Un om înstărit era nemulţumit de viaţa pe care o ducea. Ca să fie mulţumit a început să cumpere anumite lucruri de care credea că are nevoie. Dar tot nu era mulţumit. Apoi a început să cumpere lucruri mai mari, mai frumoase, mai scumpe, dar tot nu era satisfăcut. Apoi s-a gândit să cumpere altfel de lucruri şi a făcut-o. Numai că satisfacţia personală înceta să apară. La un moment dat a fost solicitat să facă o contribuţie financiară către un centru de ajutorare a copiilor ce nu se puteau deplasa. A cumpărat astfel scaune cu rotile pentru acei copii. Şi când a ajuns acolo, un copil l-a luat de mână şi i-a zis, „Stai să mă uit bine la tine.” „De ce?” a întrebat omul nostru. „Vreau să ştiu cum arată faţa ta când ne vom întâlni în Rai.” Atunci omul a fost cuprins de un sentiment intens de fericire.

 

Exemple de fapte bune

 

Sfinţii părinţi împart faptele bune în două categorii.

Fapte bune fizice, care se văd, cum ar fi:

• să dai de pomană cuiva nevoiaş sau neputincios
• să ajuţi un neputincios, un bătrân
• să oferi un bănuţ celor care au cu mult mai puţin decât tine
• să ajuţi pe cei care au trecut printr-o nenorocire

 

Fapte bune spirituale:

• să te rogi pentru cineva
• înveţi pe cineva ceva de folos
• să-i spui o vorbă de încurajare unei persoane disperate
• să oferi un sprijin moral
• să oferi un zâmbet – am citit câteva poveşti care spuneau că au fost cazuri de oameni a căror viaţă a fost salvată de zâmbetul şi bunăvoinţa altora din jur

 

O faptă bună extraordinară este să-ţi faci datoria acolo unde munceşti, la ceea ce te pricepi, cu talentele pe care ţi le-a dat Dumnezeu de la naştere, sau cu abilităţile pe care ţi le-ai dezvoltat pe parcursul vieţii.

 

Era un călugăr şi ucenicul lui. Şi şi-a trimis călugărul ucenicul în lume şi să vadă ce lucruri minunate fac oamenii. A plecat ucenicul şi după un timp s-a întors la călugăr şi a început să-i povestească:

–Am văzut un om care mergea pe apă, spuse el entuziasmat. Dar călugărul nici nu clipi.

-Am văzut un om care zbura. Se ridica fără aripi deasupra pământului şi se deplasa prin aer către alt loc. Nici de data asta nu fu mişcat călugărul.

-Şi-am mai văzut un om care nu făcea nimic deosebit. Doar îşi făcea datoria în mod sârguincios. Şi călugărul a exclamat;

-Acesta este un om care-i place lui Dumnezeu căci cel ce-şi face datoria face bine altor oameni. De munca lui se pot bucura mulţi.

 

Mi s-a întâmplat de multe ori, ca profesor să mă întâlnesc cu foşti elevi şi să-mi spună că au luat note mari la Bac, la geografie. După ce i-am felicitat, au ţinut să completeze că au obţinut acele note cu materia învăţată din caietele de clasa a VIII – a, din ce le-am predat eu. Era modul lor de a-mi mulţumi că mi-am făcut datoria şi că le-am dat informaţii în plus faţă de manual. Eu făceam acest lucru ca să-i ajut să obţină note mari la sfârşitul clasei a VIII –a.

Evident, acest lucru se întâmpla mai des când materia de clasa a VIII-a şi a XII – erau apropiate la conţinut şi pe când la sfârşitul clasei a VIII-a se dădea examen şi la geografie. De câţiva ani s-a mai schimbat şi conţinutul materiei şi nici cei de clasa a VIII –a nu mai dau examen la geografie.

Nu trebuie să faci lucruri extraordinare ca să faci fapte bune. Dacă îţi faci datoria cu pasiune şi din toată inima şi cu bucurie că de munca ta se va folosi şi altcineva, cu siguranţă că este o faptă bună. Uneori habar nu ai pe cine ajuţi şi cine îţi mulţumeşte.

 

Nu poţi face bine cu forţa

 

După ce a trecut weekendul, doamna învăţătoare îi întreabă pe copii ce fapte bune au făcut în acel sfârşit de săptămână.

Bulă: Eu am ajutat o bătrână să treacă strada.

Învăţătoarea: bravo!

Gigel: Eu l-am ajutat pe Bulă s-o treacă pe bătrână strada.

Î.: Bravo!

Ionel: Eu l-am ajutat pe Bulă şi pe Gigel s-o treacă strada pe bătrână.

Î.: Bravo!

Vasile: Eu l-am ajutat pe Bulă şi pe Gigel şi pe Ionel s-o treacă strada pe bătrână.

Învăţătoarea: Da’ de ce aţi fost atât de mulţi?

Copiii: Bătrâna nu voia să treacă strada.

 

Oricât de haios pare acest banc, de multe ori ni se întâmplă să vrem să-i ajutăm pe alţii şi ajutorul nostru să nu fie bine primit. De ce?

Gândeşte-te de câte ori ai fost situaţia inversă. Când ştiai că te descurci la un anumit lucru şi a venit cineva cu scopul şi gândul de a te ajuta şi ai simţit că ţi-a dat lucrurile peste cap. Şi în loc să te simţi ajutat, mai mult te-ai simţit încurcat.

Este o vorbă care spune că nu poţi să faci pe cineva să te iubească cu forţa. Cred că nici bine nu poţi face cu forţa. Nu până ce acel cineva nu-şi exprimă dorinţa de a fi ajutat şi în ce mod.

Uneori scopul de a face bine, este greşit interpretat de alţii şi ne trezim că din bine a ieşit rău. Şi din dorinţa de a face bine, iese cu scandal.

Nu poţi să ajuţi pe nimeni până nu ţi se cere.

 

Atenţie la cerşetori

 

În ultima vreme este greu să deosebeşti un nevoiaş adevărat de un escroc. Cerşetoria a devenit o meserie şi chiar o afacere. Sunt chiar patroni de cerşetori. Am auzit de persoane care au dat un bănuţ unui cerşetor şi n-a ajuns prea departe şi auzind gălăgie a întors capul. Patronul acelui ce cerşea a venit la el să-i smulgă bănuţul primit.

Şi unii se pricep de minune să păcălească pentru a exploata de bănuţi pe alte persoane care muncesc cinstit.

Ba unii sunt foarte pricepuţi la a te impresiona emoţional cu lacrimi şi suferinţe.

Alteori, dacă nu le dai bani, încep să te blesteme. Şi probabil că dacă eşti sensibil la blestemele altora, scoţi bănuţul din buzunar. Dacă Dumnezeu s-ar uita în gura tuturor celor ce blestemă… ar fi vai şi amar de noi.

Uneori vrei să-i ajuţi, dar nu cu bani, ci cu obiecte, cu produse alimentare. Şi le găseşti apoi aruncate pentru că unii dintre ei vor doar bani. Îmi povestea o cunoştinţă că a dat unei persoane care a venit la uşă să cerşească, un pui congelat. Mai târziu în aceeaşi zi pe când a ieşit la plimbare a văzut puiul aruncat în casa liftului şi începuse să se decongeleze.

Un preot, la predică, îl cita pe Sf. Augustin care spunea: „Să tremure bănuţul în mâna ta când îl dai de pomană”, adică nu să tremure că îl dai cu zgârcenie, ci să iei bine aminte cui îl dai.

Să dai bani de pomană la cerşetori care au făcut din asta o meserie sau o afacere, nu cred că este o faptă bună.

Există şi cerşetori cu acte în regulă. Orice persoană aptă de muncă şi care nu are o ocupaţie din care să-şi câştige existenţa şi stă toată ziua în faţa blocului să joace cărţi şi table, dar are dosar de ajutor social sau de „handicap” este un cerşetor. Nu mă refer la şomeri care şi-au pierdut locul de muncă. Nu mă refer nici la cei îndreptăţiţi să primească astfel de ajutoare sociale sau de handicap. Mă refer strict la leneşii care consideră că e mai bine să primească ajutor social (chiar dacă nu-l merită), decât să muncească. Părerea mea este că persoana care semnează şi autorizează aceste dosare fără o cercetare amănunţită încurajează lenea, şi asta nu este o faptă bună.

Dar cerşetori nu sunt numai pe stradă. Şi elevii pot fi cerşetori. Uneori au încercat să mă păcălească să dau note de trecere unor elevi care pot, dar din lene n-au învăţat. Au încercat să mă impresioneze cu:

„Haideţi doamna, faceţi şi dvs. o faptă bună că e săptămână mare. Faceţi o pomană.”

Probabil că strategia asta le-a funcţionat la alţi profesori. Eu nu obişnuiesc să dau note de trecere sau note mari pe nemeritate. Una este să dau o notă de trecere unui elev pe care ştiu că nu-l duce mintea, dar pot să-mi dau seama că s-a străduit, că a citit ceva, alta este să fac asta cu un leneş. De unde-mi dau seama că a citit? După mişcarea ochilor şi limbajul trupului.

Şi apoi le explic, că pe vremea apostolilor, a existat panică între anumiţi oameni cum că vine sfârşitul lumii. Uni au început să nu mai muncească şi să ceară de mâncare. Credeau ei că nu mai are rost să muncească, dacă tot vine sfârşitul. Pe aceştia i-a certat Sf. Apostol Pavel, în epistola a doua către Tesaloniceni unde scrie:

 

“…dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” Biblia, 2 Tesaloniceni, 3,10

 

La aceste cuvinte nu mai comenta nici un elev şi nu mai aveau curajul să ceară. Vezi tu, să faci o faptă bună e important. Dar şi mai important este să iei seama cu cine faci faptele tale cele bune. Dacă ajuţi pe cei ce lenevesc, încurajezi lenea. Dacă ajuţi pe cei ce beau sau îşi cumpără droguri, cu banii tăi încurajezi consumul acestora. Nu cred că astea sunt fapte bune.

Şi atunci probabil că te întrebi cu cine să faci faptele tale bune? Dacă vrei să oferi un bănuţ, cui să i-l dai?

• poţi să direcţionezi 2% din impozit acolo unde doreşti tu. Decât să-l laşi să meargă în buzunarele sparte şi fără fund ale statului, direcţionează tu aceşti bănuţi către o organizaţie în care ai încredere (spital, Biserică, Mănăstire, aziluri de bătrâni, centre de plasament etc.). Şi aceste organizaţii, îi folosesc către scopurile pe care şi le-au propus.

Dacă suplimentar vrei să oferi şi alţi bănuţi ca să faci acte de caritate, sau cum spune în Biblie, să dai zeciuială, sunt şi alte modalităţi prin care poţi ajuta pe alţii.

• poţi să donezi banii unor fundaţii care se ocupă cu diverse acţiuni caritabile. Exemplu, un centru de plasament care creşte copiii părăsiţi de părinţi sau pe cei cu handicap. Copiii ăia îţi vor mulţumi cu lacrimi de bucurie că au posibilitatea să citească o carte, că pot primi un pulover, a haină. Poţi să mergi chiar tu şi să dai celui care îţi place mai mult. Poţi să ajuţi un azil de bătrâni, sau persoane care sunt cu adevărat nevoiaşe.

De exemplu, în şcoli sunt diverse persoane care se ocupă cu monitorizarea elevilor cu situaţie materială precară. Poţi să iei legătura cu şcolile şi cu anumite ocazii să ajuţi acei copii. Aici aş adăuga că ar fi bine ca acei copii să nu fie din familii cu părinţi care cheltuiesc banii pe alcool. Copilul cu siguranţă se bucură, dar părintele este încurajat în viciul lui, căci îşi va spune, Lasă, că acel copil e norocos, primeşte una-alta, toată lumea îl miluieşte, nu are nevoie să-i mai dau şi eu.

Sau poţi să recompensezi elevii premianţi. Nu ştiu câte persoane se gândesc să-i recompenseze cu un mic premiu pentru munca depusă. Dacă ne gândim la elevii participanţi la olimpiadele şcolare, la câte nopţi stau până târziu şi de câte ori nu merg la joacă, ca să înveţe. Şi în final ce primesc? Cei mai mulţi primesc o foaie de hârtie, cu semnături şi ştampile pe care scrie Diplomă, Se acordă premiul X elevului… Şi cam atât. Foarte puţini primesc vreun premiu în bani ca recompensă pentru munca lor. Să le oferi acestora ajutorul tău financiar, ar putea să-i ajute să-şi cumpere ceva ce-şi doresc (poate o pereche de încălţări sau o bicicletă) şi îi încurajează să continue să muncească.

 

De unde ştii că ceea ce faci e o faptă bună?

O faptă bună trebuie să aducă un beneficiu celui care o primeşte. Fie că este un beneficiu fizic, sau spiritual, sau moral este făcută spre a ajuta. De asemenea şi cel ce oferă trebuie să aibă satisfacţia că este o faptă bună.

În orice caz, ştii că este o faptă bună atunci când primitorul se bucură. Îţi zâmbeşte sau îţi mulţumeşte. Dacă primitorul nu e fericit, poate că intenţia ta a fost bună, dar nu este ce avea el neapărată nevoie.

Apoi, în mintea ta, nu ai îndoieli legat de fapta pe care ai săvârşit-o. Dacă apar îndoielile, poate că fapta ta nu este bună. Fiecare dintre noi, indiferent cât de religioşi suntem sau nu, avem înscris în conştiinţa noastră ce e bine şi ce nu e bine. Dacă tu ai îndoieli, conştiinţa ta este cea care-ţi arată adevărul.

Cele mai multe dintre faptele noastre cele bune nici măcar nu le cunoaştem, sunt făcute prin simpla datorie a noastră ca oameni şi de aceea nu avem îndoieli în privinţa lor. Despre unele aflăm peste ani şi ani sau nu aflăm deloc în timpul vieţii.

Şi asta cred că este rânduială de la Dumnezeu. Pentru că, spun Sfinţii Părinţi, atunci când ne lăudăm sau ne mândrim cu faptele noastre cele bune, ni le-a furat vrăjmaşul omului, necuratul.

Cele despre care aflăm, poate că iar sunt cu rânduială, ca să ne mai ridice moralul, să nu credem că trăim degeaba. Şi să avem putere să mergem mai departe.

 

Si pentru că se apropie Crăciunul, cu toţii ne gândim să oferim cadoruri de suflet celor dragi, cadouri care să-i ajute să-şi depăşească diferite situaţii de viaţă.

Poţi să oferi celor dragi o cutie de bomboane (pe care s-o uite) sau le poţi oferi ceva ce la va schimba viaţa. Le poţi dărui cărţi, bilete la seminarii, CD-uri care să-i ajute să-şi transforme viaţa, pentru nevoile pe care cei din jur le au.

Iată mai jos, o propunere pe care ţi-o fac pentru cadourile de Crăciun.

Până pe data de 22 Decembrie, am pus la reducere cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Dacă ai pe cineva drag care suferă de diferite fobii, care ţine dietă după dietă, care se ignoră frecvent şi apoi învinuieşte pe alţii, sau pur şi simplu, dacă ştii pe cineva foarte stresat, această carte, îl poate ajuta. Oferă-i o carte cadou şi apoi urmăreşte ce rezultate are în viaţa lui. S-ar putea să constaţi că tu ai făcut un gest care apoi i-a transformat viaţa în bine şi a devenit o persoană fericită.

Asta vrem cu toţii, nu?

Să fim fericiţi noi înşine, dar şi cei dragi nouă.

Dar totul începe dela noi.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă o faptă bună şi pentru prietenii tăi şi distribuie-l!

 

 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

 

Zi de zi te uiţi la viaţa ta şi ai impresia că ceva lipseşte. Ceva care te împiedică să fii fericit şi recunoscător, dar nu ştii exact ce. Te uiţi la cei din jur. Unii nu sunt fericiţi şi parcă prin tristeţea lor te regăseşti şi tu. Alţii sunt fericiţi şi radiază. Transmit în jur doar bucurie, bunătate şi voie bună.

Care sunt aceleaspecte ale vieții care te împiedică să fii pe deplin fericit?

 

INVIDIA

 

Şi de multe ori nu înţelegi cum pot alţii să fie fericiţi? Ce au ei şi tu nu ai? De ce la unii dă Dumnezeu tot binele şi fericirea din lume, în timp ce pe tine te lasă uitării să te zbaţi în mizerie?

Uiţi că de fapt, ai atâtea motive să fii fericit, poate chiar mai multe decât cei pe care îi vezi zâmbind şi radiind, dar nu reuşeşti să le vezi. Ochii tăi sunt acoperiţi parcă de o pâclă şi te împiedică să vezi darurile cu care ai fost înzestrat.
Ţi se pare mult mai simplu să vezi ce au alţii. Sunt câteva proverbe care descriu foarte bine aceste situaţii:

„Capra vecinului e mai grasă.”,

„Iarba vecinului e mai verde, sau mai înaltă”.

Întotdeauna ce are vecinul e mai de preţ decât ce ai tu. Se întâmplă ca din prea multă privire peste gard la vecini să-i doreşti vecinului să nu mai fie atât de fericit. Începi să-i doreşti toate relele din lume.

Numai că, ghici, ce?

Se întorc împotriva ta.
Nu-ţi dai seamă că gândind în acest fel te otrăveşti pe tine. Că tot ce gândeşti şi doreşti rău altora se întoarce la tine.
De multe ori o persoană invidioasă pe binele altora intră într-un cerc vicios. Pe măsură ce invidiază pe alţii îi merge ei mai rău şi celorlalţi le merge mai bine.

În loc să vadă că atunci când acelei persoane i-a mers bine, altora le-a mers rău, se adânceşte în sentimentul acesta de invidie şi parcă pe măsură ce acest sentiment creşte, se înmulţesc lucrurile rele din viaţa ei şi cele bune din viaţa altora.
Citeam mai demult în cartea „Auto-controlul prin metoda silva” de José Silva că nu poţi să te gândeşti şi să te concentrezi să faci lucrurile să meargă bine pentru tine iar pentru alţii să meargă prost.

Pur şi simplu, trebuie să te gândeşti la binele semenilor mai întâi şi apoi îţi va merge bine şi ţie. Metoda funcţionează cu condiţia să nu fii egoist.

Soluţii:
• Gândeşte-te la toate binefacerile din viaţa ta pentru care ai putea fi recunoscător. Te-ar ajuta mai mult dacă le-ai scrie. Despre recunoştinţă am scris două articole: „Obiceiuri mici şi zilnice care ne schimbă viaţa II” şi „Recunoştinţă versus Nemulţumire”.
• Analizează ce lecţii ai putut să înveţi din necazurile pe care le-ai avut.
• Citeşte Biblia şi vezi că sunt multe exemple ale celor care erau pedepsiţi sau în mari necazuri şi totuşi se rugau pentru binele semenilor, apoi acest simplu gest s-a întors și i-a ajutat pe ei înșiși.
• Roagă-te pentru vecinii tăi să primească şi mai mult bine.

TRECUTUL

Nu poţi să schimbi ce s-a întâmplat în trecut.

Doar în filme putem vedea că ar fi posibil sau poate în unele visuri în care avem puterea să vedem ce s-ar fi întâmplat dacă am schimba cel mai mic lucru din trecutul nostru.

Dar în realitatea de zi cu zi nu poţi schimba ce s-a întâmplat acum o secundă sau la începutul existenţei tale.

În filmul Shrek for ever vedem că personajul îşi doreşte să schimbe ceva din trecut şi află că ar fi putut să nu se nască şi ce s-ar fi întâmplat dacă schimbarea ar fi avut loc.

Mai mult, realizeazăcă prin existenţa lui şi prin deciziile mici pe care le-a luat zilnic, a schimbat în bine cursul vieţii a câteva sute de persoane, unele cunoscute, altele nu.

Nu poţi să schimbi ce s-a întâmplat.

Dar din fiecare întâmplare din trecut poţi învăţa şi deprinde o lecţie.

Iar dacă nu ai învăţat lectia, probabil că viaţa îţi va mai da asemenea teste până reuşeşti să înveţi ceva. Unii nu învaţă niciodată.
Cu ce te ajută să te gândeşti la ce s-a întâmplat?

Oricum nu ai face lucrurile diferit acum?
De vreme ce nu poţi schimba ce s-a întâmplat, la ce îţi foloseşte să consumi atâta energie gândindu-te la ce s-a întâmplat sau la ce s-ar fi putut întâmpla dacă…

Şi evident că fiecare are un anumit scenariu. Adică nu e suficient că te gândeşti şi te consumi în legătură cu ce s-a întâmplat, dar îţi mai faci şi sânge rău imaginându-ţi tot felul de scenarii şi situaţii care nu au avut loc.
Nu e suficient că te gândeşti la ce s-a întâmplat, dar retrăieşti fiecare emoţie (de multe ori negativă), fiecare jignire auzită, fiecare ceartă primită.

Nu poți să schimbi trecutul, dar poți să schimbi povestea vieții tale.

Există tehnici de eliberare prin care poți să modifici modul în care te afectează tot ce s-a întâmplat.

Evident, dacă dorești să te eliberezi, pentru că sunt și persoane care cred că au ceva de pierdut dacă schimbă percepția evenimentelor care au avut deja loc.
Tot ce s-a întâmplat în trecutul tău te-a adus unde eşti astăzi. Persoana care eşti azi este rezultatul tuturor acestor acţiuni din trecut. Dacă nu-ţi place cine eşti, poţi să te schimbi pentru a fi mai bun în viitor.
Convingerile despre tine s-au născut în trecut.

Ori de câte ori nu ai reuşit să faci ceva, ai auzit cuvinte precum: „nu poţi, de nimic nu eşti în stare, dă la mine că fac eu, etc.”. Toate aceste cuvinte auzite de la alţii şi repetate de mintea ta cu fiecare situaţie asemănătoare n-au făcut altceva decât să te lege cu lanţuri de acele convingeri, de acele evenimente din trecut.
Cu cât trăieşti mai mult evenimentele din trecut, cu cât mai ai convingeri negative care s-au născut în trecut, cu atât ai mai multe lanţuri care te opresc de fiecare dată când vrei să fii fericit sau să evoluezi.

Soluţii:
• Schimbă-ţi convingerile negative despre tine cu unele noi pozitive. Scrie-le pe cele negative, apoi înlocuieşte-le cu alte convingeri pozitive. Repetă-le până le crezi.
• Nu te mai gândi la evenimentele din trecut decât ca să extragi perle de înţelepciune din ele. Vezi ce lecţii ţi-au oferit experienţele din trecut.

COMPLEXELE

 

Nu e nimeni perfect.

Dar mulţi dintre noi suferă de nişte complexe care ştirbesc stima şi iubirea de sine.

N-o să vorbesc de acele complexe psihologice care apar de la naştere ci de acele sentimente care ne fac să nu ne simţim bine şi fericiţi.

E foarte greu să convingi o persoană care suferă de astfel de complexe că nu are motiv să sufere şi să nu se bucure de viaţă.
Exemple de complexe care ne răpesc fericirea.
1. Excesul de grăsime. Am auzit multe femei (în mod deosebit) plângându-se de numărul de kg. Am întâlnit chiar persoane care arată foarte bine, chiar fit, aș putea să spun, care de câteva ori pe zi spun că sunt grase şi ar trebui să mai dea jos din kilograme. Dacă suferi de acest complex am câteva cuvinte pentru tine.
a. Deşi pe coperta revistelor de modă sau în industria modei sunt câteva modele care arată numai piele şi os, mai bine de 80% din populaţia globului are forme şi sunt persoane mai pline. Dacă şi tu te numeri printre cele peste 80% din persoane, vezi că eşti în categoria majorităţii, iar majoritatea trebuie să stabilească modelele, nu invers.
b. Unele dintre vedetele prezentate pe coperta revistelor au fost supuse procesului de photoshop-are ca să arate aşa de bine.
c. Capul nostru are dimensiuni limitate. Şi nu mai încape în el toată înţelepciunea pe care o acumulăm. Aşa că excesul de inteligenţă şi înţelepciune se depune…pe coapse. (glumesc, desigur).
d. În cartea „Termina cu vaicareala si fa ceva cu viata ta” autorul, Larry Winget spune că dacă ai început să arăţi ca un hipopotam şi să ai probleme serioase de sănătate, chiar e timpul să termini cu văicăreala şi să treci la acţiune să schimbi ceva.
2. Sunt urât.

Nu poţi concura cu vedetele de pe coperta diferitelor reviste sau din filme, pentru simplu motiv că imaginea lor a fost cu adevărat supusă transformărilor fie prin puterea machiajului, fie folosind Photoshop-ul sau programe asemănătoare.

Mai mult decât atât, dacă ai fost atent, vedetele arată altfel în filme diferite în funcţie şi de natura rolului pe care îl joacă.

Cu ajutorul machiajului şi a costumelor aceeaşi persoană poate juca rol de personaj pozitiv sau negativ.

Nu se schimbă vedeta, ci machiajul în funcţie de rolul jucat.

Eu cred că Dumnezeu te-a creat frumos. Apreciază-te şi iubeşte-te pentru cum arăţi în fiecare zi!
3. Sunt bătrână. Adesea tot femeile se plâng de acest lucru. Aud multe femei pe la 30 sau 35 de ani povestind despre evenimente din trecut şi zic: „pe când eram tânără…”.

Cum adică? Acum eşti bătrână? Pe la 80 sau 100 de ani ce-o să mai zici?

Rodica Ojog-Braşoveanu spunea într-un roman de-al său că

„Bărbaţii sunt atât de bătrâni pe cât îi arată vârsta. O femeie este atât de bătrână pe cât se simte”.

Citeam într-o revistă acum câţiva ani despre o doamnă, care, la cei peste 70 de ani, povestea cât e de frumoasă vârsta pe care o trăieşte şi a apreciat frumuseţea fiecărui an în parte.

Am apreciat povestea şi doamna care vorbea acolo. În comparaţie, sunt persoane care nici nu-şi serbează ziua de naştere pe motiv că au mai îmbătrânit un an.

Şi ce dacă? Ăsta este cursul vieţii, şi cum spunea acea doamnă de peste 70 de ani, fiecare etapă a vieţii are frumuseţea ei.
4. Am fire albe de păr.

Multe femei încep să se vopsească pentru a masca firele de păr alb care încep să apară.

Apoi, pe măsură ce vopseaua se duce, devin dependente de folosirea vopselelor de păr.

Am observat că odată ce este folosită vopseaua de păr, probabil din cauza substanţelor chimice pe care le conţine, apar şi mai multe fire de păr albe.

În felul ăsta se creează o dependenţă de folosirea vopselelor de păr.

Ştii ceva? Nu te condamn că te vopseşti, dacă vrei să schimbi puţin modul în care arăţi. Sau cum s-ar spune să îţi schimbi look-ul.

Dar poţi folosi o vopsea naturală care să nu îţi afecteze calitatea părului.

Eu prefer să spun că firele albe sunt fire de înţelepciune. Cu cât am mai multe, cu atât arăt că n-am trecut degeaba prin viaţă. Aşa că fii fericită cu sau fără fire albe de păr!
5. De inferioritate.

O persoană se poate simţi inferioară fie din punct de vedere al înălţimii, fie din punct de vedere social, sau financiar, sau fie din punctul de vedere al abilităţilor ei ca persoană.

O astfel de persoană caută să-şi afirme importanţa prin aroganţă, violenţă etc.

Un fost elev de-al meu care era cel mai scund din clasă, obişnuia să fure bani de acasă şi să le cumpere colegilor diferite lucruri, să le facă cinste cu pizza sau suc ca să devină şi el important.

Când nu avea bani să le cumpere atenții, se simțea foarte „mic”.

Aceste complexe dezvoltate în copilărie ajung să te afecteze și când ești adult.

Permanent s-ar putea să crezi că dacă nu ai „acel lucru special” nu ești fericit.
Când fericirea ta e determinată de lucruri exterioare, pe care le poţi pierde, atunci e o fericire superficială.

Dacă fericirea ta depinde de alte persoane, e o fericire superficială.

O pierzi oricând şi nu o poţi controla.

Dar dacă decizi să fii fericit indiferent de motivele acestea sau de altele, atunci nimeni şi nimic nu-ţi pot răpi fericirea.

Încetează să-ţi mai doreşti să fii perfect.

N-o să reuşeşti niciodată.

Şi atunci, de ce să iroseşti energie pe emoţii negative pentru că nu eşti perfect? Cunoşti pe cineva care e perfect?
Permite-ţi să fii tu însuţi şi să te admiri chiar dacă eşti imperfect.
Fii fericit oricum!

În plus, dacă vrei să te eliberezi de aceste complexe, să fii fericit, oricum, oricând, să te iubști și să te accepți așa cum ești, pe acest blog găsești câteva resurse. Una dintre ele este cartea pe care am scris-o cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

De asemenea, o altă resursă este seminarul cu același nume pe care îl susțin gratuit la Galați, sau workshopul cu tehnici efective de lucru pentru a te elibera de aceste complexe, de gândirea aceasta că ai ceva care te face inferior altora.

 

DORINŢA DE A AVEA DREPTATE

De multe ori ne contrazicem cu alte persoane încercând să le convingem că au greşit şi că noi avem dreptate.

Consumăm foarte mult timp şi energie în acest proces de convingere.

În final, indiferent cine are ultimul cuvânt, fiecare e convins că tot el a avut dreptate.
Toată lumea are dreptate. Din propriul punct de vedere, fiecare are dreptate.

În momentul în care începi să te contrazici cu cineva că nu are dreptate, înseamnă că n-ai reuşit să vezi lucrurile şi din punctul lui sau al ei de vedere.

Înseamnă că fiecare vede aspectele vieţii prin lentile divers colorate. Vezi şi articolul „Experienţele personale sunt ca nişte lentile divers colorate”.
Permite-ţi să nu ai tot timpul dreptate şi să înţelegi că fiecare vede problema, situaţia respectivă dintr-un anumit unghi, care e diferit de al tău.

Fii fericit că în acest fel poţi să înveţi ceva.

Poţi învăţa să priveşti realitatea şi din perspectiva altora.

DORINŢA DE RĂZBUNARE

Dacă cineva îţi greşeşte, cel mai bine pentru tine este să te poţi detaşa şi să ierţi.

Dacă îţi doreşti să te răzbuni, e mai rău decât dacă te-ai lega cu lanţuri de acea persoană.

Fiecare gând de răzbunare, fiecare emoţie produsă de astfel de gânduri, te otrăveşte şi te înveninează.

În final persoana care nu se poate bucura de viaţă şi nu poate fi fericită eşti tu.

Poţi învăţa din iubirea şi iertarea mesianică.

Eu am învăţat că deşi greşesc în fiecare zi şi merit să fiu pedepsită, în fiecare zi mă minunez şi mă bucur că Dumnezeu nu se răzbună pe mine şi nici nu mă ceartă sau să mă pedepsească. Despre iertare am scris un alt articol numit „Iubire şi iertare”.

Pe tine ce te împiedică să fii fericit?

Dacă ştii şi alte motive care te împiedică să fii fericit poţi să le scrii într-un comentariu. În felul ăsta învăţ şi eu din experienţa şi cunoştinţele tale.

 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber