Imperiul Fricii II – Cinci Soluții Să Eliberezi Subconștientul De Frică

 

In articolul și videoul trecut ți-am vorbit de efectele fricii asupra subconștientului. De asemenea, ți-am spus și cum acesta se lasă păcălit de imaginile pe care mintea le creează. Dacă nu l-ai citit dă click pe linkul de mai sus.

Așa cum ți-am promis, în acest articol îți ofer un articol scris și video cu cinci soluții, ca să eliberezi subconștientul de frică. Iar la final, ți-am pregătit o surpriză, care să te ajute chiar mai mult să te eliberezi de frică și să-ți atingi potențialul.

1.      Conștientizează ce simți

 

Primul pas către eliberare este acela de a conștientiza ce simți. Nu te poți elibera de ceva ce nu știi. Cum ai putea să te eliberezi de frică, dacă nu ai idee ce fel de frică este, ce te-a înspăimântat atât de tare?

În ce parte a corpului o simți? Descrie-o! Cum o percepi în corp? Dacă ar avea o formă, o culoare cum ar arăta? Ai putea să o asemeni cu altceva? Poate cu un animal, cu un obiect.

Urmărește articolul și în format video.

2.      Vorbește despre ce simți.

 

Vorbește despre ceea ce simți altei persoane. Am învățat de la Andy Szekely, cu câțiva ani în urmă că pentru a reduce intensitatea unei emoții negative este nevoie să vorbești despre ea. La puțin timp după ce am citit această informație, am verificat-o întâmplător. Mă uitam la un film, care mie mi se părea cam înspăimântător, și, la un moment dat, i-am spus soțului ce simțeam. Imediat s-a redus acea senzație de frică.

Vorbește despre ceea ce simți. Vei constata că odată ce ai descris-o altcuiva, aceasta s-a redus în intensitate. În materialul trecut îți vorbeam despre frica pe care am simțit-o legată de un vis în legătură cu romanul Mica Stea Portocalie. Deși conștientizasem frica ce mă blocase încă am rămas blocată. Chiar mă simțeam vinovată. Simțeam că am renunțat la visul meu de a scrie și finaliza romanul. Apoi, într-o zi m-am întâlnit cu Nicoleta Nistor (www.eftforyou.ro) și i-am povestit despre această frică. La puțin timp după aceea, a apărut altă sursă de inspirație și au reînceput să curgă ideile.

După ce am conștientizat și am verbalizat acea frică, am fost capabilă să las inspirația să mă cuprindă. Am început să scriu din nou la volumul al treilea. În cele din urmă, credeam că am finalizat romanul. Apoi, mi-am dat seama că am îngrămădit în ultimul capitol un subiect foarte apreciat de cititori. Așa că, în perioada de carantină, s-a născut și cel de-al patrulea volum, care este el însuși o trilogie. Este volumul în care personajul principal găsește iubirea.

Alteori, vorbind cu cineva despre frica ta, s-ar putea să primești niște sfaturi care să-ți ușureze senzația. În materialul trecut îți spuneam că frica face lucrurile sau obstacolele simple să devină imense, aproape de netrecut. Când povestești cuiva despre frica ta, s-ar putea să primești altă părere. Dintr-odată începi să privești situația dintr-o altă perspectivă. Simți că brusc ți s-a luat o piatră de pe umeri. În loc să ți se mai pară ceva imposibil de atins, vei constata că te-ai speriat degeaba.

Cum este în cazul tău? Ți s-a întâmplat să fii speriat de ceva, să fi vorbit cu un prieten și să se fi schimbat? Lasă un comentariu mai jos ca să aflu și eu alte strategii.

3.      Scrie despre ce simți

 

Stiu că bărbații și persoanele introvertite au niște provocări să vorbească despre ceea ce simt. Au impresia că cei din jur îi judecă, îi vor lua peste picior. Sau vor râde de ei.

Dacă ești bărbat sau o persoană introvertită, să știi că te înțeleg. Din punct de vedere temperamental eu sunt melancolică, în mare parte. Melancolicii nu vorbesc despre sentimentele lor. Au impresia că își fac publică viața lor strict personală. Consideră că ceea ce simt nu este treaba nimănui. Alteori se tem că dacă spun altcuiva, acel lucru nu mai este secret. Se tem că cel căruia îi spune, nu va păstra secretul și-i vor bârfi pe la spate.

Atunci, pune-ți sentimentele pe hârtie. În cartea Notează și acționează de Henriette Anne Klauser, este un capitol întreg despre punerea pe hârtie a temerilor. Cartea este ca o succesiune de studii de caz și fiecare capitol prezintă cazul unei persoane.Vorbește despre problema de la care a plecat și ce rezultate poate aduce notarea, punerea pe hârtie a scopurilor, emoțiilor, blocajelor, etc. Autoarea numește procesul „un loc pentru parcarea grijilor”. Notează-ți temerile și valorifică ce au ele pozitiv.

Iată două citate din acest capitol al cărții, în care persoana descrisă în studiul de caz – Janine își punea temerile pe hârtie:

Sunt deprimată și obosită și îngrijorată în privința viitorului. Nu dorm bine – în ultimele două nopți m-am trezit la 2,30 și n-am mai adormit până la 3,30. Parcă tot auzeam cum îmi răsună în cap: ar trebui – ai putea – poate că.

Am avut un weekend plăcut, dar am continuat să fiu stresată și absentă. Nu prea am încredere în mine. Mă simt uneori ca un fel de minge umană aruncată de toți pereții într-o încăpere mult prea mică. Sunt ursuză, nesigură, introvertită. Obiectivul se estompează. Deprimarea mă trage înapoi.” (Janine)

Mai departe, autoarea povestește ce s-a întâmplat cu fricile descrise de Janine în jurnalul ei.

Jurnalul a devenit locul în care-și parca grijile. Notarea temerilor o scăpa întrucâtva de fatidicul ori/ori. Temerile și ambițiile pot coexista… Scrisul a transformat sentimentele ei în simple hopuri și nu în blocaje… Scrisul îi alunga Janinei aprehensiunile, se distanța de îngrijorările permanente, devenind un observator al propriei vieți, ca un reporter care relatează, observă faptele, dar nu este dominat de ele… Notarea lor a devenit o modalitate de a le conștientiza pentru a le depăși… Una câte una, temerile ei păreau că dispar de la sine. Faptul că punea pe hârtie ceea ce simțea și ceea ce o speria în demersul ei o îndemna să pună totul în practică și să-i determine pe cei din jur să acționeze în favoarea ei…Notarea temerilor te scapă de pornirile negativiste și anxioase…”

Henriette Anne Klauser

Așa că, dacă nu-ți place să vorbești altora despre ce simți, parchează-ți temerile într-un jurnal propriul de care să știi doar tu. Ce-ai de pierdut?

Probabil vei găsi că este dificil să te exprimi, inclusiv în scris. Să scrii despre ce te înspăimântă, te face inițial să-ți trăiești fricile. O parte din tine, te va trage înapoi, spunându-ți că este prea dificil, prea greu de îndurat. Însă în același timp te ajută să le conștientizezi și pe măsură ce continui să scrii, începi să întrevezi și soluții. Pe măsură ce te deschizi, procesul va deveni tot mai ușor.

4.      Cercetează,  analizează și înfruntă

 

Uneori, așa cum se întâmplă cu monstrul de sub pat, ai nevoie să verifici dacă acea frică are un motiv întemeiat. Chiar ai un motiv real de care să te sperii sau pur și simplu este o barieră pusă în calea ta de către subconștientul tău?

După ce ai verificat, dacă frica este pur imaginară, înlătur-o. Vorbește cu subconștientul tău. Dacă motivul este real, atunci îți poți înfrunta teama. Curajul nu este lipsa fricii ci să acționezi în ciuda ei. Una din cele mai bune metode de a-ți învinge frica este de a o înfrunta. O faci atât de des, încât la un moment dat, ai uitat de ea.

Amintește-ți de primii pași pe care îi face un bebeluș. La început se teme să nu cadă. Dar chiar dacă o face, după aceea se ridică și o ia de la capăt. Mai cu teamă, mai cu curaj o face din nou și din nou. După câteva săptămâni de exercițiu, deja se simte mult mai încrezător. Apoi, teama s-a spulberat cu totul și merge cu pași siguri.

5.      Întreabă-te

 

In materialul trecut îți spuneam că subconștientul îți oferă distrageri. Atunci când îți este frică să-ți atingi un obiectiv, atunci când devine mai dificil să acționezi, când emoțional ești prins în capcană, apare o diversiune. Când motivația scade, când începi să te îndoiești de rezultatele muncii tale și chiar de scopul tău, subconștientul vrea să te apere de suferință. Îți oferă ceva care să te distragă de pe traseul tău. Ce poți face?

Îmi aduc aminte de unul din episoadele din Game of Thrones, în care Little Finger (Degețel) o învăța pe Sansa. Sfatul lui suna cam așa. „Înainte de a lua o decizie, mă gândesc. Oare ce intenționez să fac mă va duce mai aproape de ceea ce îmi doresc sau mă va îndepărta? Dacă răspunsul este Da, atunci acționez.”

Atunci când în fața ta îți apare o diversiune pe care ți-o scoate în față subconștientul, e nevoie să-ți pui această întrebare. Oare, dacă acționez în acest fel mă apropii mai mult de ceea ce-mi doresc?

Oare dacă ascult și merg în direcția aceasta mă las distras sau îmi împlinesc mai mult visul? E un pas înainte sau înapoi?

6.      Soluție bonus: Folosește niște tehnici de deblocare

 

In prezent sunt atât de multe metode și tehnici prin care să te poți elibera de tot ce te ține pe loc. Iată câteva exemple pe care le folosesc:

  • Tehnica EFT este foarte simplă și ușor de folosit, neinvazivă și cu care poți depăși ușor orice te ține pe loc.
  • Tehnica afirmațiilor. Înlocuiești imaginile și cuvintele care te blochează cu alte cuvinte și imagini care să te ajute. Le formulezi la persoana I singular (despre tine), la timpul prezent și în mod pozitiv. Și le repeți zilnic, până simți că au devenit adevărate.
  • Meditație, Hipnoză, Matrix Reimprinting sunt câteva tehnici pe care le fac sub îndrumarea unor specialiști.
  • Tehnica NLP – de recadrare a situației. În loc să lași subconștientul să ruleze acele imagini care-l sperie, folosește imagini pline de curaj și de reușită. Redimensionează imaginile din mintea ta. Schimbă-le culoare și transformă-le încât să nu te mai sperie. Sunt foarte multe modalități de a folosi tehnica NLP pentru a scăpa de frică. (În urmă cu vreo 2 ani am urmat un curs de NLP, dar n-am trecut și prin evaluare să obțin acreditarea. Însă am învățat și folosesc multe astfel de tehnici).

 

Lasă-ți adresa de email pe acest link și vei primi cadou un material audio cu tehnici efective pentru reducerea fricilor. Doar te relaxezi, închizi ochii și-mi asculți vocea care te ghidează pentru a-ți elimina fricile și a-ți împlini dorințele.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Cum Transformi Un Coșmar Într-un Vis Care Să Te Motiveze?

 

Cui nu i s-a întâmplat să se trezească dimineața dintr-un coșmar? Cred că nu greșesc dacă-mi imaginez că și tu ai avut parte de așa ceva, nu-i așa?

Cum transformi un coșmar într-un vis care să te motiveze?

Am două răspunsuri pentru tine, pe care eu deja le-am aplicat. După aceste răspunsuri, la finalul acestui material vei afla ceva foarte interesant! Am o veste extraordinară pe care doresc să ți-o comunic.

 

Găsește opusul a ceea ce se întâmplă într-un coșmar.

 

Un coșmar este înfricoșător. Impresionează prin emoția foarte puternică, cu impact negativ asupra ta. Aceasta este, de regulă, una de groază, sau o frică teribilă.

Foarte mulți oameni, după ce au un coșmar încep să-i caute semnificațiile. Se gândesc cu teamă că o să aibă loc ceea ce au visat. Apoi, chiar se întâmplă, pentru că ei se AȘTEAPTĂ la asta, în mod inconștient. Poate că acesta este un motiv pentru unii să continue să se plângă de viața lor. Li se pare că este nedrept tot ce li se întâmplă și toate traumele pe care le trăiesc.

Dar tu nu ești așa. Tu, ți-ai dori să poți să schimbi asta. Și chiar poți.

Pentru că un coșmar este esența a TOT CE NU-ȚI DOREȘTI. Atunci, găsește opusul coșmarului și spune ce-ți dorești.

Ca de exemplu, visezi că ești ești grav bolnav și te trezești speriat. Îți dorești asta? Sigur că nu. Atunci începi să fii mult mai atent asupra modului în care îți supraveghezi sănătatea. Începi să-ți dorești să RADIEZI DE SĂNĂTATE ȘI SĂ DEBORDEZI DE ENERGIE. Formulezi totul în termeni pozitivi și la timpul prezent. Să spui „nu vreau să fiu bolnav” este o formulare negativă și reprezintă ceva de care vrei să scapi.

Cum sună în mod pozitiv? „ZI DE ZI MĂ SIMT DIN CE ÎN CE MAI BINE.” E doar un exemplu. Tu, cu siguranță, poți găsi alte formulări.

Sau, visezi că pierzi foarte mulți bani. Când te trezești, realizezi că nu-ți dorești așa ceva. Decât să aștepți să se petreacă aievea ce ai visat, spune ce vrei. Și fii atent la modul în care îți gestionezi banii.

Înlocuiești frica aceea teribilă, cu o emoție frumoasă, care să aibă impact asupra ta, în mod pozitiv.

Cum să transformi un coșmar într-un vis

Crează o poveste. Fii autor de carte!

 

Imaginează-ți cum ai rezolva situația din perspectiva personajului din coșmar, să aibă un final fericit.

În urmă cu zece ani, după ce am început programul de dezvoltare personală, am avut un coșmar.

În acel vis un tânăr pe care-l iubeam, și care nu exista în realitate, a fost trădat de niște prieteni. Aceștia s-au dus la un vrăjitor care l-a transformat într-o broască. Când m-am trezit, mi-am dorit să visez continuarea, să aflu cum acel Guru avea să se salveze. Știam că Guru era un luptător și avea să redevină om. Încercând să-mi imaginez ce urma să se întâmple, s-a născut o poveste.

M-am apucat să scriu și a ieșit o carte de aproape 100 de pagini. Este prima pe care am scris-o. S-a numit inițial Povestea Patronului Guru și a angajatei lui, Ciocârlia. Ulterior această carte, la ediția a doua a devenit Guru și Ciocârlia. O poți găsi pe site-ul fanautodidact.ro.

În urmă cu trei ani, am avut un alt coșmar care m-a inspirat și m-a motivat. Am visat că fiul meu, pe atunci de trei ani, a atins în parc un panou electric și a fost micșorat. După micșorare a atins dimensiunea de un deget. Eram disperată în vis, nu știam cum să-mi recuperez copilul și m-am trezit speriată. Când am realizat că băiatul meu era întreg, sănătos și în siguranță în pat, mi-am manifestat recunoștința. Dar, în același timp, s-a născut un vis.

Am început să-mi imaginez cum s-ar fi descurcat dacă s-ar fi întâmplat cu adevărat așa ceva. Zi după zi, am scris ce mi-am imaginat și a ieșit un roman în patru volume. Se numește Mica Stea Portocalie și tocmai a ieșit de sub tipar primul volum. Romanul a apărut  în Librăria Coresi care aparține editurii, însă îl poți găsi și pe Fanautodidact.

 

De ce e special?

 

Deși nu toate coșmarurile au devenit cărți, acesta are integrate în el mai multe asemenea visuri. Am început să scriu și zi de zi povestea creștea. Am crezut că va fi o carte pentru copii, dar a devenit mult prea mare. Acum, este un roman destinat adolescenților și nu numai.

Carte după carte, film după film, am primit și alte idei care m-au inspirat și am continuat să scriu. Când am ajuns la jumătatea lui, m-am blocat. Apoi, după un alt an, au reînceput să curgă ideile.

Apoi, m-am gândit că va avea doar trei volume. În perioada de carantină, printre picături de timp și corectat temele elevilor, am scris și volumul 4.

Lansarea

 

În încheiere, ca să recapitulez.

Cum faci să transformi un coșmar într-un vis care să te motiveze?

În primul rând, găsește opusul coșmarului și lucrează să se împlinească.

În al doilea rând, dacă visezi să fii autor de cărți, poți începe să scrii o poveste.

Să ne auzim cu bine!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Mai Bine Nu Te Făceam! IV

Dacă nu ai reușit să citești primele trei părți ale acestui articol, îți ofer scurtăturile mai jos, unde le poți accesa și citi.

Dar, mai întâi, permite-mi să recapitulez:

În prima parte a articolului „ Mai bine nu te făceam!” ți-am vorbit despre modul în care funcționează mintea și cum reacționează automat în diferite situații.

În „Mai bine nu te făceam! II” ți-am prezentat câteva cauze care o fac pe o mamă să rostească asemenea cuvinte dure.

Articolul „Mai bine nu te făceam! III” îți prezintă niște situații prin care îți poți da seama dacă părinții chiar nu te-au dorit în viața lor, sau au rostit cuvintele pentru că erau supărați. Cum poți să știi dacă părinții te iubesc sau nu.

Astăzi, însă vreau să te ajut să vindeci relația și să te bucuri de sentimentul de iubire în familia ta.

Ce poți să faci să schimbi relația și să te bucuri de ea?

 

„Cum ai vrea să te simți? Ce ar trebui să-ți ofere mama ta ca să te simți iubită?” o întreb pe eleva cu care discutam, după ce-am ascultat-o.

”Păi, în primul rînd, mi-ar plăcea ca mama să stea de vorbă și cu mine, să mă asculte, fără să mă îndepărteze, fără să-mi spună că nu are timp de mine. Și aș vrea să am o relație frumoasă cu mama.”

 

Scrie cum vrei să fie relația

 

Mulți dintre noi știm exact ce NU vrem.

Dar foarte puțini știm CE VREM cu exacticate.

Probabil îți spui că e același lucru. Ei bine, nu e.

În foarte multe cărți de dezvoltare personală pe care le-am citit, ni se recomandă să scriem CE VREM, cu lux de amănunte.

În cartea Notează și acționează, autoarea Henriette Anne Klauser afirmă că în momentul în care pui pe hârtie ce vrei să se întâmple în viața ta, devii tu mai conștient de ceea ce îți dorești și se creează o energie care face lucrurile să se întâmple, așa cum îți place.

Legea Atracției Universale spune că pe ceea ce te concentrezi, aceea crește. Deci, dacă te concentrezi pe ceea ce NU VREI, o să ai parte doar de ceea ce nu vrei, în cantități tot mai mari.

În schimb, dacă știi exact ce vrei și cum îți dorești să fie lucrurile și te concentrezi pe ele, le formulezi în termeni pozitivi, la timpul prezent, o să ai parte de ele.

Exemplu de formulare greșită a ceea ce vrei: Nu mai vreau să mă simt nedorit / neiubit. (Te concentrezi pe ce nu vrei), sau Nu mai vreau să mă simt o pacoste / o povară pentru părinții mei.

Exemplu de formulare corectă: Vreau să mă simt iubit de mama. Vreau să simt că sunt o bucurie pentru părinții mei. Sau Părinții mei sunt mândri că sunt copilul lor. (formulare pozitivă, la timpul prezent, despre tine).

 

Vizualizează și simte cum vrei să fie relația!

 

Într-o altă carte care mi-a plăcut foarte mult, Viața nu așteaptă… Trezește-te! scrisă de Lynn Grabhorn, am citit de puterea vizualizării pentru a face lucrurile să se întâmple așa cum le dorim.

De foarte multe ori, vizualizăm exact ce NU vrem să se întâmple și exact asta se întâmplă. Apoi, suntem surprinși neplăcut, pentru că nu este ceea ce ne-am dorit.

Imaginația este mai puternică decât cunoașterea!” spunea Albert Einstein.

Bazat pe ceea ce știi exact că vrei, vizualizează cu ar fi să se întâmple, chiar acum.

Cum ar fi să ai o relație împlinită, să te bucuri de atenție, să ți se vorbească frumos, să-ți facă cineva drag diferite servicii?

Ce-ai simți? Cât de mare ar fi bucuria ta? Vizualizează-te cum te bucuri! Vizualizează ce efecte pozitive aduce asta și în viața celorlalți. Fii fericit și pentru ei!

Petrece zilnic câteva minute gândindu-te și imaginându-ți lucrurile acelea minunate pe care ți le dorești!

 

Ai încredere!

Chiar dacă avem dorința ca schimbările pe care ni le dorim să se petreacă fulgerător, în realitate nu se întâmplă.

Uneori, la început procesului de schimbare, lucrurile decurg chiar mai rău decât îți dorești (e ca și cum îți creezi o potecă prin junglă). Iar asta te face să te gândești că nu funcționează.

Dar, știi ceva? Rezultatele de astăzi sunt consecința gândurilor și vizualizărilor din trecut. Dacă vrei să se schimbe viitorul, trebuie să acționezi astăzi, în ciuda aparentelor regresii.

Ai încredere că lucrurile se pot îndrepta!

Dacă nu primești suficientă iubire, ofer-o! E cel mai bun mod de a o face să se întoarcă la tine.

Dacă nu primești suficiente complimente, oferă-le!

Oferă ceea ce-ți dorești să primești și ai încredere! Cineva observă și le va face să se întoarcă la tine.

Iar atunci când ți se oferă, primește cu brațele deschise!

Și dacă se întâmplă să nu primești, în continuare, ceea ce-ți dorești, Dumnezeu te-a înzestrat cu gură să CERI. Cei din jur nu vor ști să-ți ghicească gândurile, sentimentele, sau nu au timp pentru asta, pentru că sunt prea preocupați de propria lor persoană și de propriile lor provocări. Deci, dacă nu primești ceea ce-ți dorești, învață și cere. Vei fi surprins de rezultat.

Dacă nu ești deja abonat la newsletterul meu, lasă-ți adresa de email și primești cadou o tehnică prin care să elimini sentimentul că nu ești iubit și dorit de părinți. Dacă faci parte deja din lista persoanelor care mă urmăresc pe email, ai deja această tehnică în inbox-ul tău.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 






Tehnică gratuită pentru a te elibera de sentimentele față de expresia „Mai bine nu te făceam!” și pentru a te simți iubit și dorit.

 

We respect your email privacy

Mai Bine Nu Te Făceam! III

In primele două părți ale articolului Mai bine nu te făceam! ți-am scris despre tiparele de funcționare ale minții. Cum se declanșează anumite reacții, chiar involuntar Partea I. Câteva motive care o determină pe o mamă să rostească acest gen de cuvinte propriului copil, Partea a II-a.

Cum poți să-ți dai seama dacă mama chiar nu a dorit să te aducă pe lume?

 

Evident, sunt situații când aceste cuvinte sunt adevărate (din păcate).

Sunt copiii care într-adevăr nu au fost doriți și ei suferă cel mai mult dintre toți. Oricât ar avea altcineva grijă de confortul lor fizic și de necesitățile de bază.

Auzim uneori pe la știri, cum au fost găsiți copii nou-născuți, abandonați uneori în ger, în tomberon sau în alte condiții mizere. Unii au supraviețuit, alții nu.

Chiar dacă ulterior au fost adoptați, acei copii tot suferă de faptul că mama lor naturală, biologică nu i-a dorit.

Imi amintesc cum, la un workshop îmi povestea o mamă adoptivă, ce necazuri are cu fiul adolescent înfiat. El suferă că mama lui naturală nu l-a dorit. Prin urmare, refuză orice fel de dragoste, de afecțiune care vine din partea părinților și fraților adoptivi.

Ca profesor, am avut elevi care proveneau din centrele de plasament. Pe unii, părinții lor naturali îi maltratau, încă de pe când erau bebeluși. Copii care au fost loviți, trântiți cu voie, cu știință, cu intenție de a-i răni de către părinții lor naturali. Acei copii, au ajuns în final în centrele de plasament sau la alte familii să-i îngrijească și să-i ajute să urmeze un traseu în viață.

Dar aceste cazuri sunt excepțiile. Sunt cei care suferă cu adevărat că mama și tata nu i-a dorit și le-a făcut rău ca să scape de ei.

Dar de unde știi, cu adevărat că părinții te iubesc?

Urmărește semnele limbajelor de iubire

 

Pe vremea părinților noștri, aceștia erau educați să nu-și pupe copilul, să nu-l mângâie decât în somn. Ca nu cumva, să iasă copilul prea alintat, și să-și ia nasul la purtare.

Prin urmare, mulți dintre adulții de astăzi, nu au auzit în viața lor cuvinte de iubire de la părinții lor. O parte dintre ei, au preluat acest tipar. Se poartă și ei cu copiii, ca și când ar fi cel mai mare rău să-i spună copilului cuvinte de mângâiere și alin.

 

Dar cuvintele de încurajare, de laudă, de afecțiune, nu sunt totul în limbajul iubirii.

Dar în afară de cuvinte mai sunt și alte semne.

Experții în comunicare spun că doar 7% din ceea ce comunicăm este verbal. Restul de 93% din comunicare este bazată pe ceea ce spunem prin gesturile, prin atitudinea noastră.

Un psiholog numit Gary Chapman a scris o carte cu titlul Cele cinci limbaje ale iubirii

Aceste limbaje sunt: cuvintele de încurajare, timpul acordat și atenția, cadourile, serviciile și mângâierile / atingerile.

Prin urmare, dacă mama doar ți-a spus aceste cuvinte pe când era nervoasă, dar în rest:

  • a avut grijă de tine să te ducă la medic, să te îngrijească pe când erai suferind;
  • ți-a purtat de grijă să nu te îneci cu mâncare, să nu te lovești, să nu te opărești, să nu cazi în foc, să nu te accidentezi;
  • te-a hrănit;
  • ți-a dat haine curate să te îmbraci;
  • te-a ajutat să mergi la școală, să-ți faci temele, să înveți ceva în viață;
  • te-a dus la vreun spectacol, la plimbare, la joacă;
  • a făcut ceea ce tu nu puteai;
  • nu te-a pus la munci grele peste puterile tale;
  • te-a mângâiat, te-a felicitat, ți-a zâmbit, s-a bucurat de reușitele tale (chiar dacă pe unele le-a ratat);
  • a mers la un serviciu (care poate nu-i plăcea) ca să obțină bani de mâncare și îmbrăcăminte pentru tine;
  • te-a ajutat, pas cu pas de când erai bebeluș până la adolescență (și chiar mai târziu);
  • și-a sacrificat multe nevoi personale ca tu să te bucuri de ce-ți dorești etc.

 

Orice comportament a avut părintele și care se încadrează în cele cinci limbaje ale iubirii, înseamnă că te iubește. Mama sau tata te iubește, chiar dacă tu nu vorbești limbajul lor de iubire.

De multe ori, îi iubim pe semenii noștri oferindu-le ce credem noi că au nevoie, de aceea ei percep că nu-i iubim.

Uită-te la cadourile pe care le primești sau le oferi. În câte situații, când ai primit cadouri au fost 100% pe placul tău? Dacă n-au fost, înseamnă că persoana ți-a oferit ceea ce avea ea nevoie. Tu ce cadouri oferi? Analizezi cu atenție ce are nevoie celălalt, ce l-ar face fericit sau îi cumperi ceva ce crezi că i-ar face plăcere? Ți s-a întâmplat ca celălalt să nu fie foarte încântat de gestul tău?

Dacă ai impresia că mama nu te iubește, urmărește care sunt limbajele de iubire ale mamei tale. Poate că ea e prea în vârstă ca să se mai schimbe, să te iubească pe limba ta.

Citește cartea Cele cinci limbaje ale iubirii. Învață care este modul fiecăruia dintre cei dragi de a-și exprima afecțiunea.

Învață să accepți iubirea, sub orice formă ar fi.

Și nu te mai îndoi de ea!

 

Data viitoare, primești informații despre cum să te bucuri de o relație, așa cum ți-o dorești și cadou,  o tehnică de lucru.

Până atunci, te las cu bine!

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Mai Bine Nu Te Făceam! II

In articolul trecut (dacă nu l-ai citit, îl găsești dând click pe linkul alăturat) am început să-ți vorbesc despre un subiect dureros. Îți spuneam de asemenea că materialul are patru părți.

În prima parte, publicată în urmă cu două săptămâni, ți-am prezentat modul în care funcționează mintea umană. Ori de câte ori, apare ceva care declanșează o anumită stare, mintea creează o reacție și un răspuns.

În articolul acesta îți voi vorbi despre cele câteva cauze ce determină o mamă să dea propriului copil replici dure. De ce îi spune cuvinte de genul Mai bine nu te făceam!

 

De ce ajunge o mamă să spună Mai bine nu te făceam!?

 

Fără să am pretenția că am identificat toate motivele, iată câteva dintre ele:

 

E rănită

(vezi și articolul Oamenii răniți, rănesc alți oameni)

 

Să ne gândim puțin la o mamă pe care n-o ascultă copilul. Indiferent ce-ar face, copilul nu vrea să facă ce-i spune / cere ea. De fiecare dată când copilul refuză să-i dea ascultare, se simte neputincioasă. Are impresia că nu poate avea control asupra copilului.

Probabil că te întrebi, de ce e nevoie să-și controleze copilul?

Pentru că se teme. Dacă copilul ajunge să facă ceva mai grav, tocmai pentru că nu o ascultă? Cine va fi tras la răspundere? Copilul e minor și nu are foarte bine fixată noțiunea binelui și a răului. Dar părintele este direct răspunzător. Faptul că nu-l poate controla pe copil, o face pe mamă să se gândească la tot felul de catastrofe. Și în final să fie acuzată.

Se întâmplă, în funcție de un cumul de factori, care par să te copleșească, să fii enervat de fiecare acțiune / gest al propriului copil.

Enervarea, asociată cu teama, cu lipsa de control, cu diferite stări de vinovăție creează o presiune asupra minții. Este o stare de stres, o rană greu de suportat.

În astfel de situații, mintea subconștientă, care vrea să te scape de durere (vezi articolul trecut), găsește soluția.

De multe ori, acea soluție, este să-l rănești la rândul tău pe cel ce te-a rănit.

Să rănești pe cel care te-a rănit, creează, pentru scurt timp o senzație de eliberare (plăcere). Durerea respectivă devine o ancoră care acționează un buton de reacție. Astfel, mama îi spune copilului tot ce-i vine la gură, fără să se mai gândească la consecințe.

Gândește că dacă nu ar fi avut copilul, ar fi fost mai fericită. Nu s-ar fi confruntat cu acea problemă, ar fi fost liberă și lipsită de griji.

Astfel, părintele, îi aruncă copilului replica Mai bine nu te mai făceam! Transferă durerea de pe sine, asupra copilului.

Bineînțeles, nu e valabil la toată lumea. Sunt părinți care, dacă au avut modele de violență în familie, și-au jurat să nu fie copia părinților lor. Atunci, oricât i-ar greși copilul, preferă să se pedepsească, să se învinuiască că e o mamă / iresponsabilă, decât să-l supere.

Ei bine, nici să-l facă pe copil să se simtă nedorit nu e bine, dar nici să se auto-pedepsească părintele. Ssă-și spună sieși cuvinte de ocară, nu e cea mai bună modalitate de a rezolva lucrurile. În cel de-al doilea caz, persoana rănită este părintele.

 

Cel mai bun mod de a rezolva situația, este prin dialog.

Bineînțeles că nu ai timp săi explici copilului tot ce este necesar. Dar ai de ales, ori îți faci puțin timp și-i explici ce așteptări ai de la el, ori va trebui să repeți aceleași metode fără rezultate.

 

Sărăcie

 

S-ar putea să ți se pară un motiv foarte pueril, lipsit de importanță. Mai ales, în condițiile în care magazinele sunt pline cu tot ce vrem, tot ce poftim.

Totuși, părinții noștri au trăit pe vremea comunismului. Au îndurat foamete, au avut mâncarea la cartelă, cu rație, au suportat frig și lipsuri de tot felul. Părinții lor, au prins și războaie mondiale, asociate sau continuate cu perioade de secetă și sărăcie. Chiar dacă situația economică s-a schimbat, comerțul este liber, mentalitățile și îngrijorările s-au moștenit.

Salariile sunt mici și puterea de cumpărare la fel de mică. Multe familii sunt îndatorate la bănci și gândul de a mai aduce pe lume încă un copil, în aceste condiții, îi umple de îngrijorare.

Una dintre grijile pe care le are o mamă legat de momentul în care află că este însărcinată, este: „Cu ce-l mai cresc și pe ăsta?”

Iată mai jos, un citat din seria de romane care stau la baza filmului Urzeala Tronurilor (pe care le-am citit de curând).

– Ai avut frați, căpitane? Sau surori?

– Din fiecare. Doi frați, trei surori. Eu eram cel mai mic. Cel mai mic și cel  nedorit. O gură în plus de hrănit, un bărbat voinic care mânca prea mult și care creștea repede din haine. Nu era de mirare că-l vânduseră …”  George R. R. Martin Festinul ciorilor  (Partea a IV –a din Saga Cântec de Gheață și Foc)

 

Poate îți spui, că asta este fantezie, desprinsă dintr-un roman. Totuși, în zilele noastre, am auzit frecvent, diferite persoane spunând că se tem să mai aducă un alt copil pe lume. Motivele? Că nu au suficienți bani să-i hrănească, să-i îmbrace și să-i țină la școală.

Dacă pe lângă neascultare, copilul are multe mofturi, pretenții  iar părintele nu poate face față, se simte copleșit. Și-i va răspunde copilului cu vorbele acelea usturătoare care-l fac pe copil nedorit.

Când părintele este supărat pe copil și acea supărare îi creează durerea despre care vorbeam mai devreme, îi va  spune Mai bine nu te mai făceam!

 

Convingerile pe care și le-a format

 

Personal, aud frecvent, E greu (un chin) să crești un copil.

Pentru că soțul meu este plecat la muncă din țară, aud că sunt compătimită: Apoi și tu, te chinui singură cu băiatul!

Le explic celor care-mi spun că pentru mine nu e un chin, că mă consider o mamă binecuvântată. Cu toate acestea îi aud, replicându-mi Da, dar tot te chinui. Știu eu ce spun!

Ce vreau să subliniez, este că unii oameni au niște convingeri atât de înrădăcinate, că indiferent ce aud, ei o țin una și bună. Și dacă le-a intrat în cap o asemenea convingere, cu atât mai mult o asemenea persoană va reacționa cu acest gen de replici. Acea persoană crede cu tărie că ar fi fost mai fericită, dacă nu s-ar mai fi chinuit să-și crească acel copil.

Așa cum îți spuneam într-un alt articol, convingerile astea s-au format în timp. Fie din ceea ce au auzit de la cei din jur, fie din ce și-au spus chiar ei.

Iată, un alt proverb, care demonstrează credința celor din jur că e greu să crești copii.

Cine are să și-i crească, cine nu, să nu-i dorească!

 

Și pentru că de curând am citit cele cinci volume publicate (din cele 7) care alcătuiesc Saga Cântec de Gheață și Foc, ce stau la baza serialului Urzeala Tronurilor, îți mai dau un scurt citat de aici, ca să întărească credințele despre creștrea copiilor.

Regina Cersei râse.

– Așteaptă până la primul tău copil, Sansa! Viața unei femei e nouă părți mizerie și o parte magie, vei învăța asta destul de curând… Și părțile care par a fi magice devin adesea cele mai murdare dintre toate.”

                        George R.R. Martin Încleștarea regilor (Partea a II-a din Saga Cântec de Gheață și Foc)

 

 

Temerile

 

Cu ceva timp în urmă, multe femei își găseau sfârșitul pe patul de naștere.

În prezent medicina a evoluat și numărul de femei care mor în timpul travaliului s-a redus considerabil. Dar temerile pe care le aveau femeile, s-au transmis de la mamă la fiică de-a lungul timpului.

Pe lângă teama și îngrijorarea viitoarei mămici pe măsură ce se apropie momentul nașterii, mai sunt și vocile celor din jur.

Mai este și teama de care îți vorbeam la început. Că dacă copilul nu ascultă, poate face ceva care să aibă repercursiuni asupra întregii existențe a sa și a ta.

O altă teamă este legată de vârsta părinților. Dacă aceștia au în jur de 40 de ani, apar temeri de altă natură. O să-ți enumăr câteva:

Sunt prea bătrână să mai nasc un copil. Ce va spune lumea?

E diferență prea mare de ani între primul copil și acesta. Oare cum îl vor privi ceilalți? Ce vor spune copiii mai mari? Vor crede că m-am stricat acum la bătrânețe…

Să nu mai vorbim de teama că la această vârstă a părinților, există riscul să se nască copilul cu Sindromul Down. Că toată viața, copilul va rămâne la nivelul intelectual de 2 ani. Asta înseamnă că tu ca părinte, n-o să te eliberezi niciodată de povara îngrijirii copilului. Și nici statul nu te sprijină cu vreo alocație de handicap… (Cam așa am fost eu speriată de medicul ginecolog pe durata sarcinii, dar i-am zis că nu mă interesează).

Iar când toate acestea se suprapun. Furia că nu te ascultă, sentimentul de neputință și lipsă de control. Convingerea că dacă nu aveai copii, erai mult mai fericit, că ce ți-a trebuit să te legi la cap dacă nu te durea. Că nu-ți ajung banii să oferi copiilor tot ce-și doresc. Astfel, ajungi ca părinte să-ți reverși nervii asupra copilului, ca să-l doară și pe el, cum te doare pe tine.

Ancorele sunt atât de puternice, încât declanșează reacții inconștiente. Acestea au menirea să te elibereze de durerea pe care o simți. Și pentru scurt timp, chiar ai sentimentul că te-ai eliberat.

Doar că, foarte adesea, ceea ce nu mai știu copiii, este că părintele are remușcări legat de ceea ce a spus. Pentru că ei aud doar versul Mai bine nu te făceam! și le este greu de acceptat.

Foarte mulți părinți își fac apoi autocritica pentru ceea ce au spus.

Își imaginează că sunt la judecată, și ei trebuie să dea socoteală pentru acele vorbe. Mintea lor, încearcă, pe de o parte să-i acuze pentru ceea ce au zis, pe de altă parte, să-i scuze că era nervos, supărat. Speră că poate copilul nu a auzit etc.

Acest mod al părintelui, de a se tortura, de a se pedepsi pentru ceea ce a spus, face ca data viitoare să spună mai rău. Pentru că că toată gândirea critică sau autocritică este toxică și înrăutățește lucrurile.

Data viitoare îți voi spune, cum îți dai seama dacă prin aceste vorbe, părintele chiar nu te iubește și nu te-a dorit în viața lui. Vei înțelege dacă expresia este totul pentru a transmite iubirea și afecțiunea. Cum îți dai seama dacă părintele într-adevăr nu te-a dorit, sau dacă aceste cuvine sunt spuse la nervi și supărare.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Mai Bine Nu Te Făceam! I

Doamna, eu nu mă înțeleg prea bine cu mama, îmi spunea de curând o elevă. Simt că mă dă la o parte, că eu nu mai contez, că se ocupă numai de sora mea mai mică, în timp ce eu… mă simt cam nedorită.”

„Ce motive ai să te simți așa?” o întreb.

Păi, mama nu-și mai face timp să vorbească cu mine, să mă mai întrebe ce nevoie am, se ocupă numai de sora mea. Bine, știu că sora mea are niște probleme de sănătate, dar simt că eu nu mai contez. Am început să simt că mama nu mă iubește.”

Incerc să-i explic că uneori, părinții se preocupă exclusiv doar de acel copil care are niște probleme. Fac asta mai ales dacă e mai mic, gândindu-se că un copil mai mare se poate descurca și singur. Totuși, asta nu înseamnă că mama nu-i iubește și pe ceilalți copii, respectiv pe ea.

„Nu e doar asta, doamna! Sunt zile când îmi spune că îi pare rău că m-a adus pe lume, că mai bine nu mă făcea. Și asta mă face să simt că mama nu m-a dorit niciodată. Și îmi creează așa, o stare… cam nașpa.”, continuă eleva parcă scuturându-se de sentimentele negative care o cuprind. O cuprinde tristețea când se gândește la replica mamei.

 

 

După ce am auzit povestea ei, mi-am dat seama că rezonează cu alte situații. Dar în același timp am privit lucrurile și din perspectiva de mamă.

Și m-am gândit că poate și tu, ai auzit foarte des expresia „Mai bine nu te făceam!”. Atunci, ai nevoie de ceva care să-ți amintească ce mult însemni pentru părinții tăi.

Poate că și tu, exact ca acestă adolescentă cu care am discutat, te-ai simțit cândva nedorit. Pentru că, într-un moment de enervare, mama ți-a aruncat aceste cuvinte ca să te rănească.

Dacă vreodată ai auzit aceste cuvinte și te-au tulburat, te-au supărat, te-au rănit, citește mai departe. Acest articol este pentru tine.

După ce am terminat de scris acest material (pe bucățele, cum am avut timp) mi-am dat seama că este cam lung. Din acest motiv, l-am împărțit și îl vei primi sub forma a patru articole, astfel:

În primul articol, cel prezent, îți vorbesc despre cum funcționează mintea. În acest fel înțelegi de ce ajung mamele să rostească acele cuvinte dure.

Dacă ai fost la seminariile mele sau ai citit despre modul în care funcționează mintea, poți sări direct la partea a II-a. Aceasta se numește: De ce rostește o mamă expresia Mai bine nu te făceam!

Partea a III-a se concentrează pe semne prin care îți poți da seama dacă aceste cuvinte sunt sau nu adevărate.

În partea a IV-a îți voi da câteva recomandări (și o tehnică EFT cadou). Afli ce poți să faci ca să-ți schimbi percepția și relația cu mama.

 

 

Cum funcționează mintea?

 

Mintea noastră este ca un computer uriaș care stochează informații, în mod conștient sau inconștient.

Iată un exercițiu, ca să demonstrez această idee. Citește și acționează la fiecare pas, înainte de a trece la următorul.

Exercițiu:

Pasul 1. Privește în jur, timp de un minut, și caută să memorezi toate lucrurile, obiectele, hainele etc. de culoare albastră.

Pasul 2. Acum, închide ochii și enumeră toate lucrurile de culoare verde pe care ți le amintești a fi în jurul tău.

Da, ai citit bine, cu ochii închiși îți amintești toate lucrurile de culoare verde din jurul tău.

S-ar putea să constați că poți să enumeri destul de multe astfel de lucruri.

De ce?

Pentru că memorăm atât lucrurile asupra cărora ne concentrăm direct, cât și alte aspecte asociate. Așa sunt: culorile, sunetele, mirosurile, gusturile și sentimentele.

Ce legătură are acest aspect cu expresia mai sus numită?

Îți explic ceva mai târziu. Acum, să trecem la alt aspect al minții.

Mintea stochează informațiile sub formă de fișiere

 

Toate informațiile pe care le memorează mintea, le stochează în fișiere exact ca un computer. Aceste fișiere sunt grupate precum niște cartiere ale unui oraș. Există un cartier al bucuriei, unul al tristeții, altul al încrederii, al dezamăgirii, al supărării, al urii, al iubirii, al speranței etc.

Fiecare cartier este legat, unul de altul prin milioane de neuroni.

Obiceiurile noastre reprezintă adevărate poteci, drumuri sau autostrăzi neuronale între toate aceste cartiere. Cu cât o acțiune este mai nouă, și foarte puțin folosită, cu atât drumul se aseamănă mai mult cu o potecă prin junglă. Poate fi rapid astupată cu buruieni, dacă poteca (obiceiul cel nou) e abandonată.

Cu cât o acțiune este mai veche și mai des utilizată, cu atât a devenit un reflex automat și se aseamănă cu o autostradă. Pe aici se poate circula cu mare viteză. Un astfel de drum (obicei), chiar dacă e părăsit, rezistă. Vegetația nu-l invadează atât de ușor și poți oricând să te întorci la el.

Imaginează-ți o persoană care are un tip de limbaj (mai colorat). La un moment dat, învață că tot ce-i iese din gură îl influențează și caută să-și schimbe modul de exprimare (obiceiul). La început, pentru că trebuie să dea atenție fiecărui cuvânt, să se cenzureze, este ca și cum ar crea o potecă nouă prin junglă. Procesul este obositor, consumator de energie și de timp. Și e posibil să renunțe foarte ușor, și s-o ia din nou pe autostrada limbajului colorat.

La fel, este posibil, ca acea persoană să fie foarte hotărâtă să aducă o schimbare în viața sa. Atunci perseverează, până ce devine o nouă obișnuință să nu mai folosească cuvintele vechi, murdare. Poteca neuronală a noului limbaj s-a lărgit, dar fără a se astupa vechea autostradă. Și aceea, încă, face parte din ființa lui, deci, este posibil oricând să mai scape câte o înjurătură. Abia după ani de autocontrol, vechea autostradă se acoperă și se lărgește tot mai mult autostrada limbajului frumos.

În același fel se poate întâmpla și cu o mamă care are obiceiul de a rosti Mai bine nu te făceam! Poate realizează cât de mult își rănește copilul și dorește să nu mai spună. Dacă dorește să scape de acest obicei, la început, oricât s-ar cenzura, tot mai scapă câte o astfel de expresie.

Sunt situații în care habar nu are că vorbele ei lasă cicatrici și continuă să folosească aceeași autostradă a exprimării.

Mintea umană funcționează și cu ajutorul unor ancore.

 

Aceste ancore pot fi pozitive sau negative.

Mirosul unui parfum te poate purta în timp, până la o persoană dragă (antipatică) din copilărie. Acel parfum este o ancoră.

Un singur gest, un cuvânt, o tonalitate îți poate aminti ceva din trecut, care te poate face (ne)fericit.

Ancorele au un buton declanșator care acționează instantaneu, declanșând reacția. Când a fost activată o anumită ancoră, a apăsat butonul și corpul a reacționat. Exact ca prima dată când s-a instalat acea ancoră.

Gândește-te la câteva exemple de ancore pentru tine. Completează spațiile libere din propozițiile următoare, cu situații reale din viața ta:

Ex. Întotdeauna mă enervez când….

(Iată câteva exemple de la seminarii: Întotdeauna mă enervez când… soțul intră încălțat în casă,

Întotdeauna mă enervez când… copilul mă trage de mâini,

Întotdeauna mă enervez când alții nu țin cont de efortul meu pentru a face curat etc.). Completează cu ce se potrivește pentru tine.

Întotdeauna mă simt umilit când…

Sunt fericit de fiecare dată când…

Mă simt creativ / recunoscător / în siguranță când…

 

O să constați că (pentru tine) întotdeauna există niște declanșatori comuni pentru tristețe, bucurie, furie, recunoștință etc.

Mintea noastră dorește să simtă plăcerea și caută să evite durerea.

Când o persoană se află într-o situație tensionată, de stres, de conflict, mintea va căuta un refugiu. Va oferi o diversiune, o distragere printr-o acțiune sau o substanță care să-i înlocuiască durerea cu plăcerea.

Adică, este acționată o ancoră, care declanșează o anumită stare. În funcție de acea stare, apare o reacție.

 

De ce ți-am spus toate acestea?

În cele ce urmează o să-ți spun câteva motive pentru care unele mame rostesc astfel de vorbe dure, „Mai bine nu te făceam!” De foarte multe ori, mamele ajung să regrete ce-au spus și speră să le fi uitat și copiii, imediat ce le-au auzit.

Sunt situații, când ancorele mamelor sunt atât de puternice că nici nu realizează ce-au spus. Sunt situații în care cuvintele au ieșit din gură, înainte ca persoana să analizeze consecințele.

Până nu înțelegi cum reacționează mintea noastră, motivele pentru care sunt rostite cuvintele, sunt lipsite de importanță.

Dar despre aceste motive, îți vorbesc în articolul de săptămâna viitoare.

Până atunci, te las cu bine.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

Cum Să Te Redresezi?

Ideea mi-a fost inspirată de mama unui elev ;i am realizat că această întrebare necesită răspuns pentru mai multe persoane.

Poate ești o persoană care a muncit din greu, a avut rezultate, câștigai bani frumoși. Dintr-odată, a apărut ceva, un blocaj și din acel moment lucrurile au început să o ia la vale. Parcă, indiferent ce ai face, tot nu mai reușești să ajungi măcar la nivelul la care ai fost, deși, sunt convinsă că vrei să mergi mai sus.

Poate că ai ținut (sau nu) o cură, ai dat jos niște kilograme, după care s-a întâmplat ceva și ai început să le acumulezi la loc. Iar scopul tău este să ajungi din nou la aceeași greutate dinainte, dacă nu cumva să reduci și mai mult kilogramele în plus. Simți că toate tehnicile pe care le folosești nu te mai ajută, te simți blocat și fără ieșire din această situație negativă.

Poate că ești elev sau student care învață, dar ai obținut la un moment dat niște note mai slabe. Din acel moment simți că nu mai poți să iei din nou notele pe care le aveai înainte.

Rezultatele tale s-au schimbat în mod negativ și asta îți afectează încrederea în tine și în strategiile pe care le folosești. Simți că nimic nu mai funcționează, nu te mai ajută. Te simți frustrat și dezamăgit de viața ta și de rezultatele pe care le obții.

Și atunci, te întrebi, ce poți să faci, pentru a te redresa? Cum poți să ajungi înapoi, măcar la rezultatele de dinainte de acest blocaj?

Din exeperiența pe care am acumulat-o și din toate cărțile, CD-urile, seminarele pe care le-am parcurs, o să-ți dau câteva sugestii care să te ajute, cum mă ajută și pe mine.

 

Identifică blocajul

Care a fost momentul de cotitură după care lucrurile au început să meargă prost?

Ce s-a întâmplat atunci?

Ce emoții ai simțit?

Cu ce alte situații din trecut le poți asocia?

Din tot ceea ce-am citit, am înțeles că situațiile din copilărie sunt izolate de creierul nostru într-o conștiință infantilă, cu scopul de a ne proteja. Toate acele situații dificile din copilărie, care nu sunt rezolvate, au ecou în viața de adult. Situații de viață asemănătoare, le scot la suprafață pe cele din copilărie și forța lor este cu atât mai mare cu cât au fost îngropate mai mult timp. Ca să poți rezolva prezentul, ai nevoie să vindeci trecutul.

 

Schimbă focusul

 

Legea Atracției Universale spune că: pe ceea ce te focusezi, aceea crește.

Dacă ai descoperit blocajul și problema cu care te confrunți, găsește și ceea ce-ți dorești și focusează-te pe ceea ce vrei.

De regulă, oamenii vor să atragă binele, concentrându-se asupra a ceea ce nu funcționează. Și atrag în viața lor, tot mai multe situații care merg mai prost. Continuă să vorbească despre ceea ce nu vor, în loc să formuleze clar, cum ar dori să stea lucrurile.

Exemplu de formulare greșită. Nu mai vreau să fiu gras.

Formulare corectă, la persoana I, la timpul prezent ca și când s-ar întâmpla. SUNT SUPLU.

În exemplul greșit, faptul că formularea este focusată pe problemă, aceasta continuă să persiste și chiar să se agraveze.

În loc să te exprimi în termeni de ceea ce nu merge, vezi ce funcționează.

Cu siguranță mai există ceva ce încă merge.

Dumnezeu aduce omului necazuri, dar nu mai mari decât le poate duce.

Probabil ai auzit povestea, cum că „un om se plângea lui Dumnezeu că El nu și-a ținut promisiunea. Dumnezeu i-s promis să fie alături de el și nu l-a ajutat.

Dumnezeu l-a luat și l-a dus pe urmele pe care le-a făcut pe drum. Omul vede două rânduri de pași și înțelege că Dumnezeu a fost alături de el. Dar la un moment dat, zărește doar un singur tip de pași și exclamă:

-Uite! Aici este perioada când mi-a fost cel mai greu și nu m-ai mai ajutat! De data asta nu e decât un șir de pași.

-Da, sunt pașii MEI, răspunde Dumnezeu. În acele momente te-am purtat pe brațe.”

Chiar și în perioadele dificile, ai momente când simți mângâiere, speranță, iubire, încredere.

Focusează-te pe ele!

Concentrează-te pe ceea ce-ți dorești cu adevărat.

 

Analizează ce simți

 

Gândește-te, ce simți față de noua ta situație?

Acordă-ți puțin răgaz și analizează-ți sentimentele!

E posibil ca blocajul să fi intervenit în urma unei frici în legătură cu ceea ce-ți dorești. Frica are o imensă putere de atracție și îți poate nărui visul. Știu că sună fără sens. Cum să-ți fie frică de ceea ce-ți dorești? Dacă ai niște convingeri de genul Nu merit să, sau E prea frumos să fie adevărat, s-ar putea să te blochezi. Acestea sunt niște convingeri sabotoare, care te fac să muncești în gol, fără rezultate.

S-ar putea să simți frustrare, dezamăgire, neputință, nesiguranță, lipsă de încredere (mai ales în tine), invidie față de cei care continuă să aibă rezultate etc.

În loc să spui, „M-am săturat să fiu blocat în situația asta!”, învață să spui: „Mă simt excelent când se întâmplă…”(spune ce-ți dorești să se întâmple).

Dacă văzându-i pe cei cărora le merge la fel de prost ca tine îți spui: „Bine că măcar nu-s singurul!” s-ar putea să nu depășești blocajul. Transmiți subconștientului că e bine să faci parte dintr-un anumit grup. Deși, e grupul celor de care, teoretic, vrei să scapi.

În loc să privești cu invidie spre cei cărora le merge bine mai departe, admiră-i! Ia-i ca model! Inspiră-te din forța lor! Imită-i!

Ai văzut pe cineva care are silueta pe care ți-o dorești? Privește-o cu intensitate și imaginează-ți că ești tu și te simți minunat! (E valabil pentru orice fel de redresare, doar adaptează la situația ta!)

Cineva a reușit ceva, ce tu nu? Bucură-te pentru cel care reușește! Mai devreme sau mai târziu va veni și rândul tău (din nou)!

 

Detașează-te!

 

O modalitate bună prin care te poți detașa, este să-i încredințezi lui Dumnezeu dorințele tale. Lasă-L pe El să ți le împlinească. E posibil ca Dumnezeu să aleagă să n-o facă. Acceptă! Dumnezeu nu este slujitorul tău sau duhul din lampă, să-ți  facă viața ușoară, să împlinească dorințe. Iar dacă nu-ți satisface acea dorință, îți oferă altceva care-ți va fi de un mai mare folos.

O altă modalitate este să-ți ții mintea ocupată cu altceva. Să nu te mai gândești constant la ceea ce te stresează, că nu obții mai repede ceea ce-ți dorești. Această strategie funcționează foarte bine ca să te eliberezi de îngrijorare. Ajută și în cazul rezultatelor.

Bineînțeles, vei continua să lucrezi ca să-ți atingi acest obiectiv, acest scop, dar fără să te stresezi.

O a treia modalitate prin care te poți detașa, este să înveți să te iubești și să te accepți așa cum ești și spune tare asta. Pe măsură ce-ți repeți tot mai des aceste cuvinte, vei diminua stresul, te vei relaxa. Prin relaxare, acceptare și iubire lucrurile încep să capete alte perspective.

 

Ține cont de inerție

 

Îți amintești de acea lege din fizică, despre inerția corpurilor aflate în mișcare?

Dacă ești într-un autobuz care rulează cu o anumită viteză și șoferul pune brusc frână, te duci în nas. Corpul are tendința să se deplaseze înainte. Și invers. Atunci când pornește, inerția te trage înapoi.

La fel se întâmplă și cu schimbările pe care vrei să le faci. Oricât ar fi tehnicile de eficiente, organismul tot suferă de inerție și continuă să se manifeste în același ritm o perioadă de timp.

Astfel, inerția se aplică și la rezultatele tale, și este direct proporțională cu viteza cu care faci anumite lucruri, înveți să ai răbdare până sesizezi niște rezultate. După care secretul este să continui. Inerția își va face treaba.

 

Schimbă emoția

 

Cel mai eficient mod prin care poți să schimbi rezultatele este să operezi direct asupra modului în care te simți.

În loc să te stresezi pentru ceea ce nu funcționează, poți învăța să te simți minunat. Fii recunoscător pentru ceea ce va funcționa. Este recunoștință anticipată. Adică ai atât de multă încredere că vei avea rezultatele acelea, încât mulțumești înainte de a le primi. Iar CREDINȚA MUTĂ MUNȚII.

Simțindu-te minunat dinainte să se producă rezultatul, determini și grăbești apariția situațiilor pe care ți le dorești.

Cum poți să schimbi emoția?

Sunt mai multe tehnici cu care poți interveni asupra acestora.

La mine dă rezultate foarte bune: EFT, Vizualizarea și alte tehnici NLP.

Despre aceste tehnici și cum le poți folosi în viața ta, cum le poți adapta la situația ta concretă, am scris în cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redesoperă fericirea!

Am scris în această carte despre modul în care trecutul are putere să-ți definească situațiile de criză din prezent.

Cartea cuprinde 9 capitole de bază cu peste 50 de sfaturi și 6 anexe cu 8 tehnici de eliberare emoțională, unele specifice, altele care pot fi adaptate strict pe situația ta curentă.

În plus, la comandarea cărții primești un link de unde mai poți descărca alte 5 tehnici, create special pentru tine.

Tehnicile te poartă pas cu pas, astfel încât, să obții rezultate maxime într-un timp foarte scurt.

Citind cartea poți învăța cum să lucrezi cu aceste tehnici, cum să folosești vizualizarea ca să-ți schimbi rezultatele, așa cum îți dorești.

Apoi, poți fi o rachetă spre scopurile tale!

Cumpăr-o și folosește-o cu încredere!

Dacă persona care are nevoie să se redreseze este copil, sau un adult care învață din povești, foarte motivantă și inspirațională este cartea Guru și Ciocârlia.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Banii, Aduc Sau Nu Fericirea?

 

Mulți oameni fac greșeala de a crede că problemele vieții lor vor dispărea atunci când vor avea destui bani.”

Anthony Robbins

 

Fericirea în relația cu banii, este unul dintre cele mai controversate subiecte.

Unii spun, în mod frecvent, „Nu-mi pasă de bani! Banii nu aduc fericirea!”

Alții spun: „Dacă aș avea bani să-mi cumpăr… aș fi cea mai fericită persoană!”, „Dacă aș avea bani, să mă duc să mă tratez la o clinică, aș mai trăi și eu câteva zile!”

Fiecare persoană vede diferit relația dintre bani și fericire.

Specialiștii care ne vorbesc despre bani, ne spun că banii sunt o manifestare exterioară a modului în care suntem prin interior.

In interior, însă, avem emoții. Și acestea, ne fac sau nu, fericiți!

Nu mă crezi? Probabil îți spui, „hai mă lași? Ce emoții poți să ai în legătură cu banii? Sunt doar niște bucăți de hârtie cu chipul unor oameni morți pe ele!”

Exact așa aș fi gândit și eu, cu ceva timp în urmă, înainte să descopăr programele și cărțile de dezvoltare personală.

Totuși, mi-am schimbat opinia. De ce?

Anul trecut am participat la un workshop despre cum să câștig mai mulți bani și ni s-a vorbit despre emoții. Despre emoțiile care se află în spatele banilor.

Vrei să-ți dau exemple?

În legătură cu banii, unii oameni, simt:

Tristețe.

 

Oamenii simt tristețe când constată ce sumă de bani au la dispoziție lunar sau zilnic. Dacă tristețea este lăsată să se adâncească, devine deprimare din motive financiare.

Nerăbdare.

 

Oamenii sunt nerăbdători să-i încaseze, să intre în posesia lor, să-i numere, să le simtă textura, mirosul etc. Simt nerăbdare să-i cheltuiască, să-și cumpere diverse bunuri, sau să scape de ei.

Pentru unii, faptul că nu au bani asupra lor, sau în viața lor, îi face să se simtă prost, lipsiți de valoare. Nu au încredere că ei valorează ceva, decât atunci când au bani în portofel.

Pentru alții, faptul că au bani în buzunar, îi face să simtă că au jăratec. E ca și când suma aceea îi arde la buzunare și simt nevoia să scape de ei. De aceea, multe persoane cheltuiesc rapid cea mai mare parte a banilor pe care-i câștigă.

Dacă faci parte dintr-o asemenea categorie de persoane, s-ar putea să te aperi.  O să spui că: facturile trebuiesc plătite / banii sunt făcuți ca să fie cheltuiți etc.

Acele persoane, abia când rămân cu suma cu care se simt cel mai bine, încep să devină cumpătați.

 

Studiile au arătat că mulți oameni care primesc în mod neașteptat sume mari de bani, câștigate la loterie sau în urma unei moșteniri, obișnuiesc să le piardă aproape la fel de repede cum le-au primit. Chiar și cei care câștigă propriii bani obișnuiesc să-i piardă, dacă suma pe care o câștigă este mai mare decât consideră ei că ar merita să primească. Se simt stingheriți de banii în plus și încearcă să-i cheltuiască, să-i împrumute sau să găsească alt mod de a scăpa de ei.”

Paul McKenna

 

Îngrijorare.

 

Oamenii se îngrijorează în legătură cu suma de bani pe care o câștigă, pe care o mai au în cont. Își fac griji dacă le va ajunge pentru ceea ce și-au propus, pentru nevoile curente. Alții, se îngrijorează de faptul că nu știu de unde o să mai facă rost de niște bani în plus. Alții, simt îngrijorare la gândul că, dacă își pierd slujba, își pierd venitul.  Banca le ia bunurile, vor fi aruncați în stradă, vor râde ceilalți de ei etc.

Nesigurață.

 

Viitorul lor din perspectivă financiară le creează o stare de nesiguranță. Unii au bani azi, dar nu știu dacă vor mai avea și a doua zi. Pentru aceste persoane nesiguranța și îngrijorarea sunt două emoții constante care merg mână în mână.

Teama de a pierde tot.

 

Una dintre cele 300 de temeri ale omului, se leagă de faptul că ar putea să piardă tot ce are, tot ce deține. Că toată munca lui se poate „duce pe apa sâmbetei”. Adesea, își pun întrebări de genul: Dacă vin hoții, dacă îmi sparg casa, contul, și eu rămân dând din buze, după ce am muncit atât?

Teama de a câștiga prea mulți bani.

S-ar putea să ți se pară ciudată această teamă, de vreme ce tot mai mulți oameni se plâng de lipsa banilor. Ideea este că s-au obișnuit foarte mult să fie fără bani și să se plângă din cauza asta. O veste că ar putea să primească brusc niște sume mari, îi sperie. S-ar putea să-i auzi zicând: „Ce-o să fac cu atâția bani?”. Înainte să iasă cuvintele pe gură, s-a format gândul și emoția de frică. Cum o să fac față unei vieți cu atâția bani?

Proiectează nenorocirile financiare ale altora și le trăiesc ca și când ar fi personale.

Ca o ciudățenie a modului în care funcționează mintea, mă distrez acum, deși la acel moment m-a enervat cumplit. Cu ceva timp în urmă, am recomandat unui coleg să citească din cărțile lui Robert Kiyosaki, să câștige mai mulți bani. La un moment dat, cu vreo doi ani în urmă, primesc de la el un mesaj în cronologia mea pe Facebook. Îmi spunea, uite ce s-a întâmplat cu Donald Trump, care a fost hăckuit. Dacă urma și el sfaturile mele, să-l citească pe Kiyosaki să se îmbogățească și apoi, să piardă tot? Din vina mea s-ar fi întâmplat aceste pierderi ale lui! (Pe care încă nu le avea, dar și-a imaginat ce s-ar fi întâmplat, cât de nenorocit ar fi fost, dacă ar fi fost în locul lui Trump.)

Vinovăție.

Câte persoane nu fac cheltuieli impulsive, pentru ca după aceea, să regrete? Se simt vinovate că, în momentul în care se văd în magazin nu se pot stăpâni. Câte persoane nu se duc la cumpărături cu un sentiment de vinovăție, pentru diferite acțiuni anterioare? Acestea își imaginează că fac „terapie prin shopping”. Iar după ce termină de făcut cumpărăturile și ajung acasă, să aibă un sentiment și mai deprimant. Îți recomand filmul Confession of a shopaholic să vezi câte emoții se ascund în spatele procesului de cumpărare.

 

O stimă redusă de sine.

 

Sunt multe persoane care sunt nemulțumite de ceva din viața lor. Doar că, în loc să schimbe situația din interiorul lor, găsesc că este mult mai ușor să intervină asupra exteriorului. Își mai cumpără ceva cu care să se laude. O persoană care se dă în spectacol cu câți bani câștigă, cu ce telefon scump și-a cumpărat, nu știe să se iubească. E mult mai ușor să cauți iubire, apreciere și respect prin bunurile pe care le deții.

După ce aprecierile celorlalți pentru acel lucru nou, s-au dus, se instalează din nou senzația de gol interior. Au nevoie să vină cu altceva ca să impresioneze. Acest obicei, pe termen scurt, funcționează. Te ajută să te simți iubit și respectat. Pe termen lung, s-ar putea să faci multe datorii, doar ca să impresionezi pe alții, să cazi în depresie. În final, indiferent ce-ai face, tot nu ești mulțumit.

 

Furie.

Câte persoane nu se ceartă din cauza banilor? Câte familii nu se destramă pentru că partenerul are venituri insuficiente sau cheltuieli neașteptate și necontrolate? Cearta este adesea însoțită de manifestări de furie, violență, agresivitate fizică și emoțională, jigniri, șantaj emoțional etc. De câte ori nu au fost copiii certați sau loviți, pentru că au distrus ceva, fie și de valoare mică?

O persoană care muncește și nu câștigă atât cât își dorește, devine frustrată. Este o nemulțumire plină de neputință, un gust amar care îți cuprinde fiecare celulă. Și o furie asupra propriei persoane pentru rezultatele mici. Ulterior, această frustrare se manifestă prin violență și furie asupra altora. Câteodată, nu știu nici ei de ce sunt furioși.

 

Nemulțumire.

Multe persoane spun altora, „Nimic nu înțelegi din banii ăștia!”? În spatele acestei remarci se ascunde o amărăciune și o nemulțumire. Și-a propus să facă / să cumpere mai multe lucruri, dar au subapreciat prețurile și cât costă multe mărunțișuri ale vieții.

Invidie.

 

Ce-are ală și eu n-am?” este o expresie plină de invidie și ciudă. Pentru că te privești în oglindă și constați că ești la fel ca cel care câștigă mai mulți bani și nu înțelegi ce e greșit la tine?

Mulți dintre cei care au astfel de gânduri, asociate cu sentimente de frustrare, încep să-și folosească invidia în mod acuzator. Caută să submineze imaginea celui care are succes. „Sigur fură /înșală! Altminteri, cum ar putea să facă mai mulți bani muncind cinstit?” . Unii, într-adevăr își fac averifurând și înșelând, însă, sunt și oameni cinstiți care câștigă banii pe care și-i doresc. Totuși, cei invidioși, îi pun pe toți în aceeași oală.

 

Analizând toate aceste emoții descrise mai sus, câți dintre cei ce le au, crezi că sunt fericiți în legătură cu banii?

Legea Atracției Universale spune: „Pe ceea ce te focusezi, aceea crește!” . Cât de mulți bani vor atrage aceste persoane? Nu cumva vor atrage și mai multe situații de a experimenta același gen de emoții? Iar dacă șansa le surâde și ajung să câștige banii pe care și-i doresc, cât de fericiți crezi că pot fi?

Alți oameni, însă, simt:

Bucurie.

Se bucuăa atât pentru banii pe care-i primesc personal, cât și de cei pe care-i primesc ceilalți. Simt bucurie nu doar pentru ceea ce primesc, cât și de ceea ce pot achiziționa cu ei.

Universul este abundent și trimite fiecăruia atât cât este dispus să primească. Prin urmare, dacă vrei să încasezi mai mulți bani, trebuie să respecți niște legi ale firii, ale Universului. Faci eforturi suplimentare și când ești pregătit pentru mai mulți bani, îi vei primi.

Încântare.

Banii au energia lor și se duc cu prioritate la cei care-i primesc cu încântare și se bucură de ceea ce pot realiza cu banii pe care-i câștigă.

 

Banii circulă. Cu banii pe care-i câștigi crește prosperitatea mai multor persoane, nu doar a ta.

Când o persoană este încântată și de ceea ce pot obține ceilalți din jur, și ei îi merge bine financiar.

Satisfacție.

 

Să ai satisfacție că munca pe care o desfășori este recompensată. Primești bani cu care să-ți ajuți familia, să poți oferi cadouri celor dragi.

Împlinire.

 

Atunci când te simți recompensat financiar pentru ceva ce faci, sau știi, ai un sentiment de împlinire. De multe ori, succesul este asociat cu suma de bani pe care cineva o câștigă.

Recunoștință.

 

Recunoștința atrage alte motive de recunoștință. Dacă ești recunoscător pentru banii pe care-i primești, pe care-i ai și îi poți cheltui, vei avea tot mai multe motive de a te simți recunoscător. Așa cum nouă, oamenilor, ne place ca alții să fie recunoscători pentru un serviciu făcut, la fel le place și banilor.

Admirație.

În momentul în care privești cu admirație spre alții care câștigă mai mulți bani decât tine, ai mai multe de învățat. În cele din urmă, banii se îndreaptă și spre tine.

Crezi că cei ce simt aceste emoții legate de bani sunt fericiți? Categoric.

De ce-ți spun toate aceste lucruri?

Unul din capitolele din cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! se referă strict la relația de fericire pe care o ai cu banii.

În mod direct, banii, spun unii, nu aduc fericirea. Totuși, banii îți influențează emoțiile pe care le simți și convingerile pe care le ai și invers. Convingerile și emoțiile pe care le ai, îți determină venitul și rezultatele.

Îți dorești mai mulți bani, dar simți vreun fel de frică în legătură cu scopurile tale?

Te temi ca banii să nu te transforme într-un monstru?

Banii accentuează trăsăturile tale interioare. Dacă pe când nu ai bani ești lacom, zgârcit, te cerți cu cei dragi din pricina lor, când vei avea bani te vei purta și mai rău.

Dacă în timp ce nu aveai bani ai dat dovadă de bunătate, iubire, înțelegere față de semenii tăi, la fel vei fi și când ai bani.

Nu banii te schimbă, ei doar măresc trăsăturile tale.

Ai avut tot felul de modele negative, persoane care au făcut bani călcând peste cadavre și nu vrei să devii la fel? Atunci, oricâți bani ți-ai dori, frica ta (de a fi unul dintre ei), împiedică banii să vină spre tine.

Simți că muncești în gol și rezultatele întârzie să apară? Te simți frustrat, îngrijorat, furios că nu poți să atingi ceea ce ți-ai dorit?

Toate aceste emoții te fac nefericit și te simți mizerabil.

Ce e de făcut?

Anexele din cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! au tehnici de lucru, menite să te ajute. Poți să transformi emoțiile care te afectează negativ și să le schimbi în unele fericite.

Pe măsură ce emoțiile tale se schimbă și devin pozitive, încep să se schimbe și rezultatele din viața ta, și banii pe care-i câștigi.

E timpul să-ți transformi emoțiile, dacă îți dorești mai mulți bani!

Cum? Simplu! Achiziționează cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! Lucrează tehnicile EFT, tehnicile de vizualizare, încât să-ți schimbi convingerile și emoțiile. După ce le vei schimba pe acestea, banii vor veni cu ușurință și din abundență.

Probabil te întrebi, câți bani am câștigat eu în plus, față de salariu de profesor, folosind tehnicile EFT, și de vizualizare despre care îți vorbesc în carte. Aș vrea să-ți reamintesc că încă de la lansarea cărții Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! mi-am propus ca 10% din banii pe care-i încasez pe cărți și workshopuri, să-i dedic premierii elevilor olimpici.

În anul școlar 2016-2017, am oferit trei premii (în cărți și bani), în valoare totală de 450 lei unor fete silitoare din Galați. Acestea au obținut premii la Olimpiada Națională de Geografie. Pentru două dintre ele, care au obținut Mențiune, am trimis premiul, constând în bani și cărți, prin doamnele lor profesoare. Cu cea care a obținut Premiul I, m-am întâlnit personal ca să i-l înmânez. Pozele le găsești aici: https://www.facebook.com/pg/fanautodidact.ro/photos/?tab=album&album_id=1231562123615383

Mi-am propus să continui, să sprijin cu 10% din încasări, pe cei care obțin rezultate la Olimpiada Națională. De ce?  Pentru că sunt niște copii care muncesc foarte mult și la final primesc doar o (hârtie) diplomă.

Tehnicile și sfaturile din carte, te ajută să-ți fortifici încrederea în tine, să te eliberezi de convingerile care nu te ajută.

Cu ajutorul tehnicilor din carte, te eliberezi de frică, de panică, de stările de furie, indiferent ce cauze au acestea. Și când frica și furia au plecat de la tine, fac loc lucrurilor mai bune să intre în viața ta. Și dacă acele lucruri sunt banii, aceștia vor veni.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

IEȘI DIN LAC ȘI DAI ÎN PUȚ? IATĂ SOLUȚIA!

Ti se întâmplă tot felul de lucruri, care mai de care, mai dureroase?

Scapi de una și aproape imediat dai de altă situație care te stresează?

Ai tot felul de probleme de sănătate, încît te-ai săturat de câți bani dai pe medicamente și totuși simți că după ce te vindeci de o boală, te îmbolnăvești din nou de altceva?

Întâlnești tot felul de persoane necinstite sau nemernice care își bat joc de tine și asta te scoate din sărite? Simți că abia aștepți să pui punct acelei relații și s-o iei de la capăt ca să constați apoi, că întâlnești exact același gen de oameni?

Ai practicat tot felul de tehnici de eliberare și nu te-au ajutat să scapi de problemele pe care le ai, ba chiar simți că acestea revin, iar și iar sub alte forme?

Atunci, dă-mi voie să-ți spun că ești dependent de nefericire. Și dacă vrei să fii fericit, ai nevoie să te vindeci de această dependență.

 

Cum să te vindeci de dependența de nefericire?

 

Poftim? Cum adică dependență de nefericire? Cine ar vrea să fie atât de nefericit toată viața, încât să devină dependent de așa ceva?

Probabil te gândești că depedența este doar față de droguri.

E foarte posibil să te gândești cu dezgust la toți cei care au ajuns să le consume și să nu se mai poată opri. Nevoia față de acele substanțe a ajuns să-i controleze.

Îmi imaginez, că de multe ori te întrebi: Cum e posibil să continue cineva să consume acele substanțe? Nu realizează cât de rău îi face?

 

Ba da. Chiar e conștient de acest aspect, și totuși, nu se poate opri. Sau se plânge că nu are suficientă voință. Numai că voința este insuficientă.

 

Inainte de a-și da seama cât de mult rău îi face drogul pe care-l consumă, există o nevoie, de a scăpa de o tensiune, de o durere și de a simți plăcerea. Acea durere este atât de greu de suportat, încât recurge la cel mai la îndemână lucru pe care-l are, la care a mai apelat și în trecut și a dat roade (cel puțin pe moment).

De fapt, acest aspect stă la baza tuturor alegerilor pe care le facem zi de zi, clipă de clipă.

Dorim să eliminăm durerea și să simțim plăcerea.

Astfel că, dependentul de droguri, știe că, în primă fază când consumă drogul, acesta îi produce o plăcere intensă și îl face fericit. Abia după aceea vine durerea, pe care încearcă să o elimine, din nou, cu ceea ce știe, cu ceea ce s-a obișnuit, mai exact, cu drogul repsectiv.

 

Dacă încearcă să se lase, folosindu-se doar de voință, s-ar putea să (nu) reușească. Depinde ce e mai mare, nevoia de drog sau dorința de a se lăsa.

Dacă dorința de a se lăsa nu este puternică, atunci câștigă nevoia de a-și induce plăcerea, sau de a scăpa de durere, folosind drogul respectiv.

Ca să facem o comparație, e ca și cum, a-i încerca să te lași dintr-o dată de consumul de cafea, folosindu-te doar de voință.

Ai încercat vreodată?

Eu da.

Știi care au fost consecințele? Nu știu cum te-ai simțit tu, dar eu aveam o durere teribilă de cap în zona frunții, aveam o senzație cumplită de oboseală, ochii îmi erau grei, somnoroși și stăteam cu gândul doar la cafea. Ce zici, cât de puternică a fost voința mea? Cred că am rezistat o zi sau două, dar apoi am apelat din nou la drogul care mă făcea să mă simt mai bine.

 

(Ce-i drept, din ianuarie anul acesta, am renunțat la cafea, dar nu m-am mai folosit de voință pentru asta. Am folosit o tehnică NLP ca să schimb situația direct în subconștient și să-i spun minții mele subconștiente că este în regulă dacă nu mai beau cafea. Tehnica mi-a luat cinci minute și n-a mai fost nevoie să mă lupt cu voința și nevoia de a consuma cafeaua sau cu durerea de cap.)

 

Ce legătură are dependența de droguri cu dependența de nefericire?

 

În urmă cu ceva timp, citeam într-o carte scrisă de Anthony Robbins, următorul fragment:

 

„Imaginează-ți că, într-o zi, un om a ieșit să se scalde în râu și dintr-o dată, vede un alt om că e pe punctul de a se îneca. Sare în apă și îl salvează. Ajunge înapoi la mal, dar nu apucă să răsufle bine, că observă alt om în primejdie de a se îneca. Sare din nou, înoată până la acea persoană și o salvează. Din nou ajunge la mal și constată că în apa râului este alt om în primejdie. Situația se repetă toată ziua. Ce e mai indicat să facă? Să-i salveze pe fiecare în parte sau să meargă mai în amonte, să analizeze cine aruncă oamenii în apă ca să-l oprească ?”

 

Este o poveste metaforică și te ajută să înțelegi multe lucruri.

Fiecare situție din viața ta care nu-ți place, este ca un om care se îneacă și tu alergi să-l salvezi. Numai că de fiecare dată, acea situație apare sub forma unei probleme, a unei urgențe și tu alergi în întâmpinarea ei și te gândești că după ce scapi de asta… o să fii fericit! Apoi, ești dezamăgit. Ce e mai bine să faci? Să încerci să salvezi fiecare situație în parte, să ajungi epuizat, frustrat că indiferent cât muncești și te zbați, nu ajungi nicăieri? Sau e mai bine să cauți sursa, cauza care duce la apariția repetată de probleme în viața ta?

 

Tehnicile astea nu funcționează!

 

In urmă cu ceva timp, o doamnă, îmi spunea la seminar că tehnicile astea nu o ajută. Le face de ceva timp și nu simte niciun rezultat.

Au fost situații, chiar în viața mea, în care simțeam că lucram tehnicile în gol. Aveam impresia că funcționează doar pe moment, exact ca drogurile, pentru ca apoi, să apară altă situație, care să-mi provoace aceeași emoție.

Și nu înțelegeam unde greșesc.

Dar, de curând, citind o carte scrisă de Louise Hay, autoarea vorbea de nevoia de: vinovăție, îngrijorare, de a fi trist, de a fi deprimat, de a fi nefericit etc.

 

Pentru fiecare situație care se repetă ca un tipar, indiferent cât lucrăm, cu tehnicile asupra emoției specifice  în parte, există o nevoie profundă pentru acea emoție.

Gândește-te la copilăria ta, legat de situația pe care vrei să o rezolvi și care se tot repetă în viața ta. Imaginează-te copil de 3 – 5ani, sau poate adolescent.

Cum era copilul din tine, la acea vreme?

Era trist? Era fericit?

Era certat, criticat?

Era ridiculizat, marginalizat, izolat, lovit, lipsit de atenție, lipsit de iubire, neimportant?

Sau primea tot ce-l făcea fericit?

Copilul acela din interiorul tău, e prezent și acum, acolo. Trăiește în tine.

Dacă la acea vreme, copilul a fost criticat, s-a învățat, s-a deprins atât de mult să fie certat, încât, ajuns adult, se ceartă singur. Așa se formează nevoia, dependența de autocritică.

Dacă acel copil a fost lovit, și nu a vindecat această rană, simte nevoia să fie lovit și când este adult.

De aici apare nefericirea legată de modul în care este tratat.

Mintea subconștientă, s-a obișnuit atât de mult cu acest tratament, încât, chiar dacă nu-i place, continuă să creeze toate acele gânduri, cuvinte și acțiuni, care atrag acel tratatment cu care a fost obișnuită. Este zona ei de confort. Tot ce se află în afară, o sperie, chiar dacă tânjește după viața aceea nouă, lipsită de probleme.

Știi că există vorba: „Rău cu rău, dar mai rău fără de rău!”?

Până nu găsești un înlocuitor confortabil pentru răul cu care s-a obișnuit mintea subconștientă, ea se va întoarce la ceea ce știe, la ceea ce-i este confortabil, nu pentru că-i place, ci pentru că se teme că pierde ceva și apoi, va fi și mai rău.

Aceasta este dependența de nefericire care se manifestă înconștient, indiferent că ție nu-ți place și îți provoacă durere și, conștient, vrei să scapi de ea. Sau, poți s-o numești cum îți place. Poate fi nevoia de a te învinui, de a te îngrijora, de a te certa cu cineva, de a fi umilit, de a nu primi ceea ce-ți dorești, de a fi gelos etc. Sau poate fi doar un atașament emoțional față de acea problemă care se tot repetă în viața ta. Cred că ai prins ideea.

 

Cum te vindeci de ceva ce continuă să te lovească încontinuu, indiferent cât de des faci tehnici de eliberare pentru emoția respectivă?

 

Primul pas spre vindecare este conștientizarea. Până nu devii conșient, până nu ești dispus să accepți că ai o nevoie emoțională ca acel gen de situații să se repete în viața ta, nu te poți elibera, fiindcă nu ești dispus să faci nici munca de schimbare.

 

Pasul numărul 2, este să începi să lucrezi cu tehnicile de eliberare direct asupra nevoii de a fi nefericit (îngrijorat, vinovat etc.). Dacă până acum ai încercat să elimini emoția și nu ai avut prea mare succes, îți sugerez să folosești tehnica EFT pentru a te elibera de nevoia de…

Pe punctul karată, tapotezi și spui: Chiar dacă am această nevoie de a fi nefericit / vinovat / violent etc…. aleg să mă deschid, să învăț, să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt.

Restul tehnicii o găsești la 4 tehnici de eliberare zilnică, pe care o poți accesa gratuit la finalul articolului de aici.

 

Lucrează această tehnică până când simți că acea nevoie / dependență față de emoția respectivă a dispărut.

 

Dacă nu ești mulțumit de varianta gratuită, în cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! am inclus special o tehnică NLP pentru eliberarea de dependențe. Eu am folosit-o pentru a mă elibera de dependența de dulciuri și cafea.

 

Dacă ți-a fost util acest material, fă un bine și pentru cei din jurul tău și distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

NU E VINA MEA!

Ti s-a întâmplat vreodată să fii într-o situație neplăcută, să spui celor din jur ce te doare, ce te deranjează și să constați că ceilalți te acuză?

Ți s-a întâmplat să nu înțelegi, ce e în neregulă cu ceilalți, de dau vina pe tine pentru situațiile de care te plângi?

Ți s-a întâmplat să cauți în jur compasiune și totuși să găsești ostilitate și să ai impresia că toată lumea îți impută lucruri pe nedrept, pentru că tot ce ți se întâmplă, nu depinde de tine?

Dacă, da, atunci, acest articol este pentru tine.

Dacă nu ți s-a întâmplat, poate cunoști pe cineva din jur care a pățit așa ceva, să tot aibă situații neplăcute și cei din jur să o acuze, și îi poți distribui acest material.

Pentru început, să-ți povestesc:

Băiatul meu, de trei ani și patru luni, a început să meargă la grădiniță. Am avut și o ședință cu părinții la care am participat, și doamna îmi comunică, faptul că, este un băiat perfect, doar că nu mănâncă.

Eu dau ochii peste cap și răspund supărată că, da, știu, e o problemă cu care m-am confruntat toată vara.

Pe parcursul întregii vacanțe, am recurs la tot felul de strategii: m-am rugat de el, l-am condiționat – dacă vrea să obțină ceva ce-și dorește, atunci să mănânce mâncare -, l-am speriat – lasă că papă mama tot și ție nu-ți dă deloc -, dar cumva, cu rezultate foarte slabe și aleatorii. Foarte rar, băiatul meu a acceptat să mănânce ceva mâncare gătită. A trăit cu biscuiți, iaurt, un ou pe zi și alte câteva fleacuri.

Astfel că, atunci când doamna de la grădiniță, îmi spune că trebuie să găsiți o soluție, că doar sunteți cadru didactic, aproape că mă enervez. De ce își imaginează că nu am căutat soluții? Ce vrea să spună?

M-am simțit acuzată ca și când ar fi vina mea, că băiatul nu mănâncă.

Mai rău, mă întreabă colegii la școală, ce-mi face băiatul și eu continui povestea: face bine, doar că nu mănâncă… bla-bla-bla. Oricine era dispus să mă asculte, le puneam CD-ul. Fiecare venea cu sfaturi diferite. Să încerc măsuri drastice, să nu-i mai dau de mâncare biscuiți și alte cele…., iar eu simțeam că iar, mă acuză de ceva. În plus, cum să mă lase inima să-mi țin copilul să înfometeze, doar ca să-l determin să mănânce? (Și, apropo, pe mine, când eram copil, n-a reușit mama să mă facă să mănânc ce nu-mi plăcea. Am ajuns în spital bolnavă de hepatită, dar tot nu mâncam.)

Ca lucrurile să stea și mai neplăcut, inclusiv soțul mi-a spus într-o seară, pe un ton foarte vehement,  că trebuie să faci ceva!

Am încheiat convorbirea spunându-i soțului, Mulțumesc că ai țipat la mine!

In acea seară, mă simțeam mizerabil. Eram obosită, încât abia așteptam să pun capul pe pernă. Mă durea capul, eram răcită și-mi curgea nasul de parcă era izvor, eram stresată și îngrijorată că băiatul nu mănâncă și supărată că soțul nu mi-a oferit puțină compasiune. (De fapt, a făcut-o destul de mult timp, până acum.)

Am oftat și m-am întrebat: De ce toată lumea mă face să mă simt ca și când ar fi vina mea că…? Și o altă voce din mintea mea, aia care vine din toate cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit, îmi spune: Pentru că ESTE vina ta! Tu, te-ai asculat? Ai auzit cum sună cuvintele pe care le folosești? Ce sfaturi ai  oferi altora care fac exact ce faci tu?

Primul lucru pe care l-am conștientizat, după ce vocea interioară mi-a atras atenția că-l fac, a fost:

 

Te plângi!

 

E foarte ușor să-ți plângi de milă.

Cauți în jur compasiune, ca ceilalți să fie în asentimet cu tine. Cei din jur vin cu sfaturi, cu idei, dar tu n-ai nevoie de ele, tu doar vrei să continui să-ți spui povestea despre cât de mizerabil te simți, pentru tot ceea ce ți se întâmplă și cât e viața de nedreaptă!

Dai vina în stânga și-n dreapta pentru toate câte ți se întâmplă, iar tu ești o biată victimă nevinovată!

Ai nevoie să-ți spună cineva pe un ton mai răstit, Termină cu văicăreala și fă ceva cu viața ta! – grozavă treabă a făcut Larry Winget, cel care a scris această carte.

Dar Jack Canfield spune că TOATE lucrurile sau situațiile din viața ta, fie le-ai creat, fie le-ai atras, și atunci, ești RESPONSABIL de tot ce ți se întâmplă. Le-ai creat prin tot ce faci, sau le-ai atras prin natura gândurilor și cuvintelor pe care le folosești.

Iar eu, o făceam pe victima, îmi învinuiam băiatul, căutam persoane care să fie în asentimentul meu.

 

 

Tot ce respingi se întoarce la tine cu forță multiplicată!

 

De curând, am învățat de pe la diferite workshopuri, că tot ce nu-ți place, ai tendința să respingi. Vrei să îndepărtezi de ființa ta, sau să schimbi acele lucruri care nu-ți plac.

Dar, cu cât le respingi, cu atât se întorc la tine iar și iar și îți provoacă supărări.

Și mi-am amintit și ce am citit în cartea Viața trece repede, trăiește-o din plin! Autoarea, Lynn Grabhorn explică Legea Atracției Universale, pe principiul diapazonului.

Un diapazon, este un instrument muzical care este folosit pentru a da un ton la o melodie, și vibrează pe o anumită frecvență. Dacă într-o cameră sunt mai multe diapazoane acordate pe aceeași frecvență, vibrațiile produse de diapazonul folosit, fac ocolul camerei, întâlnește vibrațiile celorlalte diapazoane acordate pe aceeași frecvență, apoi se multiplică și se întorc de unde au plecat, cu putere multiplicată.

Imaginează-ți Universul ca o cameră imensă cu miliarde de diapazoane (oamenii care emit emoții), fiecare acordate pe alte frecvențe. De fiecare dată când cineva emite emoții de nemulțumire, de respingere, vibrațiile acestora pleacă în Univers, unde se întâlnesc cu vibrații asemănătoare, ale unor persoane care au același tip de emoții. Apoi, vibrațiile se unesc, devin mai mari și se întorc la cei care le-au emis. Și ce crezi că li se întâmplă? Alte lucruri și situații care să le producă și mai multă nemulțumire.

Aceste emoții continuă într-o spirală descendentă, până ajungi la un capăt. Ori, cedezi și te îmbolnăvești, pentru că refuzi să vezi că TU EȘTI CAUZA a tot ce ți se întâmplă, ori, ajungi să spui: GATA! AJUNGE! E TIMPUL SĂ FAC CEVA! Și atunci, ca urmare a deciziei luate, începi să schimbi frecvența pe care emiți vibrații în Univers, prin urmare, se schimbă și rezultatele.

Este valabil și invers. O persoană mulțumită, fericită, emite vibrații de o intensitate mai ridicată, acestea se întâlnesc în spațiu cu vibrațiile altor persoane mulțumite și fericite, se multiplică și se întorc la cei de la care au plecat cu forță multiplicată. Numai că, de data asta, acești oameni, vor avea și mai multe motive să fie fericiți.

 

Cuvintele pe care le folosești îți schimbă realitatea

 

Ai impresia că ești realist și folosești cuvinte care descriu realitatea, dar de fapt, cuvintele pe care le folosești, creează realitatea. Știu că este cam greu de înghițit, dar este adevărat.

Cu cât folosești expresii care să descrie o situație negativă din viața ta, iar verbele sunt la timpul prezent, gen nu mănâncă, e bolnav, e obraznic etc. cu atât mai mult, situația devine în acel mod. E ca și când, ce exprimi la timpul prezent, este o profeție despre cum va arăta viața ta, în viitorul apropiat.

Verbele pe care le folosești la timpul prezent ca să descrii situația ta curentă, sunt cele care devin realitatea ta, de coșmar sau de vis, din viitorul apropiat.

În tehnica afirmațiilor, prin care îți poți schimba viața, dacă înveți să o practici zilnic, folosești verbe pozitive, care încă nu sunt adevărate, la timpul prezent. Repetându-le mereu ele devin parte din tine, din subconștientul tău și se transformă în realitate. Așa cum spunea Louise Hay, acestea sunt ca semințele pe care le pui în sol, și mai întâi germinează, încolțesc, apoi cresc și durează până dau roade.

„Ceea ce gândim despre noi înşine devine adevărat pentru noi. Cred că fiecare dintre noi, incluzându-mă şi pe mine este 100% responsabil pentru ceea ce se petrece în viaţa noastră, bun sau rău. Fiecare gând pe care îl gândim, creează viitorul nostru. Fiecare dintre noi îşi crează propriile experienţe prin propriile gânduri şi sentimente. Gândurile pe care le gândim şi vorbele pe care le rostim creează exprienţele noastre de viaţă.” (Louise Hay)

Prin urmare, dacă folosești cuvinte care descriu stări sumbre, triste, de dezamăgire etc. viața ta va deveni exact în același fel. Dacă spui că faci fantastic de bine, că te descurci spectacular, etc. exact așa începi să percepi viața ta și ea va deveni astfel.

 

Filmele care rulează în mintea ta

 

Am lăsat la final acest subiect, dar nu e cel mai lipsit de importanță.

Specialiștii spun, iar eu am descoperit pe pielea mea, în mai multe rânduri, că, imaginația este mai puternică decât cuvintele pe care le folosim.

Atunci când te plângi de ceva ce nu funcționează în viața ta, prin mintea ta se derulează filmul a ceea ce nu funcționează. De câte ori te plângi, de atâtea ori, revezi filmul. Și acel film, are o putere extraordinară de a modifica ce urmează să se întâmple.

Mi s-a întâmplat, în mai multe rânduri, să exersez vizualizarea voită a ceea ce voiam să se schimbe în viața mea, și am schimbat rezultatele, aproape așa cum am vizualizat.

Dacă vorbești despre ceva care îți produce mândrie, prin mintea ta se perindă acele imagini care te umplu de acest sentiment. Cu cât povestești cu mândrie acele situații, cu atât vei avea și mai multe motive să fii mândru.

 

Astfel că, învinsă, am conștientizat toate aceste greșeli și m-am apucat să lucrez cu EFT.

Mai întâi am lucrat pe starea mizerabilă pe care o simțeam și am adus-o la o valoare suportabilă.

Apoi, am trecut pe emoțiile mele, acumulate toată vara, legate de faptul că băiatul meu nu mânca. Am început cu starea de stres pe care mi-a generat-o, apoi, cu furia și îngrijorarea. Și pe acestea le-am liniștit simțitor și le-am înlocuit cu iubire, acceptare, încredere.

La finalul exercițiului, după ce m-am simțit mai împăcată, am închis ochii și mi-am imaginat cum băiatul meu începe să mănânce mâncare gătită și-i place.

Vrei să știi care a fost rezultatul?

A doua zi, a cerut să mănânce și i-am dat pulpițe la cuptor și a savurat două.

În ziua următoare, a acceptat să mănânce paste.

Apoi, când l-am întrebat dacă a mâncat la grădi’, mi-a răspuns fericit și victorios, că da, a păpat orezuț și supă.

Să nu înțelegi că dintr-un singur exercițiu de vizualizare combinat cu EFT s-au schimbat radical lucrurile. Încă mai avem de lucru. Dar acum, știu ce am de făcut. Zilnic, am început să vizualizez, fie și pentru câteva secunde, că băiatul meu, mănâncă.

Sunt convinsă că, în viitorul apropiat, va mânca de toate.

Am învățat să accept situația, să nu mă mai stresez, să nu mă mai consum, să nu mă mai enervez. Îl accept și îl iubesc. Vizualizez ce doresc să se schimbe și lucrurile intră pe drumul cel bun.

Dacă ți-a plăcut acest material, fă un bine și pentru prietenii tăi și distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber