Când Disperarea Îți Bate la Ușă

 

Ni se întâmplă tuturor să fim copleșiți sau să ne simțim disperați la un moment dat. Avem impresia că nu mai există nicio speranță. Nu se întrevede nicio soluție pentru problema pe care o avem în acel moment al vieții noastre. Parcă am fi într-o groapă adâncă și nu mai reușim să vedem soarele sau luminița de la capătul tunelului.

 

Motive de disperare sau de copleșire

 

Poate ești speriat din cauza amenințării războiului nuclear și mondial.

Înainte de război au fost știrile despre COVID. Nu spun că nu sunt importante. Spun că la un moment dat ce se difuzează pe canalele media de știri poate să te antreneze într-o spirală emoțională descendentă. Poți să simți că îți este frică să mai ieși din casă, să mai socializezi. Ajungi să nu mai ai încredere în nimeni, să crezi că urmează să mori înainte de vreme.

Poate ești într-un moment de criză familială sau profesională. Poate ai fost dat afară de la serviciu sau poate ești în prag de divorț. Poate ești singur și trebuie să te descurci în anumite situații critice și nu ai pe nimeni care să te ajute. Poate ai probleme cu copiii.

Poate ai probleme de sănătate. Și aici sunt multe de spus.

Dacă ai o durere în corpul tău, până ajungi să îți faci niște investigații, să afli un diagnostic și să primești un tratament durează.

Pentru astfel de situații de regulă plătim cu două tipuri de monede.

Prima categorie de plată este cea cu bani. Mergi la o clinică privată, îți faci niște investigații contra cost și afli răspunsul relativ repede. Astfel, poți începe tratamentul din timp și să te vindeci mai ușor.

Pentru cei care nu dispun de sume să meargă pe la clinici private, aleg varianta gratuită prin casa de asigurări de sănătate. Dar moneda de plată pentru ei este TIMPUL. Pentru că din momentul în care au obținut trimiterea de la medicul de familie și până ajung la specialist durează câteva luni. În tot acest timp, dacă durerea persistă, omul este copleșit, lipsit de speranță. În mintea lui se derulează fel de fel de scenarii care de care mai terifiante. Devine stresat, se îngrijorează și nu mai poate dormi.

Personal cred că aceasta este o monedă mult mai scumpă decât banii.

Probabil în acest moment te gândești că poate am vreun contract cu vreo clinică privată, încât să recomand investigațiile contra cost.

Nici pe departe. Dar îți pot spune, că uneori și alea durează. Dacă vrei să-ți faci un RMN, fie cu trimitere prin sistemul gratuit, fie cu bani, dacă nu au loc disponibil la aparat, și la acela te poate programa peste o lună sau chiar mai mult. În tot acest timp stresul te poate îmbolnăvi mai tare.

Atunci când vine vorba de sănătate și de investigații medicale, contează când le faci, unde sau la ce aparat le faci și ce specialist le interpretează. Și poate domeniul privat are aparate ultimul răcnet, dar s-ar putea să nu exceleze la capitolul specialiști.

 

Soluții

 

Probabil pe lângă toate cele enumerate mai sus mai sunt și altele care se suprapun. Pentru că există o vorbă care spune că „O nenorocire nu vine niciodată singură.”

În momentul în care te simți copleșit sau disperat dintr-o anumită perspectivă, toată ființa ta intră pe o frecvență de vibrație joasă. Aceasta atrage la rândul ei alte situații și probleme aflate pe același nivel de vibrație.

Și atunci, ce poți să faci?

Încetează să te mai uiți la știri!

 

Primul lucru pe care ți l-aș recomanda este să nu te mai uiți la știri.

„Bine, bine, dar trebuie să fiu informat.” o să spui. Iar eu îți spun că peste șase luni vei auzi exact aceleași categorii de știri. Cei de la aceste emisiuni au transformat aceste informații în adevărate telenovele. Concep titluri care să creeze curiozitate și suspans, încât cititorul sau telespectatorul să urmărească despre ce este vorba. Îți dau informația bucățică cu bucățică. Și au grijă ca oricât ar fi de dramatică să accentueze drama, prin voce, prin mimică, prin imagini șocante atunci când o prezintă.

Chiar dacă nu te uiți la știri, vei afla oricum ce se difuzează. Vor fi alți colegi sau oameni din jur atât de binevoitori încât le vor comenta. Dacă ai internet pe telefon, browserul îți aduce știrile în feed. Nu pierzi absolut nimic dacă nu le urmărești în amănunțime.

Personal numai dacă deschid feed-ul de pe telefon și văd moaca lui Putin, în două secunde am ieșit de acolo. Nu mai vreau să știu, nu mai vreau să citesc nimic despre el și deciziile lui. Mi se par prea stresante și nesănătoase pentru mintea mea.

Găsește-ți alte proiecte care să-ți acapareze mintea

 

Când ai un proiect la care să lucrezi, pe care să te focusezi, mintea nu se mai concentrează pe problema ta. Altminteri simți că o ia razna și concepe tot felul de scenarii care mai de care mai macabre.

Personal, am descoperit că, să lucrez la Mica Stea Portocalie, mă ajută să-mi mut gândul de la problema cu care mă confrunt.

Astfel, am luat legătura cu o prietenă, Nicoleta Nistor, căreia i-am propus inițial să devină coautoare și să continuăm publicarea romanului. Ea mi-a zis că nu se simte confortabil să-și asume asemenea merite și a ales să mă reprezinte. Ulterior, și-a acreditat firma ca editură (Editura 3N) și am început să colaborăm pentru publicarea completă a primei subserii a romanului. Ne apropiem de momentul în care vom scoate primele trei volume odată.

Dar în acest timp, mintea mea se concentrează la ceea ce se va întâmpla în a doua subserie de trei volume.

Deci, în timp ce editura se focusează pe publicare, mintea mea creează scene și capitole noi. De aproape un an lucrez la această a doua subserie, și acum scriu la volumul 5.

Câteodată soțul îmi reproșează că eu n-am reușit să vând nici primul volum integral și deja lucrez la al cincilea? Iar eu îi răspund că trebuie să-mi țin mintea ocupată cu ceva creativ, ca să nu o iau razna. Când mă trezesc în miez de noapte și nu mai pot dormi pentru că mă iau tot felul de gânduri, prefer să creez noi capitole. Și atunci înțelege. E o modalitate de a sta ocupată și de a da de lucru minții.

 

Fă voluntariat

 

O altă metodă prin care poți să te eliberezi de disperare, de senzația de copleșire sau de îngrijorare, este voluntariatul. Când te ocupi să găsești soluții pentru alții, s-ar putea fie să îți muți gândurile de pe problemele tale, fie să realizezi că tot ce te copleșește pe tine este nesemnificativ față de problemele altora.

Așa cum spune și Dale Carnegie în cartea sa Lasă grijile, începe să trăiești!, când te ocupi de alții, îți iei focusul de pe tine și de pe problemele tale.

 

Tehnici de eliberare

 

Există mai multe modalități prin care să te eliberezi.

Poți să citești Biblia și să te rogi.Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit?” (Psalmul 21,1)

Dacă citești Psalmii și orice rugăciune vei constata că este dătătoare de speranță, de încredere.

Îmi aduc aminte de o rugăciune pe care am auzit-o cu peste douăzeci de ani în urmă în Catedrala de la Cluj. Î.P.S Bartolomeu Anania ne spunea într-o predică de greutatea Crucii. Că uneori avem impresia că este atât de mare că parcă ne doboară. Apoi ne-a zis că inclusiv Iisus, Dumnezeu fiind a căzut pe Drumul Crucii sub greutatea ei. Iar sutașii au obligat pe un OM, Simon din Cirene, să-i ducă Crucea. Și rugăciunea care ne-a spus-o Î.P.S. Bartolomeu a fost: „Doamne, dacă TU, Dumnezeu fiind, ai avut nevoie de ajutorul meu ca om să-ți duc Crucea, ajută-mă și Tu în acest ceas, când mă simt copleșit de greutatea ei:” Iar Dumnezeu, care nu rămâne dator, îți va ajuta.

Și crede-mă, ca această rugăciune simplă, face minuni.

Urmărește filme inspiraționale. O să fac referire doar la două dintre ele, desi sunt mai multe și sunt convinsă că tu poți aduce alte exemple.

Primul dintre ele este Stăpânul Inelelor – Cele două turnuri. Momentul – în ajunul bătăliei de la Holmes Deep, când oamenii află că urmează să fie atacați de zeci de mii de orci. Aragorn stă pe scările din interiorul fortăreței, adâncit în gânduri. La un moment dat își ridică ochii și vede un adolescent cu o sabie mare în mână, stand stingher și confuz. Îi cere să-I arate sabia și copilul îi spune: „Oamenii spun că o să murim cu toții, că nu mai e nicio speranță.” Aragorn măsoară sabia, apoi îi pune mâna pe umăr și-l privește în ochi spunându-i: „ÎNTOTDEAUNA EXISTĂ SPERANȚĂ!”

Cel de-al doilea film este Frozen II, în care Ana e singură într-o peșteră. Tocmai l-a văzut pe Olaf dezintegrându-se și înțelege că sora ei a pierit. Cuprinsă de disperare, începe să cânte despre ce este în sufletul ei. Melodia The Next Right Thing este foarte emoționantă. Dacă îi urmărești versurile, îți spune că oricât de neagră ar fi situația, tot ce trebuie să faci este să te ridici. Să faci un pas, apoi încă unul. Și în final, făcând rând pe rând următorul lucru corect, lucrurile se vor schimba.

Gândește-te la cel mai sumbru rezultat în timp ce te tapotezi

 

Am lăsat la final această metodă, dar nu este cea mai puțin importantă.

Într-o seară am participat la un workshop susținut de Nicoleta Nistor, cu tema Tu și emoțiile. La un moment dat, lucrând tehnica EFT cu Nicoleta, aceasta ne-a îndemnat ca în timp ce tapotăm să acceptăm că mintea noastră se duce la cel mai îngrozitor lucru. Și să continuăm să tapotăm punctele energetice în timp ce ne gândim la acele situații înspăimântătoare. Îmi amintesc că ne-a zis, că pe măsură ce tapotăm, energia se echilibrează și lucrurile se pot liniști. Și chiar dacă noi nu avem soluția ÎNCĂ, asta nu înseamnă că ea nu există. Chiar dacă noi nu le știm, există alți oameni care ne pot ajuta.

Și vreau să-ți spun că am lucrat acest exercițiu EFT și am acceptat să mă gândesc la acel lucru sumbru. Pe moment m-am liniștit, chiar dacă n-am găsit soluții, dar a doua zi mintea mea a început să le găsească.

Tu cum rezolvi o situație copleșitoare sau disperată?

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Nu Mai Rezist. De Ce Mă Pedepsește Dumnezeu?

Uneori când suferi, când ai o problemă care a început să te preseze ai tendința să cauți scurtături.

Vrei să scapi de durerea pe care ți-o provoacă problema și dorești să scapi de ea. Dacă ai putea să iei o pastilă și să nu mai suferi, ce bine ar fi.

Îmi amintesc de o poveste pe care am primit-o cu mai mulți ani prin email.

Mai mulți oameni și-au primit de la Dumnezeu o anumită Cruce, în funcție de puterile fiecăruia, dar destul de lungă.

Fiecare a început să o ducă în spate și se mergeau cu ea prin viață. Unul dintre ei, crezând că a primit o Cruce prea lungă și prea grea, s-a gândit să o mai scurteze. A tăiat din ea vreo zece cm. 

A început să o ducă, bucuros că a scăpat de o parte din povară. Dar, pe măsură ce mergea, Crucea i se părea tot mai grea.

S-a oprit și a mai tăiat o bucățică din ea.

Și a continuat să taie din ea, până ce a ajuns la o prăpastie. Era o crăpătură imensă în suprafața pământului, iar dincolo de ea se afla celălalt mal al prăpastiei. Acolo trebuia să ajungă, iar distanța era cam mare.  Nu știa cum să treacă dincolo de ea. I-a văzut pe cei de dinaintea lui și a strigat la ei, să-i întrebe cum au ajuns dincolo. Ceilalți l-au sfătuit să-și folosească Crucea. Să o sprijine cu capetele de ambele maluri și să treacă peste ea ca pe un pod.

Dar, când a încercat și el să facă asta, a realizat că Crucea era mult prea scurtă. Abia atunci a înțeles de ce a primit o Cruce atât de lungă. Îi era necesară pentru a trece peste prăpastie.

 

De ce avem necazuri și probleme în viața noastră?

Nimeni dintre cei vii nu este lipsit de probleme. Singurele persoane care nu mai au probleme sunt cei care se află în mormânt.

Dacă ai rezolvat o problemă, automat apare alta. Este legea Universului care umple spațiile goale. În momentul în care ai rezolvat o problemă, s-a creat un spațiu și apare alta.

Ai auzit expresia Ce nu te omoară, te întărește?

Ei bine, fiecare problemă are rolul ei în viață. Dumnezeu, care știe ce se află în viitorul tău, te pregătește pentru viață.

Dacă rezolvi o problemă actuală, abilitățile pe care le-ai căpătat te vor ajuta să depășești alte probleme mai grele din viitor. Problemele au grade de dificultate din ce în ce mai mari.

E ca la copii care au diferite dificultăți pe măsură ce se dezvoltă. Mai întâi învață să meargă de-a bușilea. Apoi, merg. Chiar dacă mai cad, se ridică și continuă. Apoi, merg la grădiniță, la școală. Acum au alte probleme cărora trebuie să le facă față. Și chiar mai multe în același timp.

Trebuie să învețe să fie disciplinați, să socializeze cuviincios cu colegii și cei din jur, să învețe literele, cifrele, să scrie, să citească. Și este greu. Le vine să renunțe de foarte multe ori și unii chiar o fac. Astfel, problemele cărora trebuie să le facă față cresc, iar la sfârșitul perioadei de școală, dacă și-au rezolvat în mod ritmic problemele, știu să facă față oricăror examene.

Situația este diferită cu cei care le neglijează. Timpul a trecut, problemele nerezolvate s-au acumulat și au ajuns să fie copleșiți.

Iar atunci când nu mai reușesc să facă față, se întreabă de ce i-a pedepsit Dumnezeu?

Totuși, Dumnezeu nu renunță la tine. Te poate ajuta să-ți duci Crucea mult mai ușor.

Cum?

 

Să-ți spun o poveste personală

Am avut un moment în viață în care m-am simțit foarte, foarte pedepsită de Dumnezeu. Aveam episoade de plâns zilnice, fără știrea nimănui.

Eram proaspătă absolventă de facultate și stăteam la mama acasă. Lucrurile nu ieșiseră deloc așa cum îmi dorisem și sufeream foarte mult. Nu aveam curajul să merg să dau vreun examen pentru titularizare. Aveam impresia că eram captivă și nu aveam capacitatea să iau o decizie să fac ceva.

Prin urmare, eram proaspătă absolventă de facultate, dădusem titularizarea într-un oraș îndepărtat, dar nu reușisem. Eram fără job, fără banii mei, fără speranță de a o duce mai bine. Pe de o parte, îmi doream să fac o schimbare, să pot să-mi asum responsabilitatea pentru viața mea, pe de altă parte, mă simțeam paralizată într-o stare de nehotărâre.

Aveam impresia că sunt pedepsită de Dumnezeu, blestemată să rămân acasă, fără o slujbă, fără să am banii mei, să depind de părinți și frați să mă întrețină. Simțeam că povara durerii era atât de mare încât nu mai puteam respira.

Și povara era mare pentru că nu aveam curaj să vorbesc nimănui despre asta.

După câteva luni de lacrimi vărsate pe ascuns, am simțit că mi-a ajuns cuțitul la os. Mi-am amintit de o rugăciune pe care am auzit-o în Catedrala de la Cluj-Napoca.

Pe când eram studentă, l-am auzit pe Î.P.S. Bartolomeu Anania spunând că pe drumul Gologotei, inclusiv Iisus a căzut sub greutatea Crucii pe care o căra. Un om, Simon din Cirene l-a ajutat și a dus Crucea în locul lui. Iar episcopul ne-a învățat o rugăciune.

Dacă vreodată simți că povara pe care o ai de dus este atât de mare, încât nu o mai poți duce, spune-i lui Dumnezeu. Doamne, dacă TU, Dumnezeu fiind, ai avut nevoie de ajutorul meu, al omului, să-ți duc Crucea prin Simon din Cirene, te rog, ajută-mă și TU în acest moment, când simt că mă prăbușesc sub povara Crucii. Iar Dumnezeu, care nu rămâne dator, îți va ajuta.”

M-am așezat în genunchi, am rostit rugăciunea cu lacrimi în ochi și când am terminat-o, știam deja ce aveam de făcut.

Am luat o hotărâre, am dus-o la capăt, m-am apucat de învățat și am dat examenul de titularizare. În urma lui, am devenit profesor de geografie în Galați.

Anii au trecut și indiferent ce greutăți am mai avut, n-am mai folosit această rugăciune, dar am știut, că Dumnezeu mă ajută să fac față oricărei provocări. Știam că Dumnezeu nu-ți dă poveri mai mari decât poți duce, iar dacă simți că îți este greu, poți oricând să-I ceri ajutorul și te va ajuta.

Ce probleme ai în acest moment?

Care sunt dificultățile prin care treci?

Cu cine ai vorbit despre ele? Să știi, că de multe ori, Dumnezeu nu-ți răspunde direct, ci îți scoate în cale un om, o carte, un curs, un video sau orice știe el că te poate ajuta. Oricât ar fi de unică problema ta, mai sunt și alții care au trecut prin așa ceva. Ei te pot ajuta. Doar ai curaj! Căută-i, găsește-i și lasă-te ajutat.

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Cum Poți Să Te Eliberezi Și Să Te Vindeci De Abuzul Fizic?

In urmă cu câțiva ani, după ce am intrat în clasă să-mi fac ora, o întreb pe o elevă care plângea, ce a pățit. Îmi răspunde că a fost nedreptățită la nu știu care obiect și era foarte supărată. Apoi, m-a întrebat cum era pe când eram eu elev.

-Pe vremea când eram eu elev, îi răspund, dacă nu știam lecția, luam și trei în catalog și bătaie. Aveau profesorii câte un băț gros cât două degete și primeam câte 20 de lovituri la palmă, încât se umflau ca niște cozonaci și erau roșii. Nu mai puteam de durere. Țineam palmele pe fierul de la bancă, ca să ușureze durerea.

-Doamne, e groaznic! îmi răspunde eleva care s-a oprit din plâns în timp ce mă asculta. Și părinții dvs. ce spuneau?

-Da`, cine avea curaj să le spună? Altfel, mai luam un rând de bătaie și acasă. Știi ce spuneau părinții? Doamna nu te-a bătut degeaba. Din ce cauză ai luat bătaie? Așa că cel mai adesea, înghițeam în noi durerea bătăilor de la școală ca să nu mai luăm alta și acasă.

Ajunsă adult, am agresat la rândul meu pe alții. Nu sunt mândră de asta. Din fericire am găsit soluțiile, sau Dumnezeu mi le-a scos în cale. Am început să fiu conștientă de emoțiile mele, de triggere și să mă tratez.

De ce îți spun toate astea?

În articolul trecut Cum poate cineva să-ți spună că te iubește și în minutul următor să te abuzeze? ți-am prezentat 7 răspunsuri. De ce și cum este posibil ca în același timp să iubești și să agresezi pe cineva? În acest material și în cele care vor urma îți voi prezenta niște soluții. Ți le prezint pe rând ca să ai timp să le integrezi și să le aplici.

De asemenea, aș vrea să înțelegi că acele soluții nu ți le dau doar pentru că am citit despre ele în cărți, ci pentru că, după ce le-am citit, le-am experimentat și au dat rezultate.

În cele ce urmează o să mă refer la agresor ca fiind el și la agresată ca fiind ea, deși este posibil și invers.

Conștientizare

 

Conștientizarea este primul pas spre vindecare, însă nu este suficient. Mai trebuie să știi și metodele potrivite și nu în ultimul rând, să le aplici.

Dacă ești agresată în mod constant, primul lucru pe care îl poți face este să mergi cu el la un mediator, la un psiholog sau alt terapeut care să vă asculte și să încerce să-l ajute.

Este posibil ca el să fie conștient că ceea ce face este monstruos și să fie dispus să se vindece. Înseamnă că din acest moment puteți merge împreună fie la consiliere psihologică, fie la alți terapeuți pentru a vă vindeca împreună.

Însă la fel de posibil este ca el să fie în negare, să i se pară că nu face nimic ieșit din comun.

În articolul trecut îți spuneam că dacă a trăit într-un mediu violent, agresivitatea a devenit a doua sa natură. A devenit ceva firesc pentru el. Imaginează-ți că poate a fost agresat la rândul lui de părinți. Sau, prin adolescență, dacă s-a simțit ignorat de părinți și s-a asociat în vreo gașcă a văzut și a făcut lucruri care i se păreau normale.

A agresat pe alții și, cei din jur, prietenii din gașcă l-au felicitat și s-a simțit puternic și împlinit.

Subconștientul lui a preluat tiparul agresivității ca fiind ceva normal care aduce satisfacție.

Dacă el spune că nu are nicio problemă cu violența, munca ta asupra lui se oprește. Nu-l poți forța să facă terapie, pentru că asta îi va face și mai rău, îl va înfuria și mai tare.

Terapie

 

În schimb, e timpul să te vindeci TU, cea care ești agresată.

Probabil te întrebi. Cum adică? Eu sunt agresată și tot eu trebuie să mă vindec?

DA.

Dacă acum ca adult ești abuzată, foarte probabil, ai fost agresată și în copilărie. Pe atunci, copil fiind, nu aveai soluții. Ai crezut că părinții sau agresorii tăi, mai mari fiind, au dreptate, iar tu ești cea care ai greșit.

Subconștientul tău a preluat tiparul. Acel agresor nu a ajuns întâmplător în viața ta. L-ai atras cu vibrația rănilor tale nevindecate din copilărie.

Acum, adult fiind poți face distincția între bine și rău și cine este cel care greșește. Dar subconștientul tău, obișnuit cu durerea agresării l-a atras pe cel care te abuzează în prezent.

Să fugi din viața lui, nu este o soluție. Dacă rănile tale vor rămâne nevindecate, vei atrage altul care se va purta la fel de urât cu tine.

De aceea ai nevoie să te vindeci TU prima.

Scrie-i o scrisoare de dragoste

 

S-ar putea să ți se pară ciudat acest subtitlu. Cum vine asta? El te agresează și tu, care suferi să-i scrii o scrisoare de dragoste?

Ei bine, DA.

Știu că este un lucru dificil de făcut, mai ales când suferi. Însă, există ceva din ființa ta care îi hrănește agresivitatea.

Trebuie să descoperi ce anume din tine îl face să reacționeze atât de urât.

Poate să fie tonul

Nici nu ai idee de câte ori am auzit câte o familie certându-se. Ea țipa la el și-l făcea în fel și chip cu o voce isterică, iar în final el sărea la ea și o rupea în bătaie.

Poate să fie obiceiul tău de a-l cicăli.

 

Dale Carnegie, în cartea lui „Secretele succesului – Cum să-ți faci prieteni și să influențezi oameni” spunea legat de obiceiul oamenilor de a critica:

Dacă vrei să obții mierea, nu răsturna stupul!”

Nimănui nu-i place să fie criticat. Nimeni nu face o acțiune și-și spune: ”Sper ca de data asta să fiu criticat pe cinste!” Nu. Fiecare acționează cu o intenție pozitivă și își dorește să fie apreciat.

Iar cicăleala este mai rea decât critica, pentru că este repetată la nesfârșit. Dacă ai obiceiul acesta, încearcă să te înregistrezi, să te auzi ce-i spui și de câte ori. Apoi, întreabă-te dacă ai fi în locul lui, ție ți-ar plăcea?

Poate să fie o reacție pe care o citește pe chipul tău.

 

Din tot ce știu, atât din cărți cât și din experiență, bărbatul reacționează foarte urât să citească dispreț pe chipul femeii din viața lui. Iar dacă ai astfel de sentimente față de el, să nu te miri că te tratează așa.

În acele momente de suferință, când simți pentru el ură, când îți vine să te răzbuni, ai nevoie să te calmezi. Întoarce-te în timp și încearcă să-ți amintești CE TE-A FĂCUT SĂ TE ÎNDRĂGOSTEȘTI DE EL? Ce-l face atât de special? Ce calități ai admirat la el? Pentru că încă le are, dar ești orbită de durerea pe care ți-o provoacă și nu le mai vezi.

Știi cât de puternică este o astfel de scrisoare de dragoste?

Pentru el este un șoc. Este ca un duș cu apă rece care-l trezește. Se așteaptă să-i aduci și mai multe reproșuri, iar tu îi scrii ce calități are, pe care i le admiri.

Asta îl îmblânzește. Și dacă este sensibil, s-ar putea să păstreze acea scrisoare, să o citească pe furiș și să înceapă să-și dorească să se schimbe, pentru tine, doar de dragul acelei scrisori.

Cum spune Sf. Apostol Pavel: „Dacă vrăjmașul tău este flămând, dă-i să mănânce, dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând asta, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui”  (Romani,  12, 20). Este răzbunarea prin bunătate, care deschide ochii inimii să accepte schimbarea.

Verifică și: 20 De Moduri Să Ai Relații Mai Împlinite Cu Tine Și Cu Ceilalți

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Cum Poate Cineva Să Spună Că Te Iubește Și În Minutul Următor Să Te Agreseze?

 

Câte persoane n-au fost atât de agresate, maltratate, deși li s-au spus cuvinte de dragoste?

Câte persoane nu și-au pus această întrebare?

Ființa umană este foarte complexă și lucrurile nu pot fi doar alb-negru. Întotdeauna există foarte multe nuanțe de gri.

Adică, este posibil ca cineva să iubească și în același timp să agreseze persoana pe care o iubește?

Da.

Se întâmplă tot timpul. Părinți care își agresează copii pe care-i iubesc, parteneri care își agresează partenerele și invers. Acolo este deopotrivă iubire și ură.

La această întrebare am găsit 7 răspunsuri, atât din experiența personală, cât și din tot ce am observat și citit pe acest subiect.

 

Există un tipar de furie

 

Există un tipar de furie pe care l-a preluat de la părinți, de la gașca în care a ajuns ca adolescent neînțeles de părinți. A crescut într-un mediu violent și a învățat că pentru a fi în siguranță are nevoie să fie, la rândul său, violent. Agresivitatea a devenit o natură a caracterului său.

E ca învățarea unei limbi străine, care în timp se integrează atât de ușor în toată ființa sa, încât așa îi este ușor să se exprime.

Pentru fiecare situație pe care n-a putut să o gestioneze corect s-a înfuriat.

Chiar dacă, la un moment dat, este conștient că nu face bine, oricât ar vrea să se îndrepte face mai rău, pentru că nu știe alt mod de a se purta.

Furia și agresivitatea au devenit un drog, dar și o a doua natură  caracterului său.

Proiecțiile

Omul proiectează asupra celor din jur propriile defecte și slăbiciuni. Toți cei din jur sunt oglinzi ale sufletului său. Cu atât mai mult se vede reflectat în cei dragi, pentru că cei dragi are puncte comune cu el, atât calități, cât și defecte.

Doar că nu este conștient de faptul că ceea ce-ți reproșează și motivul pentru care se înfurie pe tine îl reprezintă propriile defecte. El doar le vede și le detestă. De fapt, se detestă.

Motivul pentru care Golum din filmul Stăpânul Inelelor a fost un personaj detestat este acela că s-a regăsit în fiecare dintre noi. Fiecare din noi avem și părți bune de care suntem mândri, dar și defecte, slăbiciuni pe care încercăm să le ascundem, dar care ne fac să ne detestăm.

În cazul unui om agresiv, acesta își vede atât de puternic slăbiciunile oglindite în persoana de lângă el, încât asta îl înfurie peste măsură.

Ar vrea să facă ceva, să schimbe situația, dar nu știe cum. Nu cunoaște altă cale decât aceea de a fi agresiv exact cu persoana pe care o iubește.

Te agresează pentru că nu se poate agresa pe sine

 

Este furios pe el și ar vrea să se pedepsească. Nu se suportă. Dar nu-și poate face rău. Pentru că se iubește și se detestă în același timp, exact ca Golum.

Și atunci, când simte că turbează de furie, când vede roșu sau negru în fața ochilor, când greșelile lui le vede în tine ca într-o oglindă, ar vrea să spargă oglinda, încât să nu se mai vadă.

Îngrijorarea pentru siguranța celui pe care-l iubești, naște furie

 

Uneori, te poți înfuria pentru că cei la care ții, pe care ți-i dorești în siguranță fac lucruri nebunești. Copiii explorează, vor să atingă, să încerce lucruri care li se interzic.

Când părintele vede că „face intenționat” ceea ce i-a spus să NU facă, se înfurie. Dar furia lui este legată de îngrijorarea pentru siguranța celui pe care îl iubește.

Vinovăția naște furie

 

Poate ai observat că dacă un bărbat are obiceiul de a veni beat acasă, sare primul la ceartă înainte ca soția să-i reproșeze ceva.

Oricât de greu de crezut pare, este conștient de faptul că ce a făcut a încălcat niște reguli. Se simte vinovat. În mintea lui are un întreg consiliu care îi reproșează (cu vocea mamei, a soției și chiar a tuturor cunoscuților) că ce a făcut nu e bine. Încearcă să uite, să nu mai audă acele voci din mintea lui și bea mai mult. Iar când ajunge acasă, ca să nu mai apuce soția să spună ceva, devine agresiv. De ce? Atacul este cea mai bună apărare.

Un cerc vicios

In același timp intră într-un cerc vicios. Cu cât este mai agresiv, cu atât se simte mai mizerabil, mai vinovat. Se acuză că este un om de nimic, că nu merită să trăiască, se face monstru (în gând) și nu se mai suportă. Se detestă și mai mult. Dorește să-și ascundă și mai mult această vinovăție, devenind și mai agresiv. E conștient de faptul că nu este corect ceea cea face, dar simte că a pierdut controlul.

Vinovăția pe care o simte dă naștere la și la multă furie și agresiune.

Furia și agresiunea ca un drog

Rolul emoției de furie este să te anunțe că s-a încălcat o limită. Ori au încălcat-o alții, ori și-a încălcat-o singur.

Furia, oricât ar fi de distructivă în prezent, aduce și beneficii celui care o practică. S-ar putea să fie conștient de ele sau nu. Dar atât timp cât subconștientul simte că beneficiile acelea sunt puternice și importante, sau mai exact, mai puternice decât durerea pe care o provoacă, nu este dispus să renunțe la furie.

Augusto Cury, în cartea lui, Scapă din temnița emoțională descrie efectul drogurilor asupra minții umane. Mai întâi se naște plăcerea și beneficiile care acaparează subconștientul complet.

Apoi, de fiecare dată când apare o situație care îl stresează, subconștientul lui, care dorește să fie fericit, începe să caute prin fișierele minții când a fost fericit, în controlul situației. Când a găsit, a apăsat un buton și s-a declanșat pofta/ dorința de a consuma drogul pentru a fi fericit. Doar că în timp, efectele nu mai sunt aceleași. Are nevoie să crească doza pentru a obține același efect.

Probabil că prima dată când și-a manifestat furia prin agresiune s-a simțit puternic, sau în controlul situației. Acest sentiment i-au produs niște hormoni de satisfacție personală. L-a făcut să se simtă puternic.

Iar lucrurile au scăpat, din nou, de sub control și atunci a fost nevoit să folosească iarăși furia.  Poate că a doua oară persoana n-a mai fost intimidată de această manifestare, iar subconștientul  a simțit nevoia să folosească o doză dublă de furie. Încet-încet furia, asemenea unui drog, a început să preia controlul și să devină de nestăpânit.

Iar când lucrurile devin și mai puțin controlabile, omul dornic de a deține controlul, apelează la agresivitate.

Asemenea unui drog, utilizarea furiei scapă de sub controlul raționalului. Emoționalul reacționează, strigând tot mai mult după senzația de satisfacție pe care a avut-o prima dată când s-a folosit de ea. În același timp, pentru obținerea aceluiași efect, este nevoie să se crească doza. Cu cât lucrurile sunt și mai greu de controlat, cu atât furia devine mai distrugătoare.

Poate cineva să rănească pe cel pe care îl iubește în acest fel?

Da. În momentul în care individul se află sub puterea furiei, îi este foarte greu să se elibereze, să se calmeze. Abia după ce și-a consumat energia distrugătoare realizează ce a făcut. Iar atunci sentimentul de vinovăție îl înfurie din nou.

 

Într-un articol viitor îți voi spune și soluțiile cele mai potrivite, pentru a gestiona situațiile acestea pe termen lung.

 

20 De Moduri Să Ai Relații Mai Împlinite Cu Tine Și Cu Ceilalți

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 

 

 

Imperiul Fricii II – Cinci Soluții Să Eliberezi Subconștientul De Frică

 

In articolul și videoul trecut ți-am vorbit de efectele fricii asupra subconștientului. De asemenea, ți-am spus și cum acesta se lasă păcălit de imaginile pe care mintea le creează. Dacă nu l-ai citit dă click pe linkul de mai sus.

Așa cum ți-am promis, în acest articol îți ofer un articol scris și video cu cinci soluții, ca să eliberezi subconștientul de frică. Iar la final, ți-am pregătit o surpriză, care să te ajute chiar mai mult să te eliberezi de frică și să-ți atingi potențialul.

1.      Conștientizează ce simți

 

Primul pas către eliberare este acela de a conștientiza ce simți. Nu te poți elibera de ceva ce nu știi. Cum ai putea să te eliberezi de frică, dacă nu ai idee ce fel de frică este, ce te-a înspăimântat atât de tare?

În ce parte a corpului o simți? Descrie-o! Cum o percepi în corp? Dacă ar avea o formă, o culoare cum ar arăta? Ai putea să o asemeni cu altceva? Poate cu un animal, cu un obiect.

Urmărește articolul și în format video.

2.      Vorbește despre ce simți.

 

Vorbește despre ceea ce simți altei persoane. Am învățat de la Andy Szekely, cu câțiva ani în urmă că pentru a reduce intensitatea unei emoții negative este nevoie să vorbești despre ea. La puțin timp după ce am citit această informație, am verificat-o întâmplător. Mă uitam la un film, care mie mi se părea cam înspăimântător, și, la un moment dat, i-am spus soțului ce simțeam. Imediat s-a redus acea senzație de frică.

Vorbește despre ceea ce simți. Vei constata că odată ce ai descris-o altcuiva, aceasta s-a redus în intensitate. În materialul trecut îți vorbeam despre frica pe care am simțit-o legată de un vis în legătură cu romanul Mica Stea Portocalie. Deși conștientizasem frica ce mă blocase încă am rămas blocată. Chiar mă simțeam vinovată. Simțeam că am renunțat la visul meu de a scrie și finaliza romanul. Apoi, într-o zi m-am întâlnit cu Nicoleta Nistor (www.eftforyou.ro) și i-am povestit despre această frică. La puțin timp după aceea, a apărut altă sursă de inspirație și au reînceput să curgă ideile.

După ce am conștientizat și am verbalizat acea frică, am fost capabilă să las inspirația să mă cuprindă. Am început să scriu din nou la volumul al treilea. În cele din urmă, credeam că am finalizat romanul. Apoi, mi-am dat seama că am îngrămădit în ultimul capitol un subiect foarte apreciat de cititori. Așa că, în perioada de carantină, s-a născut și cel de-al patrulea volum, care este el însuși o trilogie. Este volumul în care personajul principal găsește iubirea.

Alteori, vorbind cu cineva despre frica ta, s-ar putea să primești niște sfaturi care să-ți ușureze senzația. În materialul trecut îți spuneam că frica face lucrurile sau obstacolele simple să devină imense, aproape de netrecut. Când povestești cuiva despre frica ta, s-ar putea să primești altă părere. Dintr-odată începi să privești situația dintr-o altă perspectivă. Simți că brusc ți s-a luat o piatră de pe umeri. În loc să ți se mai pară ceva imposibil de atins, vei constata că te-ai speriat degeaba.

Cum este în cazul tău? Ți s-a întâmplat să fii speriat de ceva, să fi vorbit cu un prieten și să se fi schimbat? Lasă un comentariu mai jos ca să aflu și eu alte strategii.

3.      Scrie despre ce simți

 

Stiu că bărbații și persoanele introvertite au niște provocări să vorbească despre ceea ce simt. Au impresia că cei din jur îi judecă, îi vor lua peste picior. Sau vor râde de ei.

Dacă ești bărbat sau o persoană introvertită, să știi că te înțeleg. Din punct de vedere temperamental eu sunt melancolică, în mare parte. Melancolicii nu vorbesc despre sentimentele lor. Au impresia că își fac publică viața lor strict personală. Consideră că ceea ce simt nu este treaba nimănui. Alteori se tem că dacă spun altcuiva, acel lucru nu mai este secret. Se tem că cel căruia îi spune, nu va păstra secretul și-i vor bârfi pe la spate.

Atunci, pune-ți sentimentele pe hârtie. În cartea Notează și acționează de Henriette Anne Klauser, este un capitol întreg despre punerea pe hârtie a temerilor. Cartea este ca o succesiune de studii de caz și fiecare capitol prezintă cazul unei persoane.Vorbește despre problema de la care a plecat și ce rezultate poate aduce notarea, punerea pe hârtie a scopurilor, emoțiilor, blocajelor, etc. Autoarea numește procesul „un loc pentru parcarea grijilor”. Notează-ți temerile și valorifică ce au ele pozitiv.

Iată două citate din acest capitol al cărții, în care persoana descrisă în studiul de caz – Janine își punea temerile pe hârtie:

Sunt deprimată și obosită și îngrijorată în privința viitorului. Nu dorm bine – în ultimele două nopți m-am trezit la 2,30 și n-am mai adormit până la 3,30. Parcă tot auzeam cum îmi răsună în cap: ar trebui – ai putea – poate că.

Am avut un weekend plăcut, dar am continuat să fiu stresată și absentă. Nu prea am încredere în mine. Mă simt uneori ca un fel de minge umană aruncată de toți pereții într-o încăpere mult prea mică. Sunt ursuză, nesigură, introvertită. Obiectivul se estompează. Deprimarea mă trage înapoi.” (Janine)

Mai departe, autoarea povestește ce s-a întâmplat cu fricile descrise de Janine în jurnalul ei.

Jurnalul a devenit locul în care-și parca grijile. Notarea temerilor o scăpa întrucâtva de fatidicul ori/ori. Temerile și ambițiile pot coexista… Scrisul a transformat sentimentele ei în simple hopuri și nu în blocaje… Scrisul îi alunga Janinei aprehensiunile, se distanța de îngrijorările permanente, devenind un observator al propriei vieți, ca un reporter care relatează, observă faptele, dar nu este dominat de ele… Notarea lor a devenit o modalitate de a le conștientiza pentru a le depăși… Una câte una, temerile ei păreau că dispar de la sine. Faptul că punea pe hârtie ceea ce simțea și ceea ce o speria în demersul ei o îndemna să pună totul în practică și să-i determine pe cei din jur să acționeze în favoarea ei…Notarea temerilor te scapă de pornirile negativiste și anxioase…”

Henriette Anne Klauser

Așa că, dacă nu-ți place să vorbești altora despre ce simți, parchează-ți temerile într-un jurnal propriul de care să știi doar tu. Ce-ai de pierdut?

Probabil vei găsi că este dificil să te exprimi, inclusiv în scris. Să scrii despre ce te înspăimântă, te face inițial să-ți trăiești fricile. O parte din tine, te va trage înapoi, spunându-ți că este prea dificil, prea greu de îndurat. Însă în același timp te ajută să le conștientizezi și pe măsură ce continui să scrii, începi să întrevezi și soluții. Pe măsură ce te deschizi, procesul va deveni tot mai ușor.

4.      Cercetează,  analizează și înfruntă

 

Uneori, așa cum se întâmplă cu monstrul de sub pat, ai nevoie să verifici dacă acea frică are un motiv întemeiat. Chiar ai un motiv real de care să te sperii sau pur și simplu este o barieră pusă în calea ta de către subconștientul tău?

După ce ai verificat, dacă frica este pur imaginară, înlătur-o. Vorbește cu subconștientul tău. Dacă motivul este real, atunci îți poți înfrunta teama. Curajul nu este lipsa fricii ci să acționezi în ciuda ei. Una din cele mai bune metode de a-ți învinge frica este de a o înfrunta. O faci atât de des, încât la un moment dat, ai uitat de ea.

Amintește-ți de primii pași pe care îi face un bebeluș. La început se teme să nu cadă. Dar chiar dacă o face, după aceea se ridică și o ia de la capăt. Mai cu teamă, mai cu curaj o face din nou și din nou. După câteva săptămâni de exercițiu, deja se simte mult mai încrezător. Apoi, teama s-a spulberat cu totul și merge cu pași siguri.

5.      Întreabă-te

 

In materialul trecut îți spuneam că subconștientul îți oferă distrageri. Atunci când îți este frică să-ți atingi un obiectiv, atunci când devine mai dificil să acționezi, când emoțional ești prins în capcană, apare o diversiune. Când motivația scade, când începi să te îndoiești de rezultatele muncii tale și chiar de scopul tău, subconștientul vrea să te apere de suferință. Îți oferă ceva care să te distragă de pe traseul tău. Ce poți face?

Îmi aduc aminte de unul din episoadele din Game of Thrones, în care Little Finger (Degețel) o învăța pe Sansa. Sfatul lui suna cam așa. „Înainte de a lua o decizie, mă gândesc. Oare ce intenționez să fac mă va duce mai aproape de ceea ce îmi doresc sau mă va îndepărta? Dacă răspunsul este Da, atunci acționez.”

Atunci când în fața ta îți apare o diversiune pe care ți-o scoate în față subconștientul, e nevoie să-ți pui această întrebare. Oare, dacă acționez în acest fel mă apropii mai mult de ceea ce-mi doresc?

Oare dacă ascult și merg în direcția aceasta mă las distras sau îmi împlinesc mai mult visul? E un pas înainte sau înapoi?

6.      Soluție bonus: Folosește niște tehnici de deblocare

 

In prezent sunt atât de multe metode și tehnici prin care să te poți elibera de tot ce te ține pe loc. Iată câteva exemple pe care le folosesc:

  • Tehnica EFT este foarte simplă și ușor de folosit, neinvazivă și cu care poți depăși ușor orice te ține pe loc.
  • Tehnica afirmațiilor. Înlocuiești imaginile și cuvintele care te blochează cu alte cuvinte și imagini care să te ajute. Le formulezi la persoana I singular (despre tine), la timpul prezent și în mod pozitiv. Și le repeți zilnic, până simți că au devenit adevărate.
  • Meditație, Hipnoză, Matrix Reimprinting sunt câteva tehnici pe care le fac sub îndrumarea unor specialiști.
  • Tehnica NLP – de recadrare a situației. În loc să lași subconștientul să ruleze acele imagini care-l sperie, folosește imagini pline de curaj și de reușită. Redimensionează imaginile din mintea ta. Schimbă-le culoare și transformă-le încât să nu te mai sperie. Sunt foarte multe modalități de a folosi tehnica NLP pentru a scăpa de frică. (În urmă cu vreo 2 ani am urmat un curs de NLP, dar n-am trecut și prin evaluare să obțin acreditarea. Însă am învățat și folosesc multe astfel de tehnici).

 

Lasă-ți adresa de email pe acest link și vei primi cadou un material audio cu tehnici efective pentru reducerea fricilor. Doar te relaxezi, închizi ochii și-mi asculți vocea care te ghidează pentru a-ți elimina fricile și a-ți împlini dorințele.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Cum Transformi Un Coșmar Într-un Vis Care Să Te Motiveze?

 

Cui nu i s-a întâmplat să se trezească dimineața dintr-un coșmar? Cred că nu greșesc dacă-mi imaginez că și tu ai avut parte de așa ceva, nu-i așa?

Cum transformi un coșmar într-un vis care să te motiveze?

Am două răspunsuri pentru tine, pe care eu deja le-am aplicat. După aceste răspunsuri, la finalul acestui material vei afla ceva foarte interesant! Am o veste extraordinară pe care doresc să ți-o comunic.

 

Găsește opusul a ceea ce se întâmplă într-un coșmar.

 

Un coșmar este înfricoșător. Impresionează prin emoția foarte puternică, cu impact negativ asupra ta. Aceasta este, de regulă, una de groază, sau o frică teribilă.

Foarte mulți oameni, după ce au un coșmar încep să-i caute semnificațiile. Se gândesc cu teamă că o să aibă loc ceea ce au visat. Apoi, chiar se întâmplă, pentru că ei se AȘTEAPTĂ la asta, în mod inconștient. Poate că acesta este un motiv pentru unii să continue să se plângă de viața lor. Li se pare că este nedrept tot ce li se întâmplă și toate traumele pe care le trăiesc.

Dar tu nu ești așa. Tu, ți-ai dori să poți să schimbi asta. Și chiar poți.

Pentru că un coșmar este esența a TOT CE NU-ȚI DOREȘTI. Atunci, găsește opusul coșmarului și spune ce-ți dorești.

Ca de exemplu, visezi că ești ești grav bolnav și te trezești speriat. Îți dorești asta? Sigur că nu. Atunci începi să fii mult mai atent asupra modului în care îți supraveghezi sănătatea. Începi să-ți dorești să RADIEZI DE SĂNĂTATE ȘI SĂ DEBORDEZI DE ENERGIE. Formulezi totul în termeni pozitivi și la timpul prezent. Să spui „nu vreau să fiu bolnav” este o formulare negativă și reprezintă ceva de care vrei să scapi.

Cum sună în mod pozitiv? „ZI DE ZI MĂ SIMT DIN CE ÎN CE MAI BINE.” E doar un exemplu. Tu, cu siguranță, poți găsi alte formulări.

Sau, visezi că pierzi foarte mulți bani. Când te trezești, realizezi că nu-ți dorești așa ceva. Decât să aștepți să se petreacă aievea ce ai visat, spune ce vrei. Și fii atent la modul în care îți gestionezi banii.

Înlocuiești frica aceea teribilă, cu o emoție frumoasă, care să aibă impact asupra ta, în mod pozitiv.

Cum să transformi un coșmar într-un vis

Crează o poveste. Fii autor de carte!

 

Imaginează-ți cum ai rezolva situația din perspectiva personajului din coșmar, să aibă un final fericit.

În urmă cu zece ani, după ce am început programul de dezvoltare personală, am avut un coșmar.

În acel vis un tânăr pe care-l iubeam, și care nu exista în realitate, a fost trădat de niște prieteni. Aceștia s-au dus la un vrăjitor care l-a transformat într-o broască. Când m-am trezit, mi-am dorit să visez continuarea, să aflu cum acel Guru avea să se salveze. Știam că Guru era un luptător și avea să redevină om. Încercând să-mi imaginez ce urma să se întâmple, s-a născut o poveste.

M-am apucat să scriu și a ieșit o carte de aproape 100 de pagini. Este prima pe care am scris-o. S-a numit inițial Povestea Patronului Guru și a angajatei lui, Ciocârlia. Ulterior această carte, la ediția a doua a devenit Guru și Ciocârlia. O poți găsi pe site-ul fanautodidact.ro.

În urmă cu trei ani, am avut un alt coșmar care m-a inspirat și m-a motivat. Am visat că fiul meu, pe atunci de trei ani, a atins în parc un panou electric și a fost micșorat. După micșorare a atins dimensiunea de un deget. Eram disperată în vis, nu știam cum să-mi recuperez copilul și m-am trezit speriată. Când am realizat că băiatul meu era întreg, sănătos și în siguranță în pat, mi-am manifestat recunoștința. Dar, în același timp, s-a născut un vis.

Am început să-mi imaginez cum s-ar fi descurcat dacă s-ar fi întâmplat cu adevărat așa ceva. Zi după zi, am scris ce mi-am imaginat și a ieșit un roman în patru volume. Se numește Mica Stea Portocalie și tocmai a ieșit de sub tipar primul volum. Romanul a apărut  în Librăria Coresi care aparține editurii, însă îl poți găsi și pe Fanautodidact.

 

De ce e special?

 

Deși nu toate coșmarurile au devenit cărți, acesta are integrate în el mai multe asemenea visuri. Am început să scriu și zi de zi povestea creștea. Am crezut că va fi o carte pentru copii, dar a devenit mult prea mare. Acum, este un roman destinat adolescenților și nu numai.

Carte după carte, film după film, am primit și alte idei care m-au inspirat și am continuat să scriu. Când am ajuns la jumătatea lui, m-am blocat. Apoi, după un alt an, au reînceput să curgă ideile.

Apoi, m-am gândit că va avea doar trei volume. În perioada de carantină, printre picături de timp și corectat temele elevilor, am scris și volumul 4.

Lansarea

 

În încheiere, ca să recapitulez.

Cum faci să transformi un coșmar într-un vis care să te motiveze?

În primul rând, găsește opusul coșmarului și lucrează să se împlinească.

În al doilea rând, dacă visezi să fii autor de cărți, poți începe să scrii o poveste.

Să ne auzim cu bine!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Mai Bine Nu Te Făceam! IV

Dacă nu ai reușit să citești primele trei părți ale acestui articol, îți ofer scurtăturile mai jos, unde le poți accesa și citi.

Dar, mai întâi, permite-mi să recapitulez:

În prima parte a articolului „ Mai bine nu te făceam!” ți-am vorbit despre modul în care funcționează mintea și cum reacționează automat în diferite situații.

În „Mai bine nu te făceam! II” ți-am prezentat câteva cauze care o fac pe o mamă să rostească asemenea cuvinte dure.

Articolul „Mai bine nu te făceam! III” îți prezintă niște situații prin care îți poți da seama dacă părinții chiar nu te-au dorit în viața lor, sau au rostit cuvintele pentru că erau supărați. Cum poți să știi dacă părinții te iubesc sau nu.

Astăzi, însă vreau să te ajut să vindeci relația și să te bucuri de sentimentul de iubire în familia ta.

Ce poți să faci să schimbi relația și să te bucuri de ea?

 

„Cum ai vrea să te simți? Ce ar trebui să-ți ofere mama ta ca să te simți iubită?” o întreb pe eleva cu care discutam, după ce-am ascultat-o.

”Păi, în primul rînd, mi-ar plăcea ca mama să stea de vorbă și cu mine, să mă asculte, fără să mă îndepărteze, fără să-mi spună că nu are timp de mine. Și aș vrea să am o relație frumoasă cu mama.”

 

Scrie cum vrei să fie relația

 

Mulți dintre noi știm exact ce NU vrem.

Dar foarte puțini știm CE VREM cu exacticate.

Probabil îți spui că e același lucru. Ei bine, nu e.

În foarte multe cărți de dezvoltare personală pe care le-am citit, ni se recomandă să scriem CE VREM, cu lux de amănunte.

În cartea Notează și acționează, autoarea Henriette Anne Klauser afirmă că în momentul în care pui pe hârtie ce vrei să se întâmple în viața ta, devii tu mai conștient de ceea ce îți dorești și se creează o energie care face lucrurile să se întâmple, așa cum îți place.

Legea Atracției Universale spune că pe ceea ce te concentrezi, aceea crește. Deci, dacă te concentrezi pe ceea ce NU VREI, o să ai parte doar de ceea ce nu vrei, în cantități tot mai mari.

În schimb, dacă știi exact ce vrei și cum îți dorești să fie lucrurile și te concentrezi pe ele, le formulezi în termeni pozitivi, la timpul prezent, o să ai parte de ele.

Exemplu de formulare greșită a ceea ce vrei: Nu mai vreau să mă simt nedorit / neiubit. (Te concentrezi pe ce nu vrei), sau Nu mai vreau să mă simt o pacoste / o povară pentru părinții mei.

Exemplu de formulare corectă: Vreau să mă simt iubit de mama. Vreau să simt că sunt o bucurie pentru părinții mei. Sau Părinții mei sunt mândri că sunt copilul lor. (formulare pozitivă, la timpul prezent, despre tine).

 

Vizualizează și simte cum vrei să fie relația!

 

Într-o altă carte care mi-a plăcut foarte mult, Viața nu așteaptă… Trezește-te! scrisă de Lynn Grabhorn, am citit de puterea vizualizării pentru a face lucrurile să se întâmple așa cum le dorim.

De foarte multe ori, vizualizăm exact ce NU vrem să se întâmple și exact asta se întâmplă. Apoi, suntem surprinși neplăcut, pentru că nu este ceea ce ne-am dorit.

Imaginația este mai puternică decât cunoașterea!” spunea Albert Einstein.

Bazat pe ceea ce știi exact că vrei, vizualizează cu ar fi să se întâmple, chiar acum.

Cum ar fi să ai o relație împlinită, să te bucuri de atenție, să ți se vorbească frumos, să-ți facă cineva drag diferite servicii?

Ce-ai simți? Cât de mare ar fi bucuria ta? Vizualizează-te cum te bucuri! Vizualizează ce efecte pozitive aduce asta și în viața celorlalți. Fii fericit și pentru ei!

Petrece zilnic câteva minute gândindu-te și imaginându-ți lucrurile acelea minunate pe care ți le dorești!

 

Ai încredere!

Chiar dacă avem dorința ca schimbările pe care ni le dorim să se petreacă fulgerător, în realitate nu se întâmplă.

Uneori, la început procesului de schimbare, lucrurile decurg chiar mai rău decât îți dorești (e ca și cum îți creezi o potecă prin junglă). Iar asta te face să te gândești că nu funcționează.

Dar, știi ceva? Rezultatele de astăzi sunt consecința gândurilor și vizualizărilor din trecut. Dacă vrei să se schimbe viitorul, trebuie să acționezi astăzi, în ciuda aparentelor regresii.

Ai încredere că lucrurile se pot îndrepta!

Dacă nu primești suficientă iubire, ofer-o! E cel mai bun mod de a o face să se întoarcă la tine.

Dacă nu primești suficiente complimente, oferă-le!

Oferă ceea ce-ți dorești să primești și ai încredere! Cineva observă și le va face să se întoarcă la tine.

Iar atunci când ți se oferă, primește cu brațele deschise!

Și dacă se întâmplă să nu primești, în continuare, ceea ce-ți dorești, Dumnezeu te-a înzestrat cu gură să CERI. Cei din jur nu vor ști să-ți ghicească gândurile, sentimentele, sau nu au timp pentru asta, pentru că sunt prea preocupați de propria lor persoană și de propriile lor provocări. Deci, dacă nu primești ceea ce-ți dorești, învață și cere. Vei fi surprins de rezultat.

Dacă nu ești deja abonat la newsletterul meu, lasă-ți adresa de email și primești cadou o tehnică prin care să elimini sentimentul că nu ești iubit și dorit de părinți. Dacă faci parte deja din lista persoanelor care mă urmăresc pe email, ai deja această tehnică în inbox-ul tău.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 






Tehnică gratuită pentru a te elibera de sentimentele față de expresia „Mai bine nu te făceam!” și pentru a te simți iubit și dorit.

 

We respect your email privacy

Mai Bine Nu Te Făceam! III

In primele două părți ale articolului Mai bine nu te făceam! ți-am scris despre tiparele de funcționare ale minții. Cum se declanșează anumite reacții, chiar involuntar Partea I. Câteva motive care o determină pe o mamă să rostească acest gen de cuvinte propriului copil, Partea a II-a.

Cum poți să-ți dai seama dacă mama chiar nu a dorit să te aducă pe lume?

 

Evident, sunt situații când aceste cuvinte sunt adevărate (din păcate).

Sunt copiii care într-adevăr nu au fost doriți și ei suferă cel mai mult dintre toți. Oricât ar avea altcineva grijă de confortul lor fizic și de necesitățile de bază.

Auzim uneori pe la știri, cum au fost găsiți copii nou-născuți, abandonați uneori în ger, în tomberon sau în alte condiții mizere. Unii au supraviețuit, alții nu.

Chiar dacă ulterior au fost adoptați, acei copii tot suferă de faptul că mama lor naturală, biologică nu i-a dorit.

Imi amintesc cum, la un workshop îmi povestea o mamă adoptivă, ce necazuri are cu fiul adolescent înfiat. El suferă că mama lui naturală nu l-a dorit. Prin urmare, refuză orice fel de dragoste, de afecțiune care vine din partea părinților și fraților adoptivi.

Ca profesor, am avut elevi care proveneau din centrele de plasament. Pe unii, părinții lor naturali îi maltratau, încă de pe când erau bebeluși. Copii care au fost loviți, trântiți cu voie, cu știință, cu intenție de a-i răni de către părinții lor naturali. Acei copii, au ajuns în final în centrele de plasament sau la alte familii să-i îngrijească și să-i ajute să urmeze un traseu în viață.

Dar aceste cazuri sunt excepțiile. Sunt cei care suferă cu adevărat că mama și tata nu i-a dorit și le-a făcut rău ca să scape de ei.

Dar de unde știi, cu adevărat că părinții te iubesc?

Urmărește semnele limbajelor de iubire

 

Pe vremea părinților noștri, aceștia erau educați să nu-și pupe copilul, să nu-l mângâie decât în somn. Ca nu cumva, să iasă copilul prea alintat, și să-și ia nasul la purtare.

Prin urmare, mulți dintre adulții de astăzi, nu au auzit în viața lor cuvinte de iubire de la părinții lor. O parte dintre ei, au preluat acest tipar. Se poartă și ei cu copiii, ca și când ar fi cel mai mare rău să-i spună copilului cuvinte de mângâiere și alin.

 

Dar cuvintele de încurajare, de laudă, de afecțiune, nu sunt totul în limbajul iubirii.

Dar în afară de cuvinte mai sunt și alte semne.

Experții în comunicare spun că doar 7% din ceea ce comunicăm este verbal. Restul de 93% din comunicare este bazată pe ceea ce spunem prin gesturile, prin atitudinea noastră.

Un psiholog numit Gary Chapman a scris o carte cu titlul Cele cinci limbaje ale iubirii

Aceste limbaje sunt: cuvintele de încurajare, timpul acordat și atenția, cadourile, serviciile și mângâierile / atingerile.

Prin urmare, dacă mama doar ți-a spus aceste cuvinte pe când era nervoasă, dar în rest:

  • a avut grijă de tine să te ducă la medic, să te îngrijească pe când erai suferind;
  • ți-a purtat de grijă să nu te îneci cu mâncare, să nu te lovești, să nu te opărești, să nu cazi în foc, să nu te accidentezi;
  • te-a hrănit;
  • ți-a dat haine curate să te îmbraci;
  • te-a ajutat să mergi la școală, să-ți faci temele, să înveți ceva în viață;
  • te-a dus la vreun spectacol, la plimbare, la joacă;
  • a făcut ceea ce tu nu puteai;
  • nu te-a pus la munci grele peste puterile tale;
  • te-a mângâiat, te-a felicitat, ți-a zâmbit, s-a bucurat de reușitele tale (chiar dacă pe unele le-a ratat);
  • a mers la un serviciu (care poate nu-i plăcea) ca să obțină bani de mâncare și îmbrăcăminte pentru tine;
  • te-a ajutat, pas cu pas de când erai bebeluș până la adolescență (și chiar mai târziu);
  • și-a sacrificat multe nevoi personale ca tu să te bucuri de ce-ți dorești etc.

 

Orice comportament a avut părintele și care se încadrează în cele cinci limbaje ale iubirii, înseamnă că te iubește. Mama sau tata te iubește, chiar dacă tu nu vorbești limbajul lor de iubire.

De multe ori, îi iubim pe semenii noștri oferindu-le ce credem noi că au nevoie, de aceea ei percep că nu-i iubim.

Uită-te la cadourile pe care le primești sau le oferi. În câte situații, când ai primit cadouri au fost 100% pe placul tău? Dacă n-au fost, înseamnă că persoana ți-a oferit ceea ce avea ea nevoie. Tu ce cadouri oferi? Analizezi cu atenție ce are nevoie celălalt, ce l-ar face fericit sau îi cumperi ceva ce crezi că i-ar face plăcere? Ți s-a întâmplat ca celălalt să nu fie foarte încântat de gestul tău?

Dacă ai impresia că mama nu te iubește, urmărește care sunt limbajele de iubire ale mamei tale. Poate că ea e prea în vârstă ca să se mai schimbe, să te iubească pe limba ta.

Citește cartea Cele cinci limbaje ale iubirii. Învață care este modul fiecăruia dintre cei dragi de a-și exprima afecțiunea.

Învață să accepți iubirea, sub orice formă ar fi.

Și nu te mai îndoi de ea!

 

Data viitoare, primești informații despre cum să te bucuri de o relație, așa cum ți-o dorești și cadou,  o tehnică de lucru.

Până atunci, te las cu bine!

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Mai Bine Nu Te Făceam! II

In articolul trecut (dacă nu l-ai citit, îl găsești dând click pe linkul alăturat) am început să-ți vorbesc despre un subiect dureros. Îți spuneam de asemenea că materialul are patru părți.

În prima parte, publicată în urmă cu două săptămâni, ți-am prezentat modul în care funcționează mintea umană. Ori de câte ori, apare ceva care declanșează o anumită stare, mintea creează o reacție și un răspuns.

În articolul acesta îți voi vorbi despre cele câteva cauze ce determină o mamă să dea propriului copil replici dure. De ce îi spune cuvinte de genul Mai bine nu te făceam!

 

De ce ajunge o mamă să spună Mai bine nu te făceam!?

 

Fără să am pretenția că am identificat toate motivele, iată câteva dintre ele:

 

E rănită

(vezi și articolul Oamenii răniți, rănesc alți oameni)

 

Să ne gândim puțin la o mamă pe care n-o ascultă copilul. Indiferent ce-ar face, copilul nu vrea să facă ce-i spune / cere ea. De fiecare dată când copilul refuză să-i dea ascultare, se simte neputincioasă. Are impresia că nu poate avea control asupra copilului.

Probabil că te întrebi, de ce e nevoie să-și controleze copilul?

Pentru că se teme. Dacă copilul ajunge să facă ceva mai grav, tocmai pentru că nu o ascultă? Cine va fi tras la răspundere? Copilul e minor și nu are foarte bine fixată noțiunea binelui și a răului. Dar părintele este direct răspunzător. Faptul că nu-l poate controla pe copil, o face pe mamă să se gândească la tot felul de catastrofe. Și în final să fie acuzată.

Se întâmplă, în funcție de un cumul de factori, care par să te copleșească, să fii enervat de fiecare acțiune / gest al propriului copil.

Enervarea, asociată cu teama, cu lipsa de control, cu diferite stări de vinovăție creează o presiune asupra minții. Este o stare de stres, o rană greu de suportat.

În astfel de situații, mintea subconștientă, care vrea să te scape de durere (vezi articolul trecut), găsește soluția.

De multe ori, acea soluție, este să-l rănești la rândul tău pe cel ce te-a rănit.

Să rănești pe cel care te-a rănit, creează, pentru scurt timp o senzație de eliberare (plăcere). Durerea respectivă devine o ancoră care acționează un buton de reacție. Astfel, mama îi spune copilului tot ce-i vine la gură, fără să se mai gândească la consecințe.

Gândește că dacă nu ar fi avut copilul, ar fi fost mai fericită. Nu s-ar fi confruntat cu acea problemă, ar fi fost liberă și lipsită de griji.

Astfel, părintele, îi aruncă copilului replica Mai bine nu te mai făceam! Transferă durerea de pe sine, asupra copilului.

Bineînțeles, nu e valabil la toată lumea. Sunt părinți care, dacă au avut modele de violență în familie, și-au jurat să nu fie copia părinților lor. Atunci, oricât i-ar greși copilul, preferă să se pedepsească, să se învinuiască că e o mamă / iresponsabilă, decât să-l supere.

Ei bine, nici să-l facă pe copil să se simtă nedorit nu e bine, dar nici să se auto-pedepsească părintele. Ssă-și spună sieși cuvinte de ocară, nu e cea mai bună modalitate de a rezolva lucrurile. În cel de-al doilea caz, persoana rănită este părintele.

 

Cel mai bun mod de a rezolva situația, este prin dialog.

Bineînțeles că nu ai timp săi explici copilului tot ce este necesar. Dar ai de ales, ori îți faci puțin timp și-i explici ce așteptări ai de la el, ori va trebui să repeți aceleași metode fără rezultate.

 

Sărăcie

 

S-ar putea să ți se pară un motiv foarte pueril, lipsit de importanță. Mai ales, în condițiile în care magazinele sunt pline cu tot ce vrem, tot ce poftim.

Totuși, părinții noștri au trăit pe vremea comunismului. Au îndurat foamete, au avut mâncarea la cartelă, cu rație, au suportat frig și lipsuri de tot felul. Părinții lor, au prins și războaie mondiale, asociate sau continuate cu perioade de secetă și sărăcie. Chiar dacă situația economică s-a schimbat, comerțul este liber, mentalitățile și îngrijorările s-au moștenit.

Salariile sunt mici și puterea de cumpărare la fel de mică. Multe familii sunt îndatorate la bănci și gândul de a mai aduce pe lume încă un copil, în aceste condiții, îi umple de îngrijorare.

Una dintre grijile pe care le are o mamă legat de momentul în care află că este însărcinată, este: „Cu ce-l mai cresc și pe ăsta?”

Iată mai jos, un citat din seria de romane care stau la baza filmului Urzeala Tronurilor (pe care le-am citit de curând).

– Ai avut frați, căpitane? Sau surori?

– Din fiecare. Doi frați, trei surori. Eu eram cel mai mic. Cel mai mic și cel  nedorit. O gură în plus de hrănit, un bărbat voinic care mânca prea mult și care creștea repede din haine. Nu era de mirare că-l vânduseră …”  George R. R. Martin Festinul ciorilor  (Partea a IV –a din Saga Cântec de Gheață și Foc)

 

Poate îți spui, că asta este fantezie, desprinsă dintr-un roman. Totuși, în zilele noastre, am auzit frecvent, diferite persoane spunând că se tem să mai aducă un alt copil pe lume. Motivele? Că nu au suficienți bani să-i hrănească, să-i îmbrace și să-i țină la școală.

Dacă pe lângă neascultare, copilul are multe mofturi, pretenții  iar părintele nu poate face față, se simte copleșit. Și-i va răspunde copilului cu vorbele acelea usturătoare care-l fac pe copil nedorit.

Când părintele este supărat pe copil și acea supărare îi creează durerea despre care vorbeam mai devreme, îi va  spune Mai bine nu te mai făceam!

 

Convingerile pe care și le-a format

 

Personal, aud frecvent, E greu (un chin) să crești un copil.

Pentru că soțul meu este plecat la muncă din țară, aud că sunt compătimită: Apoi și tu, te chinui singură cu băiatul!

Le explic celor care-mi spun că pentru mine nu e un chin, că mă consider o mamă binecuvântată. Cu toate acestea îi aud, replicându-mi Da, dar tot te chinui. Știu eu ce spun!

Ce vreau să subliniez, este că unii oameni au niște convingeri atât de înrădăcinate, că indiferent ce aud, ei o țin una și bună. Și dacă le-a intrat în cap o asemenea convingere, cu atât mai mult o asemenea persoană va reacționa cu acest gen de replici. Acea persoană crede cu tărie că ar fi fost mai fericită, dacă nu s-ar mai fi chinuit să-și crească acel copil.

Așa cum îți spuneam într-un alt articol, convingerile astea s-au format în timp. Fie din ceea ce au auzit de la cei din jur, fie din ce și-au spus chiar ei.

Iată, un alt proverb, care demonstrează credința celor din jur că e greu să crești copii.

Cine are să și-i crească, cine nu, să nu-i dorească!

 

Și pentru că de curând am citit cele cinci volume publicate (din cele 7) care alcătuiesc Saga Cântec de Gheață și Foc, ce stau la baza serialului Urzeala Tronurilor, îți mai dau un scurt citat de aici, ca să întărească credințele despre creștrea copiilor.

Regina Cersei râse.

– Așteaptă până la primul tău copil, Sansa! Viața unei femei e nouă părți mizerie și o parte magie, vei învăța asta destul de curând… Și părțile care par a fi magice devin adesea cele mai murdare dintre toate.”

                        George R.R. Martin Încleștarea regilor (Partea a II-a din Saga Cântec de Gheață și Foc)

 

 

Temerile

 

Cu ceva timp în urmă, multe femei își găseau sfârșitul pe patul de naștere.

În prezent medicina a evoluat și numărul de femei care mor în timpul travaliului s-a redus considerabil. Dar temerile pe care le aveau femeile, s-au transmis de la mamă la fiică de-a lungul timpului.

Pe lângă teama și îngrijorarea viitoarei mămici pe măsură ce se apropie momentul nașterii, mai sunt și vocile celor din jur.

Mai este și teama de care îți vorbeam la început. Că dacă copilul nu ascultă, poate face ceva care să aibă repercursiuni asupra întregii existențe a sa și a ta.

O altă teamă este legată de vârsta părinților. Dacă aceștia au în jur de 40 de ani, apar temeri de altă natură. O să-ți enumăr câteva:

Sunt prea bătrână să mai nasc un copil. Ce va spune lumea?

E diferență prea mare de ani între primul copil și acesta. Oare cum îl vor privi ceilalți? Ce vor spune copiii mai mari? Vor crede că m-am stricat acum la bătrânețe…

Să nu mai vorbim de teama că la această vârstă a părinților, există riscul să se nască copilul cu Sindromul Down. Că toată viața, copilul va rămâne la nivelul intelectual de 2 ani. Asta înseamnă că tu ca părinte, n-o să te eliberezi niciodată de povara îngrijirii copilului. Și nici statul nu te sprijină cu vreo alocație de handicap… (Cam așa am fost eu speriată de medicul ginecolog pe durata sarcinii, dar i-am zis că nu mă interesează).

Iar când toate acestea se suprapun. Furia că nu te ascultă, sentimentul de neputință și lipsă de control. Convingerea că dacă nu aveai copii, erai mult mai fericit, că ce ți-a trebuit să te legi la cap dacă nu te durea. Că nu-ți ajung banii să oferi copiilor tot ce-și doresc. Astfel, ajungi ca părinte să-ți reverși nervii asupra copilului, ca să-l doară și pe el, cum te doare pe tine.

Ancorele sunt atât de puternice, încât declanșează reacții inconștiente. Acestea au menirea să te elibereze de durerea pe care o simți. Și pentru scurt timp, chiar ai sentimentul că te-ai eliberat.

Doar că, foarte adesea, ceea ce nu mai știu copiii, este că părintele are remușcări legat de ceea ce a spus. Pentru că ei aud doar versul Mai bine nu te făceam! și le este greu de acceptat.

Foarte mulți părinți își fac apoi autocritica pentru ceea ce au spus.

Își imaginează că sunt la judecată, și ei trebuie să dea socoteală pentru acele vorbe. Mintea lor, încearcă, pe de o parte să-i acuze pentru ceea ce au zis, pe de altă parte, să-i scuze că era nervos, supărat. Speră că poate copilul nu a auzit etc.

Acest mod al părintelui, de a se tortura, de a se pedepsi pentru ceea ce a spus, face ca data viitoare să spună mai rău. Pentru că că toată gândirea critică sau autocritică este toxică și înrăutățește lucrurile.

Data viitoare îți voi spune, cum îți dai seama dacă prin aceste vorbe, părintele chiar nu te iubește și nu te-a dorit în viața lui. Vei înțelege dacă expresia este totul pentru a transmite iubirea și afecțiunea. Cum îți dai seama dacă părintele într-adevăr nu te-a dorit, sau dacă aceste cuvine sunt spuse la nervi și supărare.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Mai Bine Nu Te Făceam! I

Doamna, eu nu mă înțeleg prea bine cu mama, îmi spunea de curând o elevă. Simt că mă dă la o parte, că eu nu mai contez, că se ocupă numai de sora mea mai mică, în timp ce eu… mă simt cam nedorită.”

„Ce motive ai să te simți așa?” o întreb.

Păi, mama nu-și mai face timp să vorbească cu mine, să mă mai întrebe ce nevoie am, se ocupă numai de sora mea. Bine, știu că sora mea are niște probleme de sănătate, dar simt că eu nu mai contez. Am început să simt că mama nu mă iubește.”

Incerc să-i explic că uneori, părinții se preocupă exclusiv doar de acel copil care are niște probleme. Fac asta mai ales dacă e mai mic, gândindu-se că un copil mai mare se poate descurca și singur. Totuși, asta nu înseamnă că mama nu-i iubește și pe ceilalți copii, respectiv pe ea.

„Nu e doar asta, doamna! Sunt zile când îmi spune că îi pare rău că m-a adus pe lume, că mai bine nu mă făcea. Și asta mă face să simt că mama nu m-a dorit niciodată. Și îmi creează așa, o stare… cam nașpa.”, continuă eleva parcă scuturându-se de sentimentele negative care o cuprind. O cuprinde tristețea când se gândește la replica mamei.

 

 

După ce am auzit povestea ei, mi-am dat seama că rezonează cu alte situații. Dar în același timp am privit lucrurile și din perspectiva de mamă.

Și m-am gândit că poate și tu, ai auzit foarte des expresia „Mai bine nu te făceam!”. Atunci, ai nevoie de ceva care să-ți amintească ce mult însemni pentru părinții tăi.

Poate că și tu, exact ca acestă adolescentă cu care am discutat, te-ai simțit cândva nedorit. Pentru că, într-un moment de enervare, mama ți-a aruncat aceste cuvinte ca să te rănească.

Dacă vreodată ai auzit aceste cuvinte și te-au tulburat, te-au supărat, te-au rănit, citește mai departe. Acest articol este pentru tine.

După ce am terminat de scris acest material (pe bucățele, cum am avut timp) mi-am dat seama că este cam lung. Din acest motiv, l-am împărțit și îl vei primi sub forma a patru articole, astfel:

În primul articol, cel prezent, îți vorbesc despre cum funcționează mintea. În acest fel înțelegi de ce ajung mamele să rostească acele cuvinte dure.

Dacă ai fost la seminariile mele sau ai citit despre modul în care funcționează mintea, poți sări direct la partea a II-a. Aceasta se numește: De ce rostește o mamă expresia Mai bine nu te făceam!

Partea a III-a se concentrează pe semne prin care îți poți da seama dacă aceste cuvinte sunt sau nu adevărate.

În partea a IV-a îți voi da câteva recomandări (și o tehnică EFT cadou). Afli ce poți să faci ca să-ți schimbi percepția și relația cu mama.

 

 

Cum funcționează mintea?

 

Mintea noastră este ca un computer uriaș care stochează informații, în mod conștient sau inconștient.

Iată un exercițiu, ca să demonstrez această idee. Citește și acționează la fiecare pas, înainte de a trece la următorul.

Exercițiu:

Pasul 1. Privește în jur, timp de un minut, și caută să memorezi toate lucrurile, obiectele, hainele etc. de culoare albastră.

Pasul 2. Acum, închide ochii și enumeră toate lucrurile de culoare verde pe care ți le amintești a fi în jurul tău.

Da, ai citit bine, cu ochii închiși îți amintești toate lucrurile de culoare verde din jurul tău.

S-ar putea să constați că poți să enumeri destul de multe astfel de lucruri.

De ce?

Pentru că memorăm atât lucrurile asupra cărora ne concentrăm direct, cât și alte aspecte asociate. Așa sunt: culorile, sunetele, mirosurile, gusturile și sentimentele.

Ce legătură are acest aspect cu expresia mai sus numită?

Îți explic ceva mai târziu. Acum, să trecem la alt aspect al minții.

Mintea stochează informațiile sub formă de fișiere

 

Toate informațiile pe care le memorează mintea, le stochează în fișiere exact ca un computer. Aceste fișiere sunt grupate precum niște cartiere ale unui oraș. Există un cartier al bucuriei, unul al tristeții, altul al încrederii, al dezamăgirii, al supărării, al urii, al iubirii, al speranței etc.

Fiecare cartier este legat, unul de altul prin milioane de neuroni.

Obiceiurile noastre reprezintă adevărate poteci, drumuri sau autostrăzi neuronale între toate aceste cartiere. Cu cât o acțiune este mai nouă, și foarte puțin folosită, cu atât drumul se aseamănă mai mult cu o potecă prin junglă. Poate fi rapid astupată cu buruieni, dacă poteca (obiceiul cel nou) e abandonată.

Cu cât o acțiune este mai veche și mai des utilizată, cu atât a devenit un reflex automat și se aseamănă cu o autostradă. Pe aici se poate circula cu mare viteză. Un astfel de drum (obicei), chiar dacă e părăsit, rezistă. Vegetația nu-l invadează atât de ușor și poți oricând să te întorci la el.

Imaginează-ți o persoană care are un tip de limbaj (mai colorat). La un moment dat, învață că tot ce-i iese din gură îl influențează și caută să-și schimbe modul de exprimare (obiceiul). La început, pentru că trebuie să dea atenție fiecărui cuvânt, să se cenzureze, este ca și cum ar crea o potecă nouă prin junglă. Procesul este obositor, consumator de energie și de timp. Și e posibil să renunțe foarte ușor, și s-o ia din nou pe autostrada limbajului colorat.

La fel, este posibil, ca acea persoană să fie foarte hotărâtă să aducă o schimbare în viața sa. Atunci perseverează, până ce devine o nouă obișnuință să nu mai folosească cuvintele vechi, murdare. Poteca neuronală a noului limbaj s-a lărgit, dar fără a se astupa vechea autostradă. Și aceea, încă, face parte din ființa lui, deci, este posibil oricând să mai scape câte o înjurătură. Abia după ani de autocontrol, vechea autostradă se acoperă și se lărgește tot mai mult autostrada limbajului frumos.

În același fel se poate întâmpla și cu o mamă care are obiceiul de a rosti Mai bine nu te făceam! Poate realizează cât de mult își rănește copilul și dorește să nu mai spună. Dacă dorește să scape de acest obicei, la început, oricât s-ar cenzura, tot mai scapă câte o astfel de expresie.

Sunt situații în care habar nu are că vorbele ei lasă cicatrici și continuă să folosească aceeași autostradă a exprimării.

Mintea umană funcționează și cu ajutorul unor ancore.

 

Aceste ancore pot fi pozitive sau negative.

Mirosul unui parfum te poate purta în timp, până la o persoană dragă (antipatică) din copilărie. Acel parfum este o ancoră.

Un singur gest, un cuvânt, o tonalitate îți poate aminti ceva din trecut, care te poate face (ne)fericit.

Ancorele au un buton declanșator care acționează instantaneu, declanșând reacția. Când a fost activată o anumită ancoră, a apăsat butonul și corpul a reacționat. Exact ca prima dată când s-a instalat acea ancoră.

Gândește-te la câteva exemple de ancore pentru tine. Completează spațiile libere din propozițiile următoare, cu situații reale din viața ta:

Ex. Întotdeauna mă enervez când….

(Iată câteva exemple de la seminarii: Întotdeauna mă enervez când… soțul intră încălțat în casă,

Întotdeauna mă enervez când… copilul mă trage de mâini,

Întotdeauna mă enervez când alții nu țin cont de efortul meu pentru a face curat etc.). Completează cu ce se potrivește pentru tine.

Întotdeauna mă simt umilit când…

Sunt fericit de fiecare dată când…

Mă simt creativ / recunoscător / în siguranță când…

 

O să constați că (pentru tine) întotdeauna există niște declanșatori comuni pentru tristețe, bucurie, furie, recunoștință etc.

Mintea noastră dorește să simtă plăcerea și caută să evite durerea.

Când o persoană se află într-o situație tensionată, de stres, de conflict, mintea va căuta un refugiu. Va oferi o diversiune, o distragere printr-o acțiune sau o substanță care să-i înlocuiască durerea cu plăcerea.

Adică, este acționată o ancoră, care declanșează o anumită stare. În funcție de acea stare, apare o reacție.

 

De ce ți-am spus toate acestea?

În cele ce urmează o să-ți spun câteva motive pentru care unele mame rostesc astfel de vorbe dure, „Mai bine nu te făceam!” De foarte multe ori, mamele ajung să regrete ce-au spus și speră să le fi uitat și copiii, imediat ce le-au auzit.

Sunt situații, când ancorele mamelor sunt atât de puternice că nici nu realizează ce-au spus. Sunt situații în care cuvintele au ieșit din gură, înainte ca persoana să analizeze consecințele.

Până nu înțelegi cum reacționează mintea noastră, motivele pentru care sunt rostite cuvintele, sunt lipsite de importanță.

Dar despre aceste motive, îți vorbesc în articolul de săptămâna viitoare.

Până atunci, te las cu bine.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie