Meserii care li s-ar potrivi: chirurg, jurist, artizan, specialist în computere, biolog, inginer, tehnician şi alte meserii care presupun migală şi tehnică de precizie.
Puncte slabe: nu le plac experienţele, nu acţionează în forţă, sunt persoane foarte reci, distante, fără sentimente, nehotărât în luarea de decizii.
Reprezentanţi: Mia Farrow
Obiective: un frâu lung, superioritate, libertate, pur şi simplu niciun sentiment.
Alimentaţie: pot mânca orice pentru că au un sistem digestiv foarte robust.
Boli: predispus la infecţii renale şi urinare. În rest este foarte rezistent. Este pe locul doi după grupa 0.
Speranţa medie de viaţă: sunt tot pe locul doi după grupa 0, dar cu aproape 10 ani mai puţin, trăiesc cam 77 ani.
Compatibilitatea de cuplu cu:

Grupa B – este durabilă, dar foarte rar amuzantă. Aici se întâlnesc raţiunea cu logica şi încăpăţânarea cu betonul. Au loc certuri aprige sau se tace ostentativ.

Grupa AB – această relaţie este marcată de un dezechilibru, B primeşte mai mult, iar AB plăteşte pentru asta, deşi forţa şi vigoarea lui B sunt relaxante pentru AB şi îi dau siguranţă. Sunt multe contradicţii în această relaţie. B este exact şi de încredere, AB este spontan şi generos.

Lucrul în echipă: acţionează mai degrabă individual decât în echipă, totuşi în echipă i se potriveşte rolul de tehnician pentru că e direct interesat de modul în care se fac lucrurile, de controlor al calităţii, costurilor, de finisare a lucrurilor, a detaliilor.

Grupa AB

Răspândire: pe glob 4%, în România 6%.
Puncte forte: dacă eşti reprezentantul grupei AB să ştii că persoanele cu această grupă sanguină sunt uneori ca cei din grupa A, alteori ca cei din grupa B, iar alteori se manifestă în mod complex pentru că întregul este mai mult decât suma părţilor. Sunt persoane imprevizibile, creative şi intuitive, înclinate spre partea artistică. Sunt pline de surprize, misterioase, fermecătoare şi atrăgătoare. Uneori sunt persoane introvertite, alteori sunt extrovertite. Sunt nebuni după sex. Au tendinţă spre perfecţionism ca cei din grupa B. Sunt întreprinzători, receptivi la nou, dornici de relaţii, plini de viaţă, spontani şi curioşi. Par destul de inegali. În general conversează cu plăcere şi pot fi foarte sensibili şi intuitivi pentru ca în momentul următor să devină calculaţi şi obiectivi.Meseriile care li se potrivesc: actorie, modă, vânzări, protocol, branşa hotelieră – multe activităţi care presupun numeroase contacte umane.
Puncte slabe: trăiesc multe dezacorduri, uneori domină dorinţa de apropiere neconflictuală ca cei din grupa A, alteori dorinţa de precizie extremă ca cei din grupa B. Uneori sunt tandri si sensibili ca cei din A, alteori sunt furiosi si temperamentali ca cei din B. Părţile grupei B frânează părţile grupei A. Autoblocarea este cea mai gravă problemă a persoanelor cu această grupă sanguină. De exemplu, mai întâi se luptă să câştige ceva, apoi nu foloseşte corect acest lucru. Iar cei din jur nu înţeleg. Sunt nestatornici, nu au suficientă putere de rezistenţă. Nu au ţeluri clare.
Reprezentanţi: Mailyn Monroe, J.F. Kennedy.
Obiective: recunoaştere şi simpatie, dorinţă de apreciere, ajutor şi sprijin, libertate de mişcare.
Alimentaţie: în mare parte se aseamănă cu grupa A, carnea nu e bine digerată, dar lactatele da.
Boli: şi din acest punct de vedere se aseamănă mult cu grupa A. Sunt afectaţi de aceleaşi categorii de boli (cancer gastric, boli ale inimii, pentru ei valorile ridicate ale colesterolului sunt foarte periculoase). În schimb, sistemul imunitar este mai puternic şi sunt mai robuşti decât cei din grupa A. Tocmai de aceea şi durata medie de viaţă este mai mare decât la grupa A. Sunt însă măcinaţi de tensiuni interioare din cauza părţilor opuse ale manifestărilor sale, care determină depresii trecătoare.
Speranţa medie de viaţă: este de 70 ani.
Compatibilitatea de cuplu cu:

Grupa AB – ambii parteneri trăiesc la cote înalte. Dar nu pot rezista aşa pe termen lung. Amândoi sunt imprevizibili unul pentru celălalt şi caracterul lor capricios poate deveni un punct sensibil permanent, deoarece cei cu grupa AB nu-şi pot imagina că îi pot răni pe alţii. Trebuie să îşi acorde multă libertate unul altuia pentru a trăi în înţelegere.

Lucrul în echipă: sunt nişte visători şi creatori şi locul lor cel mai potrivit în echipă este să vină cu idei inovatoare.

CINE-ŢI FURĂ FERICIREA?

24 iunie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Zi de zi te uiţi la viaţa ta şi ai impresia că ceva lipseşte. Ceva care te împiedică să fii fericit şi recunoscător, dar nu ştii exact ce. Te uiţi la cei din jur. Unii nu sunt fericiţi şi parcă prin tristeţea lor te regăseşti şi tu. Alţii sunt fericiţi şi radiază. Transmit în jur doar bucurie, bunătate şi voie bună.

Care sunt aceleaspecte ale vieții care te împiedică să fii pe deplin fericit?

INVIDIA

Şi de multe ori nu înţelegi cum pot alţii să fie fericiţi? Ce au ei şi tu nu ai? De ce la unii dă Dumnezeu tot binele şi fericirea din lume, în timp ce pe tine te lasă uitării să te zbaţi în mizerie?

Uiţi că de fapt, ai atâtea motive să fii fericit, poate chiar mai multe decât cei pe care îi vezi zâmbind şi radiind, dar nu reuşeşti să le vezi. Ochii tăi sunt acoperiţi parcă de o pâclă şi te împiedică să vezi darurile cu care ai fost înzestrat.
Ţi se pare mult mai simplu să vezi ce au alţii. Sunt câteva proverbe care descriu foarte bine aceste situaţii:

„Capra vecinului e mai grasă.”,

„Iarba vecinului e mai verde, sau mai înaltă”.

Întotdeauna ce are vecinul e mai de preţ decât ce ai tu. Se întâmplă ca din prea multă privire peste gard la vecini să-i doreşti vecinului să nu mai fie atât de fericit. Începi să-i doreşti toate relele din lume.

Numai că, ghici, ce?

Se întorc împotriva ta.
Nu-ţi dai seamă că gândind în acest fel te otrăveşti pe tine. Că tot ce gândeşti şi doreşti rău altora se întoarce la tine.
De multe ori o persoană invidioasă pe binele altora intră într-un cerc vicios. Pe măsură ce invidiază pe alţii îi merge ei mai rău şi celorlalţi le merge mai bine.

În loc să vadă că atunci când acelei persoane i-a mers bine, altora le-a mers rău, se adânceşte în sentimentul acesta de invidie şi parcă pe măsură ce acest sentiment creşte, se înmulţesc lucrurile rele din viaţa ei şi cele bune din viaţa altora.
Citeam mai demult în cartea „Auto-controlul prin metoda silva” de José Silva că nu poţi să te gândeşti şi să te concentrezi să faci lucrurile să meargă bine pentru tine iar pentru alţii să meargă prost.

Pur şi simplu, trebuie să te gândeşti la binele semenilor mai întâi şi apoi îţi va merge bine şi ţie. Metoda funcţionează cu condiţia să nu fii egoist.

Soluţii:
• Gândeşte-te la toate binefacerile din viaţa ta pentru care ai putea fi recunoscător. Te-ar ajuta mai mult dacă le-ai scrie. Despre recunoştinţă am scris două articole: „Obiceiuri mici şi zilnice care ne schimbă viaţa II” şi „Recunoştinţă versus Nemulţumire”.
• Analizează ce lecţii ai putut să înveţi din necazurile pe care le-ai avut.
• Citeşte Biblia şi vezi că sunt multe exemple ale celor care erau pedepsiţi sau în mari necazuri şi totuşi se rugau pentru binele semenilor, apoi acest simplu gest s-a întors și i-a ajutat pe ei înșiși.
• Roagă-te pentru vecinii tăi să primească şi mai mult bine.

TRECUTUL

Nu poţi să schimbi ce s-a întâmplat în trecut.

Doar în filme putem vedea că ar fi posibil sau poate în unele visuri în care avem puterea să vedem ce s-ar fi întâmplat dacă am schimba cel mai mic lucru din trecutul nostru.

Dar în realitatea de zi cu zi nu poţi schimba ce s-a întâmplat acum o secundă sau la începutul existenţei tale.

În filmul Shrek for ever vedem că personajul îşi doreşte să schimbe ceva din trecut şi află că ar fi putut să nu se nască şi ce s-ar fi întâmplat dacă schimbarea ar fi avut loc.

Mai mult, realizeazăcă prin existenţa lui şi prin deciziile mici pe care le-a luat zilnic, a schimbat în bine cursul vieţii a câteva sute de persoane, unele cunoscute, altele nu.

Nu poţi să schimbi ce s-a întâmplat.

Dar din fiecare întâmplare din trecut poţi învăţa şi deprinde o lecţie.

Iar dacă nu ai învăţat lectia, probabil că viaţa îţi va mai da asemenea teste până reuşeşti să înveţi ceva. Unii nu învaţă niciodată.
Cu ce te ajută să te gândeşti la ce s-a întâmplat?

Oricum nu ai face lucrurile diferit acum?
De vreme ce nu poţi schimba ce s-a întâmplat, la ce îţi foloseşte să consumi atâta energie gândindu-te la ce s-a întâmplat sau la ce s-ar fi putut întâmpla dacă…

Şi evident că fiecare are un anumit scenariu. Adică nu e suficient că te gândeşti şi te consumi în legătură cu ce s-a întâmplat, dar îţi mai faci şi sânge rău imaginându-ţi tot felul de scenarii şi situaţii care nu au avut loc.
Nu e suficient că te gândeşti la ce s-a întâmplat, dar retrăieşti fiecare emoţie (de multe ori negativă), fiecare jignire auzită, fiecare ceartă primită.

Nu poți să schimbi trecutul, dar poți să schimbi povestea vieții tale.

Există tehnici de eliberare prin care poți să modifici modul în care te afectează tot ce s-a întâmplat.

Evident, dacă dorești să te eliberezi, pentru că sunt și persoane care cred că au ceva de pierdut dacă schimbă percepția evenimentelor care au avut deja loc.
Tot ce s-a întâmplat în trecutul tău te-a adus unde eşti astăzi. Persoana care eşti azi este rezultatul tuturor acestor acţiuni din trecut. Dacă nu-ţi place cine eşti, poţi să te schimbi pentru a fi mai bun în viitor.
Convingerile despre tine s-au născut în trecut.

Ori de câte ori nu ai reuşit să faci ceva, ai auzit cuvinte precum: „nu poţi, de nimic nu eşti în stare, dă la mine că fac eu, etc.”. Toate aceste cuvinte auzite de la alţii şi repetate de mintea ta cu fiecare situaţie asemănătoare n-au făcut altceva decât să te lege cu lanţuri de acele convingeri, de acele evenimente din trecut.
Cu cât trăieşti mai mult evenimentele din trecut, cu cât mai ai convingeri negative care s-au născut în trecut, cu atât ai mai multe lanţuri care te opresc de fiecare dată când vrei să fii fericit sau să evoluezi.

Soluţii:
• Schimbă-ţi convingerile negative despre tine cu unele noi pozitive. Scrie-le pe cele negative, apoi înlocuieşte-le cu alte convingeri pozitive. Repetă-le până le crezi.
• Nu te mai gândi la evenimentele din trecut decât ca să extragi perle de înţelepciune din ele. Vezi ce lecţii ţi-au oferit experienţele din trecut.

COMPLEXELE

Nu e nimeni perfect.

Dar mulţi dintre noi suferă de nişte complexe care ştirbesc stima şi iubirea de sine.

N-o să vorbesc de acele complexe psihologice care apar de la naştere ci de acele sentimente care ne fac să nu ne simţim bine şi fericiţi.

E foarte greu să convingi o persoană care suferă de astfel de complexe că nu are motiv să sufere şi să nu se bucure de viaţă.
Exemple de complexe care ne răpesc fericirea.
1. Excesul de grăsime. Am auzit multe femei (în mod deosebit) plângându-se de numărul de kg. Am întâlnit chiar persoane care arată foarte bine, chiar fit, aș putea să spun, care de câteva ori pe zi spun că sunt grase şi ar trebui să mai dea jos din kilograme. Dacă suferi de acest complex am câteva cuvinte pentru tine.
a. Deşi pe coperta revistelor de modă sau în industria modei sunt câteva modele care arată numai piele şi os, mai bine de 80% din populaţia globului are forme şi sunt persoane mai pline. Dacă şi tu te numeri printre cele peste 80% din persoane, vezi că eşti în categoria majorităţii, iar majoritatea trebuie să stabilească modelele, nu invers.
b. Unele dintre vedetele prezentate pe coperta revistelor au fost supuse procesului de photoshop-are ca să arate aşa de bine.
c. Capul nostru are dimensiuni limitate. Şi nu mai încape în el toată înţelepciunea pe care o acumulăm. Aşa că excesul de inteligenţă şi înţelepciune se depune…pe coapse. (glumesc, desigur).
d. În cartea „Termina cu vaicareala si fa ceva cu viata ta” autorul, Larry Winget spune că dacă ai început să arăţi ca un hipopotam şi să ai probleme serioase de sănătate, chiar e timpul să termini cu văicăreala şi să treci la acţiune să schimbi ceva.
2. Sunt urât.

Nu poţi concura cu vedetele de pe coperta diferitelor reviste sau din filme, pentru simplu motiv că imaginea lor a fost cu adevărat supusă transformărilor fie prin puterea machiajului, fie folosind Photoshop-ul sau programe asemănătoare.

Mai mult decât atât, dacă ai fost atent, vedetele arată altfel în filme diferite în funcţie şi de natura rolului pe care îl joacă.

Cu ajutorul machiajului şi a costumelor aceeaşi persoană poate juca rol de personaj pozitiv sau negativ.

Nu se schimbă vedeta, ci machiajul în funcţie de rolul jucat.

Eu cred că Dumnezeu te-a creat frumos. Apreciază-te şi iubeşte-te pentru cum arăţi în fiecare zi!
3. Sunt bătrână. Adesea tot femeile se plâng de acest lucru. Aud multe femei pe la 30 sau 35 de ani povestind despre evenimente din trecut şi zic: „pe când eram tânără…”.

Cum adică? Acum eşti bătrână? Pe la 80 sau 100 de ani ce-o să mai zici?

Rodica Ojog-Braşoveanu spunea într-un roman de-al său că

„Bărbaţii sunt atât de bătrâni pe cât îi arată vârsta. O femeie este atât de bătrână pe cât se simte”.

Citeam într-o revistă acum câţiva ani despre o doamnă, care, la cei peste 70 de ani, povestea cât e de frumoasă vârsta pe care o trăieşte şi a apreciat frumuseţea fiecărui an în parte.

Am apreciat povestea şi doamna care vorbea acolo. În comparaţie, sunt persoane care nici nu-şi serbează ziua de naştere pe motiv că au mai îmbătrânit un an.

Şi ce dacă? Ăsta este cursul vieţii, şi cum spunea acea doamnă de peste 70 de ani, fiecare etapă a vieţii are frumuseţea ei.
4. Am fire albe de păr.

Multe femei încep să se vopsească pentru a masca firele de păr alb care încep să apară.

Apoi, pe măsură ce vopseaua se duce, devin dependente de folosirea vopselelor de păr.

Am observat că odată ce este folosită vopseaua de păr, probabil din cauza substanţelor chimice pe care le conţine, apar şi mai multe fire de păr albe.

În felul ăsta se creează o dependenţă de folosirea vopselelor de păr.

Ştii ceva? Nu te condamn că te vopseşti, dacă vrei să schimbi puţin modul în care arăţi. Sau cum s-ar spune să îţi schimbi look-ul.

Dar poţi folosi o vopsea naturală care să nu îţi afecteze calitatea părului.

Eu prefer să spun că firele albe sunt fire de înţelepciune. Cu cât am mai multe, cu atât arăt că n-am trecut degeaba prin viaţă. Aşa că fii fericită cu sau fără fire albe de păr!
5. De inferioritate.

O persoană se poate simţi inferioară fie din punct de vedere al înălţimii, fie din punct de vedere social, sau financiar, sau fie din punctul de vedere al abilităţilor ei ca persoană.

O astfel de persoană caută să-şi afirme importanţa prin aroganţă, violenţă etc.

Un fost elev de-al meu care era cel mai scund din clasă, obişnuia să fure bani de acasă şi să le cumpere colegilor diferite lucruri, să le facă cinste cu pizza sau suc ca să devină şi el important.

Când nu avea bani să le cumpere atenții, se simțea foarte „mic”.

Aceste complexe dezvoltate în copilărie ajung să te afecteze și când ești adult.

Permanent s-ar putea să crezi că dacă nu ai „acel lucru special” nu ești fericit.
Când fericirea ta e determinată de lucruri exterioare, pe care le poţi pierde, atunci e o fericire superficială.

Dacă fericirea ta depinde de alte persoane, e o fericire superficială.

O pierzi oricând şi nu o poţi controla.

Dar dacă decizi să fii fericit indiferent de motivele acestea sau de altele, atunci nimeni şi nimic nu-ţi pot răpi fericirea.

Încetează să-ţi mai doreşti să fii perfect.

N-o să reuşeşti niciodată.

Şi atunci, de ce să iroseşti energie pe emoţii negative pentru că nu eşti perfect? Cunoşti pe cineva care e perfect?
Permite-ţi să fii tu însuţi şi să te admiri chiar dacă eşti imperfect.
Fii fericit oricum!

În plus, dacă vrei să te eliberezi de aceste complexe, să fii fericit, oricum, oricând, să te iubști și să te accepți așa cum ești, pe acest blog găsești câteva resurse. Una dintre ele este cartea pe care am scris-o cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

De asemenea, o altă resursă este seminarul cu același nume pe care îl susțin gratuit la Galați, sau workshopul cu tehnici efective de lucru pentru a te elibera de aceste complexe, de gândirea aceasta că ai ceva care te face inferior altora.

DORINŢA DE A AVEA DREPTATE

De multe ori ne contrazicem cu alte persoane încercând să le convingem că au greşit şi că noi avem dreptate.

Consumăm foarte mult timp şi energie în acest proces de convingere.

În final, indiferent cine are ultimul cuvânt, fiecare e convins că tot el a avut dreptate.
Toată lumea are dreptate. Din propriul punct de vedere, fiecare are dreptate.

În momentul în care începi să te contrazici cu cineva că nu are dreptate, înseamnă că n-ai reuşit să vezi lucrurile şi din punctul lui sau al ei de vedere.

Înseamnă că fiecare vede aspectele vieţii prin lentile divers colorate. Vezi şi articolul „Experienţele personale sunt ca nişte lentile divers colorate”.
Permite-ţi să nu ai tot timpul dreptate şi să înţelegi că fiecare vede problema, situaţia respectivă dintr-un anumit unghi, care e diferit de al tău.

Fii fericit că în acest fel poţi să înveţi ceva.

Poţi învăţa să priveşti realitatea şi din perspectiva altora.

DORINŢA DE RĂZBUNARE

Dacă cineva îţi greşeşte, cel mai bine pentru tine este să te poţi detaşa şi să ierţi.

Dacă îţi doreşti să te răzbuni, e mai rău decât dacă te-ai lega cu lanţuri de acea persoană.

Fiecare gând de răzbunare, fiecare emoţie produsă de astfel de gânduri, te otrăveşte şi te înveninează.

În final persoana care nu se poate bucura de viaţă şi nu poate fi fericită eşti tu.

Poţi învăţa din iubirea şi iertarea mesianică.

Eu am învăţat că deşi greşesc în fiecare zi şi merit să fiu pedepsită, în fiecare zi mă minunez şi mă bucur că Dumnezeu nu se răzbună pe mine şi nici nu mă ceartă sau să mă pedepsească. Despre iertare am scris un alt articol numit „Iubire şi iertare”.

Pe tine ce te împiedică să fii fericit?

Dacă ştii şi alte motive care te împiedică să fii fericit poţi să le scrii într-un comentariu. În felul ăsta învăţ şi eu din experienţa şi cunoştinţele tale.

SINDROMUL GÂNDIRII ACCELERATE

16 iunie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Ti s-a întâmplat vreodată că în timp ce te ocupi de o anumită lucrare care îţi solicită mintea, să simţi că la un moment dat gândurile parcă au luat-o razna şi în loc să te concentrezi pe ceea ce ţi-ai propus, te gândeşti la cu totul altceva?

Mie mi se întâmplă frecvent.

Mi se întâmplă când vreau să rămân concentrrată la un articol despre care vreau să scriu, când sunt la rugăciune, când vorbesc cu cineva despre o anumită temă etc.

Pur şi simplu, mintea mea o ia razna, sare de la un subiect la altul, de la o idee la alta.

Nu apuc să structurez și să notez o idee care mi-a venit că mintea fuge la altceva care pare mult mai valoros, mai important. Și mă trezesc gândind la subiecte care nu au absolut nicio legătură cu ceea ce făceam.
Când vorbesc cu cineva şi îmi zboară gândul de la o idee la alta, am impresia că trebuie să și vorbesc despre acea nouă idee, altfel e posibil să o uit.

Însă în felul ăsta se produce o deviere a minţii de la un subiect la altul, o deviere a conversaţiei care creează confuzie persoanei cu care vorbesc.
Uneori e un adevărat amalgam de gânduri în mintea mea şi tratează teme sau subiecte diferite, dar toate în acelaşi timp.

Iniţial am crezut că este doar un aspect legat de modul de gândirea al femeilor şi al bărbaţilor.

Rodica Ojog-Braşoveanu spunea într-o carte că bărbaţii au mintea organizată pe fişiere, pe sertare şi că atunci când tratează o problemă au doar un singur fişier deschis.

De aceea dacă te adresezi unui bărbat care are de efectuat o activitate nouă, s-ar putea să nu te audă, să nu fie atent la ce vrei să-i transmiţi pentru că mintea lui se organizează altfel.

Dar noi femeile gândim şi vorbim de parcă avem toate sertarele scoase și deschise în acelaşi timp.
Apoi am observat că acest fenomen este prezent şi la elevi.

Fie întrerup procesul de predare punând întrebări care nu au legătură cu lecţia.

Fie, dacă sunt într-un examen sau la o testare, încep să aibă diferite preocupări, se uită pe fereastră, analizează diferite obiecte.

Atunci le atrag atenţia că ar trebui să fie atenţi la ce au de lucru.

Ei îmi spun că aşa se gândesc ei la tema respectivă.

În continuare le spun că acea nouă activitate este o distragere a atenţiei şi se vor trezi gândindu-se la altceva decât la ce au de lucru.

Dar niciodată până acum nu m-am gândit că acesta este un sindrom care afectează o bună parte din populaţia globului.

Despre ce este vorba?

Despre acest sindrom vorbeşte Augusto Cury, autorul cărţii „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”.

El spune că: „A gândi e excelent, însă a gândi prea mult este foarte rău” .
De asemenea, afirmă că Sindromul gândirii accelerate, pe care îl prescurtează SGA este o boală a perioadei contemporane, prin care oamenii nu se mai pot concentra asupra unei singure idei, ci mintea lor face salturi de la un subiect la altul, de la o activitate la alta cu viteze foarte mari.

Cum se manifestă?

Persoanele afectate de acest sindrom se simt obosite chiar dacă nu au făcut efort sau exerciţii fizice pentru că acest proces de gândire accelerată consumă foarte multă energie a creierului.

Nu pot dormi suficient, detestă activităţile de rutină, uită, nu se pot concentra, sunt sensibile, stresate, agitate, neliniştite şi cu tendinţe de iritabilitate.

O persoană cu SGA nu reuşeşte să-şi administreze gândurile şi să-şi liniştească mintea.

Care sunt cauzele Sindromului Gândirii Accelerate?

Autorul menţionează trei cauze principale:
1. Numărul mare de stimuli vizuali şi sonori oferiţi de televizor.

Fără a face referire la calitatea şi conţinutul programelor, autorul spune că de exemplu la televizor sunt prezentate cam 60 de persoane într-o oră.

La care se adaugă diversitatea de culori şi de sunete.

Toate acestea distrag mintea și nu-i permit să rămână focusată pe un singur aspect.

Din tot ceea ce am citit până acum s-ar părea că rata de atenție pe un subiect a scăzut la câteva secunde.

Dacă persoana / filmul/ viseoclipul / cartea nu prezintă un interes fenomenal de la bun început, atenția celui care urmărește este rapid întreruptă.
2. Excesul de informaţie.

Cu toţii suntem bombardaţi cu cantităţi imense de informaţie.

Atât elevii prin materiile foarte încărcate în noţiuni şi conţinut didactic, cât şi noi adulţii prin intermediul diferitelor surse de informare (cursuri, cărţi, internet, muzică, filme etc).
3. Politica de consum şi a excesului de culori care îngreuează interiorizarea.

Care sunt consecinţele?

Pe măsură ce creşte viteza de producere a gândurilor, scade capacitatea de concentrare şi crește anxietatea.

Anxietatea produsă de acest sindrom la o persoană, generează nevoia de un număr şi mai mare de stimuli în încercarea de a se calma.

Asta înseamnă că persoanele afectate de SGA sunt dependente de generarea de noi şi noi stimuli.

Aşa încât pentru o persoană care are acest sindrom, o activitate rutinieră o face să se gândească că nu are nimic de făcut, că nu este utilă.

Pe cine afectează?

Afectează mare parte din populaţia globului, atât populaţia tânără cât şi populaţia adultă.

Autorul susţine că populaţia adultă este chiar mai afectată decât populaţia tânără pentru că, pe lângă excesul de stimuli de la televizor, această categorie de populaţie are o activitate intelectuală mai intensă, gândeşte mai mult şi îşi face mai multe griji.

„Ameninţarea cea mai mare pentru calitatea vieţii omului modern nu este munca sa, nici competiţia, nici munca peste program sau presiunile sociale, ci excesul de gândire. SGA compromite sănătatea psihică sub trei forme:
• amintirea excesivă a ceea ce a fost în trecut – ceea ce dezvoltă sentimente de vinovăţie;
• preocupări şi griji legate de problemele existenţiale
• suferinţa prin anticipaţie”. (Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

Cum îl reducem?

• Prin reducerea timpului petrecut la televizor, reducem numărul de stimuli care favorizează SGA.
• Prin controlul gândurile noastre, avem grijă de calitatea vieţii noastre.
• Prin controlul emoţiilor noastre din prezent avem grijă de viitorul nostru emoţional şi putem determina gradul de linişte, de calm, de fericire. Dacă ai nevoie de strategii prin care să îți controlezi emoțiile, te invit să participi la un seminar gratuit sau să achiziționezi cartea cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! În această carte, înveți să accesezi și să lucrezi cu anumite tehnci de eliberare emoțională, care te ajută și asupra acestui Sindrom al Gândirii Accelerate.
• În cadrul procesului de predare, cu cât profesorul foloseşte metode prin care elevul este antrenat emoţional, cu atât creşte capacitatea de concentrare şi implicare şi scade viteza de gândire, iar învăţarea este favorizată.
• Prin folosirea muzicii ambientale în procesul de predare sau de învăţare. Aceasta linişteşte şi favorizează formarea emoţiilor pozitive.
• Prin reducerea cantităţii de informaţie pe care o primim prin diverse canale.
• Prin participarea la proiecte sociale se dezvoltă responsabilitatea socială şi se reduce anxietatea dată de activităţi de rutină.

Dacă ți-a plăcut acest material și îl consideri util și altora, ale căror gânduri fug de la un subiect la altul cu viteze supersonice, care nu se pot concentra pe o idee, fă-le un bine și distribuie acest articol! Mulțumesc!

Astept comentariile tale legate de acest subiect pe blog sau pe email

EXPERIENŢELE PERSONALE SUNT CA NIŞTE LENTILE DIVERS COLORATE

18 aprilie 20141 octombrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

„Ce te face să fii altfel decât toți ceilalți oameni de pe această planetă? O sursă extrem de importantă a unicității este experiența proprie. Tot ceea ce ai făcut vreodată nu este înregistrat doar în memoria conștientă, ci și în sistemul nervos. Tot ceea ce ai văzut vreodată, ai auzit, ai atins, ai gustat sau ai mirosit intră în imensul depozit care este creierul nostru. Aceste amintiri conștiente și inconștiente se numesc corelații. Pe acestea ne bizuim când facem judecăți de valoare, între care cele mai importante sunt cele referitoare la cine suntem și de ce suntem în stare.”

Anthony Robbins

Noi privim diferitele evenimente din viaţa noastră în funcţie de experienţele anterioare pe care le-am avut, vis-a-vis de întâmplări asemănătoare.

De foarte multe ori, fiecare experiență are atașată o încărcătură emoțională, care dă putere sau restricționează persoana de a mai trăi situații asemănătoare.

Aşa încât dacă o experienţă a fost încununată de succes, o vom mai repeta, dar dacă a avut un efect traumatizant asupra noastră s-a putea să avem reticenţe în a o mai repeta sau a mai accepta vreun alt eveniment care ar putea să aibă aceleaşi consecinţe.
Din acest punct de vedere, consider că gândim, simţim şi acţionăm diferit unii faţă de alţii.
De exemplu, discutam cândva mai multi profesori în legătură cu permiterea elevilor în timpul orelor de curs să iasă din sala de clasă spre a merge la toaletă. Eu am afirmat, foarte vehement, că nu le dau voie să iasă din clasă, că pentru asta au pauza. Plus că, aşa spune şi regulamentul şcolar, iar un alt coleg a afirmat la fel de vehement că el le permite şi a adus următorul argument: „Dacă nu ieşi tu, s-ar putea să faci pe tine şi să ieşim noi, aşa că mai bine du-te!”. S-ar părea că acest profesor, a paţit-o odată, că un elev, (probabil din cauza fricii sau poate a unei boli personale, sau poate din ambele cauze) s-a scapat pe el în clasă şi au fost nevoiţi să iasă toţi din sală.
Eu, la rândul meu am argumentat la fel de vehement, că pe când eram în primii ani de învăţământ şi locuiam într-un cămin de elevi, am mers într-o dimineaţă la toaleta în timpul orelor de curs ale celor din cămin, şi din cabina alăturată am auzit doi elevi care aveau contact sexual. M-am îngrozit de ceea ce se poate întampla în timpul orelor de curs şi că noi profesorii avem o mare responsabilitate. Apoi în altă zi, în timp ce eram la cursuri, unei eleve i s-a aprins telefonul în bancă, s-a uitat la el apoi şi-a cerut voie la toaleta. De atunci nu mai permit nimănui, nici măcar celor de la clasele mici să meargă la toaletă in timpul orelor de curs. La urma urmei, disciplinarea lor trebuie să înceapă de la clasele mici şi să ştie că trebuie să respecte nişte reguli. Evident, mai fac şi excepţii. Dacă văd că elevul prezintă simptome că i-ar fi rău… îl las să meargă.
Două persoane, două perspective diferite asupra aceluiaşi aspect.

Experienţa respectivă a produs o emoţie diferită la persoane diferite care duce la deosebiri în gândire, simţire şi acţuni ulterioare. E ca şi când am vedea aceeaşi experienţă cu lentile colorate diferit.
Acest lucru mă face să mă gândesc la filmul „Comoară Naţională” în care personajele principale: Nicolas Cage, Justin Bartha şi Diane Kruger ajung să fie implicate în furtul Declaraţiei de Independenţă a SUA, pe spatele căreia căutau indicii preţioase despre o comoară de mari proporţii. Printre indicii, găsesc o pereche de ochelari cu trei rânduri de lentile: galbene, albastre şi verzi. La inceput s-au uitat pe spatele Declaraţiei de Independenţă doar prin lentilele galbene ale ochelarilor şi au văzut un anumit lucru, Apoi, accidental s-au uitat prin două rânduri de lentile şi au văzut altceva pe spatele Declaraţiei de Independenţă, iar când s-au uitat prin toate cele trei rânduri de lentile au văzut imaginea completă, de ansamblu, care ascundea harta comorii.

Revenind la experienţele noastre strict personale legate de un anumit eveniment, parcă am privi acel eveniment prin lentile diferit colorate şi evident că vedem lucrurile din perspectivă proprie, practic vedem altceva decât cel care le vede printr-o lentilă de altă culoare decât lentila noastră. Dar putem oare să combinam şi noi lentilele şi să vedem lucrurile şi din perspectiva celuilalt? Absolut!

Chiar îmi amintesc că o prietena îmi povestea despre o experienţă din cabinetul psihoterapeutei ei, în care psiholoaga a pus-o să povestească o întâmplare din punctul ei de vedere, apoi a trimis-o în alt colţ al încăperii, iar de acolo să privească şi să asculte tot ce spusese ea mai devreme, dar nu ca o persoană care trăieşte efectiv întâmplarea, ci, ca o persoană care ascultă povestea şi ce parere îşi face despre întâmplare, despre povestitoare, despre limbajul trupului, tonalitatea vocii povestitoarei şi dacă e corect cum a reacţionat. A mutat-o în cele patru colţuri ale cabinetului cerându-i ca în povestea respectivă să joace rolul altui personaj şi să vadă lucrurile din punctul de vedere al lor, al noilor personaje, şi nu al ei propriu. Evident că a realizat că sunt patru aspecte total diferite pentru aceeaşi întâmplare pe care o trăise ea.
Am incercat si eu o experienţă asemanatoare citind un Manual de NLP, astfel încât la o întâmplare trăita şi simtită din punctul meu de vedere să fiu nevoită să ies din pielea personajului meu şi să mă văd prin ochii altor persoane cu care am discutat sau a unor persoane total neutre care ar fi văzut şi analizat discuţia noastră.
A incerca sa vezi lucrurile nu doar din punctul propriu de vedere ci şi al celorlalţi se numeste empatie şi e ca şi când am căuta să schimbăm culoarea lentilelor prin care privim sau să le combinăm între ele. Rezultatul este total diferit, decât atunci când ne uităm printr-o singură lentilă de o anumită culoare şi credem că noi avem toată dreptatea din lume, că adevărul e doar de partea noastră.
De altfel e cunoscut, că într-o dispută, e aproape imposibil ca unul să fie perfect nevinovat şi celălalt totalmente vinovat, că adevărul e pe undeva pe la mijloc sau aproape de mijloc, de aceea într-un proces de judecată sunt ascultate mai multe persoane, pentru că fiecare vede, aude şi simte adevărul din propriul unghi, iar acel unghi poate fi ascuţit, drept sau obtuz la fel şi interpretarea a ceea ce crede fiecare că vede, aude sau simte.
Ce vreau să iţi sugerez, e că atunci cand te contrazici cu cineva, când te cerţi, când te simţi nedreptăţit/ă, încearcă să schimbi lentilele şi culoarea lor când priveşti la acel eveniment şi să vezi lucrurile şi din punctul lor de vedere. S-ar putea să fii uimit/ă de ceea ce vei descoperi.
La fel şi in situaţiile în care tu propui ceva altcuiva. Acel ceva poate suna foarte bine şi interesant şi entuziasmant pentru tine, dar pentru persoana din faţa ta să arate foarte sinistru şi să-i amintească de o altă experienţă negativă pe care a trăit-o cu mult timp în urmă şi atunci să fie reticent/ă în a accepta ce-i propui tu. Nu o lua la modul personal. Persoana cu care discuţi nu te refuză că are ceva cu tine ci pentru că retrăieşte întâmplarea aceea nefastă. Sau se poate întâmpla ca o persoană să fie molipsită de entuziasmul tău şi să accepte, sau poate nu a avut niciun fel de experienţă anterioară şi vrea să se mai gândească.
Nu uita că fiecare vede lucrurile din propriul punct de vedere, prin propriile lor lentile şi chiar dacă empatizează cu tine s-ar putea să nu vadă lucrurile doar prin lentila ta, ci printr-o combinaţie de culori ale lentilelor tale şi lentila proprie.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, îl poţi împărtăşi cu alte persoane cunoscute, dând like sau share. Fie că ţi-a plăcut sau nu, îmi poţi lăsa şi un comentariu mai jos.

Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CEI CE PLÂNG VERSUS CEI CE „VÂND BATISTE”

Partajează asta:

Ce plantezi aia culegi

Ce pui în minte ta nu-ţi poate lua nimeni

Concluzia:

Exerciţiu:

Partajează asta:

Partajează asta:

1. Punctul de cotitură

2. Misiune personală

3. Depăşirea fricilor

4. Viaţa de familie

5. Lucrul în echipă

6. Limitele noastre

7. Să lupţi pentru un scop măreţ

a. Să munceşti constant pentru un vis chiar dacă pare imposibil de atins

b. Să lupţi şi să depăşeşti obstacole, chiar dacă toată lumea îţi stă împotrivă sau îţi spune că e imposibil

c. Să lupţi pentru ca binele să învingă.

8. Vizualizarea visului sau a coşmarului

9. puterea unei dorinţe

10. Când vrei să fii perfect ca să impresionezi

11. Cum să te învingi când eşti dependent/ă de droguri, de shopping

12. Pregătirea face diferenţa

13. Folosirea darului cu care ai fost înzestrat

14. Gândire pozitivă versus gândire negativă

15. Cea mai mare problemă a devenit cel mai dur profesor (când eşti ciudat în ochii lumii)

16. Autocontrol personal

17. Integritate

18. Citirea limbajului trupului

19. Se întâmplă ceea ce crezi

20. Fanteziile îţi îndulcesc viaţa

21. Perspective diferite ale unor situaţii de viaţă

22. Să nu judeci pe alţii

23. Planificarea

24. Fiecare persoană are două feţe

25. Cum te autosabotezi.

Partajează asta:

Grupa 0

Grupa A

Grupa B

Grupa AB

Partajează asta:

INVIDIA

TRECUTUL

COMPLEXELE

DORINŢA DE A AVEA DREPTATE

DORINŢA DE RĂZBUNARE

Partajează asta:

Despre ce este vorba?

Cum se manifestă?

Care sunt cauzele Sindromului Gândirii Accelerate?

Care sunt consecinţele?

Pe cine afectează?

Cum îl reducem?

Partajează asta:

Partajează asta:

Fanautodidact

Cele mai citite articole

Categorii