Banii, Aduc Sau Nu Fericirea?

25 noiembrie 201730 august 2020 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

„Mulți oameni fac greșeala de a crede că problemele vieții lor vor dispărea atunci când vor avea destui bani.”

Anthony Robbins

Fericirea în relația cu banii, este unul dintre cele mai controversate subiecte.

Unii spun, în mod frecvent, „Nu-mi pasă de bani! Banii nu aduc fericirea!”

Alții spun: „Dacă aș avea bani să-mi cumpăr… aș fi cea mai fericită persoană!”, „Dacă aș avea bani, să mă duc să mă tratez la o clinică, aș mai trăi și eu câteva zile!”

Fiecare persoană vede diferit relația dintre bani și fericire.

Specialiștii care ne vorbesc despre bani, ne spun că banii sunt o manifestare exterioară a modului în care suntem prin interior.

In interior, însă, avem emoții. Și acestea, ne fac sau nu, fericiți!

Nu mă crezi? Probabil îți spui, „hai mă lași? Ce emoții poți să ai în legătură cu banii? Sunt doar niște bucăți de hârtie cu chipul unor oameni morți pe ele!”

Exact așa aș fi gândit și eu, cu ceva timp în urmă, înainte să descopăr programele și cărțile de dezvoltare personală.

Totuși, mi-am schimbat opinia. De ce?

Anul trecut am participat la un workshop despre cum să câștig mai mulți bani și ni s-a vorbit despre emoții. Despre emoțiile care se află în spatele banilor.

Vrei să-ți dau exemple?

În legătură cu banii, unii oameni, simt:

Tristețe.

Oamenii simt tristețe când constată ce sumă de bani au la dispoziție lunar sau zilnic. Dacă tristețea este lăsată să se adâncească, devine deprimare din motive financiare.

Nerăbdare.

Oamenii sunt nerăbdători să-i încaseze, să intre în posesia lor, să-i numere, să le simtă textura, mirosul etc. Simt nerăbdare să-i cheltuiască, să-și cumpere diverse bunuri, sau să scape de ei.

Pentru unii, faptul că nu au bani asupra lor, sau în viața lor, îi face să se simtă prost, lipsiți de valoare. Nu au încredere că ei valorează ceva, decât atunci când au bani în portofel.

Pentru alții, faptul că au bani în buzunar, îi face să simtă că au jăratec. E ca și când suma aceea îi arde la buzunare și simt nevoia să scape de ei. De aceea, multe persoane cheltuiesc rapid cea mai mare parte a banilor pe care-i câștigă.

Dacă faci parte dintr-o asemenea categorie de persoane, s-ar putea să te aperi. O să spui că: facturile trebuiesc plătite / banii sunt făcuți ca să fie cheltuiți etc.

Acele persoane, abia când rămân cu suma cu care se simt cel mai bine, încep să devină cumpătați.

„Studiile au arătat că mulți oameni care primesc în mod neașteptat sume mari de bani, câștigate la loterie sau în urma unei moșteniri, obișnuiesc să le piardă aproape la fel de repede cum le-au primit. Chiar și cei care câștigă propriii bani obișnuiesc să-i piardă, dacă suma pe care o câștigă este mai mare decât consideră ei că ar merita să primească. Se simt stingheriți de banii în plus și încearcă să-i cheltuiască, să-i împrumute sau să găsească alt mod de a scăpa de ei.”

Paul McKenna

Îngrijorare.

Oamenii se îngrijorează în legătură cu suma de bani pe care o câștigă, pe care o mai au în cont. Își fac griji dacă le va ajunge pentru ceea ce și-au propus, pentru nevoile curente. Alții, se îngrijorează de faptul că nu știu de unde o să mai facă rost de niște bani în plus. Alții, simt îngrijorare la gândul că, dacă își pierd slujba, își pierd venitul. Banca le ia bunurile, vor fi aruncați în stradă, vor râde ceilalți de ei etc.

Nesigurață.

Viitorul lor din perspectivă financiară le creează o stare de nesiguranță. Unii au bani azi, dar nu știu dacă vor mai avea și a doua zi. Pentru aceste persoane nesiguranța și îngrijorarea sunt două emoții constante care merg mână în mână.

Teama de a pierde tot.

Una dintre cele 300 de temeri ale omului, se leagă de faptul că ar putea să piardă tot ce are, tot ce deține. Că toată munca lui se poate „duce pe apa sâmbetei”. Adesea, își pun întrebări de genul: Dacă vin hoții, dacă îmi sparg casa, contul, și eu rămân dând din buze, după ce am muncit atât?

Teama de a câștiga prea mulți bani.

S-ar putea să ți se pară ciudată această teamă, de vreme ce tot mai mulți oameni se plâng de lipsa banilor. Ideea este că s-au obișnuit foarte mult să fie fără bani și să se plângă din cauza asta. O veste că ar putea să primească brusc niște sume mari, îi sperie. S-ar putea să-i auzi zicând: „Ce-o să fac cu atâția bani?”. Înainte să iasă cuvintele pe gură, s-a format gândul și emoția de frică. Cum o să fac față unei vieți cu atâția bani?

Proiectează nenorocirile financiare ale altora și le trăiesc ca și când ar fi personale.

Ca o ciudățenie a modului în care funcționează mintea, mă distrez acum, deși la acel moment m-a enervat cumplit. Cu ceva timp în urmă, am recomandat unui coleg să citească din cărțile lui Robert Kiyosaki, să câștige mai mulți bani. La un moment dat, cu vreo doi ani în urmă, primesc de la el un mesaj în cronologia mea pe Facebook. Îmi spunea, uite ce s-a întâmplat cu Donald Trump, care a fost hăckuit. Dacă urma și el sfaturile mele, să-l citească pe Kiyosaki să se îmbogățească și apoi, să piardă tot? Din vina mea s-ar fi întâmplat aceste pierderi ale lui! (Pe care încă nu le avea, dar și-a imaginat ce s-ar fi întâmplat, cât de nenorocit ar fi fost, dacă ar fi fost în locul lui Trump.)

Vinovăție.

Câte persoane nu fac cheltuieli impulsive, pentru ca după aceea, să regrete? Se simt vinovate că, în momentul în care se văd în magazin nu se pot stăpâni. Câte persoane nu se duc la cumpărături cu un sentiment de vinovăție, pentru diferite acțiuni anterioare? Acestea își imaginează că fac „terapie prin shopping”. Iar după ce termină de făcut cumpărăturile și ajung acasă, să aibă un sentiment și mai deprimant. Îți recomand filmul Confession of a shopaholic să vezi câte emoții se ascund în spatele procesului de cumpărare.

O stimă redusă de sine.

Sunt multe persoane care sunt nemulțumite de ceva din viața lor. Doar că, în loc să schimbe situația din interiorul lor, găsesc că este mult mai ușor să intervină asupra exteriorului. Își mai cumpără ceva cu care să se laude. O persoană care se dă în spectacol cu câți bani câștigă, cu ce telefon scump și-a cumpărat, nu știe să se iubească. E mult mai ușor să cauți iubire, apreciere și respect prin bunurile pe care le deții.

După ce aprecierile celorlalți pentru acel lucru nou, s-au dus, se instalează din nou senzația de gol interior. Au nevoie să vină cu altceva ca să impresioneze. Acest obicei, pe termen scurt, funcționează. Te ajută să te simți iubit și respectat. Pe termen lung, s-ar putea să faci multe datorii, doar ca să impresionezi pe alții, să cazi în depresie. În final, indiferent ce-ai face, tot nu ești mulțumit.

Furie.

Câte persoane nu se ceartă din cauza banilor? Câte familii nu se destramă pentru că partenerul are venituri insuficiente sau cheltuieli neașteptate și necontrolate? Cearta este adesea însoțită de manifestări de furie, violență, agresivitate fizică și emoțională, jigniri, șantaj emoțional etc. De câte ori nu au fost copiii certați sau loviți, pentru că au distrus ceva, fie și de valoare mică?

O persoană care muncește și nu câștigă atât cât își dorește, devine frustrată. Este o nemulțumire plină de neputință, un gust amar care îți cuprinde fiecare celulă. Și o furie asupra propriei persoane pentru rezultatele mici. Ulterior, această frustrare se manifestă prin violență și furie asupra altora. Câteodată, nu știu nici ei de ce sunt furioși.

Nemulțumire.

Multe persoane spun altora, „Nimic nu înțelegi din banii ăștia!”? În spatele acestei remarci se ascunde o amărăciune și o nemulțumire. Și-a propus să facă / să cumpere mai multe lucruri, dar au subapreciat prețurile și cât costă multe mărunțișuri ale vieții.

Invidie.

„Ce-are ală și eu n-am?” este o expresie plină de invidie și ciudă. Pentru că te privești în oglindă și constați că ești la fel ca cel care câștigă mai mulți bani și nu înțelegi ce e greșit la tine?

Mulți dintre cei care au astfel de gânduri, asociate cu sentimente de frustrare, încep să-și folosească invidia în mod acuzator. Caută să submineze imaginea celui care are succes. „Sigur fură /înșală! Altminteri, cum ar putea să facă mai mulți bani muncind cinstit?” . Unii, într-adevăr își fac averifurând și înșelând, însă, sunt și oameni cinstiți care câștigă banii pe care și-i doresc. Totuși, cei invidioși, îi pun pe toți în aceeași oală.

Analizând toate aceste emoții descrise mai sus, câți dintre cei ce le au, crezi că sunt fericiți în legătură cu banii?

Legea Atracției Universale spune: „Pe ceea ce te focusezi, aceea crește!” . Cât de mulți bani vor atrage aceste persoane? Nu cumva vor atrage și mai multe situații de a experimenta același gen de emoții? Iar dacă șansa le surâde și ajung să câștige banii pe care și-i doresc, cât de fericiți crezi că pot fi?

Alți oameni, însă, simt:

Bucurie.

Se bucuăa atât pentru banii pe care-i primesc personal, cât și de cei pe care-i primesc ceilalți. Simt bucurie nu doar pentru ceea ce primesc, cât și de ceea ce pot achiziționa cu ei.

Universul este abundent și trimite fiecăruia atât cât este dispus să primească. Prin urmare, dacă vrei să încasezi mai mulți bani, trebuie să respecți niște legi ale firii, ale Universului. Faci eforturi suplimentare și când ești pregătit pentru mai mulți bani, îi vei primi.

Încântare.

Banii au energia lor și se duc cu prioritate la cei care-i primesc cu încântare și se bucură de ceea ce pot realiza cu banii pe care-i câștigă.

Banii circulă. Cu banii pe care-i câștigi crește prosperitatea mai multor persoane, nu doar a ta.

Când o persoană este încântată și de ceea ce pot obține ceilalți din jur, și ei îi merge bine financiar.

Satisfacție.

Să ai satisfacție că munca pe care o desfășori este recompensată. Primești bani cu care să-ți ajuți familia, să poți oferi cadouri celor dragi.

Împlinire.

Atunci când te simți recompensat financiar pentru ceva ce faci, sau știi, ai un sentiment de împlinire. De multe ori, succesul este asociat cu suma de bani pe care cineva o câștigă.

Recunoștință.

Recunoștința atrage alte motive de recunoștință. Dacă ești recunoscător pentru banii pe care-i primești, pe care-i ai și îi poți cheltui, vei avea tot mai multe motive de a te simți recunoscător. Așa cum nouă, oamenilor, ne place ca alții să fie recunoscători pentru un serviciu făcut, la fel le place și banilor.

Admirație.

În momentul în care privești cu admirație spre alții care câștigă mai mulți bani decât tine, ai mai multe de învățat. În cele din urmă, banii se îndreaptă și spre tine.

Crezi că cei ce simt aceste emoții legate de bani sunt fericiți? Categoric.

De ce-ți spun toate aceste lucruri?

Unul din capitolele din cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! se referă strict la relația de fericire pe care o ai cu banii.

În mod direct, banii, spun unii, nu aduc fericirea. Totuși, banii îți influențează emoțiile pe care le simți și convingerile pe care le ai și invers. Convingerile și emoțiile pe care le ai, îți determină venitul și rezultatele.

Îți dorești mai mulți bani, dar simți vreun fel de frică în legătură cu scopurile tale?

Te temi ca banii să nu te transforme într-un monstru?

Banii accentuează trăsăturile tale interioare. Dacă pe când nu ai bani ești lacom, zgârcit, te cerți cu cei dragi din pricina lor, când vei avea bani te vei purta și mai rău.

Dacă în timp ce nu aveai bani ai dat dovadă de bunătate, iubire, înțelegere față de semenii tăi, la fel vei fi și când ai bani.

Nu banii te schimbă, ei doar măresc trăsăturile tale.

Ai avut tot felul de modele negative, persoane care au făcut bani călcând peste cadavre și nu vrei să devii la fel? Atunci, oricâți bani ți-ai dori, frica ta (de a fi unul dintre ei), împiedică banii să vină spre tine.

Simți că muncești în gol și rezultatele întârzie să apară? Te simți frustrat, îngrijorat, furios că nu poți să atingi ceea ce ți-ai dorit?

Toate aceste emoții te fac nefericit și te simți mizerabil.

Ce e de făcut?

Anexele din cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! au tehnici de lucru, menite să te ajute. Poți să transformi emoțiile care te afectează negativ și să le schimbi în unele fericite.

Pe măsură ce emoțiile tale se schimbă și devin pozitive, încep să se schimbe și rezultatele din viața ta, și banii pe care-i câștigi.

E timpul să-ți transformi emoțiile, dacă îți dorești mai mulți bani!

Cum? Simplu! Achiziționează cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! Lucrează tehnicile EFT, tehnicile de vizualizare, încât să-ți schimbi convingerile și emoțiile. După ce le vei schimba pe acestea, banii vor veni cu ușurință și din abundență.

Probabil te întrebi, câți bani am câștigat eu în plus, față de salariu de profesor, folosind tehnicile EFT, și de vizualizare despre care îți vorbesc în carte. Aș vrea să-ți reamintesc că încă de la lansarea cărții Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! mi-am propus ca 10% din banii pe care-i încasez pe cărți și workshopuri, să-i dedic premierii elevilor olimpici.

În anul școlar 2016-2017, am oferit trei premii (în cărți și bani), în valoare totală de 450 lei unor fete silitoare din Galați. Acestea au obținut premii la Olimpiada Națională de Geografie. Pentru două dintre ele, care au obținut Mențiune, am trimis premiul, constând în bani și cărți, prin doamnele lor profesoare. Cu cea care a obținut Premiul I, m-am întâlnit personal ca să i-l înmânez. Pozele le găsești aici: https://www.facebook.com/pg/fanautodidact.ro/photos/?tab=album&album_id=1231562123615383

Mi-am propus să continui, să sprijin cu 10% din încasări, pe cei care obțin rezultate la Olimpiada Națională. De ce? Pentru că sunt niște copii care muncesc foarte mult și la final primesc doar o (hârtie) diplomă.

Tehnicile și sfaturile din carte, te ajută să-ți fortifici încrederea în tine, să te eliberezi de convingerile care nu te ajută.

Cu ajutorul tehnicilor din carte, te eliberezi de frică, de panică, de stările de furie, indiferent ce cauze au acestea. Și când frica și furia au plecat de la tine, fac loc lucrurilor mai bune să intre în viața ta. Și dacă acele lucruri sunt banii, aceștia vor veni.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

IEȘI DIN LAC ȘI DAI ÎN PUȚ? IATĂ SOLUȚIA!

22 octombrie 201722 octombrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Ti se întâmplă tot felul de lucruri, care mai de care, mai dureroase?

Scapi de una și aproape imediat dai de altă situație care te stresează?

Ai tot felul de probleme de sănătate, încît te-ai săturat de câți bani dai pe medicamente și totuși simți că după ce te vindeci de o boală, te îmbolnăvești din nou de altceva?

Întâlnești tot felul de persoane necinstite sau nemernice care își bat joc de tine și asta te scoate din sărite? Simți că abia aștepți să pui punct acelei relații și s-o iei de la capăt ca să constați apoi, că întâlnești exact același gen de oameni?

Ai practicat tot felul de tehnici de eliberare și nu te-au ajutat să scapi de problemele pe care le ai, ba chiar simți că acestea revin, iar și iar sub alte forme?

Atunci, dă-mi voie să-ți spun că ești dependent de nefericire. Și dacă vrei să fii fericit, ai nevoie să te vindeci de această dependență.

Cum să te vindeci de dependența de nefericire?

Poftim? Cum adică dependență de nefericire? Cine ar vrea să fie atât de nefericit toată viața, încât să devină dependent de așa ceva?

Probabil te gândești că depedența este doar față de droguri.

E foarte posibil să te gândești cu dezgust la toți cei care au ajuns să le consume și să nu se mai poată opri. Nevoia față de acele substanțe a ajuns să-i controleze.

Îmi imaginez, că de multe ori te întrebi: Cum e posibil să continue cineva să consume acele substanțe? Nu realizează cât de rău îi face?

Ba da. Chiar e conștient de acest aspect, și totuși, nu se poate opri. Sau se plânge că nu are suficientă voință. Numai că voința este insuficientă.

Inainte de a-și da seama cât de mult rău îi face drogul pe care-l consumă, există o nevoie, de a scăpa de o tensiune, de o durere și de a simți plăcerea. Acea durere este atât de greu de suportat, încât recurge la cel mai la îndemână lucru pe care-l are, la care a mai apelat și în trecut și a dat roade (cel puțin pe moment).

De fapt, acest aspect stă la baza tuturor alegerilor pe care le facem zi de zi, clipă de clipă.

Dorim să eliminăm durerea și să simțim plăcerea.

Astfel că, dependentul de droguri, știe că, în primă fază când consumă drogul, acesta îi produce o plăcere intensă și îl face fericit. Abia după aceea vine durerea, pe care încearcă să o elimine, din nou, cu ceea ce știe, cu ceea ce s-a obișnuit, mai exact, cu drogul repsectiv.

Dacă încearcă să se lase, folosindu-se doar de voință, s-ar putea să (nu) reușească. Depinde ce e mai mare, nevoia de drog sau dorința de a se lăsa.

Dacă dorința de a se lăsa nu este puternică, atunci câștigă nevoia de a-și induce plăcerea, sau de a scăpa de durere, folosind drogul respectiv.

Ca să facem o comparație, e ca și cum, a-i încerca să te lași dintr-o dată de consumul de cafea, folosindu-te doar de voință.

Ai încercat vreodată?

Eu da.

Știi care au fost consecințele? Nu știu cum te-ai simțit tu, dar eu aveam o durere teribilă de cap în zona frunții, aveam o senzație cumplită de oboseală, ochii îmi erau grei, somnoroși și stăteam cu gândul doar la cafea. Ce zici, cât de puternică a fost voința mea? Cred că am rezistat o zi sau două, dar apoi am apelat din nou la drogul care mă făcea să mă simt mai bine.

(Ce-i drept, din ianuarie anul acesta, am renunțat la cafea, dar nu m-am mai folosit de voință pentru asta. Am folosit o tehnică NLP ca să schimb situația direct în subconștient și să-i spun minții mele subconștiente că este în regulă dacă nu mai beau cafea. Tehnica mi-a luat cinci minute și n-a mai fost nevoie să mă lupt cu voința și nevoia de a consuma cafeaua sau cu durerea de cap.)

Ce legătură are dependența de droguri cu dependența de nefericire?

În urmă cu ceva timp, citeam într-o carte scrisă de Anthony Robbins, următorul fragment:

„Imaginează-ți că, într-o zi, un om a ieșit să se scalde în râu și dintr-o dată, vede un alt om că e pe punctul de a se îneca. Sare în apă și îl salvează. Ajunge înapoi la mal, dar nu apucă să răsufle bine, că observă alt om în primejdie de a se îneca. Sare din nou, înoată până la acea persoană și o salvează. Din nou ajunge la mal și constată că în apa râului este alt om în primejdie. Situația se repetă toată ziua. Ce e mai indicat să facă? Să-i salveze pe fiecare în parte sau să meargă mai în amonte, să analizeze cine aruncă oamenii în apă ca să-l oprească ?”

Este o poveste metaforică și te ajută să înțelegi multe lucruri.

Fiecare situție din viața ta care nu-ți place, este ca un om care se îneacă și tu alergi să-l salvezi. Numai că de fiecare dată, acea situație apare sub forma unei probleme, a unei urgențe și tu alergi în întâmpinarea ei și te gândești că după ce scapi de asta… o să fii fericit! Apoi, ești dezamăgit. Ce e mai bine să faci? Să încerci să salvezi fiecare situație în parte, să ajungi epuizat, frustrat că indiferent cât muncești și te zbați, nu ajungi nicăieri? Sau e mai bine să cauți sursa, cauza care duce la apariția repetată de probleme în viața ta?

Tehnicile astea nu funcționează!

In urmă cu ceva timp, o doamnă, îmi spunea la seminar că tehnicile astea nu o ajută. Le face de ceva timp și nu simte niciun rezultat.

Au fost situații, chiar în viața mea, în care simțeam că lucram tehnicile în gol. Aveam impresia că funcționează doar pe moment, exact ca drogurile, pentru ca apoi, să apară altă situație, care să-mi provoace aceeași emoție.

Și nu înțelegeam unde greșesc.

Dar, de curând, citind o carte scrisă de Louise Hay, autoarea vorbea de nevoia de: vinovăție, îngrijorare, de a fi trist, de a fi deprimat, de a fi nefericit etc.

Pentru fiecare situație care se repetă ca un tipar, indiferent cât lucrăm, cu tehnicile asupra emoției specifice în parte, există o nevoie profundă pentru acea emoție.

Gândește-te la copilăria ta, legat de situația pe care vrei să o rezolvi și care se tot repetă în viața ta. Imaginează-te copil de 3 – 5ani, sau poate adolescent.

Cum era copilul din tine, la acea vreme?

Era trist? Era fericit?

Era certat, criticat?

Era ridiculizat, marginalizat, izolat, lovit, lipsit de atenție, lipsit de iubire, neimportant?

Sau primea tot ce-l făcea fericit?

Copilul acela din interiorul tău, e prezent și acum, acolo. Trăiește în tine.

Dacă la acea vreme, copilul a fost criticat, s-a învățat, s-a deprins atât de mult să fie certat, încât, ajuns adult, se ceartă singur. Așa se formează nevoia, dependența de autocritică.

Dacă acel copil a fost lovit, și nu a vindecat această rană, simte nevoia să fie lovit și când este adult.

De aici apare nefericirea legată de modul în care este tratat.

Mintea subconștientă, s-a obișnuit atât de mult cu acest tratament, încât, chiar dacă nu-i place, continuă să creeze toate acele gânduri, cuvinte și acțiuni, care atrag acel tratatment cu care a fost obișnuită. Este zona ei de confort. Tot ce se află în afară, o sperie, chiar dacă tânjește după viața aceea nouă, lipsită de probleme.

Știi că există vorba: „Rău cu rău, dar mai rău fără de rău!”?

Până nu găsești un înlocuitor confortabil pentru răul cu care s-a obișnuit mintea subconștientă, ea se va întoarce la ceea ce știe, la ceea ce-i este confortabil, nu pentru că-i place, ci pentru că se teme că pierde ceva și apoi, va fi și mai rău.

Aceasta este dependența de nefericire care se manifestă înconștient, indiferent că ție nu-ți place și îți provoacă durere și, conștient, vrei să scapi de ea. Sau, poți s-o numești cum îți place. Poate fi nevoia de a te învinui, de a te îngrijora, de a te certa cu cineva, de a fi umilit, de a nu primi ceea ce-ți dorești, de a fi gelos etc. Sau poate fi doar un atașament emoțional față de acea problemă care se tot repetă în viața ta. Cred că ai prins ideea.

Cum te vindeci de ceva ce continuă să te lovească încontinuu, indiferent cât de des faci tehnici de eliberare pentru emoția respectivă?

Primul pas spre vindecare este conștientizarea. Până nu devii conșient, până nu ești dispus să accepți că ai o nevoie emoțională ca acel gen de situații să se repete în viața ta, nu te poți elibera, fiindcă nu ești dispus să faci nici munca de schimbare.

Pasul numărul 2, este să începi să lucrezi cu tehnicile de eliberare direct asupra nevoii de a fi nefericit (îngrijorat, vinovat etc.). Dacă până acum ai încercat să elimini emoția și nu ai avut prea mare succes, îți sugerez să folosești tehnica EFT pentru a te elibera de nevoia de…

Pe punctul karată, tapotezi și spui: Chiar dacă am această nevoie de a fi nefericit / vinovat / violent etc…. aleg să mă deschid, să învăț, să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt.

Restul tehnicii o găsești la 4 tehnici de eliberare zilnică, pe care o poți accesa gratuit la finalul articolului de aici.

Lucrează această tehnică până când simți că acea nevoie / dependență față de emoția respectivă a dispărut.

Dacă nu ești mulțumit de varianta gratuită, în cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! am inclus special o tehnică NLP pentru eliberarea de dependențe. Eu am folosit-o pentru a mă elibera de dependența de dulciuri și cafea.

Dacă ți-a fost util acest material, fă un bine și pentru cei din jurul tău și distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca

NU E VINA MEA!

22 septembrie 201724 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Ti s-a întâmplat vreodată să fii într-o situație neplăcută, să spui celor din jur ce te doare, ce te deranjează și să constați că ceilalți te acuză?

Ți s-a întâmplat să nu înțelegi, ce e în neregulă cu ceilalți, de dau vina pe tine pentru situațiile de care te plângi?

Ți s-a întâmplat să cauți în jur compasiune și totuși să găsești ostilitate și să ai impresia că toată lumea îți impută lucruri pe nedrept, pentru că tot ce ți se întâmplă, nu depinde de tine?

Dacă, da, atunci, acest articol este pentru tine.

Dacă nu ți s-a întâmplat, poate cunoști pe cineva din jur care a pățit așa ceva, să tot aibă situații neplăcute și cei din jur să o acuze, și îi poți distribui acest material.

Pentru început, să-ți povestesc:

Băiatul meu, de trei ani și patru luni, a început să meargă la grădiniță. Am avut și o ședință cu părinții la care am participat, și doamna îmi comunică, faptul că, este un băiat perfect, doar că nu mănâncă.

Eu dau ochii peste cap și răspund supărată că, da, știu, e o problemă cu care m-am confruntat toată vara.

Pe parcursul întregii vacanțe, am recurs la tot felul de strategii: m-am rugat de el, l-am condiționat – dacă vrea să obțină ceva ce-și dorește, atunci să mănânce mâncare -, l-am speriat – lasă că papă mama tot și ție nu-ți dă deloc -, dar cumva, cu rezultate foarte slabe și aleatorii. Foarte rar, băiatul meu a acceptat să mănânce ceva mâncare gătită. A trăit cu biscuiți, iaurt, un ou pe zi și alte câteva fleacuri.

Astfel că, atunci când doamna de la grădiniță, îmi spune că trebuie să găsiți o soluție, că doar sunteți cadru didactic, aproape că mă enervez. De ce își imaginează că nu am căutat soluții? Ce vrea să spună?

M-am simțit acuzată ca și când ar fi vina mea, că băiatul nu mănâncă.

Mai rău, mă întreabă colegii la școală, ce-mi face băiatul și eu continui povestea: face bine, doar că nu mănâncă… bla-bla-bla. Oricine era dispus să mă asculte, le puneam CD-ul. Fiecare venea cu sfaturi diferite. Să încerc măsuri drastice, să nu-i mai dau de mâncare biscuiți și alte cele…., iar eu simțeam că iar, mă acuză de ceva. În plus, cum să mă lase inima să-mi țin copilul să înfometeze, doar ca să-l determin să mănânce? (Și, apropo, pe mine, când eram copil, n-a reușit mama să mă facă să mănânc ce nu-mi plăcea. Am ajuns în spital bolnavă de hepatită, dar tot nu mâncam.)

Ca lucrurile să stea și mai neplăcut, inclusiv soțul mi-a spus într-o seară, pe un ton foarte vehement, că trebuie să faci ceva!

Am încheiat convorbirea spunându-i soțului, Mulțumesc că ai țipat la mine!

In acea seară, mă simțeam mizerabil. Eram obosită, încât abia așteptam să pun capul pe pernă. Mă durea capul, eram răcită și-mi curgea nasul de parcă era izvor, eram stresată și îngrijorată că băiatul nu mănâncă și supărată că soțul nu mi-a oferit puțină compasiune. (De fapt, a făcut-o destul de mult timp, până acum.)

Am oftat și m-am întrebat: De ce toată lumea mă face să mă simt ca și când ar fi vina mea că…? Și o altă voce din mintea mea, aia care vine din toate cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit, îmi spune: Pentru că ESTE vina ta! Tu, te-ai asculat? Ai auzit cum sună cuvintele pe care le folosești? Ce sfaturi ai oferi altora care fac exact ce faci tu?

Primul lucru pe care l-am conștientizat, după ce vocea interioară mi-a atras atenția că-l fac, a fost:

Te plângi!

E foarte ușor să-ți plângi de milă.

Cauți în jur compasiune, ca ceilalți să fie în asentimet cu tine. Cei din jur vin cu sfaturi, cu idei, dar tu n-ai nevoie de ele, tu doar vrei să continui să-ți spui povestea despre cât de mizerabil te simți, pentru tot ceea ce ți se întâmplă și cât e viața de nedreaptă!

Dai vina în stânga și-n dreapta pentru toate câte ți se întâmplă, iar tu ești o biată victimă nevinovată!

Ai nevoie să-ți spună cineva pe un ton mai răstit, Termină cu văicăreala și fă ceva cu viața ta! – grozavă treabă a făcut Larry Winget, cel care a scris această carte.

Dar Jack Canfield spune că TOATE lucrurile sau situațiile din viața ta, fie le-ai creat, fie le-ai atras, și atunci, ești RESPONSABIL de tot ce ți se întâmplă. Le-ai creat prin tot ce faci, sau le-ai atras prin natura gândurilor și cuvintelor pe care le folosești.

Iar eu, o făceam pe victima, îmi învinuiam băiatul, căutam persoane care să fie în asentimentul meu.

Tot ce respingi se întoarce la tine cu forță multiplicată!

De curând, am învățat de pe la diferite workshopuri, că tot ce nu-ți place, ai tendința să respingi. Vrei să îndepărtezi de ființa ta, sau să schimbi acele lucruri care nu-ți plac.

Dar, cu cât le respingi, cu atât se întorc la tine iar și iar și îți provoacă supărări.

Și mi-am amintit și ce am citit în cartea Viața trece repede, trăiește-o din plin! Autoarea, Lynn Grabhorn explică Legea Atracției Universale, pe principiul diapazonului.

Un diapazon, este un instrument muzical care este folosit pentru a da un ton la o melodie, și vibrează pe o anumită frecvență. Dacă într-o cameră sunt mai multe diapazoane acordate pe aceeași frecvență, vibrațiile produse de diapazonul folosit, fac ocolul camerei, întâlnește vibrațiile celorlalte diapazoane acordate pe aceeași frecvență, apoi se multiplică și se întorc de unde au plecat, cu putere multiplicată.

Imaginează-ți Universul ca o cameră imensă cu miliarde de diapazoane (oamenii care emit emoții), fiecare acordate pe alte frecvențe. De fiecare dată când cineva emite emoții de nemulțumire, de respingere, vibrațiile acestora pleacă în Univers, unde se întâlnesc cu vibrații asemănătoare, ale unor persoane care au același tip de emoții. Apoi, vibrațiile se unesc, devin mai mari și se întorc la cei care le-au emis. Și ce crezi că li se întâmplă? Alte lucruri și situații care să le producă și mai multă nemulțumire.

Aceste emoții continuă într-o spirală descendentă, până ajungi la un capăt. Ori, cedezi și te îmbolnăvești, pentru că refuzi să vezi că TU EȘTI CAUZA a tot ce ți se întâmplă, ori, ajungi să spui: GATA! AJUNGE! E TIMPUL SĂ FAC CEVA! Și atunci, ca urmare a deciziei luate, începi să schimbi frecvența pe care emiți vibrații în Univers, prin urmare, se schimbă și rezultatele.

Este valabil și invers. O persoană mulțumită, fericită, emite vibrații de o intensitate mai ridicată, acestea se întâlnesc în spațiu cu vibrațiile altor persoane mulțumite și fericite, se multiplică și se întorc la cei de la care au plecat cu forță multiplicată. Numai că, de data asta, acești oameni, vor avea și mai multe motive să fie fericiți.

Cuvintele pe care le folosești îți schimbă realitatea

Ai impresia că ești realist și folosești cuvinte care descriu realitatea, dar de fapt, cuvintele pe care le folosești, creează realitatea. Știu că este cam greu de înghițit, dar este adevărat.

Cu cât folosești expresii care să descrie o situație negativă din viața ta, iar verbele sunt la timpul prezent, gen nu mănâncă, e bolnav, e obraznic etc. cu atât mai mult, situația devine în acel mod. E ca și când, ce exprimi la timpul prezent, este o profeție despre cum va arăta viața ta, în viitorul apropiat.

Verbele pe care le folosești la timpul prezent ca să descrii situația ta curentă, sunt cele care devin realitatea ta, de coșmar sau de vis, din viitorul apropiat.

În tehnica afirmațiilor, prin care îți poți schimba viața, dacă înveți să o practici zilnic, folosești verbe pozitive, care încă nu sunt adevărate, la timpul prezent. Repetându-le mereu ele devin parte din tine, din subconștientul tău și se transformă în realitate. Așa cum spunea Louise Hay, acestea sunt ca semințele pe care le pui în sol, și mai întâi germinează, încolțesc, apoi cresc și durează până dau roade.

„Ceea ce gândim despre noi înşine devine adevărat pentru noi. Cred că fiecare dintre noi, incluzându-mă şi pe mine este 100% responsabil pentru ceea ce se petrece în viaţa noastră, bun sau rău. Fiecare gând pe care îl gândim, creează viitorul nostru. Fiecare dintre noi îşi crează propriile experienţe prin propriile gânduri şi sentimente. Gândurile pe care le gândim şi vorbele pe care le rostim creează exprienţele noastre de viaţă.” (Louise Hay)

Prin urmare, dacă folosești cuvinte care descriu stări sumbre, triste, de dezamăgire etc. viața ta va deveni exact în același fel. Dacă spui că faci fantastic de bine, că te descurci spectacular, etc. exact așa începi să percepi viața ta și ea va deveni astfel.

Filmele care rulează în mintea ta

Am lăsat la final acest subiect, dar nu e cel mai lipsit de importanță.

Specialiștii spun, iar eu am descoperit pe pielea mea, în mai multe rânduri, că, imaginația este mai puternică decât cuvintele pe care le folosim.

Atunci când te plângi de ceva ce nu funcționează în viața ta, prin mintea ta se derulează filmul a ceea ce nu funcționează. De câte ori te plângi, de atâtea ori, revezi filmul. Și acel film, are o putere extraordinară de a modifica ce urmează să se întâmple.

Mi s-a întâmplat, în mai multe rânduri, să exersez vizualizarea voită a ceea ce voiam să se schimbe în viața mea, și am schimbat rezultatele, aproape așa cum am vizualizat.

Dacă vorbești despre ceva care îți produce mândrie, prin mintea ta se perindă acele imagini care te umplu de acest sentiment. Cu cât povestești cu mândrie acele situații, cu atât vei avea și mai multe motive să fii mândru.

Astfel că, învinsă, am conștientizat toate aceste greșeli și m-am apucat să lucrez cu EFT.

Mai întâi am lucrat pe starea mizerabilă pe care o simțeam și am adus-o la o valoare suportabilă.

Apoi, am trecut pe emoțiile mele, acumulate toată vara, legate de faptul că băiatul meu nu mânca. Am început cu starea de stres pe care mi-a generat-o, apoi, cu furia și îngrijorarea. Și pe acestea le-am liniștit simțitor și le-am înlocuit cu iubire, acceptare, încredere.

La finalul exercițiului, după ce m-am simțit mai împăcată, am închis ochii și mi-am imaginat cum băiatul meu începe să mănânce mâncare gătită și-i place.

Vrei să știi care a fost rezultatul?

A doua zi, a cerut să mănânce și i-am dat pulpițe la cuptor și a savurat două.

În ziua următoare, a acceptat să mănânce paste.

Apoi, când l-am întrebat dacă a mâncat la grădi’, mi-a răspuns fericit și victorios, că da, a păpat orezuț și supă.

Să nu înțelegi că dintr-un singur exercițiu de vizualizare combinat cu EFT s-au schimbat radical lucrurile. Încă mai avem de lucru. Dar acum, știu ce am de făcut. Zilnic, am început să vizualizez, fie și pentru câteva secunde, că băiatul meu, mănâncă.

Sunt convinsă că, în viitorul apropiat, va mânca de toate.

Am învățat să accept situația, să nu mă mai stresez, să nu mă mai consum, să nu mă mai enervez. Îl accept și îl iubesc. Vizualizez ce doresc să se schimbe și lucrurile intră pe drumul cel bun.

Dacă ți-a plăcut acest material, fă un bine și pentru prietenii tăi și distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca

ESTE DREPTUL TĂU SĂ SPUI NU

21 iulie 201724 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Probabil că ți s-a întâmplat să auzi de persoane care, oricât ar fi de ocupate, oricâte cheltuieli ar avea, dacă li se cere să facă ceva, sau să cumpere ceva, fie că pot sau nu, fie că au nevoie sau nu, ele acceptă.

Probabil ai întâlnit și persoane care parcă te hipnotizează, te vrăjesc cumva și cu toate că întreagă ființa ta ar vrea să spună NU, la tot ceea ce-ți propun, totuși spui da și apoi îți pare rău.

Vrei să fii drăguț și ajungi să fii exploatat

Unii oameni, mai ales dintre cei flegmatici, iubitori de pace și liniște, care vor să fie drăguți și să fie bine pentru toată lumea, au acest obicei.

Ei nu pot spune NU.

Nu pot refuza, pentru că își imaginează că dacă o vor face, cealaltă persoană se va supăra.

Și ajung să accepte să facă, sau să cumpere ceva ce nu au nevoie, deși nu au nici timp și nici bani pentru așa ceva.

Dar nu se întâmplă să fie bine pentru toată lumea, nu-i așa?

Mai ales pentru cel ce acceptă, deși ar vrea să refuze.

În timp, s-ar putea să constate că alții ajung să profite de faptul că nu poate să refuze.

Alții chiar se bazează pe asta. Își spun:

„Apelez la cutare că e amabil și te ajută”– asta în cel mai fericit caz, în care te consideră amabil. Alteori s-ar putea să creadă că ești pur și simplu, PROST, și să își imagineze că ei au dreptul să te exploateze, să te stoarcă, în beneficiul exclusiv al lor.

Dar cum rămâne cu tine, persoana care nu poate spune NU?

Conflict interior

Foarte adesea, în interiorul tău se nasc conflicte.

Mintea ta va spune:

„-Cutare, și-așa ești foarte ocupat! Ce-ți veni să mai accepți o sarcină în plus?

-Păi, m-am gândit că o să se supere dacă refuz…

-Și cu tine, cum rămâne? X nu vede că nu-ți mai vezi capul de treabă?”

Sincer, s-ar putea să nu vadă sau să nu-l intereseze. Tot ce contează pentru cel care propune, este să-și vadă treaba terminată, repede și bine. Cel mai important lucru pentru el este propria bunăstare. Cât despre tine, dacă accepți va presupune că te descurci.

Deși ai vrea să-l explici celui pe care nu l-ai putut refuza, adesea, dacă nu poți spune NU, te cerți pe tine.

Singura persoană pe care o poți face fericită ești chiar tu, cea care are puterea să decidă, să spună NU, și să explice de ce refuză, și totuși nu o faci.

Nevoile celorlalți sunt mai importante decât ale mele

Unul din motivele pentru care o persoană e atât de drăguță cu ceilalți încât nu poate refuza, este acela că a fost învățată că nevoile celorlalți sunt mai importante decât nevoile proprii.

Foarte adesea, acest mod de a gândi și acționa s-a născut în copilărie.

Este o rană care i-a fost indusă unui copil care a fost forțat să facă după placul altora, pentru că ceilalți sunt mai mari și mai puternici, și deci au dreptul de a decide ce e important.

O astfel de persoană a fost călcată sistematic în picioare din copilărie. Dorințele ei au fost neglijate, criticate, anihilate în mod repetat.

Ce-și doreau ceilalți au devenit cele mai importante lucruri și aceste persoane au învățat să le respecte.

O altă cauză, care poate veni tot din copilărie, ar fi aceea că aceștia s-au simțit inutili.

Poate au fost certați că nu le reușește nimic (din ce era important pentru alții), poate li s-a spus că nu sunt buni de nimic, împiedicați, neîndemânatici, proști.

Încet-încet s-a dezvoltat în subconștientul unei asemenea persoane că pentru a-și dovedi utilitatea, trebuie să facă lucrurile cum trebuie și să se pună în slujba celorlalți. Trebuie să facă în așa fel încât să-i facă fericiți pe ceilalți.

Până aici, pare totul ok.

Doar că dacă suferi de așa ceva, uiți că PRIMA PERSOANĂ PE CARE TREBUIE SĂ O FACI FERICITĂ EȘTI CHIAR TU ÎNSUȚI. Și abia după aceea pe ceilalți.

Implicații emoționale și de sănătate

O persoană care nu poate spune NU, va suferi de:

vinovăție în caz că refuză;
autoînvinuire dacă nu a fost în stare să refuze;
furie, că se lasă manipulată, folosită, călcată în picioare;
neîncredere în sine, în valoarea sa, în meritele sale;
neîncredere că are dreptul să fie fericită;
frică și îngrijorare legate de ce s-ar putea întâmpla dacă… refuză sau dacă acceptă;
lipsa puterii de a decide ce e important pentru sine;
frustrare că nu poate face ce-și dorește, nu poate spune ce are pe suflet și de ce ar vrea să refuze;
neputință – se simte prins în cursă, în capcană, fără ieșire;
copleșire – că e prea mult ce are de rezolvat etc.

Toate aceste emoții îl afectează negativ și-l va face să sufere, simte că se sufocă, că nu are aer să respire, că parcă are o piatră de moară care-i apasă pe piept, că ceva din interiorul lui e pe cale să explodeze, și în final să se îmbolnăvească, sau să devină dependent de anumite substanțe pe care le consumă compulsiv (mâncare, ciocolată, alcool, droguri etc.).

Și amintește-ți, emoțiile se devoltă în spirală.

Dacă ai emoții care te afectează negativ și nu le vindeci atragi alte situații asemănătoare care te fac să te simți la fel de mizerabil sau chiar mai rău. Și cu cât lași situațiile nerezolvate, conflictele interioare să crească, cu atât se înrăutățesc lucrurile până ajung să te copleșească. În final ajungi să te îmbolnăvești.

Dacă în schimb găsești metoda prin care să-i spui celuilalt de ce îl refuzi, ce te face fericit și ce contează pentru tine, atunci, ești fericit și mulțumit, iar această fericire atrage alte situații care să te facă și mai mulțumit și mai recunoscător și mai fericit.

Să spui NU, nu înseamnă că ai ceva personal cu ceilalți

Se întâmplă uneori că cei care refuză, sau cei care sunt refuzați să creadă că „Are ceva cu mine!”

Se poate să refuzi persoana din fața ta doar pentru că nu o suporți.

Dar, foarte adesea, oamenii care refuză, se gândesc la ce e bine pentru ei.

Dacă cineva refuză să facă o acțiune pe care o soliciți, nu are nimic cu tine. Poate că este ocupată, sau poate că nu-i place acțiunea pe care trebuie să o întreprindă.

În loc să o iei în nume personal, gândește-te la motivele reale care te pot face să spui NU.

Iar aceste motive pot fi legate de valorile și principiile personale, de nivelul în care ești ocupat, de nevoile tale personale, de starea ta de bine. Nu are neapărat legătură cu celălalt.

Învață să te faci înțeles din acest punct de vedere.

Dacă te simți util ajutându-i pe alții, poți accepta anumite părți din ceea ce ți se propune, poți să negociezi cu tine și cu celălalt ce să accepți și ce să refuzi.

Cum pot să te eliberezi de incapacitatea de a refuza

Analizează, conștientizează ce simți. Ce emoții îți dezvoltă această incapacitate de a refuza.

Apoi, poți rezolva situația, apelând la o tehnică de eliberare emoțională, EFT personalizată pe problema pe care o ai.

Foarte probabil că o să ai de lucru pe fiecare aspect, emoție și convingere în parte, până te echilibrezi și ești ok să spui măcar odată, NU. După aceea, va fi mult mai simplu.

Poți să apelezi la o tehnică NLP și să te vizualizezi cum refuzi și explici, în mod calm, motivele pentru care o faci. Cel refuzat ar fi bine să înțeleagă că acel NU al tău e legat de sarcina pe care ți-o cere, de principiile tale, de cât ești de ocupat, nu de propria lui persoană. Vizualizează cum celălalt înțelege și tu te eliberezi și te simți foarte bine.

Si este foarte important ce emoții îți produce în organism, acțiunea de a refuza. Lucrează asupra lor, până acestea sunt de mulțumire, împlinire, satisfacție.

Dacă vrei detalii, te aștept la un seminar, la o întâlnire în particular să discutăm despre cum te poți elibera de neputința de a spune NU. Te invit să consulți cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! Aceasta este un ghid care te ajută să te redescoperi, să fii tu însuți, așa cum ți-ar plăcea, ca să fii fericit în relația cu tine și cu ceilalți.

Dacă acest material ți-a fost util, sau știi pe cineva căruia i-ar fi, fă un gest frumos și distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca

CE S-A ÎNTÂMPLAT CU PERFECȚIUNEA?

1 mai 201724 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Zi de zi mă minunez câte lucruri extraordinare pot învăța de la un copil de câțiva ani. Al meu mai are puțin și face 3 ani.

Permanent își găsește ceva de făcut.

Își așează jucăriile, pe anumite categorii. Uneori le așează în șir îndian, alteori le aranjează în rând, una lângă alta.

După ce termină, vrea să-mi arate cum le-a ordonat și strigă:

-Mama! Uite! E perfect!

Iar eu, îi spun:

–Da, mama! E perfect!

Apoi se învârte în jurul lor, le mai mută, se joacă cu unele dintre ele, pe altele le aruncă, sau le leagă și apoi, le așează altfel. Și din nou spune:

–Uite, mama! E perfect!

Iar eu mă întreb cum pot fi, pentru un copil, lucrurile perfecte, iar pentru un adult, abia dacă sunt mulțumitoare?

Oricât am lucra noi adulții la un proiect, la ceea ce facem zilnic, parcă tot nu suntem mulțumiți. Și evident, permanent avem nevoie să schimbăm câte ceva.

La fel o face și copilul, doar că el are satisfacția că e perfect așa cum iese. De fiecare dată.

Probabil că îți spui, „Păi, dacă am considera că e perfect ceea ce facem și am fi foarte mulțumiți, n-am mai progresa, nu am mai dori să evoluăm.”

Ai perfectă dreptate. Evoluția și progresul societății s-a născut din nevoia de a fi din ce în ce mai bine.

Eu vreau să spun că, am putea învăța de la copii și, pentru moment, ceea ce facem să fie perfect. Să fim satisfăcuți, mulțumiți de roadele muncii noastre.

Pe parcurs ne pot veni și alte idei și putem îmbunătăți, putem face alte schimbări.

Și atunci, se naște o altă întrebare:

Dacă un copil vede că ceea ce face și cum procedează e perfect, ce se întâmplă pe traseu, de ajunge atât de nemulțumit?

Critică și nemulțumire

Pe măsură ce crește un copil întâlnește tot mai multe voci critice și tot mai multe persoane perfecționiste.

Și nu mă înțelege greșit! Să fii perfecționist, e bine pentru că te ajută să evoluezi.

Dar să duci perfecționismul la extrem și să nu accepți nicio greșeală, să vezi doar grșelile în tot ce faci sau ce fac alții, atunci nu mai e deloc bine. Te transformi într-o persoană acră, critică și chițibușară pe care toți o ocolesc.

Și copilul crește, ajunge la grădiniță, este pus să facă diferite activități, să zicem să deseneze și dacă a desenat puțin în exteriorul modelului, părintele sau educatorul începe:

–Aaaa! Ia uite cum ai ieșit afară din chenar/ personaj. Nu trebuia să desenezi și aici.

Copilul învață că ceea ce face el nu mai e deloc perfect, pentru că este supus criticii.

Ajunge apoi la școală. Începe să scrie literele.

Și cum a greșit o literă, cum, haț, mama îi rupe pagina și îl pune să facă din nou, până arată perfect.

Pe măsură ce crește acel copil, a fost și comparat cu alții, care se descurcă perfect.

Și tot așa.

De la vârsta de copil în care tot ce face și ce spune este perfect, până la vârsta de adult, a și uitat ce înseamnă să spui și să simți că ceva E perfect!

Privind din exterior viața celorlalți pare perfectă

Pe când dădeam examenele de admitere la facultate, m-am confruntat cu această senzație. Învățasem și la examene scriam aproape continuu. Dar din când în când mai făceam niște pauze, să-mi adun ideile, să mă gândesc la o altă formulare. În acele scurte momente, când mă uitam în jur la cei din sală, îi vedeam pe toți că scriu. Numai eu nu. Și aveam așa un soi de complex, „vai de mine, toată lumea scrie, numai eu stau degeaba!”

Ce legătură are această întâmplare cu subpunctul pe care ți-l propun să-l citești?

Când ai o provocare și ești implicat în rezolvarea ei trup și suflet și te consumi emoțional ți se pare că ceea ce te provoacă este de fapt o problemă enormă. Și nu știi cum să ieși din ea.

Sentimentul acesta este accentuat de faptul că dacă privești la cei din jur (care ori nu se plâng, ori nu au provocări în acel moment), ai impresia că viața lor este perfectă. Doar a ta nu este.

Adevărul este că fiecare om are perioade mai dificile și mai fericite în viață. Evenimentele au o anumită ciclicitate pe parcursul anilor noștri.

Dar dacă te detașezi de ceea ce ți se întâmplă, s-ar putea să vezi că și cei care aparent au o viață perfectă s-ar putea să aibă provocări mai mari decât ale tale.

Viața este perfectibilă și căutăm permanent să o facem tot mai bună, mai frumoasă, mai arătoasă etc.

Cine / ce este perfect?

Probabil că îți spui, Nimeni nu e perfect.

Și cred că ai dreptate. Nimeni dintre ființele vii, de pe pământ nu e perfectă.

Doar Iisus Hristos a fost un om perfect, fără pată.

Dar nici el n-a fost „văzut/ perceput” perfect de alții. Altminteri nu-l mai răstigneau.

Sau, poate că motivul pentru care l-au spânzurat pe Cruce pe Iisus Hristos a fost tocmai acela că era văzut perfect și ei erau conștienți că nu ar putea să ajungă vreodată atât de perfecți și fără pată ca El.

Dar cred că fiecare om cât trăiește se perfecționează și se transformă. Ori devine mai bun, ori nu.

Cât despre operele oamenilor, fiecare dintre noi știe că orice facem, poate fi făcut și mai bine, și mai ușor, și mai simplu, și mai….

Invidia

Pe măsură ce înveți să-i vezi pe ceilalți ca având o viață roz, perfectă din toate punctele de vedere, iar a ta nu este, începi să îi admiri. Și spui:

„Aș vrea să fiu și eu ca X, să fiu așa și pe dincolo!”

Și începi să te străduiești să faci eforturi să fii ca X.

Și nu reușești. Pentru că:

Ești o persoană unică și ai propriile haruri și talente. Arăți ca o moștenire a părinților tăi, a strămoșilor tăi și oricât ai încerca, nu poți să fii exact ca persoana pe care o admiri.
Acea persoană evoluează și ea diferit. Și cu cât te străduiești să ajungi ca ea, cu atât s-ar putea să crească și distanța, mai ales dacă ea este într-un proces accelerat de schimbare.

Și atunci, pentru că persoana perfectă pe care o admiri, nu este atât de ușor de atins, admirația ți se schimbă.

Începi să spui: „Ce-are ea și eu nu am?” „De ce trebuie s-o admire toată lumea pe ea?”, „Cum se face că ei îi reușește totul perfect, iar eu parcă oricât m-aș strădui, îmi ies doar pe dos?” etc.

Sentimentele tale devin de invidie.

În momentul în care simți invidie, simți nevoia să-l sabotezi pe cel pe care-l admirai, ca să ajungă la același nivel cu tine.

Cred că exact așa a fost și în cazul lui Iisus Hristos.

Perfecțiunea lui îi supăra pe alții care voiau să o atingă foarte ușor.

Și au început să se supere atât de tare, până i-au căutat nod în papură și L-au răstignit.

Și atunci ce facem?

Dacă nu suntem perfecți, nu facem lucruri perfecte, înseamnă că doar ne cramponăm de acest aspect? Înseamnă că doar acceptăm că alții pot fi mai fericiți decât noi? Că doar trebuie să-i văd pe alții perfecți, în timp ce pe mine mă văd plin de hibe?

Nu.

Putem să schimbăm povestea vieții tale și poți fi pe deplin mulțumit de ceea ce faci și simți zi de zi.

Să începi să ai sentimentul că chiar dacă nu ești perfect, ești o persoană meritorie, că Dumnezeu te iubește oricum, pentru că este Creatorul tău.

Cum?

Schimbănd ceea ce ți s-a spus și cum te-a afectat în copilărie.

Sentimentul de imperfecțiune și că alții sunt mai buni, mai valoroși, mai perfecți decât tine vine din comparațiile și criticile din copilărie.

Despre comparații și cum te afetează ele am scris aici , cum te poti elibera de aceste comparatii am scris aici și am vorbit într-o emisiune TV aici.

Dacă vrei și alte soluții, te pot învăța cum să te eliberezi de aceste convingeri.

Eu lucrez cu tehnicile: EFT, NLP, Afirmații și Ho’oponopono.

Dacă ești interesat poți fie să participi la unul din seminariile gratuite prin care îi învăț pe oameni cum să se Elibereze de rănile din trecut și să redescopere fericirea! Fie poți achiziționa cartea cu acelați titlu și îți rezolvi pe îndelete, în ritmul tău toate rănile și problemele pe care le ai.

Dacă ți-a plăcut acest material, fă un bine și pentru prietenii tăi și dă share! Mulțumesc!

Cu drag,

Fănica Rarinca

LA MULȚI ANI!

10 aprilie 201724 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Pe data de 14 aprilie 2014, blogul http://fanautodidact.ro se năștea.

Mai sunt câteva zile și se împlinesc trei ani de când a primit numele la firma de hosting.

În tot acest timp am scris și publicat aproape 200 de articole, am început să susțin seminarii și workshopuri pe o temă dificilă și care sună, poate, ușor pompoasă, FERICIREA.

Dar nu e deloc dificilă sau pompoasă. Pentru că fiecare om are ca rațiune de a fi nevoia de a fi cât mai fericit cu sine, cu ceilalți și cu tot ce-l împlinește.

Anul trecut, prin octombrie am lansat și cartea cu același nume.

In săptămâna care a trecut, am avut o altă lansare la Biblioteca V.A. Urechia din Galați. Am re-editat și publicat a doua ediție a unei cărți care a apărut în 2010, Guru și Ciocârlia.

poza preluata de pe pagina Bibliotecii V.A. Urechia Galati

Chiar dacă este o povestire fantastică pentru copii, sau o poveste de dragoste pentru adolescenți, poate fi și o metaforă pentru adulți.

Pentru toți cei care privesc viața din perspectiva imposibilității.

Sunt multe persoane care se află în impas și cred că este cel mai dificil test de viață pe care-l au de trecut.

Chiar dacă este o carte, născută dintr-un coșmar de noapte, cu personaje imaginare, oferă o situație imposibil de depășit. Personajul principal a fost transformat în broască râioasă și nu e nevoie de sărutul vreunei prințese ca să redevină om, ci e nevoie de toată lucrarea naturii ca să se întâmple asta.

Uneori și viața noastră e la fel. E nevoie să ne susțină și să ne împlinească visurile, Dumnezeu cu tot Universul.

Avem impresia că viața noastră seamănă cu diferite situații pe care le-am văzut în filme, sau le-am citit în cărți, dar ieșirea din acele împrejurări dificile te ia prin surprindere. Nu seamănă nici cu ce vezi în filme și nici cu ce citești.

Viața ta e unică. Provocările tale sunt unice și nimeni nu le trăiește așa cum le trăiețti tu. Nimeni nu poate avea pretenția să spună că știe ce simți pentru că asta este o minciună.

Cineva îți poate spune, totuși, că altcineva a trecut printr-o situație similară și să îți ofere soluția.

Altcineva îți poate oferi o poveste, în care te regăsești din anumite puncte de vedere.

Uneori, citind o carte care nu are legătură directă cu ce te interesează, cu problema pe care o ai, s-ar putea să găsești o idee care să te salveze.

Si, pentru că ne pregătim de sărbătoare, atât cea a Sf. Paști, cât și cea a trei ani de existență a blogului, îți ofer șansa să poți beneficia de aceste două cărți la reduce. Au reducere dacă vrei să le cumperi separat, și au reducere suplimentară ca pachet.

Poți să oferi un cadou de Paște copiilor tăi adolescenți, cartea Guru și Ciocârlia, în timp ce pentru tine cumperi cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Merită și copiii tăi o poveste fantastică ca să se recreeze în vacanță și meriți și tu o carte ca să te eliberezi de tot ce te deranjează.

Sau le poți cumpăra pe ambele pentru tine. Ești liber să alegi.

Cu drag,

Fănica Rarinca

DE UNDE VINE TEAMA DE ABANDON ȘI CUM SĂ TE ELIBEREZI DE EA?

5 aprilie 201724 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Georgiana este singură acasă. Se ocupă cu activitățile ei zilnice.

Soțul ei a plecat cu niște treburi prin oraș și i-a spus că se întoarce repede.

Dar iată că a trecut o bună bucată de timp și el nu mai vine.

Încearcă să-l sune, dar intră în căsuța vocală.

Detestă modul în care se simte.

Are impresia că soțul a abandonat-o, că a uitat de ea.

Nu înțelege de ce are acest sentiment.

Ori că se ocupă de sarcinile ei, ori că încearcă să facă altceva care să-i țină mintea ocupată, gândul îi fuge înapoi la soțul ei care i-a spus că vine repede și se lasă așteptat.

Se înfurie. Are sentimentul că orice altceva este mai important pentru soțul ei, numai ea nu este.

-Ce poate fi atât de important? se întreabă. Oare cum poate să plece și să mă lase așa? Sigur nu mă iubește! Altminteri s-ar gândi la modul în care mă face să mă simt.

Ca să se mai liniștească, o sună pe Ioana. Îi povestește ce s-a întâmplat și cum se simte. Apoi adaugă:

-Așa mă simt de fiecare dată când pleacă, îmi spune că vine repede și durează ore întregi până ajunge acasă. Simt că nu mai suport. Pe de o parte știu că este complet lipsit de logică să mă simt așa, dar pe de altă parte, nu mă pot stăpâni. Și nu știu ce să fac.

-Uite, eu ]ți propun să abordezi un alt punct de vedere.

-Ascult. Cum altfel aș putea să privesc această teamă că nu-i pasă de mine?

-Imaginează-ți că ești în locul lui. Ai plecat cu o anumită treabă. Care sunt gândurile tale cât timp ești plecat? Te gândești să rezolvi situația pentru care ai plecat de acasă, să faci cumpărăturile necesare, sau te gândești ca partenerul de viață să nu se simtă abandonat?

-Uffff! Ai dreptate! M-aș gândi la treaba pentru care am plecat să o rezolv. Dar cum aș putea să scap de această senzație de teamă? Pentru că am impresia că oricât de logic aș gândi, parcă tot nu mă ajută să mă simt diferit.

-Să te pui în pielea celuilalt te poate ajuta chiar foarte mult. Nu mai percepi situația doar din punctul tău de vedere, ca și când ai fi abandonată, te-ai gândi la modul în care ai proceda atunci când ai tu de rezolvat ceva. Asta este o modalitate NLP prin care să poți schimba percepția. Dar, te-ai gândit să faci EFT, să vezi ce se ascunde acolo?

-Sincer, nu.

-Vrei să lucrăm împreună?

-Sigur că da. Mi-ar prinde bine.

-Ok.

Ioana îi pune niște întrebări care să o ajute pe Georgiana să facă tehnica cu mai mult succes.

-Ce intensitate are acest sentiment de abandon? Dacă ar fi să-i dai o notă, de la 1 la 10, cât de puternic este acest sentiment?

-Destul de puternic. Cred că este de 8 spre 9.

-Ok. Unde și cum îl simți în corp?

Georgiana spune că îl simte ca o greutate interioară, ca o presiune vagă, dispersată peste tot, ca și când ar fi o pânză de paianjen împrăștiată prin toată ființa ei, care o ține. Și nu-i dă voie să respire.

-Începem să lucrăm cu tehnica. În timp ce tapotăm punctele de meridian, fii te rog atentă la gândurile și amintirile care apar în mintea ta.

-Ok.

-Tapotăm Punctul Karată și spunem: Chiar dacă am acest sentiment de abandon, că soțul a plecat și nu-i pasă de mine, ca și când nu aș fi importantă, ca și când nu m-ar iubi, nu i-ar păsa de mine, mă iubesc și mă accept așa cum sunt.

Repetă această frază de trei ori pe punctul karată, apoi trec la fiecare dintre celelalte puncte de pe corp.

(Dacă dorești să obții un model de tehnică EFT și punctele pe care le folosim pentru eliberare, găsești aici.)

La un moment dat, Gergiana exclamă:

-Oh, my God!

-Ce este?

-M-am văzut pe când eram copil, aveam 2-3 ani. Eram la vecina în curte. Mama a plecat de acasă, cu diferite treburi și nu m-a putut lua. Așa că m-a lăsat la vecina. Eu sunt foarte neliniștită, plâng, sunt tristă și am impresia că mama nu mai vine odată. Că m-a abandonat și a uitat de mine. Vecina tot încearcă să mă liniștească, îmi spune că mama vine repede, dar pentru mine, repede, deja a trecut.

-Ok. Cât de des s-a întâmplat acest lucru? A fost doar un singur episod, sau te-a lăsat de mai multe ori?

-A fost mai des.

-Hai să lucrăm pe această amintire.

La sfârșitul exercițiului EFT, Ioana o întreabă:

-Ei, cum te simți acum? Cum mai percepi această senzație că ai fost abandonată, că soțul a uitat de tine și că nu te iubește?

-Mult redusă. Mă simt mult mai bine! Mulțumesc, Ioana!

-Cu mare plăcere!

Cele două prietene își iau la revedere.

Nu ştiu cum eşti tu, dar dacă ţi s-a întâmplat ca adult să te simţi abandonat /ă, atunci ar fi bine să te gândeşti când ai simţit pentru prima dată acest sentiment.

Pentru că acum ca adult, nu are logică să te simţi abandonat /ă. Eşti persoană matură, cu siguranţă te poţi descurca să faci foarte multe lucruri. Chiar dacă persoana iubită nu este lângă tine să te sprijine sau să te ajute.

Şi totuşi, dacă ai un sentiment că eşti abandonată, dacă ai această teamă, verifică în ce perioadă a vieţii ai simţit asta pentru prima dată.

Această emoţie de acum, este emoţia nerezolvată a copilului care s-a temut că mama /tata îl părăseşte.

Unele persoane se tem să fie abandonate pentru că, atunci când era copil:

Mama l-a lăsat în grija unei vecine, rude cât timp s-a dus să rezolve nişte situaţii, să facă cumpărături și i se spune că Mama vine repede.

Probabil îți spui, că fiecare dintre noi am fost la un moemnt dat lăsat la vecini, la grădiniță și totuși nu suferim cu toții de teamă că vom fi abandonați.

Ai perfectă dreptate!

Ceea ce-l rănește pe un copil este minciuna care i se spune prin cuvintele: Mama vine REPEDE.

Acum, ca să înțelegi ce vreau să spun, o să te invit să faci o călătorie în trecut, în mintea unui copil de 2-3 ani. Cu siguranță, un astfel de copil nu are noțiunea timpului așa cum o avem noi adulții în minute și ore. Dar cu siguranță are noțiune despre ce înseamnă repede.

Un copil face diferența de timp între mama se duce cu gunoiul și vine repede și după circa cinci minute mama intră înapoi în casă și mama se duce la serviciu și vine repede. Oricât de repede ar veni mama de la serviciu, tot e mult mai mult decât știe copilul că înseamnă acel repede.

Și da, intenția persoanei care-i spune copilului că Mama vine repede este bună. Vrea să-l liniștească pe copilul care plânge după mama. Vrea să-i distragă atenția de la durerea lui. Însă, după un timp, după ce copilul realizează că acel repede a trecut, începe să se simtă păcălit și abandonat.

Mama l-a dus departe (bunici, alte rude) pentru câteva zile, cât timp l-a înţărcat de la sân. Și foarte probabil că i s-a repetat iarăși că mama vine repede! Cu cât i s-a repetat mai mult, cu atât copilul s-a simțit rănit și abandonat mai tare.
Mama l-a ameninţat că dacă nu este cuminte / ascultător îl părăseşte, îl lasă pe stradă, îl dă la străini, la ţigani.
Părinţii au divorţat şi copilul a rămas cu senzaţia că acel părinte pe care nu-l mai vede, l-a părăsit, că nu-l mai iubeşte. Copilul nu ştie adevăratul motiv pentru care părinţii s-au despărţit, dar el se simte vinovat, că el, copilul, e rău şi părintele respectiv nu-l mai iubeşte. Astfel încât, în timp, ca adult, se simte ameninţat să nu fie părăsit de persoana pe care o iubeşte.
Unul din părinţi a decedat şi copilul nu înţelege de ce s-a întâmplat ca acel părinte să-l părăsească tocmai atunci când simţea că are cea mai mare nevoie de ea /el.

Evident, motivele pot fi foarte diverse, şi să difere de la o persoană la alta. Şi s-ar putea să fie chiar mai complexe, sau mai simple, în funcţie de câţi factori, de câte situaţii s-au combinat în timp până la momentul prezent.

Sau de câte ori s-a repetat acest sentiment, sau evenimentele care le-au dat naştere.

Cu cât sunt mai dese situaţiile, cu cât sunt mai mulţi factori care s-au combinat, cu atât sentimentul poate fi mai puternic şi mai complex.

Dar această teamă de abandon poate fi rezolvată cu o tehnică de eliberare emoţională. Fie că este o teamă vagă, sau foarte puternică, fie că are o singură amintire mai mult sau mai puţin clară, că este simplă sau complicată, are rezolvare.

Probabil că te întrebi cum te poți elibera efectiv de o astfel de teamă.

Dacă nu știi să lucrezi singur cu EFT, te pot invita la un workshop pe care îl susțin pe data de 22 aprilie la Galați, de la ora 9 la 15.

Este un workshop orientat spre eliberarea de răni, de temeri care nu au logică, pe care nu le poți controla; te poți elibera de stres, de furie, de vinovăție.

Cea de-a doua parte a workshopului este orientată spre dublarea încrederii în sine, depășirea propriilor blocaje, atingerea potențialului și a obiectivelor proprii.

Folosim tehnici de eliberare emoțională EFT, și NLP.

Și nu numai.

Începând cu luna ianuarie 2017 sunt Practician acreditat de Ho’oponopono.

Așa că te învăț cum să folosești și această tehnică pentru a te elibera de toate rănile din trecutul tău.

Dar dacă sunt din alt oraș și nu pot ajunge la workshop?

Ca alternative îți propun să:

Achiziționezi cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! În anexa cărții am câteva sugestii de tehnici pe care le-am folosit și te pot ajuta. Pentru că în luna aprilie se împlinesc 3 ani de la deschiderea blogului, până la Paște poți achiziționa cartea la prețul de 30 de lei (-20% reducere) – chiar dacă prețul nu este încă actualizat pe pagina cărții.
Mă poți contacta și putem lucra într-o ședință video personalizată, orientată strict pe nevoia ta și pe modul în care te simți.

Dacă ți-a plăcut acest articol, Sheruiește-l, te rog, ca să se folosească și alții!

Cu drag,

Fănica Rarinca

TEHNICILE ASTEA DE ELIBERARE CHIAR FUNCȚIONEAZĂ?

27 martie 201724 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

La seminariile anterioare și la diferite postări pe facebook am primit întrebări de genul: „Tehnicile astea chiar funcționează, chiar te ajută să te eliberezi de rănile din trecut?”

Unele persoane sunt genul care simt nevoia să-ți arunce în față că pe ele nimic nu le poate ajuta să se elibereze și să fie fericite.

La un seminar o doamnă a ținut să-mi povestească, că ea folosește aceste tehnici cu care eu lucrez și le prezint la workshop și nu au funcționat în cazul ei. Avea o teamă de câini și a crezut că a rezolvat-o, a folosit EFT și Ho’oponopono. Dar după un timp, când a fost din nou înconjurată de câini, teama ei a revenit. Întrebarea ei de bază era: „Vrei să ne vorbești și despre alte tehnici, că pe acestea le-am aplicat deja și nu m-au ajutat.”

Evident, că la aceste remarci simt nevoia să răspund în felul următor:

”Dacă tu crezi că poți sau că nu poți, ai dreptate, oricum.”

Cam așa sunau cuvintele lui Henri Ford.

Aceste cuvinte se aplică și pentru rănile tale din trecut și pentru funcționarea tehnicilor de eliberare emoțională.

Unii oameni cred că pentru ceea ce trăiesc ei nu mai există salvare, nu se mai poate face nimic.

Sunt persoane care ori nu mai cred că se poate, ori sunt atașate emoțional de nevoia de rană și durere în viața lor.

Cum adică sunt atașate emoțional?

Adică sunt aproape dependente.

Dependente de ce?

De nevoia de a suferi.

Probabil că te întrebi, Cine e atât de stupid încât să-și dorească să sufere?

Conștient? Foarte puțini. La nivel subconștient, mulți oameni au o dependență de ceva care-i face să sufere. Dar au și o anumită satisfacție personală și ascunsă.

Pentru astfel de persoane suferința, durerea pentru a se schimba este mai mare decât suferința pe care le-o provoacă rănile de care suferă.

Prin urmare, acest gen de persoane va spune întotdeauna că nu crede că se poate elibera de rănile din trecut.

Pe de altă parte, cei care vor cu adevărat să se elibereze, care s-au săturat să sufere, pentru ei nu mai există bariere.

Lor li se potrivește un citat din biblie care spune:

”Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește.” (Filipeni 4:13)

Disciplina aduce rezultate și atunci când nu crezi

Trebuie să încep printr-o mărturisire. În urmă cu aproape doi ani când am aflat de EFT am început să folosesc tehnica, aveam o nevoie mare să fiu disciplinată și să lucrez ca să-mi ating obiectivele. În schimb mă uitam la filme de dimineață până seara, fără să fiu capabilă să mă opresc. Singurele pauze pe care le făceam erau cele de dat mâncare băiatului. După care mă acuzam că iar a mai trecut o zi și mi-am petrecut-o uitându-mă doar la filme.

Mai mult decât atât, foloseam tehnica pentru nevoia de disciplină, dar aveam tendința să gândesc: ”Pe mine nu mă ajută nicio tehnică. Degeaba le fac.”

Dar în ciuda a ceea ce gândeam, foloseam zilnic tehnica. Probabil că în mintea mea rula o convingere – fac această tehnică doar ca să dobvedesc că pe mine nu mă ajută nimic.

Ei bine, în final am ajuns să înțeleg tehnica lucrând cu ea zilnic și să văd rezultate concrete în viața mea.

Am devenit disciplinată?

Gândește-te că lucrez de aproape doi ani cu aceasta și de un an de zile la modul intensiv. Adică zilnic pentru 2-3 situații de viață care apar peste zi.

Si cum spunea Jeff Keller în cartea Pregătit pentru succes, atunci când aplici disciplina într-o singură arie din viața ta, apar rezultate în toate domeniile de viață.

Totul se schimbă cu puțină disciplină care nu durează decât 5-10 minute pe zi.

În plus, dacă lucrezi ocazional cu una din tehnicile de eliberare și te aștepți că gata nu mai ai nicio problemă, te-ai eliberat odată pentru totdeauna, te înșeli.

E ca și când te-ai gândi că dacă îți faci baie odată pe an, miroși frumos tot anul.

Ca și baia pentru corp, ca și rugăciunea pentru suflet, ai nevoie să lucrezi și să speli zilnic ceea ce apare la nivel emoțional și energetic.

Lucrurile sunt mult mai profunde decât îți imaginezi

La unele persoane rezultatele apar mai repede, la altele apar cu întârziere și după o lungă perioadă de realizarea a exercițiilor de eliberare.

De ce?

Pentru că fiecare are răni mai mult sau mai puțin profunde.

Unii au avut parte de traume mari, alții de traume mai mici dar repetate pe tot parcursul vieții și care s-ar putea să le depășească pe cele mari, dar rare.

Alții s-au confruntat ocazional cu niște situații mai mult sau mai puțin dureroase.

Evident, foarte mult contează și modul în care persoana a perceput toate acele situații de viață și cum a internalizat totul.

Dacă a pus prea mult la inimă aceste situații dureroase, atunci a suferit foarte mult, dacă a trecut mai ușor peste ele, atunci și suferința a fost mai mică.

Legat de situațiile în care „nu funcționează”, lucrurile sunt cu mult mai profunde.

De exemplu, în cursul de Ho’oponopono am aflat că amintirile noastre sunt ca un iceberg. Doar o mică parte din ele ies la suprafață.

Și pentru o singură amintire care iese la nivelul conștientului, există cel puțin un milion de date, de informații care sunt ascunse adânc în subconștient.

Dacă vrei să le cureți, da, te concentrezi pe ceea ce ești conștient la suprafață, dar trebuie să iei în calcul că ai nevoie să cureți tot ”filonul cu un milion de informații dureroase”. Și câteodată ia mai mult timp să curățăm totul în profunzime.

Asta înseamnă că ai nevoie de răbdare și înțelegere, acceptare de sine și iubire multă.

Avem tendința să migrăm către tot ce e nou

Trăim în era fast-foodului, a conexiunilor rapide deinternet și a pozelor instant.

Ne așteptăm ca și fericirea noastră să o recăpătăm instant.

Uneori, așa cum am spus mai sus, dacă situația dureroasă se întinde pe o perioadă îndelungată de timp, atunci avem mai mult de lucru la ea. Va fi nevoie de un timp mai îndelungat până să vedem rezultate.

Iar dacă nu apar atât de repede (pe cât ni s-a promis, în anumite situații) avem tendința să căutăm altă soluție.

Uneori m-am surprins și pe mine cât de ușor caut alte și alte soluții, deși nu am avut suficient timp să folosesc una dintre ele.

Și mulți sunt în căutarea altei metode noi și revoluționare care să aducă rezultate instant.

Mulți caută metoda perfectă care să aducă rezultate la minut.

Refuză să accepte că rănile lor sunt atât de profunde că poate au mai mult de lucru și migrează la altă soluție.

Apoi la alta și la alta și tot așa.

Iar pentru faptul că nu au suficientă răbdare să testeze un timp suficient de îndelungat, zilnic o singură soluție, atunci s-ar putea să tragă concluzia că „pentru mine nu funcționează acetse tehnici”.

De ce ți-am vorbit despre aceste tehnici și modul lor de funcționare?

Pentru că mâine, la Galați susțin din nou seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Unde? În cabinetul Santamia în Stația din Țiglina I (spatele stației, ca să fiu mai aexactă)

Despre ce vorbesc?

Despre suferințele din viața ta. Și cum poți să te eliberezi.

Vino să afli!

Dacă ți-a plăcut acest articol, dacă știi și pe alții care cred că nu mai există speranță sau strategii de lucru ca să se elibereze și să fie fericiți, atunci dă un share acestui articol.

Cu drag,

Fănica Rarinca

MĂ MĂNÂNCĂ PIELEA, DA’ N-AM RÂIE!

21 martie 201724 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Se întâmpla în urmă cu câţiva ani. Eram adunaţi mai mulţi colegi şi colege într-o sală de clasă şi aşteptam să înceapă un consiliu la nivel de şcoală, când o aud pe una din colege spunând, „Mă mănâncă pielea, da’ n-am râie!”

M-am gândit o bună perioadă la această replică. De ce a spus-o, ce semnificaţie avea?

Pentru că de-a lungul timpului am fost bombardaţi cu atâta informaţie, de multe ori ştiinţifică, am ajuns să uităm noţiunile elementare.

Erau vremuri, în care orice persoană ştia să descifreze limbajul trupului altei persoane.

În prezent, dacă începi să te scarpini, şi dai semne că te mănâncă pielea sau capul, oamenii încep să se uite la tine suspect. Eşti imediat arătat cu degetul că s-ar putea să ai râie.

Presiunea socială și sentimentul de rușine de ce o să spună lumea sunt la cote maxime. Mulți își fac tot felul de idei, mai mult sau mai puţin corecte, își dau cu presupusul despre adevăratul motiv care determină mâncărimea de piele.

Şi este foarte uşor să-ţi faci în minte scenarii care mai de care mai sumbre, să mergi la medic, să apelezi la tratamente pentru tratarea scabiei şi aşa mai departe.

Dar dacă nu e vorba de râie, sau păduchi sau orice altă boală de piele?

Dacă citești pe diferite site-uri care tratează problema scabiei şi a scărpinatului afli că sunt persoane care au „suferit de mâncărimi de piele” ani de zile.

Una spunea că pe toată durata studenţiei, ori de câte ori se urca în tren „lua” scabie. Culmea este că niciuna dintre colegele ei de cameră nu se îmbolnăveau de râia pe care o lua ea.

Altcineva povestea că s-a chinuit un an de zile şi nu s-a vindecat cu niciunul din tratamentele pe care le primea de la medic.

Dar dacă pentru a trata adevărata problemă, aveau nevoie de ajutor din altă parte?

De multe ori, problema respectivă nu este una reală, ci doar o percepţie, doar un pitic pe creier, în mintea noastră. Sau o convingere foarte puternică.

De ce te mănâncă pielea?

Adică ce motive poate avea o persoană să aibă mâncărimi de piele sau de cap?

Uneori mâncărimile de piele pot fi cauzate de vreo alergie, intoxicaţie alimentară, de conţinutul de clor din apa de la robinet, alteori de înţepături de insecte, sau de ce nu, de creşterea părului, sau chiar de la transpiraţie.

Dar sunt multe situaţii în care o mâncărime de piele sau de cap să nu aibă legătură cu niciuna dintre aceste cauze, ci cu limbajul trupului. Cu semnale pe care le scoate la suprafaţă subconştientul unei persoane.

În urmă cu vreo 4 ani, o traineriţă ne-a recomandat la un curs, serialul Lie to me pentru a învăţa câte ceva despre limbajul trupului. Fiind pasionată de filme, l-am şi căutat şi am început să-l urmăresc.

Chiar în episodul pilot, un adolescent este acuzat şi închis preventiv, ca fiind suspect de uciderea unei profesoare de la liceul unde studia. Numai că în afară de poliţia locală, în investigaţia cazului s-au mai implicat şi nişte specialişti în decodarea limbajului trupului.

La început, investigaţiile lor nu ajungeau nicăieri. Până când, tatăl acelui adolescent are o reacţie non-verbală la o întrebare. Se scarpină pe braţ. Şi acea reacţie, i-a ajutat pe aceşti specialişti ce investigau, să afle ce îl deranja pe tatăl băiatului şi ce l-a făcut, practic, pe băiat să devină suspect.

După ce-am văzut acel serial, am început să caut şi cărţi şi să mă documentez mai detaliat pe tema limbajului trupului. Am aflat că multe din semnele pe care le transmite corpul nostru spun multe despre gândurile pe care le avem şi despre emoţiile prin care trecem.

Aşa că aş putea să-ţi spun acum câteva motive, pentru care pot apărea mâncărimi de piele.

Pentru început, să mă întorc la titlul articolului, la acea replică a colegei mele care m-a frământat ceva vreme.

Eram într-o stare de aşteptare.

Dacă eşti o persoană calmă, relaxată şi flegmatică, s-ar putea să nu ai probleme să aştepţi răbdător fără să faci nimic, până începe o şedinţă.

Dar dacă eşti o persoană colerică, obişnuită să aibă activitate, chiar şi când stă, faptul că trebuie să aştepţi s-ar putea să te irite.

Practic, subconştientul colegei mele s-ar putea să-i fi spus Ce plictiseală! Nu mai începe odată, şi să se termine mai repede, ca să plec acasă! Dar subconştientul s-a manifestat sub forma unei mâncărimi de piele.

Sau, poate ca şi acea studentă, de care vorbeam mai sus, ai o reacţie de mâncărime când călătoreşti. E foarte posibil că, fie ai o alergie la acel mijloc de transport, fie o fobie socială – faţă de tipul de persoane care călătoresc cu acelaşi mijloc de transport. Ceva te deranjează la acel mijloc de transport, iar asta îţi dă o stare de nervozitate şi te mănâncă toată pielea.

Dacă mâncărimea să se manifeste în legătură cu o locaţie, încât de câte ori ajungi în acel loc, îţi vine să te scarpini, să-ţi rupi pielea de pe tine, gândeşte-te ce anume te deranjează la acea locaţie.

Fiecare om şi fiecare loc au o anumită energie pe care corpul nostru o simte la nivel molecular, fără să implice neapărat mintea conştientă. Dacă energia acelui loc este de natură să o perturbe pe a ta, s-ar putea să te deranjeze subconştient şi să te scarpini, să te doară capul etc.. Subconştientul caută să-ţi transmită că ceva nu e tocmai ok.

Dar dacă acea locaţie este chiar acasă la mine? Cum e posibil să mă simt absolut excelent oriunde în altă parte şi tocmai acasă să am acea senzaţie de mâncărime?

Înseamnă că există ceva ce te deranjează acasă. Poate fi vorba doar de o percepţie. Poate ai o nemulţumire de modul în care arată casa ta. O găseşti pe a altuia, prin comparaţie, mai frumoasă, mai aerisită, mai mare, mai curată, mai …, mai…, mai… şi ceva din propria ta locuinţă te stresează. Poate nu-ţi place să fii singur acasă, sau poate e dezordine şi asta îţi produce o neplăcere.

Sau poate că acel loc îţi evocă amintiri neplăcute şi atunci subconştientul tău reacţionează, chiar numai când te gândeşti la el.

Poate ai această reacţie în legătură cu o anumită acţiune. E foarte posibil ca asta să-ţi transmită cât de tare îţi displace acea acţiune.

Mâncărimea de piele, poate pleca de la un sentiment de vinovăţie că ai greşit ceva sau că trebuia să faci ceva ce nu ai făcut.

Iar acea vinovăţie s-a transformat în nervozitate, poate chiar furie, pe care simţi nevoia să o îndrepţi fie spre alţii, fie spre tine. Spre tine o îndrepţi în mod inconştient, ca să-ţi vină să-ţi rupi pielea, deci să te pedepseşti.

Şi în cartea Învaţă cum să-ţi controlezi Furia scrisă de dr. Les Carter, am citit despre o pacientă, care a ajuns în cabinetul lui ca specialist psiholog, pentru că avea mâncărime şi băşici pe pielea picioarelor. Prima întrebare pe care i-a adresat-o dr. Les a fost ce fel de probleme are cu furia. Şi persoană respectivă nu înţelegea, pentru că nu credea că are probleme cu manifestarea furiei. În urma întrebărilor, şi-a dat seama că, de fapt, îşi reprima furia. O înghiţea, o închidea în ea şi o întorcea asupra ei.

E foarte posibil să ai mâncărime de piele atunci când vorbeşti cu o anumită persoană, și simţi că nu te poţi opri din scărpinat. Poate că e o prietenă foarte bună, sau o persoană pe care vrei să o impresionezi. Poate că vrei să intri pe sub pielea ei, pentru că simţi că prietenia cu ea te-ar ajuta. Şi totuşi de fiecare dată când stai de vorbă cu acea persoană, te scarpini de nu te mai poţi stăpâni.

În astfel de situații, după ce conversaţia se termină, începi să-ţi faci mustrări de conştiinţă. Vai, ce-o să creadă? Că am râie! Eu ţi-aş recomanda ca în loc să te învinuiești, să verifici ce nu-ţi place, ce te deranjează la acea persoană?

E foarte posibil ca în subconştientul tău să se facă legătura între persoana în preajma căreia te scarpini cu cineva care nu-ţi place, sau care nu ţi-a plăcut în copilărie. Sau poate nu-ţi place ceva din stilul ei. Şi ai impresia că e ok. Dar subconştientul tău nu crede la fel. Aşa că îţi tot trimite semnale că ceva nu e în regulă.

Poate eşti agent de vânzări şi o parte dintre persoanele cu care te întâlneşti şi vrei să le vinzi ceva, încep să se scarpine. Pe după gât, pe braţe, pe picioare, pe burtă.

Oare asta înseamnă că toate acele persoane au o boală de piele?

Eu aş spune că eşti disperat să faci nişte vânzări şi cauţi să obţii rezultate cu orice preţ. Iar oamenii simt asta. Te rog, să verifici metodele tale de vânzare. E posibil ca mesajul lor să transmită că se plictisesc, că nu le interesează, că eşti agresiv, că vrei să manipulezi, că sunt drăguţe în general şi nu ştiu cum să spună NU. Ceva le deranjează poate la tine, poate la stilul şi metodele tale. Verifică şi adaptează.

Indiferent care ar fi percepţia, e important să o conştientizezi ceea ce simţi, apoi să cauţi să schimbi percepţia şi să acţionezi ca să schimbi ceea ce nu îţi place.

Şi probabil că te întrebi cum faci asta?

Cum conştientizez?

Ca să conştientizezi e nevoie să ai mintea trează să îţi asculţi trupul. Să îţi urmăreşti gândurile şi emoţiile.

E nevoie să renunţi la a face multitasking. Atunci când faci multitasking, ai mintea distribuită într-un milion de direcţii şi nu îţi dai seama exact ce anume te deranjează.

Dar când te ocupi de un singur lucru, îţi poţi da seama mult mai uşor de gândurile care-ţi trec prin cap, de emoţiile pe care le simţi şi de reacţiile corpului la acele gânduri sau emoţii.

Pe măsură ce înveţi să devii conştient asupra unei acţiuni, devii mai conştient în legătură cu tot ceea ce-ţi spune trupul tău / subconştientul tău. Devii conştient de emoţiile şi trăirile tale.

Cum schimbi percepţia?

Există o tehnică numită recadrare. În loc să percepi toate lucrurile neplăcute în legătură cu o situaţie, concentrează-te pe pozitiv.

Ce anume îţi place la acel lucru, situaţie, persoană, locaţie, eveniment etc.?

Dacă nu simţi că mai există ceva să-ţi placă acum, gândeşte-te ce anume ţi-a plăcut la început? Ce te-a atras la acea persoană, locaţie, eveniment, situaţie etc.?

Fii recunoscător pentru tot ce există bun şi frumos acolo. Cu siguranţă, încă există. Pentru că un lucru pe care nu-l mai doreşte cineva s-ar putea să fie apreciat şi dorit de alţii. Fii, deci, recunoscător pentru tot ce e bun şi frumos, încă, la ceea ce ai.

Gândeşte-te la beneficiile pe care le ai sau le obţii, de la o anumită acţiune, care te stresează, de exemplu.

Şi astfel, îţi schimbi percepţia. În loc să te concentrezi pe tot ce nu-ţi place, te deranjează, te irită, te înfurie; începi să vezi partea frumoasă şi să simţi recunoştinţă.

Acţionează ca să schimbi starea lucrurilor

Dacă ai mâncărimi când discuţi cu o persoană, vezi dacă poţi să îţi schimbi percepţia asupra ei. Dacă nu, poate e bine să reduci timpul petrecut cu ea. Apoi verifică cum te simţi.

Dacă ai mâncărimi în legătură cu un loc, urmărește ce nu-ţi place acolo şi să iei măsuri. Dacă depinde de tine să faci schimbările necesare, poate ordine, curăţenie, redecorare, rearanjare a lucrurilor, poate să corectezi ceva ce te stresează de multă vreme. E timpul să faci nişte schimbări. Dacă nu depinde de tine să schimbi aspectul acelui loc, atunci schimbă locaţia, sau schimbă-ți starea.

Sau poate e necesar să iei o pauză, o vacanţă, să mergi într-un alt loc.

Caută alte sarcini care să-ţi mute atenţia şi focusul de la „problema” pe care o ai. Anumite activități cum ar fi, să faci o muncă de voluntariat, un act de caritate te determină să te gândeşti mai mult la alţii şi mai puţin la tine. Ocupă-te de altceva, cum ar fi: să citeşti un roman, să urmăreşti un film, orice prin care să-ţi muţi atenţia în altă parte. Apoi verifică cum te simţi şi dacă problema revine, atunci când revii la acea activitate.

Cum schimbi emoţia / starea?

O metodă foarte simplă de a schimba emoţiile din organismul tău, din sistemul tău, este EFT (Emotional Freedon Tehnique) prin care lovind uşor cu două degete diferite puncte de pe corp, îţi poţi linişti starea negativă şi poţi introduce în corp, stări noi, pozitive.

Pentru mai multe detalii despre aceste tehnici de lucru, prin care îți poți schimba starea, emoția, convingerile și chiar mâncărimea în sine, (sau orice altă durere sau stare de rău) te invit la seminarul și workshopul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie-l şi altora, ca să nu mai tragă concluzii false.

Cu drag,

Fănica Rarinca

CUM REACȚIONEAZĂ CEILALȚI LA VĂICĂRELEILE TALE?

13 martie 201724 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

„Oamenii se văicăresc ca să atragă atenția, pentru că ceea ce vor cu adevărat este să-i scuture cineva, să le spună să tacă din gură, să termine cu văicăreala și să facă ceva cu viața lor.”

Larry Winget

O carte extraordinară legată de acest subiect este Termină cu văicăreala și fă ceva cu viața ta! Scrisă de Larry Winget. Autorul, îți dă un șut, metaforic vorbind și te ajută să conștientizezi că tot ceea ce ți se întâmplă este responsabilitatea ta. Ori ai creat acea problemă, ori ai atras-o.

Cunoști persoane pe care dacă le întrebi: Ce faci? încep să-ți înșire toate lucrurile negative care nu funcționează bine în viața ei? Sau chiar din viața cunoscuților lor?

Eu da.

Probabil că la început au obținut simpatie de la cei din jur. Sau toată lumea din jur i-a acordat atenție și persoanei i-a plăcut.

În caz că nu știai, atenția acordată este unul din cele cinci moduri prin care o persoană se simte iubită. Dacă vrei să știi mai multe despre limbajele iubirii, te invit să cauți și să citești cartea Cele cinci limbaje ale iubiriii de Gary Chapman.

Prin urmare ce s-a întâmplat?

O persoană care se văicărește, a povestit odată un necaz, a obținut audiență. Lumea a ascultat-o, a compătimit-o și i-au oferit ceva sfaturi.

Dar s-a mai întâmplat ceva. Acest mod de a fi tratată de cei din jur i-a produs plăcere creierului.

Și creierul nostru face absolut orice ca să ne scape de durere și să ne producă plăcere. Chiar dacă, pentru asta înseamnă să ne aducă tot mai multe probleme.

Probabil că te întrebi: Cum adică, creierului îi place ca eu să sufăr, să am necazuri?

Ei bine, da, cel puțin la nivel subconștient. Dacă asta înseamnă să ai audiență, care îți oferă ceva încredere, compătimire și iubire, da.

Probabil că nu mă crezi.

Dar cu siguranță, spun cercetările și cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit că în orice situație dureroasă există și o parte plăcută, care oferă satisfacție. Iar acea parte „benefică” îi face pe oameni să rămână cramponați în situații neplăcute.

Spre exemplu, ai observat că cei care se plâng, indiferent ce sfaturi le-ai da, nu le aplică?

De ce?

Pentru că nu au nevoie de sfaturi, ei au nevoie de atenție, au nevoie să fie ascultați. Acesta este limbajul lor de iubire.

Dacă ai observat, persoanele care au astfel de obicieiuri de a se plânge de ceva, la un moment dat, acel ceva se schimbă. De ce? Pentru că au nevoie de lucruri noi cu care să capteze atenția publicului. Au nevoie de varietate.

Și probabil că îți spui că bat câmpii. Eu nu vreau în mod clar să mi se întâmple astfel de lucruri negative.

Sigur că nu vrei. Nu la modul conștient. Dar subconștientul tău ce zice? Plus, că tocmai faptul că te concentrezi pe ce NU vrei le atragi exact pe acelea.

Adesea, cei care se tot plâng, de tot ce le oferă viață sunt în diferite faze de negare și se consideră victime. Ei nu cred că au vreo responsabilitate legat de ce li se întâmplă.

Iar dacă ai parte de tot felul de lucruri negative, înseamnă că subconștientului tău îi place. Și acolo e nevoie să schimbi ceva.

Uite, hai să-ți dau o mână de ajutor.

Poate dacă ai obiceiul să te plângi de una de alta, la un moment dat, ai observat niște reacții de la cei din jur.

Ce crezi că simt cei care îți aud lamentările zi de zi?

Se enervează

Una dintre reacțiile posibile ale celor din jur este aceea de a se enerva.

De ce să se enerveze?

Pentru că:

au și ei problemele lor de care vor să uite și nu vor să le audă pe ale tale;
pentru că de câte ori vorbești de provocările tale, își amintesc de ale lor;
pentru că ți-au dat tot felul de sfaturi ca să rezolvi situațiile și nu ai ținut cont de ele;
pentru că modul tău de a gândi îi scoate din sărite.

Se amuză

„A te văicări a devenit modul de distracție favorit pe lumea asta.”

Larry Winget

O altă reacție posibilă este de a se amuza (în secret).

În timp ce ascultă poveștile tale (adesea personale), în mintea oamenilor se derulează gândul. Doamne, mare Ți-e grădina! Eu în locul acestei persoane aș tăcea și nu mi-aș face viața personală un spectacol public.

Trebuie să înțelegi că de fiecare dată când vorbești despre provocările din viața ta, te expui judecății celorlați.

De curând, am urmat cursul de Ho’oponopono pentru care am obținut certificare. La un moment dat, o participantă a întrebat:

Dacă am o problemă este ok să vorbesc celor din jur despre ea? Răspunsul trainerului a fost:

Nu. Dacă ai o problemă, oricum ceilalți o vor citi pe fața ta, căci Universul le-o va face cunoscută. Și apoi, este problema ta pe care trebuie să o rezolvi personal.

Prin urmare, dacă ai o problemă, sau o provocare ține-o pentru tine și fii atent la semnalele din jur. Cei din jur îți vor da răspunsuri, chiar dacă nu le ceri.

Se plictisesc

O altă variantă de reacție a celor care te ascultă este să se plictisească.

În mintea lor se derulează gândul:

Iar a început asta să se plângă! Nimic n-o mulțumește.

Sunt indiferenți

„Dacă ești nefericit, nu ai succes, ești sătul de toate sau falit, te rog ceva: ține-le pe toate pentru tine. Noi ceilalți nu vrem sau nu avem nevoie să auzim toate astea, așa că nu te simți obligat să ni le împărtășești!”

Larry Winget

Nu în ultimul rând, s-ar putea ca alte persoane să te trateze cu indiferență.

Persoana asta are atât de multe motive să se plângă, că chiar dacă va primi luna de pe cer, tot nu va fi mulțumită!

Mă deranjează și prin urmare aleg să nu ascult toată negativitatea care vine de la …

De câte ori o aud pe … că se plânge mă apucă durerea de cap, așa că aleg să o ignor și să n-o mai ascult.

Și trebuie să recunosc că am fost o astfel de persoană.

Aveam tot timpul probleme. Și exact așa mă exprimam: Problema e că…, chiar dacă nu era o problemă propriu-zisă, tot ce spuneam era transformat într-una.

Dar, pe măsură ce am început să citesc, și să aplic niște modalități diferite de gândire și de exprimare, am început să realizez că fiecare om care trăiește are probleme. Și după ce se termină una, în scurt timp apare alta care necesită rezolvare.

Practic nu scapi niciodată de ele.

„Pentru fiecare problemă pe care o gestionezi, va apărea de fiecare dată, alta.”

Dr. Robert Anthony

Numai că, toate aceste probleme neplăcute pe termen scurt, pe termen lung devin oportunități. Pentru că te ajută să înțelegi lucrurile diferit, te ajută să-ți dezvolți abilități noi, iar pe termen lung, ceea ce părea a fi o problemă, de fapt a fost o binecuvântare.

Așa că, de ce să aștepți să treacă nu știu câți ani, ca să vezi că acea problemă a devenit o binecuvântare, când poți să faci asta chiar acum.

Ia problema, întoarce-o și pe partea cealaltă și întreabă-te:

Ce este extraordinar la această situație?

Care ar fi varianta și mai urâtă care mi s-ar putea întâmpla? – în momentul în care te gândești că putea fi chiar mai rău, de zece ori mai urât, deja e cu mult mai bună acea situație și începi să spui: Mulțumesc, Doamne, că n-a fost mai rău!

„Problemele reprezintă manifestarea nevoii noastre de a schimba ceva, de obicei pe noi înșine.”

Dr. Robert Anthony

Nu în ultimul rând, eu am învățat, de peste 20 de luni de când practic zilnic EFT și de un an de când folosesc această tehnică în mod intensiv (de câteva ori pe zi) că pot să reduc orice problemă

la stadiul de provocare trecătoare. Adică, ori de câte ori am o situație care pare să mă depășească folosesc EFT.

Asta înseamnă că nu mai am nevoie de ajutor? Nu. Cu siguranță am nevoie de ajutor pentru că eu dizolv emoția care este în jurul acelei provocări. Tehnicile mă ajută să trec mai ușor peste acestea, nu le elimină din viața mea. Dar poate am nevoie de o abordare diferită a situației. Și atunci cer sfaturi și îndrumări de la cineva care a fost deja pe unde sunt eu.

Dacă și tu ai provocări și ai obiceiul să te văicărești și te-ai cam săturat de asta, atunci te invit la un seminar gratuit ELIBEREAZĂ-TE DE RĂNILE TRECUTULUI ȘI REDESCOPERĂ FERICIREA! Unde, când este următorul seminar? Accesează linkul și vezi detaliile necesare.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă un sha

Tristețe.

Nerăbdare.

Îngrijorare.

Nesigurață.

Teama de a pierde tot.

Teama de a câștiga prea mulți bani.

Proiectează nenorocirile financiare ale altora și le trăiesc ca și când ar fi personale.

Vinovăție.

O stimă redusă de sine.

Furie.

Nemulțumire.

Invidie.

Bucurie.

Încântare.

Satisfacție.

Împlinire.

Recunoștință.

Admirație.

Partajează asta:

Cum să te vindeci de dependența de nefericire?

Ce legătură are dependența de droguri cu dependența de nefericire?

Tehnicile astea nu funcționează!

Partajează asta:

Te plângi!

Tot ce respingi se întoarce la tine cu forță multiplicată!

Cuvintele pe care le folosești îți schimbă realitatea

Filmele care rulează în mintea ta

Partajează asta:

Vrei să fii drăguț și ajungi să fii exploatat

Conflict interior

Nevoile celorlalți sunt mai importante decât ale mele

Implicații emoționale și de sănătate

Să spui NU, nu înseamnă că ai ceva personal cu ceilalți

Cum pot să te eliberezi de incapacitatea de a refuza

Partajează asta:

Critică și nemulțumire

Privind din exterior viața celorlalți pare perfectă

Cine / ce este perfect?

Invidia

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

”Dacă tu crezi că poți sau că nu poți, ai dreptate, oricum.”

Disciplina aduce rezultate și atunci când nu crezi

Lucrurile sunt mult mai profunde decât îți imaginezi

Avem tendința să migrăm către tot ce e nou

Partajează asta:

De ce te mănâncă pielea?

Cum conştientizez?

Cum schimbi percepţia?

Acţionează ca să schimbi starea lucrurilor

Cum schimbi emoţia / starea?

Partajează asta:

Se enervează

Se amuză

Se plictisesc

Sunt indiferenți

Partajează asta:

Fanautodidact

Cele mai citite articole

Categorii