Categorie: EMOTII

ZIUA BUNĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ

Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Ziua Bună Se Cunoaşte De Dimineaţă

 

Ziua de joi la spital. Cu o zi mai înainte când a venit doamna doctor la vizită ne-a anunţat că a doua zi urma să i se mai facă lui bebe un set de analize şi că foarte probabil, urma să plecăm acasă.

Numai că eu am reţinut doar partea cu plecatul acasă.

La ora 7 când au venit să ne anunţe că trebuia să mergem pentru analize, am spus, supărată: „Ohh, şi dormeam aşa de bine!!!”

După analize, bebe a adormit din nou şi s-a trezit puţin după ora 10. N-a durat mult şi a venit o infirmieră să ne ducă la parter, la Ecografie. Eu nu ştiam că trebuia făcută, dar l-am luat pe bebe şi am mers. În primă fază eram doar 2 persoane de pe secţie, care am coborât, dar când am ajuns acolo, curând s-a umplut holul cu mame şi copii pentru ecografie. Pe lângă faptul că era holul plin, s-au mai ivit şi ceva urgenţe şi aşteptarea noastră se prelungea.

Bebeluşul meu voia neapărat pe jos, şi eu nu-i pusesem săndăluţe. Era desculţ în braţele mele şi era nerăbdător să meargă. Şi m-am enervat. Am avut impresia că am fost chemate acolo toate odată ca o turmă de vite care trebuie să aştepte … să intre la medic în cabinet. Aşa că am reacţionat impulsiv, am ridicat tonul şi mi-am spus punctul de vedere cât să audă şi medicii din cabinet. Am spus multe lucruri pe care n-aş vrea să le aud nici eu şi ajunsesem la punctul de fierbere.

La aşteptarea cu pricina s-a mai adăugat şi zgomotul. Pentru că în acea zi era simulare de incendiu în spital şi se folosea bormaşina într-una.

Îmi simţeam stomacul de parcă n-aş fi mâncat nimic de o săptămână, aşa de tare mă enervasem.

În cele din urmă, pentru că se tot prelungea şi eu tot comentam, am fost rugate să mergem înapoi pe secţie, şi urma să ne cheme când se mai elibera.

Am ajuns în salon, i-am dat mâncare băiatului, am mâncat şi eu şi imediat o pacientă îmi spune că sunt chemată la camera de gardă la etajul II (eu eram la IV). Ajunsă acolo, mi se explică faptul că din cauza comentariilor mele, medicul de la ecografii a trimis înapoi pe toată lumea şi nimeni nu mai făcea ecografie în acea zi. Am continuat să-mi susţin punctul de vedere şi am spus că eu cred că spitalul este un sistem şi lucrurile ar putea să funcţioneze foarte bine dacă s-ar folosi cu cap, adică să fie chemate secţiile pe rând, pe măsură ce se eliberează. Iar de treaba asta se poate ocupa asistenta medicului ce face ecografiile. Am continuat să spun că este o lipsă de respect faţă de pacienţi să fim chemaţi toţi odată de parcă am fi animale.

Apoi, n-a mai durat mult şi a venit altă infirmieră cu fişa medicală şi să mergem la eco. De data asta eram doar trei persoane care aşteptau şi s-a desfăşurat totul foarte repede.

Pentru că între timp se făcuse ora prânzului şi îi era somn băiatului, am mers la camera de gardă să întreb dacă mai trebuie să ajungem undeva şi cum rămâne cu vizita doamnei doctor în acea zi?

Mi s-a spus că pot să-l pun liniştită pe bebe la culcare. Doamna doctor a uitat de noi şi că este în policlinică pe perioada după-amiezii. Avea să fie sunată să vină să-l consulte pe băiat. În cele din urmă a venit la vizită la ora 6 după-amiaza. Mi-a zis că fişa medicală s-a rătăcit şi pentru că nu a găsit-o la mapă, a uitat de noi. Şi cum probabil, îţi dai seama, n-am mai plecat acasă în acea zi.

Dar între timp, m-am calmat, m-am liniştit şi am conştientizat sentimentele pe care le avusesem toată ziua şi cum s-au legat toate una de alta.

 

Principiul 10/90

 

În toţi aceşti ani de când citesc cărţi de dezvoltare personală şi urmăresc şi alte materiale video sau audio, am tot auzit de principiul 10/90.

Acest principiu spune că doar 10% din ceea ce ni se întâmplă, era menit să ni se întâmple. Restul de 90% se întâmplă, în funcţie de modul în care gândim, simţim şi mai ales, reacţionăm.

Am tot citit şi nu am crezut că dacă de dimineaţă te trezeşti voios, convins că o să ai o zi minunată, chiar o să ai una, pentru că aşa ţi-ai propus. Şi că dacă te-ai trezit supărat, nervos, cu faţa la cearşaf, ai foarte multe şanse să ai o zi proastă.

Ei bine, eu am avut.

Dacă te uiţi un pic înapoi la ceea ce am scris, aparent, nimic din ceea ce s-a întâmplat nu a fost din vina mea. Doar că mi s-au tot întâmplat atâtea lucruri. Şi, evident, majoritatea neplăcute. Foarte multe persoane dau vina pe alţii pentru tot ce li se întâmplă, când de fapt, ar trebui să-şi analizeze propriile gânduri, sentimente şi reacţii.

Iată că dacă te uiţi şi te gândeşti mai atent, toate se leagă de modul în care m-am trezit în cursul dimineţii. Apoi reacţiile negative s-au ţinut lanţ.

Să recapitulez, chiar cu riscul de a mă repeta.

M-am trezit supărată şi am afirmat că ce bine dormeam. Mai târziu m-am supărat şi am reacţionat impulsiv până am ajuns un pachet de nervi care mă rodea în stomac. Apoi, ca urmare a faptului că eu m-am enervat şi am comentat şi m-am tot plimbat pe la eco, fişa medicală a fiului meu nu a ajuns în dosarul de vizite a doctoriţei şi a uitat de mine.

Prin urmare, pentru că mi-am permis să mă supăr când m-am trezit, n-am mai plecat acasă în acea zi.

În ziua următoare, pe când îi făcea băiatului injecţia de dimineaţă şi el a început să plângă, am spus ca să-l liniştesc: „Gata, mama! Asta e ultima injecţie, că azi plecăm acasă!” şi m-a cuprins un sentiment de bucurie. Pot să-ţi spun că până la prânz, mai exact la ora 11,30 eram acasă. Toate s-au rezolvat foarte bine.

începe fiecare zi cu un surâs. Începe

Lecţia pe care am desprins-o şi pe care vreau să ţi-o transmit şi ţie este SĂ AI GRIJĂ CU CE GÂNDURI ŞI EMOŢII TE TREZEŞTI DIMINEAŢĂ, pentru că pe parcursul zilei s-ar putea să faci eforturi suplimentare ca să le corectezi. Sunt convinsă că poate te gândeşti că ai avut zile cânt te-ai trezit cu convingerea că o să ai o zi bună şi ai avut una proastă.

În acest caz, totul depinde de modul în care reacţionezi la o situaţie neprevăzută pe care n-o poţi controla şi care vine din cele 10%. Apoi reacţiile şi evenimentele încep să se ţină lanţ.

Sunt lucruri asupra cărora nu avem control. Au loc oricum. Cu sau fără voia noastră se întâmplă. Acestea sunt cele 10% dintre toate lucrurile care te afectează. Dar, restul, depinde exclusiv de modul în care reacţionezi.

Ce era dacă mă trezeam în acea zi de joi cu zâmbetul pe buze şi cu gândul că oricum plecăm acasă?

Sunt sigură că nu mă mai enervam nici la eco, nici nu s-ar fi aglomerat atât, fişa nu s-ar fi pierdut şi eu aş fi ajuns acasă în acea după-amiază.

 

Ştiu că dacă nu crezi în acest principiu, s-ar putea să spui că alţii sunt vinovaţi de ce s-a petrecut în acea zi. Numai că eu ştiu, sunt conştientă şi îmi asum responsabilitatea că toate s-au petrecut pentru că m-am trezit supărată.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

PENTRU CE NE DORIM CEL MAI MULT, ESTE UN PREŢ PE CARE TREBUIE SĂ-L PLĂTIM

Fanica Rarinca Lasă un comentariu

comori

„Pentru ceea ce ne dorim cel mai mult există un preţ pe care întotdeauna trebuie să-l plătim…” – aşa suna o replică din filmul „Piraţii din Caraibe, La capătul lumii” – legată de faptul că Will Turner voia să-şi elibereze tatăl, dar a aflat că urma să plătească o eternitate pentru ceea ce voia să facă.

Adevărul este că nu primim nimic pe gratis, sau ceea ce aparent primim pe gratis, ulterior ne va costa mult mai mult.

Fiecare dintre noi are diferite valori în viaţă şi luptă pentru ceva. În fiecare dintre noi există dorinţe, năzuinţe, ţeluri. Ne facem planuri legate de cum să atingem anumite scopuri şi acţionăm. Apoi ne cucerim sau nu aceste ţeluri.
Dar întrebarea este:

Ce ne dorim cel mai mult?

Fiecare dintre noi are dorinţe diferite, dar în mare acestea se pot enumera. Iată câteva dintre aceste tipuri de dorinţe, iar ordinea este absolut aleatorie. Ne dorim:
• bani
• lucruri
• experienţe
• amintiri plăcute
• călătorii
• fericire
• timp
• sănătate
• iubire
• mântuire
• pace
• putere
• succes etc

Care este preţul, moneda de schimb?

În prezent când spunem cuvântul preţ sau cost, ne gândim la bani, dar n-a fost întotdeauna aşa.
A fost o vreme în care schimburile se făceau sub formă de troc, în natură. Apoi trocul a fost înlocuit cu argint şi aur. Apoi aurul a fost înlocuit cu bani.
Dar chiar şi acum, dacă ne gândim la preţ, putem să luăm în considerare anumite forme de plată.

Banii

Sunt în prezent cea mai cunoscuta formă de plată. Aproape orice din lista de mai sus ţine de existenţa banilor.
Dacă îţi doreşti lucruri, cel mai adesea le plăteşti cu bani şi nu numai. Uneori le luăm pe credit şi plătim de cel puţin două ori mai mult decât preţul obişnuit. Alteori aflăm că există riscul să plătească şi urmaşii noştri.
Dacă îţi doreşti sănătate, de multe ori trebuie să plăteşti scump pentru a o recupera, mai ales dacă nu ai grijă să o păstrezi cât timp o ai.
Se spune că banii n-aduc fericirea, dar o întreţin. Depinde ce înţelege fiecare prin fericire şi ce are nevoie ca să-l facă fericit. Şi timpul poate fi cumpărat cu bani. Asta fac angajatorii. Ei nu au atât timp cât să muncească şi să obţină tot ceea ce-şi doresc şi atunci cumpără timpul altora, ca să obţină rezultatele pe care ei le doresc.
Chiar şi mântuirea, ţine uneori de plată în bani, mai ales dacă vorbim de fapte de milostenie fizică. Dar nu este obligatoriu.

Aşa cum spuneam, aproape pentru orice ne dorim, avem de plătit un preţ în bani.

Efortul / Munca

În afară de bani, ceea ce ne dorim cel mai mult, nu ajunge la noi instantaneu. Trebuie să depunem un efort susţinut uneori ani de zile, sau chiar o viaţă întreagă ca să obţinem ceea ce ne dorim. Iar efortul şi munca în sine este un alt fel de preţ pe care îl plătim.
Vrei să fii fericit? Trebuie să depui efort să afli ce te face fericit şi să exersezi fericirea.
Vrei să ai pace? Trebuie să depui efortul de a învăţa şi respecta pe alţii, de a purta negocieri, etc.
Vrei să ajungi director sau preşedinte şi să ai putere? Trebuie să depui efortul de a face orice este necesar ca să ajungi acolo.

Efortul şi munca reprezintă o altă monedă cu care plătim tot ceea ce ne dorim cel mai mult.

Timpul

Cum spuneam, ceea ce ne dorim cel mai mult, nu obţinem instantaneu. E nevoie de timp în care ne formăm, învăţăm ce trebuie să facem şi să acţionăm, să ne schimbăm obiceiurile, timp în care să muncim, un timp până încep să apară rezultatele muncii noastre.
Timpul este o altă monedă cu care plătim ceea ce ne dorim. Uneori trebuie să ne înarmăm cu răbdare pentru că rezultatele şi tot ceea ce ne dorim cel mai mult, întârzie să apară şi atunci trebuie să plătim cu muncă , timp şi răbdare.

Emoţiile şi sentimentele

Tot ceea ce ne dorim se leagă de noi prin emoţii şi sentimente. Pentru că avem motive foarte personale pentru care ne dorim ceea ce ne dorim.
Pe traseu, până să obţinem ceea ce ne dorim şi pentru care depunem efort, plătim cu sentimente şi emoţii negative, precum, tristeţe, supărare, îndoială, frustrare, frică.
Adesea când primim ceea ce ne dorim suntem în culmea fericirii. Am spus adesea, pentru că există şi situaţii în care ceea ce ne dorim cel mai mult nu ne aduce fericirea.

Energia

Energia noastră este o resursă şi o monedă de plată foarte variabilă. Este direct legată de sentimente, dar şi de sănătate, de odihnă, de alimentaţie şi de gândurile pe care le avem. Dar să nu ne îndoim că şi energia este o monedă de schimb.
În funcţie de stadiul în care ne aflăm până la obţinerea a ceea ce ne dorim putem să ne simţim entuziaşti şi plini de energie, sau dimpotrivă epuizaţi. Dacă vrei să ajungi în vârful unui munte, depui şi efortul necesar, dar îţi consumă şi din energie. Iar când ai ajuns şi ai obţinut ceea ce îţi doreşti, poţi să te simţi epuizat, deşi eşti fericit.

Fericirea / starea de bine

Uneori însă preţul pe care îl avem de plătit este mult mai mare decât ne aşteptăm noi sau decât am fi fost dispuşi să plătim la final, dacă am şti de la început ce se întâmplă pe traseu.

Sănătatea

Uneori preţul pe care îl plătim este propria sănătate. Există o vorbă care spune că „oamenii îşi dau sănătatea ca să câştige bani, apoi îşi dau banii ca să îşi cumpere înapoi sănătatea”.

Viaţa

Alteori, din păcate, plătim cu viaţa.

La final, o să-ţi spun o poveste:

„Se spune că era o femeie care mergea cu un bebeluş în braţe pe un drum necunoscut. La un moment dat a ajuns în faţa unei peşteri care i s-a deschis în faţă. Dar peştera s-a deschis pentru un timp foarte limitat. A auzit o voce care a ispitit-o şi i-a zis să intre. Femeia a intrat şi a văzut acolo o mulţime de bijuterii şi pietre preţioase şi monezi de aur. Şi vocea i-a zis.
– Ia ce doreşti de aici, dar nu uita că timpul este scurt. Peştera se închide pentru totdeauna. Ia ce doreşti, dar nu uita ce este cel mai important.
Femeia auzind că poate lua ce doreşte, a lăsat copilul şi a început să-şi umple buzunarele cu pietre preţioase şi bijuterii şi aur. Din când în când vocea o avertiza că mai are puţin timp, dar să nu uite ce este important. Femeia continua să adune. În final vocea i-a spus.
– Timpul s-a terminat. Te rog să ieşi, dar nu uita ce este mai important pentru că peştera se va închide pentru totdeauna.”
Femeia a ieşit şi peştera s-a închis în urma ei pentru totdeauna. Apoi a realizat că şi-a uitat înăuntru bebeluşul. Dar era deja prea târziu.”

Ceea ce ne dorim cel mai mult ne face fericiţi?
Pe parcurs, verificăm preţul pe care îl plătim? Ne asigurăm că suntem pe drumul cel bun şi nu vom plăti un preţ prea mare pe care n-am fi dispuşi să-l luăm în considerare? Ne asigurăm că nu ne-am lăsat orbiţi de obiecte strălucitoare şi n-am fost deviaţi de la scopul nostru?
Ne gândim la toate variantele de preţ pe care le avem de făcut?
Merită?

Şi pentru ceea ce NU ne dorim plătim un preţ. Dar despre asta o să-ţi vorbesc într-un articol viitor.Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Black Friday

Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Black Friday

 

Zilele astea e agitaţie mare. Toată lumea are ceva de oferit cu preţ redus. Abundă ofertele pe toate site-urile şi la toate magazinele. Care mai de care au sărit în sus cu oferte peste oferte ca să te atragă.

 

Eu n-o să-ţi fac o ofertă de produs la preţ redus. O să-ţi fac cadou câteva idei. Depinde de tine dacă vrei să le accepţi sau nu.

 

Cumpărăturile se fac emoţional

 

Puţine dintre lucrurile pe care le cumpărăm, le achiziţionăm pentru că chiar avem nevoie de ele. Şi chiar şi dintre cele pe care le cumpărăm pentru că avem nevoie, oare nu ajungem să dăm nişte bani în plus doar pentru că produsul respectiv mai are şi nişte funcţii la care nici nu ne-am gândit? Şi dacă nu ne-am gândit la funcţiile respective, oare nu înseamnă că nu avem neapărată nevoie de ele?

 

Gândeşte-te că vrei să-ţi cumperi un telefon. Principala funcţie a unui telefon este aceea de a putea să dai telefoane. Dar câţi dintre noi îşi mai cumpără un telefon care să dea doar telefoane? Vrem să arate bine, să aibă calculator, acces la internet, să ascultăm şi muzică şi radio, să facem şi poze cu el, să ne putem planifica ziua, dacă se poate să fie smartphone, ca să putem să citim şi documentele word şi pdf şi plus alte funcţii. Cu cât are mai multe funcţii, cu atât creşte preţul telefonului. De câte dintre aceste funcţii chiar te foloseşti?

 

De câte ori nu te-ai dus la cumpărături cu lista scrisă şi când ai ajuns acasă ai constatat că ai mai cumpărat cel puţin un produs care nu era pe listă, dar care ţi-a făcut cu ochiul?

De ce ţi-a făcut cu ochiul acel produs?

Poate pentru că era la reducere.

Poate pentru că ţi l-ai imaginat aşezat undeva într-o vitrină sau bibliotecă în casă care să-ţi încânte ochiul.

Poate pentru că îţi doreai un astfel de produs dar n-a fost trecut pe listă sau în buget.

Poate că ai cumpărat un anumit produs doar pentru că este o variantă mai nouă a unuia mai vechi.

Poate pentru că ai văzut produsul respectiv în casa unor prieteni, iar tu nu vrei să fii mai prejos.

 

„Prea mulţi oameni cheltuiesc banii pe care nu i-au câştigat, ca să cumpere lucruri de care nu au nevoie, ca să impresioneze oameni pe care nu-i plac.”                              Will Smith

De unde ştiu?

Din trei surse:

  1. din experienţa personală. Cu ani în urmă mi s-a întâmplat să merg până la capătul oraşului la hipermarket doar să cumpăr o pastă de dinţi mai ieftină. Şi am ajuns acasă cu cumpărături în valoare de vreo 80 de RON sau, să merg cu lista de cumpărături şi tot să fi pus în coş lucruri care m-au atras pentru că erau la reducere. Îmi amintesc că mi-am luat odată o tigaie de grill pe care am dat destul de mult. Şi care încă de la prima utilizare s-a deteriorat pentru că i-a sărit smalţul.

 

Chiar şi acum. Locuiesc la 5 minute de mall. Şi de multe ori chiar dacă nu merg neapărat la cumpărături, simt o plăcere deosebită, ca un freamăt, ca nişte fluturaşi în stomac atunci când merg la plimbare prin mall. Chiar crezi că ies din mall fără să cumpăr nimic? Aş vrea eu!

 

  1. din cărţi şi Cd-uri. Sunt şi alţi experţi care ne învaţă din experienţa lor personală. În ultima carte pe care am citit-o, autorii, Despre lucrurile care conteaza,  Roger şi Rebecca Merrill spun că există un mit crezut de foarte multe persoane care spune că deţinerea de bunuri ne-ar face fericiţi. Dar adevărul este de fapt exact invers. Noi doar avem impresia că consumismul ne face fericiţi, dar după ce a trecut emoţia achiziţionării, nu mai suntem atât de fericiţi. Dimpotrivă, mulţi dintre noi devenim chiar stresaţi. De ce? Poate pentru că acele produse au fost achiziţionate cu cardul de credit. Poate pentru că ne-am folosit iraţional ultimele rezerve financiare. Dar după ce le-am cumpărat începem să ne facem griji despre cum vom achita datoriile.

 

„Societatea de consum ne-a determinat să credem că fericirea constă în deţinerea de bunuri, dar a eşuat în a ne învăţa fericirea de a nu le avea.”

Elise Boulding

 

  1. din filmul „Confession of a shopaholic (Ador să fac cumpărături)”. Am mai vorbit despre acest film în articolul Pe timp de criză sunt două categorii de oameni. Ei bine, în acest film, eroina noastră, Rebeca Bloomwood (Becky) este dependentă de a face cumpărături. În film descrie toate simţămintele pe care le are o persoană când cumpără: „sentimentul pe care-l ai atunci când scoţi cardul… şi ai suficient credit pe el… şi banca aprobă transferul…apoi că toate acele lucruri sunt ale tale…”, iar la final explică de ce e dependentă de cumpărături: „pentru că atunci când cumpăr lumea pare mai bună… lumea e mai bună… apoi nu mai e… şi atunci trebuie să cumpăr din nou.” Filmul este o comedie, uşor romantică, dar cu un mesaj foarte clar legat de modul în care noi obişnuim să facem cumpărături.

 

 

Verifică dacă preţul a fost într-adevăr redus

 

Poate că ţi se pare ciudat sfatul acesta. Dar am informaţii că nu întotdeauna preţurile afişate sunt şi reduse.

Spre exemplu ştiu, de la cineva care lucrează într-un hipermarket că înaintea unei promoţii, preţurile sunt ridicate. De ce? Ca să pară cât mai reală reducerea.

Apoi mai ştiu, de la altcineva care a văzut la un moment dat un articol de îmbrăcăminte într-o vitrină la un preţ. Peste două săptămâni a văzut acelaşi articol la preţ redus, dar de fapt, preţul era mai mare decât fusese afişat ca preţ întreg cu două săptămâni în urmă.

 

În plus, hipermarketurile care fac asemenea promoţii, mai amestecă şi produse scumpite printre promoţii, aşa încât cumpărătorul nu mai are timp să verifice toate preţurile. Sau nu mai are timp sa mearga la alte magazine, unde acele produse sunt mai ieftine.

 

Oricât ar reduce preţurile, ei nu pierd

 

Proprietarii de magazine au de câştigat oricum şi încă foarte mulţi bani atunci când este sezonul de reduceri. De ce? Din cel puţin două motive:

 

Reducerea preţurilor înseamnă creşterea vânzărilor. Cu cât sunt preţurile mai reduse, cu atât este cumpărătorul mai tentat să cumpere.

Comisionul pe care ei îl adaugă la produsul pe care-l expun la vânzare, depăşeşte valoarea reducerii. Poate îţi spui că e reducere de 70%. Ei bine, e posibil ca acel magazin să practice un adaos comercial de 150%. Aşa că reducerea preţului, nu va face produsul mai ieftin decât a fost când a intrat în magazin.

 

Aşa că azi, de Black Friday, n-o mai lungesc cu vorba şi îţi urez:

 

Spor la cumpărături inteligente!

 

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

MÂNIA REDIRECŢIONATĂ

Fanica Rarinca Lasă un comentariu

persoana manioasa

 

 

Cred că cu toţii am experimentat acest sentiment de mânie.
Dar astăzi o să vorbesc despre o formă de mânie foarte întâlnită în familii şi în şcoli, îndreptată mai ales asupra copiilor.

Uneori, în mod inexplicabil ai accese de furie faţă de copiii tăi pentru greşeli ale lor mai mari sau mai mici. Şi îi repezi sau chiar îi bruftuluieşti. În funcţie de natura ta, aceste manifestări sunt fie de furie sau de mânie mai controlată. Adică, uneori doar îţi cerţi copilul pe o voce domoală, alteori ai o voce foarte aprigă şi poate că uneori îi mai dai şi câte o mamă de bătaie.

Vocile din mintea ta

Teoretic, după ce îţi manifeşti starea de mânie se spune că te descarci. Dar oare chiar aşa este? Sau în mintea ta apar tot felul de dialoguri legate de ceea ce tocmai s-a întâmplat?
Practic, în mintea ta se fac auzite două voci care vorbesc cu tine.
Prima voce, cea a părintelui iubitor spune: Nu trebuia să-l pedepsesc atât de aspru. Mi-e milă de el că l-am certat sau că l-am bătut.
Vocea a doua spune: Da’ nu se mai linişteşte odată! Eu îi zic să stea locului, sau să facă cutare lucru, şi el nu şi nu.
Prima voce: da’ dacă te gândeşti bine şi ţie ţi se întâmplă să faci cutare greşeală…
Vocea a doua: Parcă a făcut intenţionat asta ca să mă scoată pe mine din pepeni…
…
….
…
În mintea ta se dă o bătălie, în legătură cu manifestarea mâniei faţă de copilul tău.
Prima voce, cea a conştiinţei îţi vorbeşte de sentimentul de vinovăţie. Îţi spune că nu trebuia să faci sau să te porţi aşa cum ai procedat. Dar, pentru că mintea umană nu poate suporta să se auto-învinuiască, caută modalităţi de ieşire prin care să dea vina pe altcineva sau să justifice faptele pe care le-a făcut. Aşa apare cea de-a doua voce prin care îţi acuzi copilul de faptele lui şi te justifici pentru actele tale. Pe care dintre ele le asculţi mai mult, depinde doar de tine.
Această a doua voce au ascultat-o şi Adam şi Eva când au fost întrebaţi de Dumnezeu ce au făcut. Adam, în loc să spună că el a greşit, a dat vina pe Eva şi a zis: Femeia pe care mi-ai dat-o mi-a dat să mănânc. Eva, la rândul ei, n-a spus că a fost curioasă să guste şi că a greşit. A dat vina pe şarpe.
În ceea ce mă priveşte am constatat că această voce apare şi când îmi imaginez că se întâmplă ceva rău care a depins cumva de mine. În ultima vreme, de câte ori apare această voce prin care caut să mă justific sau să acuz pe altcineva, încep să mă analizez sincer şi să văd care ar fi cauza. De fapt această voce maschează un profund sentiment de vinovăţie.

Deci, dacă după un episod de mânie apare această a doua voce în capul tău, întreabă-te dacă nu cumva vrei să ascunzi un sentiment de auto-învinuire. Fii sincer cu tine şi analizează-te în profunzimile tale! Apoi, ştii că este o vorbă: Cel ce se scuză fără să fi fost acuzat, se acuză singur.

Ce simte copilul

Dacă tu nu te simţi bine, stai să vezi ce simte copilul!
El simte că nu-l iubeşti.
El simte că este inutil.
Că orice ar face şi oricât s-ar strădui nu reuşeşte să te mulţumească.
Că din gura ta nu a auzit decât vorbe de ocară.
Că îl acuzi şi îl pedepseşti pe nedrept, deşi altcineva era vinovat.
Că eşti supărăcioasă şi te aprinzi repede.
Că nu este bun de nimic… etc…

Stând de vorbă cu copii

Ca profesor şi mai ales ca diriginte stau de vorbă cu copiii şi ei îmi spun de situaţii de acasă, din familie în care au fost pedepsiţi.
Şi atunci m-am gândit la mine şi la situaţiile în care eu m-am enervat şi i-am pedepsit.
Le-am explicat că nu are nimeni nimic cu ei personal, dar că uneori, fără să conştientizăm, redirecţionăm mânia şi o manifestăm pe cine nu trebuie.

 

Mânia redirecţionată

Le-am explicat copiilor că poate, părinţii lor au avut o zi foarte grea la muncă. Sau poate că au în şef îngrozitor care le toacă nervii şi ei nu au putere să ia atitudine de teama de a nu rămâne şomeri. Sau poate s-au certat cu vreun coleg sau client mai dificil. Sau poate au avut de terminat ceva urgent şi parcă alţii le creeau probleme. Sau poate că la serviciu trebuie să zâmbească la clienţi deşi inima lor urlă. Sau poate, pur şi simplu lucrează într-un mediu zgomotos. Toate acestea şi multe alte situaţii, creează situaţii de stres şi enervare în organismul părinţilor. Poate că aparent trece, dar la prima ocazie când se enervează din nou, izbucnesc şi se manifestă furios.
Le-am dat următorul exemplu.
Eu, m-am dus la oficiul poştal ca să ridic un colet. Am stat la o coadă imensă cam 30 sau 45 de minute, timp în care am auzit doar scââârţ, scââârţ (zgomotul imprimantelor cu ace de la oficiile poştale) şi poc, poc, poc (ştampilele folosite de funcţionari) şi iar scââârţ, scââârţ, poc, poc. Şi când am ajuns la rând, mi se spune că nu mi se poate da coletul că am altă adresă pe buletin şi am nevoie de o decizie de la şcoală. Să mă cert cu funcţionara de acolo, nu foloseşte la nimic. Nu ele fac regulile, ci sistemul în care lucrează e tâmpit. Aşa că am plecat de acolo într-o stare de fierbere. M-am dus la şcoală, am luat decizia şi mi-am ridicat coletul. Aparent m-am liniştit. Dar când am ajuns la clasă şi unul sau doi elevi au început să vorbească ne-întrebaţi şi să deranjeze liniştea, m-am enervat şi i-am pedepsit.

Cam la fel se întâmplă şi într-o familie. Vine mama care a fost stresată de cine ştie cine şi se întâlneşte cu tata care şi el a avut o zi grea. Amândoi sunt ca nişte bucăţi de cremene, care atunci când se ciocnesc, scot scântei.
Dar atunci când se întâlnesc cu copiii, nu mai sunt asemănători cu cremenea, care doar scoate scântei, ci cu butoiul de praf de puşcă. De ce? Pentru simplu motiv că dacă părinţii sunt stresaţi că nu au putut face observaţie şefului, pentru că este mai puternic (în funcţie şi poziţie), pot să-şi reverse mânia asupra copiilor pentru că ei sunt mai mici şi mai slabi.
O persoană care este echilibrată emoţional, va lua atitudine în faţa şefului şi-i va spune ce are de spus. Fără să-l jignească, îi va comunica ce are pe suflet. Şi se va purta prieteneşte cu copilul, ca unul ce este pui de om, persoană ca oricare alta.

Ce este mânia? Definiţii şi citate

Definiţia dată de DEX spune că este Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare.

Înainte de soluţii, câteva citate despre mânie:

Nebunul dă pe faţă mânia lui, iar omul prevăzător îşi ascunde ocara (Pildele lui Solomon, 12,16)
Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul este mai preţuit decât cuceritorul unei cetăţi (Pilde 16,32)
Mânia nu apare niciodată fără motiv. Dar rareori apare pentru unul care să merite (Benjamin Franklin)
Mania este dispoziţia pe care oamenii reuşesc cel mai greu s-o controleze.
Spre deosebire de tristeţe, mânia dă energie, chiar o stare de euforie.
Stresul de orice fel creează o secreţie adrenocorticală care coboară pragul de la care este trezită mânia. (Daniel Goleman – Ineligenţă emoţională)

CÂTEVA SOLUŢII

Acum ceva timp am citit o poveste. O redau din memorie, că nu mai ştiu pe unde am citit-o şi unde o găsesc.

Povestea omului care îmbrăţişa copacul

Într-o zi un călător făcea autostopul pentru a ajunge la destinaţia dorită. A oprit un camion şi omul s-a urcat în maşină. Pe drum, maşina a avut tot felul de probleme şi şoferul s-a enervat foarte tare, s-a mâniat şi a înjurat maşina în timp ce se ocupa de reparaţia ei. Călătorul nostru era foarte speriat şi nu îndrăznea nici să întrebe sau să răspundă ceva. După ce a terminat reparaţia, au plecat la drum mai departe. Şi pentru că era târziu, şoferul l-a invitat pe călător să rămână peste noapte la el acasă şi îşi vor continua drumul în cursul dimineţii. Călătorului îi era groază la gândul că va asista la tot felul de certuri în familia şoferului. Dar pentru că nu a avut încotro a acceptat invitaţia acestuia. În faţa casei, şoferul s-a oprit şi preţ de câteva clipe a îmbrăţişat un copac mare care creştea acolo. Apoi au intrat în casă. Ajuns în familia şoferului, călătorul a fost foarte surprins să constate o schimbare radicală în comportamentul acestuia. Parcă nu mai era şoferul cu care călătorise. Era vesel şi binevoitor, îşi strângea copiii în braţe şi asculta cu plăcere tot ce aveau ei să-i spună. Dimineaţa, când au plecat la drum, şoferul a îmbrăţişat din nou copacul cel mare din faţa casei. Nedumerit, călătorul îl întreabă: Explică-mi şi mie de ce ai îmbrăţişat copacul? Şi şoferul i-a zis: oricât de mari ar fi problemele mele de la muncă, nu le aduc acasă. Le las seara în grija copacului şi le iau dimineaţa. Asta îmi permite să mă bucur de soţia mea şi de copiii mei, iar dimineaţa când plec, îmbrăţişez copacul şi îmi iau problemele de muncă înapoi. Numai că dimineaţa nu mai sunt la fel de mari cum au fost cu o seară înainte. Sunt de câteva ori mai mici.

Două lecţii desprind eu din această poveste:
1. nu amesteca problemele de la muncă cu cele de acasă.
2. noaptea e un sfetnic bun. Dimineaţa s-ar putea să nu mai găseşti problemele la fel de mari şi de imposibile precum păreau seara.

Dă-ţi seama cine te enervează, de fapt!

Păi aici e simplu. Dacă şeful e cel care te enervează, clarifică lucrurile cu el.
Dacă ai un client mai dificil, ia atitudine.
Dacă zgomotul de la muncă te stresează, bucură-te de linişte acasă.
Dacă în autobuz, un alt călător te-a călcat pe bătătură, spune-i.
Dar nu te descărca pe cine nu trebuie.
Nu pedepsi copii sau pe altcineva din familie pentru supărările produse de alţii!

Câteva strategii prin care poţi să reduci mânia

În cartea Inteligenţă emoţională, Daniel Goleman indică câteva soluţii:

  •   Ia în stăpânire şi controlează gândurile care îţi produc sau măresc mânia. În loc să acuzi, ai putea să găseşti nişte scuze celor care te enervează şi atunci lucrurile vor părea diferite. Exemplu oferit de autor este edificator. Dacă în timp ce conduci, un alt şofer îţi taie calea şi eşti la un pas de accident, în loc să-l înjuri, gândeşte-te că poate are o urgenţă medicală de s-a grăbit în halul ăla.
  •   Ieşi la plimbare. Exerciţiul fizic şi mişcarea în aer liber te ajută vezi frumuseţea din natură şi să reduci gândurile care te fac să fierbi.
  • Fă exerciţii de respiraţie profundă ca să te linişteşti.
  •   Distrează-te (uită-te la un film, o comedie, citeşte o carte).

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CINE-ŢI FURĂ FERICIREA?

Fanica Rarinca Lasă un comentariu

 

Zi de zi te uiţi la viaţa ta şi ai impresia că ceva lipseşte. Ceva care te împiedică să fii fericit şi recunoscător, dar nu ştii exact ce. Te uiţi la cei din jur. Unii nu sunt fericiţi şi parcă prin tristeţea lor te regăseşti şi tu. Alţii sunt fericiţi şi radiază. Transmit în jur doar bucurie, bunătate şi voie bună.

Care sunt aceleaspecte ale vieții care te împiedică să fii pe deplin fericit?

 

INVIDIA

 

Şi de multe ori nu înţelegi cum pot alţii să fie fericiţi? Ce au ei şi tu nu ai? De ce la unii dă Dumnezeu tot binele şi fericirea din lume, în timp ce pe tine te lasă uitării să te zbaţi în mizerie?

Uiţi că de fapt, ai atâtea motive să fii fericit, poate chiar mai multe decât cei pe care îi vezi zâmbind şi radiind, dar nu reuşeşti să le vezi. Ochii tăi sunt acoperiţi parcă de o pâclă şi te împiedică să vezi darurile cu care ai fost înzestrat.
Ţi se pare mult mai simplu să vezi ce au alţii. Sunt câteva proverbe care descriu foarte bine aceste situaţii:

„Capra vecinului e mai grasă.”,

„Iarba vecinului e mai verde, sau mai înaltă”.

Întotdeauna ce are vecinul e mai de preţ decât ce ai tu. Se întâmplă ca din prea multă privire peste gard la vecini să-i doreşti vecinului să nu mai fie atât de fericit. Începi să-i doreşti toate relele din lume.

Numai că, ghici, ce?

Se întorc împotriva ta.
Nu-ţi dai seamă că gândind în acest fel te otrăveşti pe tine. Că tot ce gândeşti şi doreşti rău altora se întoarce la tine.
De multe ori o persoană invidioasă pe binele altora intră într-un cerc vicios. Pe măsură ce invidiază pe alţii îi merge ei mai rău şi celorlalţi le merge mai bine.

În loc să vadă că atunci când acelei persoane i-a mers bine, altora le-a mers rău, se adânceşte în sentimentul acesta de invidie şi parcă pe măsură ce acest sentiment creşte, se înmulţesc lucrurile rele din viaţa ei şi cele bune din viaţa altora.
Citeam mai demult în cartea „Auto-controlul prin metoda silva” de José Silva că nu poţi să te gândeşti şi să te concentrezi să faci lucrurile să meargă bine pentru tine iar pentru alţii să meargă prost.

Pur şi simplu, trebuie să te gândeşti la binele semenilor mai întâi şi apoi îţi va merge bine şi ţie. Metoda funcţionează cu condiţia să nu fii egoist.

Soluţii:
• Gândeşte-te la toate binefacerile din viaţa ta pentru care ai putea fi recunoscător. Te-ar ajuta mai mult dacă le-ai scrie. Despre recunoştinţă am scris două articole: „Obiceiuri mici şi zilnice care ne schimbă viaţa II” şi „Recunoştinţă versus Nemulţumire”.
• Analizează ce lecţii ai putut să înveţi din necazurile pe care le-ai avut.
• Citeşte Biblia şi vezi că sunt multe exemple ale celor care erau pedepsiţi sau în mari necazuri şi totuşi se rugau pentru binele semenilor, apoi acest simplu gest s-a întors și i-a ajutat pe ei înșiși.
• Roagă-te pentru vecinii tăi să primească şi mai mult bine.

TRECUTUL

Nu poţi să schimbi ce s-a întâmplat în trecut.

Doar în filme putem vedea că ar fi posibil sau poate în unele visuri în care avem puterea să vedem ce s-ar fi întâmplat dacă am schimba cel mai mic lucru din trecutul nostru.

Dar în realitatea de zi cu zi nu poţi schimba ce s-a întâmplat acum o secundă sau la începutul existenţei tale.

În filmul Shrek for ever vedem că personajul îşi doreşte să schimbe ceva din trecut şi află că ar fi putut să nu se nască şi ce s-ar fi întâmplat dacă schimbarea ar fi avut loc.

Mai mult, realizeazăcă prin existenţa lui şi prin deciziile mici pe care le-a luat zilnic, a schimbat în bine cursul vieţii a câteva sute de persoane, unele cunoscute, altele nu.

Nu poţi să schimbi ce s-a întâmplat.

Dar din fiecare întâmplare din trecut poţi învăţa şi deprinde o lecţie.

Iar dacă nu ai învăţat lectia, probabil că viaţa îţi va mai da asemenea teste până reuşeşti să înveţi ceva. Unii nu învaţă niciodată.
Cu ce te ajută să te gândeşti la ce s-a întâmplat?

Oricum nu ai face lucrurile diferit acum?
De vreme ce nu poţi schimba ce s-a întâmplat, la ce îţi foloseşte să consumi atâta energie gândindu-te la ce s-a întâmplat sau la ce s-ar fi putut întâmpla dacă…

Şi evident că fiecare are un anumit scenariu. Adică nu e suficient că te gândeşti şi te consumi în legătură cu ce s-a întâmplat, dar îţi mai faci şi sânge rău imaginându-ţi tot felul de scenarii şi situaţii care nu au avut loc.
Nu e suficient că te gândeşti la ce s-a întâmplat, dar retrăieşti fiecare emoţie (de multe ori negativă), fiecare jignire auzită, fiecare ceartă primită.

Nu poți să schimbi trecutul, dar poți să schimbi povestea vieții tale.

Există tehnici de eliberare prin care poți să modifici modul în care te afectează tot ce s-a întâmplat.

Evident, dacă dorești să te eliberezi, pentru că sunt și persoane care cred că au ceva de pierdut dacă schimbă percepția evenimentelor care au avut deja loc.
Tot ce s-a întâmplat în trecutul tău te-a adus unde eşti astăzi. Persoana care eşti azi este rezultatul tuturor acestor acţiuni din trecut. Dacă nu-ţi place cine eşti, poţi să te schimbi pentru a fi mai bun în viitor.
Convingerile despre tine s-au născut în trecut.

Ori de câte ori nu ai reuşit să faci ceva, ai auzit cuvinte precum: „nu poţi, de nimic nu eşti în stare, dă la mine că fac eu, etc.”. Toate aceste cuvinte auzite de la alţii şi repetate de mintea ta cu fiecare situaţie asemănătoare n-au făcut altceva decât să te lege cu lanţuri de acele convingeri, de acele evenimente din trecut.
Cu cât trăieşti mai mult evenimentele din trecut, cu cât mai ai convingeri negative care s-au născut în trecut, cu atât ai mai multe lanţuri care te opresc de fiecare dată când vrei să fii fericit sau să evoluezi.

Soluţii:
• Schimbă-ţi convingerile negative despre tine cu unele noi pozitive. Scrie-le pe cele negative, apoi înlocuieşte-le cu alte convingeri pozitive. Repetă-le până le crezi.
• Nu te mai gândi la evenimentele din trecut decât ca să extragi perle de înţelepciune din ele. Vezi ce lecţii ţi-au oferit experienţele din trecut.

COMPLEXELE

 

Nu e nimeni perfect.

Dar mulţi dintre noi suferă de nişte complexe care ştirbesc stima şi iubirea de sine.

N-o să vorbesc de acele complexe psihologice care apar de la naştere ci de acele sentimente care ne fac să nu ne simţim bine şi fericiţi.

E foarte greu să convingi o persoană care suferă de astfel de complexe că nu are motiv să sufere şi să nu se bucure de viaţă.
Exemple de complexe care ne răpesc fericirea.
1. Excesul de grăsime. Am auzit multe femei (în mod deosebit) plângându-se de numărul de kg. Am întâlnit chiar persoane care arată foarte bine, chiar fit, aș putea să spun, care de câteva ori pe zi spun că sunt grase şi ar trebui să mai dea jos din kilograme. Dacă suferi de acest complex am câteva cuvinte pentru tine.
a. Deşi pe coperta revistelor de modă sau în industria modei sunt câteva modele care arată numai piele şi os, mai bine de 80% din populaţia globului are forme şi sunt persoane mai pline. Dacă şi tu te numeri printre cele peste 80% din persoane, vezi că eşti în categoria majorităţii, iar majoritatea trebuie să stabilească modelele, nu invers.
b. Unele dintre vedetele prezentate pe coperta revistelor au fost supuse procesului de photoshop-are ca să arate aşa de bine.
c. Capul nostru are dimensiuni limitate. Şi nu mai încape în el toată înţelepciunea pe care o acumulăm. Aşa că excesul de inteligenţă şi înţelepciune se depune…pe coapse. (glumesc, desigur).
d. În cartea „Termina cu vaicareala si fa ceva cu viata ta” autorul, Larry Winget spune că dacă ai început să arăţi ca un hipopotam şi să ai probleme serioase de sănătate, chiar e timpul să termini cu văicăreala şi să treci la acţiune să schimbi ceva.
2. Sunt urât.

Nu poţi concura cu vedetele de pe coperta diferitelor reviste sau din filme, pentru simplu motiv că imaginea lor a fost cu adevărat supusă transformărilor fie prin puterea machiajului, fie folosind Photoshop-ul sau programe asemănătoare.

Mai mult decât atât, dacă ai fost atent, vedetele arată altfel în filme diferite în funcţie şi de natura rolului pe care îl joacă.

Cu ajutorul machiajului şi a costumelor aceeaşi persoană poate juca rol de personaj pozitiv sau negativ.

Nu se schimbă vedeta, ci machiajul în funcţie de rolul jucat.

Eu cred că Dumnezeu te-a creat frumos. Apreciază-te şi iubeşte-te pentru cum arăţi în fiecare zi!
3. Sunt bătrână. Adesea tot femeile se plâng de acest lucru. Aud multe femei pe la 30 sau 35 de ani povestind despre evenimente din trecut şi zic: „pe când eram tânără…”.

Cum adică? Acum eşti bătrână? Pe la 80 sau 100 de ani ce-o să mai zici?

Rodica Ojog-Braşoveanu spunea într-un roman de-al său că

„Bărbaţii sunt atât de bătrâni pe cât îi arată vârsta. O femeie este atât de bătrână pe cât se simte”.

Citeam într-o revistă acum câţiva ani despre o doamnă, care, la cei peste 70 de ani, povestea cât e de frumoasă vârsta pe care o trăieşte şi a apreciat frumuseţea fiecărui an în parte.

Am apreciat povestea şi doamna care vorbea acolo. În comparaţie, sunt persoane care nici nu-şi serbează ziua de naştere pe motiv că au mai îmbătrânit un an.

Şi ce dacă? Ăsta este cursul vieţii, şi cum spunea acea doamnă de peste 70 de ani, fiecare etapă a vieţii are frumuseţea ei.
4. Am fire albe de păr.

Multe femei încep să se vopsească pentru a masca firele de păr alb care încep să apară.

Apoi, pe măsură ce vopseaua se duce, devin dependente de folosirea vopselelor de păr.

Am observat că odată ce este folosită vopseaua de păr, probabil din cauza substanţelor chimice pe care le conţine, apar şi mai multe fire de păr albe.

În felul ăsta se creează o dependenţă de folosirea vopselelor de păr.

Ştii ceva? Nu te condamn că te vopseşti, dacă vrei să schimbi puţin modul în care arăţi. Sau cum s-ar spune să îţi schimbi look-ul.

Dar poţi folosi o vopsea naturală care să nu îţi afecteze calitatea părului.

Eu prefer să spun că firele albe sunt fire de înţelepciune. Cu cât am mai multe, cu atât arăt că n-am trecut degeaba prin viaţă. Aşa că fii fericită cu sau fără fire albe de păr!
5. De inferioritate.

O persoană se poate simţi inferioară fie din punct de vedere al înălţimii, fie din punct de vedere social, sau financiar, sau fie din punctul de vedere al abilităţilor ei ca persoană.

O astfel de persoană caută să-şi afirme importanţa prin aroganţă, violenţă etc.

Un fost elev de-al meu care era cel mai scund din clasă, obişnuia să fure bani de acasă şi să le cumpere colegilor diferite lucruri, să le facă cinste cu pizza sau suc ca să devină şi el important.

Când nu avea bani să le cumpere atenții, se simțea foarte „mic”.

Aceste complexe dezvoltate în copilărie ajung să te afecteze și când ești adult.

Permanent s-ar putea să crezi că dacă nu ai „acel lucru special” nu ești fericit.
Când fericirea ta e determinată de lucruri exterioare, pe care le poţi pierde, atunci e o fericire superficială.

Dacă fericirea ta depinde de alte persoane, e o fericire superficială.

O pierzi oricând şi nu o poţi controla.

Dar dacă decizi să fii fericit indiferent de motivele acestea sau de altele, atunci nimeni şi nimic nu-ţi pot răpi fericirea.

Încetează să-ţi mai doreşti să fii perfect.

N-o să reuşeşti niciodată.

Şi atunci, de ce să iroseşti energie pe emoţii negative pentru că nu eşti perfect? Cunoşti pe cineva care e perfect?
Permite-ţi să fii tu însuţi şi să te admiri chiar dacă eşti imperfect.
Fii fericit oricum!

În plus, dacă vrei să te eliberezi de aceste complexe, să fii fericit, oricum, oricând, să te iubști și să te accepți așa cum ești, pe acest blog găsești câteva resurse. Una dintre ele este cartea pe care am scris-o cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

De asemenea, o altă resursă este seminarul cu același nume pe care îl susțin gratuit la Galați, sau workshopul cu tehnici efective de lucru pentru a te elibera de aceste complexe, de gândirea aceasta că ai ceva care te face inferior altora.

 

DORINŢA DE A AVEA DREPTATE

De multe ori ne contrazicem cu alte persoane încercând să le convingem că au greşit şi că noi avem dreptate.

Consumăm foarte mult timp şi energie în acest proces de convingere.

În final, indiferent cine are ultimul cuvânt, fiecare e convins că tot el a avut dreptate.
Toată lumea are dreptate. Din propriul punct de vedere, fiecare are dreptate.

În momentul în care începi să te contrazici cu cineva că nu are dreptate, înseamnă că n-ai reuşit să vezi lucrurile şi din punctul lui sau al ei de vedere.

Înseamnă că fiecare vede aspectele vieţii prin lentile divers colorate. Vezi şi articolul „Experienţele personale sunt ca nişte lentile divers colorate”.
Permite-ţi să nu ai tot timpul dreptate şi să înţelegi că fiecare vede problema, situaţia respectivă dintr-un anumit unghi, care e diferit de al tău.

Fii fericit că în acest fel poţi să înveţi ceva.

Poţi învăţa să priveşti realitatea şi din perspectiva altora.

DORINŢA DE RĂZBUNARE

Dacă cineva îţi greşeşte, cel mai bine pentru tine este să te poţi detaşa şi să ierţi.

Dacă îţi doreşti să te răzbuni, e mai rău decât dacă te-ai lega cu lanţuri de acea persoană.

Fiecare gând de răzbunare, fiecare emoţie produsă de astfel de gânduri, te otrăveşte şi te înveninează.

În final persoana care nu se poate bucura de viaţă şi nu poate fi fericită eşti tu.

Poţi învăţa din iubirea şi iertarea mesianică.

Eu am învăţat că deşi greşesc în fiecare zi şi merit să fiu pedepsită, în fiecare zi mă minunez şi mă bucur că Dumnezeu nu se răzbună pe mine şi nici nu mă ceartă sau să mă pedepsească. Despre iertare am scris un alt articol numit „Iubire şi iertare”.

Pe tine ce te împiedică să fii fericit?

Dacă ştii şi alte motive care te împiedică să fii fericit poţi să le scrii într-un comentariu. În felul ăsta învăţ şi eu din experienţa şi cunoştinţele tale.






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

SINDROMUL GÂNDIRII ACCELERATE

Fanica Rarinca Lasă un comentariu

 

Ti s-a întâmplat vreodată că în timp ce te ocupi de o anumită lucrare care îţi solicită mintea, să simţi că la un moment dat gândurile parcă au luat-o razna şi în loc să te concentrezi pe ceea ce ţi-ai propus, te gândeşti la cu totul altceva?

Mie mi se întâmplă frecvent.

Mi se întâmplă când vreau să rămân concentrrată la un articol despre care vreau să scriu, când sunt la rugăciune, când vorbesc cu cineva despre o anumită temă etc.

Pur şi simplu, mintea mea o ia razna, sare de la un subiect la altul, de la o idee la alta.

Nu apuc să structurez și să notez o idee care mi-a venit că mintea fuge la altceva care pare mult mai valoros, mai important. Și mă trezesc gândind la subiecte care nu au absolut nicio legătură cu ceea ce făceam.
Când vorbesc cu cineva şi îmi zboară gândul de la o idee la alta, am impresia că trebuie să și vorbesc despre acea nouă idee, altfel e posibil să o uit.

Însă în felul ăsta se produce o deviere a minţii de la un subiect la altul, o deviere a conversaţiei care creează confuzie persoanei cu care vorbesc.
Uneori e un adevărat amalgam de gânduri în mintea mea şi tratează teme sau subiecte diferite, dar toate în acelaşi timp.

Iniţial am crezut că este doar un aspect legat de modul de gândirea al femeilor şi al bărbaţilor.

Rodica Ojog-Braşoveanu spunea într-o carte că bărbaţii au mintea organizată pe fişiere, pe sertare şi că atunci când tratează o problemă au doar un singur fişier deschis.

De aceea dacă te adresezi unui bărbat care are de efectuat o activitate nouă, s-ar putea să nu te audă, să nu fie atent la ce vrei să-i transmiţi pentru că mintea lui se organizează altfel.

Dar noi femeile gândim şi vorbim de parcă avem toate sertarele scoase și deschise în acelaşi timp.
Apoi am observat că acest fenomen este prezent şi la elevi.

Fie întrerup procesul de predare punând întrebări care nu au legătură cu lecţia.

Fie, dacă sunt într-un examen sau la o testare, încep să aibă diferite preocupări, se uită pe fereastră, analizează diferite obiecte.

Atunci le atrag atenţia că ar trebui să fie atenţi la ce au de lucru.

Ei îmi spun că aşa se gândesc ei la tema respectivă.

În continuare le spun că acea nouă activitate este o distragere a atenţiei şi se vor trezi gândindu-se la altceva decât la ce au de lucru.

 

Dar niciodată până acum nu m-am gândit că acesta este un sindrom care afectează o bună parte din populaţia globului.

Despre ce este vorba?

 

Despre acest sindrom vorbeşte Augusto Cury, autorul cărţii „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”.

El spune că: „A gândi e excelent, însă a gândi prea mult este foarte rău” .
De asemenea, afirmă că Sindromul gândirii accelerate, pe care îl prescurtează SGA este o boală a perioadei contemporane, prin care oamenii nu se mai pot concentra asupra unei singure idei, ci mintea lor face salturi de la un subiect la altul, de la o activitate la alta cu viteze foarte mari.

Cum se manifestă?

Persoanele afectate de acest sindrom se simt obosite chiar dacă nu au făcut efort sau exerciţii fizice pentru că acest proces de gândire accelerată consumă foarte multă energie a creierului.

Nu pot dormi suficient, detestă activităţile de rutină, uită, nu se pot concentra, sunt sensibile, stresate, agitate, neliniştite şi cu tendinţe de iritabilitate.

O persoană cu SGA nu reuşeşte să-şi administreze gândurile şi să-şi liniştească mintea.

Care sunt cauzele Sindromului Gândirii Accelerate?

Autorul menţionează trei cauze principale:
1. Numărul mare de stimuli vizuali şi sonori oferiţi de televizor.

Fără a face referire la calitatea şi conţinutul programelor, autorul spune că de exemplu la televizor sunt prezentate cam 60 de persoane într-o oră.

La care se adaugă diversitatea de culori şi de sunete.

Toate acestea distrag mintea și nu-i permit să rămână focusată pe un singur aspect.

Din tot ceea ce am citit până acum s-ar părea că rata de atenție pe un subiect a scăzut la câteva secunde.

Dacă persoana / filmul/ viseoclipul / cartea nu prezintă un interes fenomenal de la bun început, atenția celui care urmărește este rapid întreruptă.
2. Excesul de informaţie.

Cu toţii suntem bombardaţi cu cantităţi imense de informaţie.

Atât elevii prin materiile foarte încărcate în noţiuni şi conţinut didactic, cât şi noi adulţii prin intermediul diferitelor surse de informare (cursuri, cărţi, internet, muzică, filme etc).
3. Politica de consum şi a excesului de culori care îngreuează interiorizarea.

 

Care sunt consecinţele?

Pe măsură ce creşte viteza de producere a gândurilor, scade capacitatea de concentrare şi crește anxietatea.

Anxietatea produsă de acest sindrom la o persoană, generează nevoia de un număr şi mai mare de stimuli în încercarea de a se calma.

Asta înseamnă că persoanele afectate de SGA sunt dependente de generarea de noi şi noi stimuli.

Aşa încât pentru o persoană care are acest sindrom, o activitate rutinieră o face să se gândească că nu are nimic de făcut, că nu este utilă.

Pe cine afectează?

 

Afectează mare parte din populaţia globului, atât populaţia tânără cât şi populaţia adultă.

Autorul susţine că populaţia adultă este chiar mai afectată decât populaţia tânără pentru că, pe lângă excesul de stimuli de la televizor, această categorie de populaţie are o activitate intelectuală mai intensă, gândeşte mai mult şi îşi face mai multe griji.

„Ameninţarea cea mai mare pentru calitatea vieţii omului modern nu este munca sa, nici competiţia, nici munca peste program sau presiunile sociale, ci excesul de gândire. SGA compromite sănătatea psihică sub trei forme:
• amintirea excesivă a ceea ce a fost în trecut – ceea ce dezvoltă sentimente de vinovăţie;
• preocupări şi griji legate de problemele existenţiale
• suferinţa prin anticipaţie”. (Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

Cum îl reducem?

• Prin reducerea timpului petrecut la televizor, reducem numărul de stimuli care favorizează SGA.
• Prin controlul gândurile noastre, avem grijă de calitatea vieţii noastre.
• Prin controlul emoţiilor noastre din prezent avem grijă de viitorul nostru emoţional şi putem determina gradul de linişte, de calm, de fericire. Dacă ai nevoie de strategii prin care să îți controlezi emoțiile, te invit să participi la un seminar gratuit sau să achiziționezi cartea cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! În această carte, înveți să accesezi și să lucrezi cu anumite tehnci de eliberare emoțională, care te ajută și asupra acestui Sindrom al Gândirii Accelerate.
• În cadrul procesului de predare, cu cât profesorul foloseşte metode prin care elevul este antrenat emoţional, cu atât creşte capacitatea de concentrare şi implicare şi scade viteza de gândire, iar învăţarea este favorizată.
• Prin folosirea muzicii ambientale în procesul de predare sau de învăţare. Aceasta linişteşte şi favorizează formarea emoţiilor pozitive.
• Prin reducerea cantităţii de informaţie pe care o primim prin diverse canale.
• Prin participarea la proiecte sociale se dezvoltă responsabilitatea socială şi se reduce anxietatea dată de activităţi de rutină.

 

Dacă ți-a plăcut acest material și îl consideri util și altora, ale căror gânduri fug de la un subiect la altul cu viteze supersonice, care nu se pot concentra pe o idee, fă-le un bine și distribuie acest articol! Mulțumesc!

Astept comentariile tale legate de acest subiect pe blog sau pe email

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber