Eşti mândria profesorilor

Dragul meu, tu eşti mândria fiecărui profesor, inclusiv a mea. Ai dat dovadă zilnic de seriozitate, de bun simţ, pregătire intensă şi zilnică.

Pe tine m-am bazat la lecţiile deschise sau la inspecţii.  Ai învăţat ca să mă scoţi dintr-o situaţie cu mare impact pentru cariera mea. Pe tine mă bazez că eşti dispus să înveţi tot ce-ţi spun, că ţi-ar fi de folos şi te sfătuiesc să participi la olimpiade şcolare.

Te încurajez cu diplome şi laude pe care le poţi primi şi îţi spun să-ţi faci un portofoliu cu ele. Ce pot să mai spun? Fiecare profesor îşi doreşte cât mai mulţi elevi ca tine într-o sală de clasă. Pentru că asta înseamnă împlinire profesională pentru acel profesor. Cu cât sunt mai mulţi ca tine, cu atât creşte satisfacţia unui profesor că munca sa dă rezultate şi îi este apreciată.

 

Eşti bucuria părinţilor

Pe de altă parte părinţii tăi sunt mândri să aibă un copil ca tine, harnic, silitor, cuminte, ascultător, cu mult bun simţ. E o mare mulţumire pentru părinte să vină la şedinţa cu părinţii şi diriginta sau dirigintele să îi laude copilul în faţa tuturor părinţilor clasei.

Niciun părinte nu-şi doreşte să audă cuvinte critice despre copilul său. Dacă aude critici înseamnă că şi el ca părinte a dat greş în educarea propriului copil. Dar cu un copil ca tine, fiecare cuvânt de laudă auzit îl unge la suflet. Simte că a reuşit în educarea ta. Că are un copil model.

Mândrie personală

Tu însuţi eşti mulţumit că toată lumea din jur e satisfăcută de tine şi de rezultatele tale. Îţi dă un sentiment de utilitate şi simţi că ai pentru ce trăi. Uneori, eşti foarte încrezător în forţele tale. Ai o stimă de tine înaltă pentru că ştii că poţi să te descurci pe orice subiect şi la orice ţi-ai propus.

Alteori, eşti copleşit. Simţi că toată lumea e mulţumită, mai puţin tu. Deşi munceşti cu sârg, cu conştiinciozitate, nu înţelegi la ce îţi foloseşte toată cantitatea de informaţii pe care noi profesorii ţi-o băgăm pe gât. Dacă ai greşit ceva, chiar şi cel mai mic lucru, te consumi, de parcă ar fi sfârşitul lumii. Ţi-ai fi dorit să faci totul în mod perfect.

Când nu ştii să spui „nu”

Uneori, eşti în competiţie cu alt coleg sau şi evident, îţi doreşti să fii cel mai bun. Dacă un profesor îţi propune să te pregăteşti pentru vreo olimpiadă sau pentru altă competiţie, nu spui niciodată „nu”. Simţi că nu ai suficient timp, că nu reuşeşti să te odihneşti, dar nu poți refuza.

Comparativ cu alţi copii care se bucură de copilărie şi ies la joacă, pentru tine zilele de joacă sau cu timp liber sunt zile de lux şi huzur. Sau poate de vacanţă. Astfel, programul tău zilnic devine din ce în ce mai încărcat. Te afişezi la şcoală cu cearcăne pentru că nu mai reuşeşti să te odihneşti, iar profesorii te solicită din ce în ce mai mult. Chiar şi în vacanţă ai teme de lucru, ca nu cumva să îţi ieşi din mână şi să te leneveşti. Tânjeşti după o zi pentru tine sau să ai măcar jumătate de oră pe zi ca să te ocupi de hobby-ul tău, care îţi produce bucurie şi relaxare.

Părinţii şi şcoala te pregătesc pentru aplauze

Părinţii obişnuiesc să îţi spună cuvinte de încurajare că dacă „înveţi bine, faci o şcoală bună ai şi şansa să obţii o slujbă bună şi sigură”, eventual şi bine plătită.

Profesorii te laudă şi te răsplătesc cu note mari pentru efortul tău şi te dă drept exemplu în clasă. Pe această scenă, a vieţii de elev te simţi aplaudat.

Dar nici părinţii şi nici şcoala nu te pregătesc pentru eventualele eşecuri pe care o să le suferi după ce termini şcoala.

Veşti proaste

Am o primă veste proastă pentru tine. Era industrială s-a terminat, sau e aproape gata. Ramurile industriale care mai sunt au înlocuit forţa de muncă umană cu maşini şi roboţi industriali.

Puţine capete luminate mai ajung să lucreze ca ingineri, ca specialişti, sau ca cercetători. În prezent se dezvoltă intens ramuri ale economiei care ţin de servicii şi comunicaţii.

O a doua veste proastă este că în prezent nu mai există slujbă bună, sigură şi bine plătită. Nu numai în România, ci peste tot în lume.

Şi chiar dacă tu eşti specialist pe o anumită meserie, s-ar putea să mai fie şi alţi specialişti în lume, care să-şi ofere serviciile pe bani mai puţini şi patronul să prefere să te înlocuiască.

A treia veste proastă este că toată lumea te-a minţit. Dar n-a făcut-o intenţionat.

Părinţii habar nu au că te mint. Ei încă speră ca tu să le împlineşti visele lor neîmplinite şi să trăieşti o viaţă mai bună decât ei. De ce îţi spun totuşi aceste lucruri prin care te mint? Este singura variantă pe care o cunosc. Aşa au fost şi ei învăţaţi de către părinţii lor.

Nici profesorii nu sunt conştienţi de faptul că te mint într-una. Nici ei nu realizează că inclusiv cariera lor şi locul lor de muncă e în pericol. Ba chiar refuză să creadă aşa ceva. Nu înţeleg că dacă era industrială s-a terminat, inclusiv învăţământul urmează să fie restructurat după cerinţele pieţei actuale de muncă.

Fiecare crede că disciplina sa e atât de importantă, că societatea contemporană nu poate să se descurce fără ea. De aceea, te sfătuiesc în funcţie de credinţele lor.

 

20 De Moduri Să Ai Relații Mai Împlinite Cu Tine Și Cu Ceilalți

Sfaturi de la mine

Şi eu te sfătuiesc tot în funcţie de credinţele mele. Aşa am crezut şi eu până de curând. Dar pentru că am citit câteva cărţi de dezvoltare personală şi continui să citesc mi s-au schimbat credinţele şi perspectivele.

Acum, sunt conştientă că nici în învăţământ nu mai sunt posturile şi slujbele sigure. Bine plătite n-au fost niciodată. Şi vreau să te sfătuiesc şi pe tine în funcţie de noile mele credinţe pe care o să le şi argumentez. Apoi, e alegerea ta pe cine vrei să asculţi.

Sfaturi de la diferiţi autori de carte

Augusto Cury
Uite, de exemplu, într-o carte citită de curând, numită „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”, autorul, mai sus numit spune că marea cantitate de informaţii care se transmite în învăţământul actual este în mare parte inutilă pentru viitor.

Mintea nu ți-a fost dată să o transformi în depozit de informații, ci să o folosești în mod creativ. Autorul face o comparație mai diferită. Imaginează-ți un om care dorește să-şi facă o casă și pentru asta se ocupă toată tinereţea cu adunatul de pietre. Întrebarea este ce va face cu restul de pietre, care-i rămân, după ce îşi termină de construit casa.

Aceeași întrebare e valabilă și pentru tine. Ce-o să faci cu cantitatea de informaţii pe care o primeşti în şcoală, uneori băgată pe gât, după ce îţi alegi meseria şi specializarea? Oricum o mare parte din informaţii sunt deja depăşite şi în timp, altele vor deveni necesare. Ce-o să faci cu cele pe care le-ai înmagazinat în memoria ta în şcoală?

Robert Kiyosaki
Este unul dintre cei mai mari autori de educaţie financiară din lume. A scris cărţi care s-au vândut în milioane de exemplare şi prin care învaţă populaţia lumii limbajul banilor şi cum pot deveni înstăriți.

O să-ţi recomand două-trei cărţi scrise de el şi citite de mine. „Tată bogat, tată sărac”, „Cadranul banilor” şi „Tânăr și bogat”. Una dintre cărțile lui este intitulată „De ce elevii de nota 10 ajung cei mai buni angajaţi la elevii de nota 5 şi elevii de 7 şi 8 ajung cei mai buni bugetari”.

Ce se întâmplă în şcoală?

Pe parcursul anilor de experienţă de la catedră am observat că mulţi dintre elevii de nota cinci sau mai puţin, promovează pentru că vă au pe voi. Voi sunteţi cei care învăţați şi pentru ei.

Iar atunci când sunt evaluaţi se pot baza că vor primi ajutor. Fie le suflaţi, fie le daţi voie să copieze de la voi. De multe ori, vă certam.

Robert Kiyosaki afirmă că aveţi şanse mari să deveniţi cei mai buni angajaţi la acest gen de elevi pe care-i ajutați să promoveze.

De asemenea, cred că vă „vindeţi locul de la liceu pe gratis”. Pentru că ajutându-i să promoveze sau să împuşte note mari fără să le merite, practic îi ajutaţi să obţină şi locuri mai bune la liceu. Şi nici măcar n-or să vă mulţumească pentru asta.
Probabil că voi v-aţi gândit că ce mare lucru să-i ajutaţi puţin să ia o notă mai mare?

Ce se întâmplă după terminarea şcolii?

E foarte posibil, ca după ce termini şcoala (inclusiv facultatea), să te trezeşti că eşti specialist, cu diplomă în mână, cu rezultate de excepţie şi totuşi să nu-ţi găseşti de lucru. Sau să îţi găseşti să lucrezi ca specialist la unul care în şcoală nu a fost prea strălucit la învăţătură.

E posibil să te angajezi la unul din foştii elevi de nota cinci.

Aceşti foşti elevi de nota cinci, pentru că unii nu au terminat şcoala şi nu au diplome, s-ar putea să nu se poată angaja decât la negru. Dar ei nu prea acceptă să li se dea ordine. Îi ştim din şcoală că sunt un pic rebeli. Le place aventura, riscul, să nu aibă şefi, reguli şi au nevoie să trăiască.

În plus, au experienţă în a se folosi de oameni încă din şcoală, când tu îi suflai sau îl lăsai să copieze de la tine. Şi atunci, cel mai convenabil pentru ei este să-şi deschidă o afacere. Ca acea afacere să funcţioneze şi să-i aducă profit va angaja cei mai buni specialişti, adică, pe tine, elevul de nota zece, care în şcoală obişnuiai să-i sufli.

Când nu ştii ce să crezi

Ştiu că îţi este foarte greu să mă crezi pentru că tot ce-ţi spun acum contrazice tot ce ţi s-a spus până în acest moment. Ştii ceva? Nici nu e nevoie să mă crezi. Dar citeşte cărţile pe care ţi le-am recomandat în acest articol.

Nu trebuie să le citeşti pe toate într-o zi. Dar măcar 10-15 minute pe zi, poate seara la culcare sau poate într-o pauză, sau poate chiar în timp ce eşti la toaletă îţi faci timp să citeşti din aceste cărţi.

Priveşte în jurul tău. Cum sunt persoanele care cândva au fost ca şi tine, elevi de nota zece? Sunt fericite? Zâmbesc foarte des? Când merg la muncă zâmbesc? Sau arată de parcă li s-a răsturnat în cap carul cu necazuri? Îşi iubesc viaţa sau par că se chinuie? Cum îi vezi pe ei, imaginează-te pe tine, exact ca ei, sau mai rău, peste 10-15 ani.

Ce e de făcut?

Eşti o persoană deşteaptă, creativă, cu mult potenţial. Ţi-a plăcut mereu să înveţi, aşa că poţi să-ţi dezvolţi şi alte laturi ale personalităţii tale. De ce să fii angajat la un elev de nota cinci, care, poate, te tratează urât?

Ai putea foarte bine să te gândeşti să îţi dezvolţi propria ta afacere şi să fii propriul tău şef şi să te tratezi exact aşa cum meriţi. Poţi să începi cu ceea ce te pasionează şi să-ţi transformi hobby-ul într-o afacere. La început mică, apoi să o dezvolţi treptat-treptat. Te va face fericit/ă şi împlinit/ă şi va oferi valoare celor din jurul tău.

Schimbă tiparele!

Ai nevoie să faci câteva schimbări la tine ca persoană faţă de cum ai fost învăţat/ă.

• Ţi s-a spus, „Stai în banca / pătrăţica ta!”. Eu însă îţi spun, ieşi din banca / pătrăţica ta! Dacă nu ieşi din ea, va veni altcineva să ţi-o cucerească şi s-ar putea să rămâi fără ea.

• Ţi s-a spus că nu e bine să greşeşti, iau eu îţi spun, dacă vrei să înveţi, permite-ţi să greşeşti pentru că cine nu greşeşte nu evoluează. Cele mai multe lecţii le primim de la viaţă atunci când greşim. Aşa că fii fericit când comiţi câte o greşeală. La urma urmei, nimeni de pe pământ nu e perfect. De ce ai vrea să fii tu cel prefect?

• Ţi s-a spus că „e periculos să rişti”. Eu îţi spun că aşa e, dar Robert Kiyosaki spune că cine nu riscă, nici nu câştigă şi în final cel ce nu riscă, de fapt, riscă totul pentru că dacă nu câştigă, atunci pierde. Ce pierde? Pierde şansa de a avea o viaţă pe care şi-o doreşte, pe care o visează. Pierde posibilitatea de a-şi împlini un vis propriu.

• Ţi s-a spus, „Întinde-te cât ţi-e plapuma!”. Iar eu îţi spun că n-am auzit sfat mai prost şi mai ridicol decât ăsta. Personal n-am văzut niciun adult care să se învelească cu o plăpumioară de bebeluşi. Fiecare îşi cumpără o plapumă pe mărimea propriului corp. Da, ştiu, se referă la altceva. Se referă la mărimea viselor. Cei din jur vor să te facă să-ţi micşorezi visul ca să trăieşti o viaţă limitată (ca a lor). Dar dacă tu decizi să-ţi măreşti plapuma (visul), viaţa ta va fi fără limite. Sau îţi vei stabili tu limitele.

O astfel de viaţa mi-aș dori să trăiești. Pentru că ești muncitor, sârguincios, disciplinat, concentrat pe ceea ce ai de făcut. Ai deja multe dintre calitățile oamenilor de succes. Trebuie doar să-ți folosești mintea în mod creativ.

Te aştept cu comentarii pe pagina de blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă acest articol îți este util fă un bine și pentru prietenii tăi și da un share pe facebook.

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Dragul meu/draga mea, îmi eşti foarte simpatic/ă.
De ce? Pentru că eşti un copil cu mult bun simţ. Pentru că şi tu alături de elevii de nota 10 dai valoare meseriei de profesor. Dacă nu ai fi şi tu în clasă, eu ca profesor aş avea impresia că vorbesc doar cu vreo doi –trei elevi buni şi cu cei patru pereţi.

Eşti o persoană echilibrată

Dar tu ai fost acolo, ai învăţat ce ţi-a plăcut, ce ai vrut şi când ai vrut. Dacă ai vrut să te bucuri de copilărie şi să te joci ai făcut-o. Dacă ai vrut să înveţi, ai învăţat. Dacă ai vrut să-ţi satisfaci părinţii i-ai satisfăcut, căci şi despre tine părinţii auzeau lucruri bune la şedinţele cu părinţii. Sau uneori nu auzeau nimic. Dar asta înseamnă că nu auzeau nimic de rău.

Mă regăsesc în tine

Poate că cel mai mult te plac pentru că eu însămi mă regăsesc în tine. Să ştii că eu nu am fost un elev de nota zece pe linie la şcoală. Îi apreciez mult pe elevi care învaţă zi de zi şi iau numai note de nouă şi zece zilnic şi la toate obiectele, tocmai pentru că eu nu am putut fi ca ei. Eu am învăţat ca şi tine, în salturi. Învăţam când îmi plăcea un anumit subiect. Învăţam când aveam nevoie de notă. Învăţam când ni se anunţa câte o lucrare. Dacă nu ni se anunţa lucrarea, dar ni se dădea, asta era, mai încasam şi eu câte o notă proastă. Uneori şi bătaie la palmă.
Dar nu m-am oprit din citit. Din momentul în care a început să-mi placă să citesc romane, am citit ce găseam pe la bibliotecă. Bine, cărţile mele favorite au fost cele scrise de Jules Verne. Dar nu m-am limitat doar la el. Citeam romane poliţiste, cărţi de aventuri, am citit Crimă şi Pedeapsă şi multe altele. Şi ştii ceva? Le citeam acasă, în pauze şi chiar în orele de curs. Dacă nu reuşeam să învăţ acasă, poate că citeam lecţia în pauză, ca să nu fiu prinsă pe picior greşit şi să iau note mici, dar apoi dacă nu eram ascultată, scoteam romanul, sau îl ţineam sub bancă şi citeam cât timp dura ascultarea.
Dacă ai observat, niciodată, în timpul orelor mele nu i-am certat pe cei ce citeau romane cât îi ascultam pe alţii. De ce? Pentru că şi eu am fost lăsată să citesc.
Şi adevărul este că cititul de romane mi-a dezvoltat mult vocabularul şi chiar mi-a dezlegat limba. Căci eram foarte tăcută.
Şi eu, ca şi tine eram tăcută şi nu răspundeam decât dacă eram întrebată.

Veşti proaste

Dar şi pentru tine am veşti proaste.
De curând pe facebook am vorbit cu Robert Kiyosaki, un mare autor de cărţi despre educaţie financiară. Şi ştii ce mi-a zis că una dintre cărţile lui se numeşte „De ce elevii de nota 10 ajung angajaţi la elevii de nota 5, iar elevii de 7 şi 8 ajung bugetari”. Eu n-am citit această carte, dar ideea am întâlnit-o şi în alte cărţi ale lui Robert Kiyosaki. Cărţi cum ar fi „Robert Kiyosaki Tata bogat tata sarac”, „Tanar si bogat” etc. Şi ştii ceva? Are dreptate.
Cu excepţia cercetătorilor din domeniul ştiinţei şi tehnicii, care sunt în general elevi de nota 10, majoritatea bugetarilor sunt alcătuiţi din elevi de nota 7 şi 8. Exact ca mine şi ca tine. Şi asta te aşteaptă şi pe tine.

Ce e rău în a fi bughetar?

Probabil că te întrebi ce e rău în a fi bugetar? Evident că fiecare meserie are părţile ei pozitive şi negative. Sau avantaje şi dezavantaje. N-o să-ţi vorbesc de avantaje. Dar o să-ţi spun câteva dintre dezavantaje.

Impozitele şi taxele

a) sunt destul de mari, cam 30-33% din valoarea salariului tău brut, în timp ce un patron poate să aibă cheltuieli pe firmă prin care să scadă valoare impozitului pe profit. Ia gândeşte-te, mai bine de un sfert, practic o treime din banii pentru care munceşti o lună întreagă merg înapoi la stat (guvern) fără ca tu să-i vezi.
b) ţi se iau din salariu fără ca tu să-i vezi sau să fii întrebat/ă, în timp ce un patron mai întâi îşi cumpără el ce are nevoie, apoi plăteşte statul.
De exemplu, să zicem că şi tu şi un patron aveţi nevoie să vă luaţi un telefon nou.
Tu, aştepţi salariul, şi după ce statul îşi ia cele 33% din banii tăi, dacă mai ai şi un credit de achitat, şi alte utilităţi, s-ar putea să constaţi că nu mai ai bani pentru telefonul dorit. Un patron, îşi cumpără telefonul pe care şi-l doreşte, îl trece la cheltuială pe firmă şi-l scade de la valoare impozitului datorat statului. Aşa că el s-ar putea să plătească un impozit mai mic deşi are un profit mai mare decât salariul tău.

c) cu ele se plătesc pensiile şi ajutorul de şomaj care sunt în creştere (pentru alţii) şi asigurările de sănătate (pentru tine) etc.

Salarii mici.

În comparaţie cu alte domenii de activitate, salariile bugetarilor sunt mici.
Ştii care e diferenţa dintre tine şi un angajat la patron sau un patron? Dacă nu ştii, o să-ţi spun eu acum, atât cât mă pricep şi cât am înţeles. În general din cărţi. Nu am avut încă experienţe nici ca angajat la patron şi nici ca patron.
Toată lumea plăteşte taxe şi impozite.
Dar un angajat la patron poate să fi negociat cu patronul să-i treacă în cartea de muncă salariul minim pe economie, şi atunci plăteşte impozit doar pentru salariul minim pe economie, şi restul de bani care i se cuvin să-i primească el. De ce? Pentru că patronul trebuie să plătească acele taxe şi pentru el ca patron şi pentru angajat. Cu cât un salariu este mai mare, cu atât şi taxele sunt mai mari. Deci, ca să fenteze statul (cel puţin în România), patronul şi angajatul se înţeleg şi trec un salariu mai mic, iar restul încasează angajatul. În timp ce tu, ca angajat al statului, nu poţi beneficia de acest avantaj. Ţie, cu cât îţi creşte salariul, cu atât îţi cresc şi taxele.

Nesiguranţa locului de muncă.

De fapt, în niciun domeniu de activitate nu mai există slujbe sigure. Şomajul cuprinde foşti angajaţi şi de la buget şi de la patron.

Program de lucru fix şi de multe ori foarte încărcat.

Pentru că foarte multe persoane au fost trimise în şomaj, activităţile pe care le făceau acelea, au fost redistribuite celor care au rămas angajaţi. Astfel, creşte volumul de muncă pentru cei angajaţi, creşte numărul de ore de muncă, la salarii mici. Cu cât eşti mai ocupat/ă la locul de muncă cu atât ai mai puţin timp pentru tine sau să faci ceea ce-ţi place şi te pune în valoare. Mulţi din cei ce sunt bugetari nu mai au timp să-şi dezvolte şi un hobby sau o afacere proprie.

Mulţi îşi urăsc locul de muncă

Dar pentru că situaţia economică e precară, mulţi sunt cei care îşi acceptă condiţia fără să fie dispuşi să facă ceva.
Aici vreau să fac o paranteză şi să spun că deşi eu sunt bugetară, şi voi mai rămâne profesor atât timp cât va mai fi posibil, am luat decizia să mai fac şi altceva, de exemplu, acest blog, ca prin asta să ofer valoare celor din jur şi să-i ajut, pe cei care vor să-şi schimbe viaţa, măcar cu o idee sau două.

Datoriile României către FMI vor fi plătite de bugetari.

Nu sunt expert în acest domeniu, dar îndrăznesc să cred, că aşa cum majoritatea taxelor şi impozitelor sunt strânse de la bugetari, la fel se va întâmpla şi cu dobânzile şi datoriile ţării către FMI.

Ce-ţi sugerez?

Îţi sugerez ca pe lângă munca de angajat la stat să-ţi dezvolţi şi o afacere mică cu ceea ce te pasionează, cu hobby-ul tău, prin care să ajungi să îţi câştigi independenţa financiară.
S-ar putea să-ţi ia ceva timp, să fie un pic riscant, dar dacă faci ce te pasionează, o să faci cu mare bucurie şi o să-i ajuţi pe mulţi.
Unii cred că pentru a reuşi în viaţă şi în afaceri trebuie să îi înfunzi pe alţii. Eu nu sunt de acord cu o astfel de părere. Eu cred că pe măsură ce-i ajuţi pe alţii, o să ai şi tu multe de câştigat.

Zig Ziglar spune: „Poţi să obţii tot ce-ţi doreşti dacă –i ajuţi pe alţii să obţină ce-şi doresc”.

Te aştept cu comentarii pe pagina de blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă crezi că acest articol este util şi altor persoane ca tine şi ca mine, poţi da un share pe facebook.

 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

 

Stiu că nu te-am înţeles chiar atât de bine. Ştiu că sunt un profesor exigent care ţine la materia pe care o predă şi la ordine şi linişte în clasă. Într-un fel, am fost surprinsă că mi-ai cerut prietenie pe facebook.
Dar aş vrea să-ţi spun că dacă în sala de clasă te-am taxat pentru fiecare greşeală făcută, în particular, în interiorul meu, am căutat să te înţeleg. Da, ştiu, pe tine nu te-a înţeles nimeni niciodată. Şi mai ştiu că exact ăsta e motivul pentru care ai căutat să fii aşa rebel. Noi adulţii nu te-am înţeles, ţi-am tăiat aripile, ţi-am spulberat visurile, te-am marginalizat şi te-am condamnat pentru acţiunile şi comportamentele tale. Iar astea te-au determinat să devii şi mai răzvrătit şi mai pus pe şotii.

CÂND CREZI CĂ E TÂRZIU ŞI NU MAI E SPERANŢĂ, LUPTĂ!

Acest articol cuprinde un mesaj pentru tine.
Nu e totul pierdut. Poţi avea chiar mari speranţe. Poţi să-ţi deschizi din nou aripile, să le laşi să crească, să-ţi reaprinzi visurile şi să lupţi pentru ele.
Ai nişte atu-uri extraordinare. Ai deja o şcoală a vieţii. Acolo unde alţii au fost învăţaţi să nu greşească, tu ai căutat să încalci regulile şi să greşeşti. Unde alţii au fost învăţaţi să stea în banca lor, tu ai riscat şi ai îndrăznit. Ai testat aproape tot ce e posibil şi imposibil. Îţi place riscul, aventura, să fii diferit faţă de alţii, să nu primeşti ordine de la nimeni, să nu ai reguli sau şefi. Şi ai capacitatea de a coordona, de a influenţa grupuri de persoane, de prieteni. Te-ai format ca lider şi îţi place să fii respectat de cei din jur, indiferent de natura acţiunilor tale. Ce mai ai de pierdut?

Personalităţi fără de studii

Acum patru ani am început să citesc nişte cărţi în care am aflat despre persoane, care exact ca tine, au fost neînţelese, unele au fost date afară din şcoală, altele au fost dependente de droguri şi cu toate astea s-au ridicat şi au avut contribuţii semnificative în istoria omenirii.

Unul dintre ei este Albert Einstein – în copilărie părinţii l-au considerat retardat. În prezent e cunoscut drept un geniu cu multe descoperiri în domeniu fizicii. Thomas Edison – inventatorul becului şi a altor peste 1000 de patente in SUA. Pe când era copil i s-a spus că e prea prost ca să înveţe ceva. Winston Churchill nu a trecut de clasa a 6-a, dar a luptat din greu şi a ajuns primul ministru al Marii Britanii şi una dintre cele mai însemnate persoane ale lumii în cel de-al doilea război mondial. Michael Jordan, considerat în prezent unul dintre cei mai importanţi jucători de baschet, a fost eliminat în liceu din echipa de baschet a liceului pentru „lipsa de abilităţi în baschet”. Tamara Lowe în liceu era dependentă de droguri şi a abandonat şcoala, dar când a conştientizat cât rău îşi făcea, a renunţat la droguri şi a ajuns una dintre persoanele cele mai importante în scrierea de cărţi motivaţionale şi organizarea de conferinţe de acest gen. Alte personalităţi care au renunţat la şcoală şi au ajuns mari oameni de afaceri care au schimbat soarta omenirii sunt Bill Gates şi Steve Jobs.
Hai să aruncăm o privire şi prin lumea celebrităţilor de la Holywood. Lady Gaga, Harrison Ford, Tom Hanks, James Cameron – regizorul filmului Avatar, Johnny Depp, Robert de Niro, Al Pacino şi mulţi alţii au renunţat la studiile clasice, la liceu şi s-au dedicat dezvoltării pe direcţia care îi interesa în mod direct. Nu-i nevoie să mă crezi pe cuvânt. Caută despre ei pe internet şi te interesează.
Acum trei ani, jucam jocul online CASHFLOW (fluxul banilor) şi am avut ca partener de joc un australian care mi-a zis că a fost dat afară din şcoală la 13 ani, iar acum este un milionar în Australia. Când l-am întrebat cum a reuşit mi-a zis: „Într-o zi, călătorind, am întâlnit o persoană care a avut o idee, în altă zi am întâlnit o altă persoană cu o altă idee. I-am pus pe cei doi în contact unul cu altul, i-am ajutat să-şi dezvolte acele idei şi eu am câştigat milioane”.

MINTEA TA ESTE SPECIALĂ

Mintea ta este specială. Sunt convinsă că e plină de idei despre cum ţi-ar plăcea să-ţi trăieşti viaţa. Mintea ta nu este cu nimic mai prejos decât a niciunei personalităţi de mai sus. Poţi să alegi să nu te laşi influenţat de cuvintele auzite până acum şi să decizi cine şi ce vrei să fii. Eşti doar la un pas distanţă.
Aşa că eu te sfătuiesc să fii inspirat din povestea acestor oameni şi devino cine ai visat tu să devii!
Dar trebuie să înveţi şi să te specializezi pe ceea ce îţi place. Da ştiu. Deteşti să înveţi. Numai că nu am spus că trebuie să înveţi la geografie sau la matematică sau fizică sau chimie sau mai ştiu şi eu ce altă disciplină care te-a terorizat.
Trebuie să înveţi şi să devii profesionist pe ceea ce te interesează. Nu poţi să schimbi nimic în viaţa ta şi a altor persoane doar cu cunoştinţele pe care le-ai primit la grădiniţă.

Devino cine ai visat tu să devii!

Care erau visele tale? Ce-ţi doreai să devii? Înainte să auzi că nu eşti bun de nimic, că nu meriţi nimic bun, ce-ţi plăcea să faci? Cu ce îţi ocupai timpul? Ce idei aveai pe atunci? Dar acum ce idei ai?

Dacă eşti talentat la desen şi voiai să devii designer (de modă, de bijuterii, de maşini etc) trebuie să continui să desenezi şi să devii cel mai bun designer în domeniu.
Dacă îţi place să cânţi, ai ceva talent şi crezi că poţi forma o trupă rock, nu dispera. Trebuie doar să ştii ceva mai mult despre muzică şi despre formaţii. Sau poate doreşti să devii managerul unei trupe muzicale.
Dacă eşti pasionat de bani, să ştii că nu îi faci la aparate şi la pariuri sportive, îi faci ca proprietar de jocuri sau pariuri. Sau din alte afaceri legale. Dar trebuie să înveţi multe despre bani, pentru că banii ori înveţi să-i stăpâneşti tu, ori te stăpânesc ei.
Îţi petreci mult timp jucând jocuri pe calculator? Sunt convinsă că te-ai gândit şi tu să faci un joc nou pe care să-l joace alţii şi tu să-ţi umpli buzunarele cu bani. Probabil că o să-mi spui că nu ştii cum să creezi jocuri pe calculator că nu ştii informatică. Te poţi asocia cu cineva care ştie. Faceţi parteneriate din care toată lumea are de câştigat.
Pot să ţi-l dau exemplu pe Henri Ford. Nu era o persoană căreia să-i fi plăcut cartea. Dar s-a înconjurat de oameni cărora le-a plăcut cartea şi ori de câte ori avea nevoie de un răspuns sau de o soluţie, ştia la cine să apeleze. De fapt, ştii şi tu. Cam la fel ai făcut şi tu de fiecare dată când te bazai pe o anumită persoană din clasă care să-ţi sufle sau să te lase să copii. Poţi continua să faci asta şi mai departe. Cu condiţia că toţi trebuie să câştige. Afacerile corecte sunt cele de tip câştig-câştig. Toată lumea câştigă. Nu există exploatatori şi exploataţi.
Dacă vrei să faci afaceri legale, şi momentan nu ştii cu ce sau despre ce, găseşti pe internet zeci şi sute de idei de afaceri pornite cu bani puţini şi care au ajuns foarte profitabile.
Când vei decide că viaţa ta merită să primească mai multe beneficii, şi vei vrea să schimbi ceva pentru a o împlini, să ştii că odată cu viaţa ta s-ar putea să schimbi în bine şi pe a altora. Nimeni nu poate avea succes de unul singur.

Am încredere în tine

Nimeni nu e perfect. Eu în niciun caz. Am greşit mult faţă de tine. Ţi-am tăiat avântul, interesul, entuziasmul şi te-am umilit în faţa clasei. Dacă puneai întrebări, pentru că mă deviai de la cursul a ceea ce voiam să transmit, ţi-am dat de înţeles că eşti prost, iar ceilalţi colegi au râs de tine şi de întrebările tale. Te-ai simţit umilit şi m-ai urât pentru asta. Să ştii că indiferent cum te-am tratat ca profesor în sala de clasă, după ce am început să citesc şi altfel de cărţi, am căutat să te înţeleg. Poate că n-am reuşit să-ţi arăt asta.
Dar în timp m-am convins de faptul că ai un potenţial uriaş care aşteaptă să iasă la suprafaţă. Am văzut cât eşti de sensibil, deşi ai vrut să o ascunzi, ca şi când ar fi un defect. Am văzut speranţele tale de mai bine, deşi ai fost mereu decepţionat şi rău tratat. Am văzut că-ţi place să rişti şi cred că nu mai ai nimic de pierdut. Am încredere că poţi reuşi în tot ce-ţi propui. Şi nu vreau să te perii. Vreau să te încurajez. Şi sper că într-o zi vei veni să-mi spui (dacă vrei, dar m-aş bucura să ştiu) că acest articol te-a făcut să te priveşti cu alţi ochi şi ai decis că meriţi ceva mai bun.
Mi-ar plăcea să aud că acest articol te-a făcut să iei o decizie, să schimbi ceva în viaţa ta.

Te aştept cu comentarii pe pagina de blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă crezi că acest articol este util şi altor persoane ca tine şi ca mie, poţi da un share pe facebook.

 

 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber