Ești Rupt Din Stele, Deci, Dă-și Voie Să Strălucești!

 

 

Ești desprins din praf de stele!

În urmă cu patru ani am citit replica asta în noul manual de geografie pentru clasa a V-a. În primă fază m-a intrigat. Cum adică suntem praf de stele?

Conform teoriei „Big Bangului”, Universul a luat naștere în urmă cu circa 15 miliarde de ani. O stea supercondensată și cu o energie imensă a explodat. În urma acestei explozii, au rezultat tot felul de particule solide sau gazoase, care circulă liber prin Univers. Cele gazoase și fierbinți s-au grupat și au dat naștere la alte stele, iar cele solide au creat planete, meteoriți etc. Prin urmare, planeta Pământ este rezultatul unei acumulări de praf stelar. Iar tu și eu, ca ființe create din „lutul” Pământului, suntem, practic creați din praf de stele.

Dar, poate nu crezi în această teorie. Sincer, nici eu. Poate crezi, ca și mine, că Universul a fost creat de Dumnezeu, așa cum este scris în Biblie. Și în acest caz, Dumnezeu a făcut omul din lut, apoi a suflat asupra lui și i-a dat viață.

Ceea ce cred este că acel suflu de viață, este, de fapt, Duh Sfânt, pe care Dumnezeu l-a semănat în noi. Adică, avem în noi, o scânteie din Dumnezeire.

Indiferent care teorie ți se pare mai palpabilă, cert este că ai fost creat să strălucești.

Stele strălucesc, iar asta înseamnă că și tu ar trebui s-o poți face, de vreme ce ești desprins din ele. Ca ființă creată de Divinitate, înzestrată cu Duhul Sfânt, ar trebui, de asemenea, să  strălucești.

Oare Dumnezeu a pus în tine, (și în mine) acea scânteie Divică, ca să o ascunzi?

Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă.” (Biblia, Matei, 5: 14-15)

Nu mi-am propus să fac o interpretare a textului biblic, dar cert este că ai fost creat de Dumnezeu cu un scop. Ai un țel pe lumea asta, pe care împlinindu-l, e ca și cum îți oferi lumina cu care ai fost înzestrat. Ca și cei din jur să se folosească și să se bucure.

Probabil că adânc în inima ta sălășluiește un vis. Poate că lucrezi la el cu viteză mai mare sau mai mică. Dacă este așa, atunci, te felicit!

Dar, dacă ai un vis și l-ai uitat într-un colț al sufletului tău, este ca și când ai o lumânare aprinsă și îi acoperi lumina.

Scânteia Divină care este în tine, ai primit-o ca să pășești cu încredere către țelul tău. A te îndoi de tine sau de capacitatea de a-l atinge, este ca și cum încerci să pui țărână să acoperi lumina stelei. A nu crede în tine, înseamnă că pui la îndoială puterea Divină cu care ai fost înzestrat.

Lumina care există în sufletul tău este puternică. Las-o să te călăuzească. Ascultă-ți inima și dă-ți voie să strălucești!

Poate că n-o să luminezi întreaga planetă, așa cum o face zilnic Soarele. Dar, poate poți face o diferență în viața cuiva de lângă tine. Pe măsură ce-ți continui munca la visul tău, cine știe, poate vei ajuta mai mulți oameni, chiar de la o distanță mai mare.

Care este visul tău? Dă-i voie să iasă la lumină și crede în el. Crede în tine și în puterea cu care ai fost înzestrat.

Poate că este rândul tău să mă întrebi.

Dar, visul tău care este?

 

Ei bine, am mai multe și lucrez la ele, mai repede sau mai încet.

Unul dintre visele mele s-a născut când m-am trezit dintr-un coșmar.

În urmă cu trei ani am avut un coșmar că fiul meu, mergând prin parc, a atins un panou electric. Curiozitatea lui a avut repercursiuni. Din panou a apărut o lumină foarte puternică, l-a absorbit înăuntrul panoului, iar când am ajuns acolo, era deja micșorat. Inițial era cât o palmă, apoi panoul l-a mai micșorat odată, până a ajuns de un deget. M-am trezit disperată că mi-am pierdut copilul și când l-am văzut la locul lui în pat, n-am putut să simt decât recunoștință.

Totuși, în acel moment s-a născut visul. Am început să-mi imaginez ce s-ar fi putut întâmpla, cum s-ar fi descurcat fiul meu singur și atât de mic prin parc. Așa a apărut ideea care a dus la nașterea unui roman la care am scris în ultimii trei ani.

Tot scriind s-a dezvoltat și a crescut. Am schimbat vârsta personajului și au apărut și altele noi, printre care și niște inamici. În prezent, manuscrisul se află aproape de final. Are patru volume, dar primul este deja disponibil pentru a fi citit de toți cei interesați.

Este un roman fantasy, care abundă în situații critice, periculoase pentru eroul principal. Fiecare situație este unică, însă pentru a o depăși, eroul principal are nevoie să-și gestioneze emoțiile. Asta însemnă că este un roman fantasy de educație emoțională.

Cui se adresează?

In mod deosebit adolescenților cu vârstă de peste 12 ani. Dacă ești părinte și ai un copil adolescent, acest roman îl va învăța ce nu poate învăța la școală. Poate ai încercat să-i vorbești copilului tău de tehnici de eliberare emoțională și ți-a întors spatele. Poate a zis că „este o prostie”, mai ales pentru că informația venea de la tine. La această vârstă, adolescenții cred că părinții sunt depășiți. „Acum nu mai e ca pe vremea ta”, spun. Orice intervenție din partea părinților o percep ca pe un atac la propria persoană.

Un roman îl va convinge și îl va ajuta mai mult. Cartea este ca o persoană neutră, între tine și copilul tău, care-l va învăța cum să se elibereze de emoțiile toxice. O va face prin intermediul acțiunii, suspansului și al dialogului din interior și într-un mod mai puțin agresiv.

Însă, chiar dacă ești adult și din când în când mai urmărești și povești fantastice, atunci romanul este și pentru tine. Dacă ești pasionat de educație emoțională, atunci cu siguranță, poate fi și pentru tine.

Romanul este deja în Librăria Coresi, însă în curând va fi disponibil și pe fanautodidact. Dar, n-o să mai vorbesc despre el. Îți ofer posibilitatea să descarci gratuit un capitol și să-ți faci singur o părere.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 

 

(Ne)Iubirea De Sine

Discutam la un moment dat cu o doamnă despre tehnicile de eliberare emoţională EFT pe care le practic pentru a mă elibera de emoţii care au impact negativ asupra mea. Aceste tehnici sunt prezentate mai pe larg în cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Şi pentru că tehnica foloseşte o formulă de început pe punctul Karată, care sună cam:

Chiar dacă, simt emoţia de… aleg să mă iubesc şi să mă accept aşa cum sunt.”

Şi această doamnă îmi spune că dacă spui prea des, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt ajungi să dai în narcisism.

În acel moment m-am blocat. N-am ştiut ce să-i răspund. Simţeam că nu are dreptate, dar n-am îndrăznit să mă contrazic. I-am spus doar că nu e acel gen de iubire şi cam atât.

Acum, pentru că între timp, m-am confruntat şi cu o altă persoană care a început să plângă la această formulă, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt, şi pentru că nu se poate iubi m-am gândit că este absolut necesar să aduc lămuriri despre iubirea de sine.

Îmi amintesc că în Noul Testament, la întrebarea lui Iisus, un apostol a răspuns că Cea mai mare poruncă din lege este să iubeşti pe domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta… şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Plecând de la acest verset se nasc două-trei întrebări:

  1. Cum ai putea să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, dacă pe tine nu te iubeşti?
  2. Cum ai putea aştepta ca altcineva să te iubească, să te aprecieze, dacă tu nu o faci?
  3. Dacă tu nu poţi găsi un singur lucru bun la tine pentru care să te iubeşti, cum te poţi aştepta ca ceilalţi să găsească?

 

Iată câteva idei, despre care vreau să vorbesc astăzi cu tine.

Ce nu este şi ce este iubirea de sine?

 

Iubirea de sine NU ESTE:

  • narcisism – dacă te admiri în oglindă, înseamnă că îţi place de tine, că te simţi bine în corpul tău. A fi narcisist, nu înseamnă să te iubeşti, ci să fii obsedat de propria ta persoană.
  • egoism – să te iubeşti nu te face egoist, ci altruist. Pentru că realizezi că exişti printre oameni şi ei, ca şi tine sunt Creaţia lui Dumnezeu.
  • să te crezi deasupra celorlalţi oameni – să te iubeşti înseamnă să-i iubeşti şi să-i apreciezi şi pe alţii.

 

Ce înţeleg eu că ESTE IUBIREA de sine?

  • Iubirea de sine este atunci când te accepţi aşa cum eşti, indiferent de calităţi sau defecte. Pentru că şi Dumnezeu te iubeşte şi te acceptă aşa cum eşti.
  • Iubirea de sine este atunci când, indiferent cum arăţi, te simţi bine în corpul tău, în pielea ta.
  • Să te iubeşti, înseamnă să apreciezi şi să te feliciţi pentru tot ce faci bine.
  • Să fii focusat mai mult pe calităţile tale, fără să ignori sau să acoperi defectele, înseamnă să te iubeşti.
  • Să te uiţi în oglindă şi să vezi o scânteie din Divinitate, înseamnă să te iubeşti.
  • Să te iubeşti, înseamnă să ai grijă de sănătatea şi de viaţa ta, pentru că acestea sunt daruri de la Dumnezeu.
  • Să te iubeşti, înseamnă să fii recunoscător că eşti unic şi special. Pentru că nicio altă fiinţă pe toată suprafaţa planetei nu mai este ca tine. TU EŞTI O RARITATE. Eşti o piatră preţioasă cum nu mai este alta.
  • Să cauţi zi de zi să faci acele lucruri mărunte care te fac fericit, care te împlinesc, înseamnă că te iubeşti.
  • Să te ierţi, chiar dacă mai şi greşeşti, e un semn că te iubeşti.
  • Să fii bun cu ceilalţi, să fii altruist, să ierţi, să inspiri, să ajuţi pe cei din jur, înseamnă să te iubeşti pentru că tot ce faci altora, se întoarce la tine.
  • Să te iubeşti înseamnă să ai demnitate, să te respecţi, să ai atitudine de învingător, pentru că Dumnezeu nu a creat rebuturi sau rataţi.
  • Când crezi în tine, crezi în Dumnezeu şi atunci te iubeşti.

 

De unde apare această lipsă de iubire de sine?

 

Cred că la fiecare persoană această lipsă de iubire de sine poate apărea în diferite perioade ale existenţei.

Totuşi, sunt foarte înclinată să cred că rădăcinile acesteia vin din copilărie.

Iată, mai jos câteva surse de unde se trage lipsa de iubire de sine:

  • Lipsa de iubire de sine se naşte din comparaţiile părinţilor asupra copiilor, altul e mai bun, mai frumos, mai deştept, mai cuminte decât tine. Mai multe detalii aici şi aici.

  • Neiubirea de sine se naşte din etichetele şi cuvintele dure adresate de părinţi copiilor: eşti prost, de nimic nu eşti în stare, pe tot ce pui mâna – strici, se putea să nu o dai în bară? etc.

  • Criticile dese la adresa copiilor sau a acţiunii acestora duc la slaba apreciere de sine.

  • De asemenea şi standardele foarte ridicate ale unor părinţi care duc perfecţionismul la limita extremă. Aceştia se aşteaptă ca (deşi ei nu sunt perfecţi), să fie copiii lor. Şi tot fac presiuni asupra lor ca să-i determine să-şi depăşească potenţialul, să dea mai mult din ei, să obţină rezultate mai bune. Iar dacă copilul nu face faţă îl ceartă aspru, îl critică şi ei cred că aşa îl motivează.

Legat de acest aspect am avut multe cazuri de elevi cu potenţial mediu, dar duşi de părinţi la şcoli cu pretenţii, în clase cu elevi foarte buni şi fac presiuni asupra copilului să se ridice la înălţimea acestora. Mi s-a întâmplat ca atunci când elevul respectiv, ia o notă mai mică decât restul clasei, să înceapă să plângă pentru că se teme de ceea ce urmează să primească acasă.

Şi probabil o să spui, că într-o clasă cu elevi foarte buni acel copil va face eforturi mai mari pentru că rolul competiţiei este să-i motiveze pe copii.

Aş vrea să-ţi spun că, doar colericii sunt motivaţi de competiţie. Celelalte personalităţi nu prea sunt.

Iar dacă copilul este flegmatic, nici măcar nu-i pasă de competiţie. Ba, chiar dimpotrivă. În schimb, dacă este permanent tocat la cap că trebuie să se ridice la nivelul lui X sau a lui Y din clasă, s-ar putea să-i scadă permanent motivaţia.

Pe de altă parte, această presiune continuă a părinţilor, duce şi la o frustrare foarte mare, iar copilul începe să-şi spună niciodată n-o să fiu atât de bun ca X, sau niciodată n-o să fiu bun să fac cutare sarcină…

Şi cu cât îşi spune mai des copilul aceste cuvinte, cu atât scade randamentul şi chiar motivaţia lui.

Îmi amintesc de filmul What happens în Vegas, că unul din personaje are un conflict cu tatăl lui, pentru că „…niciodată n-ai fost mulţumit de mine. Îmi amintesc că jucam basket şi de fiecare dată, când eram pe punctul de a atinge înălţimea aruncării, îmi ridicai şi mai mult ştacheta. Şi asta mă făcea să simt că niciodată nu-mi dai şansa să ating acel nivel.”

Sunt unii părinţi care uită că ei nu sunt perfecţi şi copiii sunt, de fapt, copii cu un potenţial limitat.

 

Cum îţi dai seama că o persoană nu se iubeşte?

 

În primul rând are o foarte slabă încredere în sine.

Apoi,

  • Refuză un compliment, un serviciu, un cadou. Pentru că nu se simte confortabil să primească.
  • Este timidă. De multe ori are impresia că NU MERITĂ iubire, atenţii, cadouri, servicii etc.
  • Crede că DERANJEAZĂ pe ceilalţi şi nu are curajul să ceară ce are nevoie.
  • Îşi face tot timpul mai întâi autocritica. Sau întotdeauna. Şi aproape niciodată nu spune ceva drăguţ despre sine.
  • Este copleşită, dacă îi arăţi că eşti drăguţ cu ea. Ca şi când, te-ai deranjat să-i faci ei un favor peste măsură, cu acel gest.
  • Este foarte nefericită.

 

Ce poţi să faci ca să te iubeşti mai mult?

 

Sunt foarte multe lucruri pe care le poţi face ca să te iubeşti, să te respecţi mai mult şi să fii mai fericit.

În cartea pe care am scris-o, „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”, am inclus un capitol întreg, de 31 de pagini, cu sfaturi care să te conducă la iubirea de sine şi la fericire.

Iată, câteva dintre subtitlurile acestui capitol:

  • Exagerează-ţi defectele
  • Notează cel puţin cinci lucruri care-ţi plac la tine
  • Învinge consiliul de voci critice din mintea ta
  • Recadrează situaţiile stresante
  • Ţine un jurnal al bucuriilor
  • Fii tu însuţi, nu te mai gândi la gura lumii etc.

Aici, găseşti un extras din carte despre aceste sfaturi.

În plus, dacă vrei să fii fericit şi să-i ajuţi şi pe ceilalţi, poţi să le faci cadou o astfel de carte (după ce ţi-o faci cadou ţie).

„Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

EŞTI MAI PUTERNIC DECÂT CREZI

Ori de câte ori îţi spui că tu nu poţi să faci, să realizezi ceva, îţi slăbeşti muşchii voinţei şi chiar nu mai poţi face.

Ori de câte ori îţi spui că tu poţi să faci ceea ce îţi propui, găseşti modalităţi şi resurse ca să reuşeşti.

Pentru că puterea stă în mintea ta, în cuvintele pe care le foloseşti în modul în care te vizualizezi.

Dacă te vizualizezi slab, lipsit de putere, bolnav – o să realizezi că chiar aşa şi eşti.

Dacă te vizualizezi reuşind, o să reuşeşti.

Poate că n-o să fie uşor, dar cu siguranţă o să reuşeşti.

În filmul Happy Feet II sunt două replici care îmi plac şi care mă umplu de energie ori de câte ori le aud sau le citesc. Sau de câte ori urmăresc filmul.

O să ţi le dau în engleză pentru că mi se par mult mai puternice decât varianta tradusă.

 

„If you want it, you must will it. If you will it, it will be yours.” (Dacă îţi doreşti ceva, trebuie să VREI. Dacă VREI, va fi al tău.)

„If there is a will, there is a way out.” (Dacă există voinţă, există o soluţie.)

climb

Ai majoritatea resurselor de care ai nevoie să reuşeşti

 

Citeam de curând într-o carte că unul din principiile nlp spune că ai majoritatea resurselor de care ai nevoie să reuşeşti.

Gândeşte-te la o reuşită din trecut.

La un obiectiv pe care l-ai atins. Indiferent de natura lui.

Poate ţi-ai propus şi ai reuşit să obţii job-ul dorit.

Poate ţi-ai dorit să promovezi cu bine un examen.

Poate ai reuşit să dai jos nişte kilograme, să te laşi de un anumit obicei neplăcut etc.

 

Ce ai făcut ca să reuşeşti?

Poate a fost vorba de muncă multă.

Poate că a fost un vis foarte puternic, o dorinţă arzătoare.

Poate că ai petrecut multe nopţi gândindu-te cum să reuşeşti şi căutând soluţii.

Poate că a fost vorba de disciplină.

Poate că a fost vorba de nişte abilităţi, sau de relaţii.

Fă o listă cu tot ce ai făcut, simţit, gândit în perioada în care ai luptat pentru un obiectiv din trecut pe care l-ai atins.

 

Acum gândeşte-te la un obiectiv pe care îţi doreşti să îl atingi şi aplică aceste resurse pe care le-ai folosit atunci.

Aşa cum ai reuşit în trecut folosind resursele interne, poţi reuşi din nou şi pentru alte obiective.

Puterea stă în tine. Este la îndemâna ta să o accesezi atunci când ai nevoie de ea.

Fii liber să o foloseşti!

 

Ce te-a făcut să lupţi pentru ceea ce ai obţinut şi reuşit până acum?

 

Din momentul în care începem să ne dorim ceva cu ardoare, s-ar putea să întâmpinăm nişte obstacole.

Pentru unii aceste obstacole sunt imense şi renunţă la ceea ce-şi doresc.

Dar pentru alţii aceste obstacole sunt o trambulină care-i ajută să reuşească.

Obstacolele sunt acolo ca să-ţi încerce visul, să vezi cât e de puternic. Dacă visul nu e puternic sau dacă fricile sunt mai mari decât visul, atunci obstacolele te opresc.

Dar dacă visul este arzător, atunci obstacolele nu sunt decât nişte încercări. Sau chiar nişte modalităţi prin care devii mai puternic. Pentru că atunci când depăşeşti un anumit obstacol, ai deja altă mentalitate şi alte abilităţi. Eşti deja mai puternic. Obstacolele te-au ajutat să ajungi unde eşti şi să fii cine eşti acum. Aşa că fii recunoscător pentru ele.

Obstacolele te-au făcut să apreciezi mai mult ceea ce ai obţinut.

Dacă nu aveai obstacole şi obţineai totul mult prea uşor, te-ai plictisi de acel lucru rapid.

Gândeşte-te la obiectivele tale din trecut.

Care au fost obstacolele pe care le-ai avut de înfruntat?

Cum ai reuşit să le depăşeşti?

Foloseşte aceste modalităţi şi pentru obiectivele curente şi cele viitoare.

Şi te rog să-ţi răspunzi şi la întrebarea din subtitlu: Ce te-a făcut să lupţi pentru ceea ce ai reuşit?

De ce a fost atât de important să lupţi?

 

Uneori ai nevoie de cunoştinţe şi abilităţi suplimentare

 

Sunt situaţii în care ca să atingi un alt obiectiv ai nevoie de alte cunoştinţe sau abilităţi.

Fă o listă cu ce abilităţi crezi că ai nevoie să ai.

Ce deprinderi ţi-ar fi de folos.

Ce tipuri de cunoştinţe.

Apoi caută materiale din care să te informezi şi de unde să înveţi acele noi deprinderi.

Dar aminteşte-ţi că majoritatea resurselor sunt deja în tine.

Şi le poţi accesa instant ori de câte ori vrei.

 

Sau ai nevoie de un mentor care să-ţi arate imaginea de ansamblu

 

Alteori ai nevoie nu doar de abilităţi ci şi de un mentor care a trecut prin ce treci tu şi te poate ajuta.

Sau, dacă mentorul nu a trecut prin aceleaşi situaţii ca tine, măcar poate privi lucrurile obiectiv.

Ştii de ce îţi este mult mai uşor să dai sfaturi altora decât să faci tu?

Pentru că atunci când sfătuieşti pe alţii nu te implici afectiv. Nu îţi pasă de riscuri, de ce o să pierzi, de ce o să se întâmple. Vezi o cale şi ştii că ar fi bună de urmat.

În momentul în care eşti blocat într-o situaţie, s-ar putea să nu mai vezi posibilităţile pentru că te concentrezi prea mult pe problemă. Eşti blocat afectiv.

Un mentor te poate ajuta să îţi regăseşti direcţia, să vezi soluţiile şi resursele de care ai nevoie.

Un mentor te poate ajuta să îţi găseşti propriul gps.

 

Alteori ai nevoie de o mână divină care să-ţi arate că locuieşti în mocirlă, în morminte

 

Sunt situaţii în care îţi doreşti ceva, dar nu faci nimic ca să realizezi acel ceva. E doar o dorinţă vagă şi apoi se întâmplă o „nenorocire” şi devii motivat să faci acel ceva ca să supravieţuieşti.

Sunt situaţii în care habar nu ai că ai nevoie de acel ceva.

Există o pildă în Biblie (Luca 8, 26-39) cu demonizatul care locuia în morminte. El habar nu avea că are nevoie de ajutor, că ceea ce făcea el şi modul în care trăia, era inuman. Dar a venit la el Iisus şi l-a scos din mormântul în care vieţuia şi l-a ajutat să vadă din nou soarele şi lumea şi să conştientizeze ce nivel de trai avea.

 

Sau aşa cum spunea o vorbitoare la un seminar, „Când Dumnezeu vrea să-ţi deschidă ochii, îţi stinge lumina!”

Uneori ţi se întâmplă ceva neplăcut şi nu înţelegi, pe moment de ce a trebuit să ţi se întâmple tocmai ţie, acel ceva. De ce trebuie să suferi? De ce „te pedepseşte Dumnezeu”?

Sf. Apostol Pavel spune că „Dumnezeu, pe cine iubeşte, bate”. Adică îi aduce necazuri şi suferinţe ca să-l întărească şi să-l facă mai puternic.

Sau cum spune psalmistul David, Aurul şi argintul prin foc se lămuresc. Nu orice metal rezistă la foc şi la soluţii acide. Dar ca să se arate că e aur, metalul e trecut prin foc şi acid. Prin încercări foarte grele.

Toate aceste necazuri care se abat asupra ta au un scop şi după ce le depăşeşti deja eşti mai puternic. Deja ai alte calităţi. Ai şi mai multe resurse care să te ajute pe viitor.

Fii recunoscător pentru toate!

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog să-l distribui şi altora ca să se folosească şi ei. Mulţumesc!

 

Cu drag,

Fani Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CUM POŢI SĂ SPUI, „CRED ÎN DUMNEZEU” DACĂ NU CREZI ŞI ÎN TINE?

Poate ţi se pare că am luat-o razna. Poate ţi se pare că asta este erezie.

Eşti liber să crezi sau să mă judeci dacă asta îţi place.

Eşti liber să citeşti mai departe sau să te opreşti aici.

E alegerea ta, e decizia ta şi ţi-o respect.

Dar dacă alegi să continui ceea ce vreau să spun s-ar putea să-mi dai dreptate.

Când spun să crezi în tine, nu spun că eşti mai presus de Dumnezeu.

Spun să crezi în tine ca fiind o parte din Dumnezeire, ca fiind după chipul lui Dumnezeu.

Spun să crezi în tine ca fiind o făptură minunată creată de Dumnezeu.

Spun să crezi în tine, lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ceea ce eşti. Citește mai mult

CUM SĂ-ŢI CREŞTI MOTIVAŢIA

In ultimele două articole ţi-am vorbit despre motivaţie.

Şi ţi-am spus că unii oameni sunt motivaţi să scape de un coşmar, în timp ce alţii sunt motivaţi să se orienteze spre obiective. Se simt inspiraţi să reuşească.

_Motivaţia zilnică este absolut necesară dacă vreţi să reuşiţi cât mai bine în ceea ce faceţi,_Zig Ziglar(1)

Indiferent de care tip de motivaţie ai, te rog să faci următorul exerciţiu pentru câteva momente înainte de a citi mai departe:

Închide ochii şi…

Imaginează-ţi că eşti peste mulţi ani în viitor, cu câţiva ani înainte de finalul vieţii. Şi că pe tot parcursul vieţii n-ai făcut absolut nimic să schimbi ceva în viaţa ta. Nu ai îndreptat nimic, nu ai luat nicio măsură. Nu ai făcut nimic în plus faţă de ce te-ai obişnuit (să mergi la serviciu, care-ţi displace şi apoi acasă). Ai lăsat viaţa să te ducă unde a vrut ea. Te rog să descrii imaginea pe care o vezi despre tine şi viaţa pe care o duci. Cum arăţi? Ce auzi? Cum te simţi?

 

Ai reuşit?

 

Acum hai să schimbăm puţin viziunea.

Imaginează-ţi că eşti de asemenea peste mulţi ani, tot aproape de finalul vieţii, dar ai făcut toate acele lucruri pe care ai vrut să le faci. Ai căutat cu orice preţ să îţi împlineşti cele mai ascunse vise alte tale. Zilnic ai făcut paşi mărunţi şi ai făcut schimbări mici şi zilnice în viaţa ta. Cum arată viaţa ta? Ce vezi? Ce auzi? Ce simţi? Cu cine te însoţeşti?

 

Probabil că unii dintre voi sunt motivaţi de prima variantă, alţii sunt motivaţi de a doua.

Acum hai să enumerăm nişte paşi ca să creştem puţin sau mai mult motivaţia.

 

Ai nevoie de o dorinţă arzătoare

 

Adică ai nevoie de un foc în interior care să te mistuie şi să nu îţi poţi imagina viaţa fără să îţi atingi scopul.

Atunci când ai o dorinţă arzătoare, nu poţi dormi noaptea pentru că te gândeşti la cele mai bune variante pe care să le aplici şi eşti nerăbdător să treci la acţiune.

Atenţie!

Chiar dacă ai o dorinţă arzătoare, s-ar putea să ai şi motive de a te sabota. Şi în felul acesta, pe de o parte îţi doreşti cu ardoare ceva anume, pe de altă parte, partea din tine care se teme, sau care vrea să te protejeze de eşec, de suferinţă, te va trage înapoi.

Te rog să-ţi faci timp şi să scrii toate acele obiecţii şi beneficii pe care le ai ca să îţi atingi scopurile. Fă o listă cu toate obiecţiile şi beneficiile şi dacă nu schimbi nimic şi dacă eşti motivat să acţionezi şi vezi care sunt mai puternice.

Ca să-ţi dau un exemplu personal, mi-am dorit mult să mă trezesc mai de dimineaţă. Pentru că în ultima vreme mă trezeam la prânz. Şi cu toate că îmi doream cu ardoare să reuşesc să mă ridic din pat la primele ore ale dimineţii, de fiecare dată când suna ceasul, îl închideam şi mă puneam înapoi în pat.

Am făcut acest exerciţiu şi mi-am dat seama că sunt ceva beneficii, lucruri care îmi plăceau şi la care nu eram dispusă mental să renunţ. Iar astea mă făceau să fiu în conflict cu mine însămi, între ceea ce îmi doresc cu ardoare şi ceea ce fac. După ce am făcut exerciţiu şi mi-am dat seama care sunt beneficiile actuale, am mai făcut nişte schimbări mentale şi am reuşit să mă trezesc mai dimineaţă plină de energie şi să merg seara mult mai devreme la culcare. O să-ţi vorbesc mai târziu despre acest exerciţiu.

 

Sentimentul de urgenţă

 

Ai avut vreodată un sentiment de urgenţă? Că trebuie să termini ceva până la data de? Sau până la ora X?

Cât de motivat ai fost să termini la timp?

Pentru tot ce vrei să aci, pune-ţi termene limită şi să fii motivat să treci la acţiune.

Dacă nu-ţi impui termene limită şi nu-ţi impui un sentiment de urgenţă, ai impresia că ai la dispoziţie destul de mult timp pentru acel obiectiv. Şi vei continua să tărăgănezi lucrurile şi să tot amâni ca să faci apoi lucrurile pe ultima sută de metri.

Evident, e de dorit ca acele termene limită să fie realiste.

Pentru că altminteri ori te vei extenua, ori te va apuca disperarea că nu mai termini şi te demotivezi mai tare.

 

Încrederea în sine

 

Pe măsură ce faci exerciţii pentru creşterea motivaţiei, e esenţial să îţi creşti şi încrederea în tine.

Pentru că dacă eşti doar motivat să faci o anumită acţiune şi crezi în subconştientul tău că nu meriţi rezultatele pentru care munceşti, vei fi ocupat, dar neproductiv. Şi eu ştiu cum e.

Mi s-a întâmplat de multe ori să mă sabotez şi să muncesc doar pentru a fi ocupată.

Crede că meriţi tot ce-i mai bun şi vei fi din ce în ce mai motivat să acţionezi ca să obţii tot ce-i mai bun.

 

Atenţie la limbajul verbal

 

Cum răspunzi la întrebarea ce faci?

Dacă răspunsul tău este, Uite mă chinui să… atunci să nu fii surprins/ă că nu eşti motivat/ă.

Cine ar putea fi motivat să fie chinuit? Cine ar vrea să se chinuie?

Aşa că schimbă cuvintele pe care le foloseşti.

Dacă limbajul tău despre muncă spune că munceşti din greu, te zbaţi, te lupţi, te străduieşti – acestea sunt verbe prin care îţi scade motivaţia şi cheful de muncă.

_În Costa Rica, atunci când doi oameni se întânesc, îşi spun_ _Que tal__, care înseamnă _Ce mai faci__. Răspunsul standard şi automat al celuilalt este _Pura vida_, adică _Am o viaţă excelentă._Anne Watson

Foloseşte cuvinte pozitive: sunt binecuvântat/ă să mă ocup de acest aspect, fac ceea ce-mi place, îmi place ceea ce fac, iubesc ceea ce fac etc.

La urma urmei lucrurile care nu ne plac au rolul de a ne întări disciplina. Iar disciplina pe termen lung ne oferă libertate.

 

Asocieri mentale

 

Legat de motivaţie, nu sunt importante doar cuvintele ci şi filmele din mintea ta.

Dacă te vizualizezi obosit, înfrânt, transpirat şi vezi mental cât dezgust îţi produce acea acţiune, chiar dacă îţi plac beneficiile, n-o să fii motivat să faci acţiunea.

Spre exemplu, un prieten de pe facebook scria cum câteva luni că Nu ştiu cum se face că exact atunci când am mult de lucru, mi se face un chef nebun de a viziona seriale.

Evident, atât timp cât mintea asociază munca cu DUREREA, e foarte greu să rămâi motivat. Creierul vrea să-ţi ofere ceva ce îţi face plăcere.

Şi asta mi-a amintit de un afiş pe care îl aveam pe perete în ultimul an de facultate.

si uite asa cand ma apuca cheful de munca

Schimbă filmul din mintea ta şi vizualizează-te că îţi place ce faci. Vizualizează-te că te bucuri nu doar de rezultat ci şi de proces.

Asociază mental şi verbal ceea ce faci cu rezultatele pozitive pe care ţi le doreşti.

În articolul trecut ţi-am cerut să te gândeşti nu doar cărui tip de motivaţie îi aparţii (motivat de coşmar sau de vis), ci şi dacă nu cumva ai avut situaţii în care ai fost motivat de cealaltă categorie de motivaţie.

De exemplu eu sunt de regulă motivată de coşmar, de ceva ce vreau să schimb din ce nu-mi place la mine.

Cu toate acestea am avut momente şi chiar perioade mari de timp când am fost motivată de succes.

După ce un coleg, profesor de geografie mi-a vorbit de acţiuni pe care să le fac, ca profesor pentru a obţine gradaţia de merit (cu un spor şi la salariu), am fost motivată ani la rând să muncesc din greu ca să obţin punctajul respectiv. Deci pot fi motivată şi de obiectiv.

De ce îţi spun asta?

Pentru că putem lega lucrurile.

Deşi sunt în general sunt motivată de coşmar, pot să fiu motivată şi de obiectiv. Dacă am reuşit odată, pot reuşi şi acum.

Şi în felul acesta faci asocieri mentale între un moment de motivaţie din trecut cu cel actual.

 

Tehnică NLP

 

La acest punct urmează să îţi vorbesc despre exerciţiul pe care l-am făcut şi pe care îl poţi folosi şi tu ca să-ţi creşti motivaţia. Este o tehnică NLP exemplificată pe alocuri cu exemplu personal.

Cu drag,

Fani

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Cum Să Te Iubești Și Să Fii Fericit

Myself

 

De prea multe ori aştepți doar să fii iubit de alţii şi uiți că prima persoană care trebuie să-ți ofere iubirea ești chiar tu.

În viaţa ta, cea mai importantă persoană EȘTI TU. După aceea vine soţul, copilul şi ceilalţi membri ai familiei. Dacă tu nu te pui pe primul loc în inima ta, s-ar putea să n-o facă nimeni.

 

„Nu pe ceilalţi eşti supărat, ci pe tine. Le dai celorlalţi toate lucrurile pe care ŢI LE DOREŞTI. Le cumperi flori şi cadouri. Le faci masaj. Îi scoţi seara în oraş, dar nu faci niciodată lucrurile astea pentru tine, şi-apoi te-ntrebi de ce te simţi neîmplinit.

Atunci când îţi oferi aceste lucruri şi te porţi cu tine în această manieră benefică, nu mai simţi că-ţi lipseşte ceva în viaţă, iar lucrurile care vin de la ceilalţi vor fi un bonus minunat…

Să te porţi frumos cu tine însuţi şi să te răsplăteşti prin stimulente benefice te poate ajuta mult, nu doar la îndeplinirea scopurilor, ci şi în a te simţi mai împlinit în viaţă, în general.”

Jillian Michaels

 

 

Intr-o primăvară, am urmat un curs, Persuasion Elite, marca Andy Szekely. Pe lângă partea teoretică, cursul a avut şi o parte practică.

În ultima întâlnire, trainerii noştri de la curs, ne-au cerut să facem un exerciţiu. Au lipit pe spatele fiecăruia dintre noi o coală albă, ne-au înarmat cu câte un marker sau pix şi ne-au rugat să scriem o calitate fiecăruia dintre participanţi. Pentru că am fost 16 participanţi, fiecare s-a ales cu câte 15 calităţi, pe care ceilalţi colegi le-a văzut în sine. La final am făcut şi o poză de grup cu spatele, aşa cu hârtiile cu calităţi scrise.

O păstrez în caietul de lucru. N-o să te mint să-ţi spun că mă uit zilnic pe ea. Am alte activităţi pe care le fac regulat, zilnic. Dar din când în când îmi mai arunc un ochi pe ea. Îmi dau seama că cineva a văzut potenţial în mine. Şi asta îmi dă aripi.

 

Mai jos îţi dau ofer şase sfaturi despre cum să te iubeşti mai mult.

 

Identifică minim 10 calităţi, 10 lucruri care îţi plac la tine

 

Să îţi spună ceilalţi ce calităţi ai, este extraordinar. Dar uneori nu e nevoie să aştepţi ca să vadă alţii ce calităţi ai. Poate că eu am fost norocoasă ca să pot să beneficiez de o astfel de listă.

Probabil, o să-ţi spui, că tu nu ai prea multe calităţi. Ştiu. Eu am o listă întreagă cu zeci de aspecte la care trebuie să mai lucrez, să mi le îmbunătăţesc. Asta înseamnă că acestea nu sunt calităţi. Încă.

Dar, dacă mă analizez cu atenţie, cu siguranţă că am şi eu câteva aspecte care-mi plac la mine.

Şi ca să-ţi dau exemplu, iată care sunt 10 aspecte care-mi plac la mine:

  • sunt inteligentă
  • sunt ambiţioasă
  • sunt educabilă (îmi place să învăţ din orice fel de situaţie)
  • am ochi frumoşi
  • am păr frumos
  • sunt muncitoare
  • sunt perseverentă
  • sunt un profesor bun
  • sunt deschisă
  • mă pricep cât de cât la lucruri tehnice (a fost o vreme când colegii de la şcoală mă numeau „doamna multimedia”)

 

Bineînţeles că aş putea continua, căci sigur mai am şi alte calităţi. Cu toate acestea, ca să nu te plictisesc, îţi dau şansa să treci mai departe şi te rog să faci tu lucrul acesta despre tine, acum. Poate îţi plac ochii, buzele, părul, inteligenţa ta, ceva ce faci bine şi ceilalţi te solicită pentru asta.

După ce faci acest exerciţiu, pune acea hârtie, undeva unde să o vezi cât mai des. Chiar dacă nu vezi şi nu citeşti zilnic acea hârtie cu calităţile tale, fă-o măcar la câteva zile. Nici nu ai idee cât de mult te ajută, să crezi în tine, să te iubeşti şi să-ţi dovedeşti că meriţi iubire. A ta, în primul rând. Dacă faci citirea acestora zilnic, beneficiile vor fi şi mai mari şi mai rapide.

 

Laudă-te!

 

Noi adulţii nu suntem prea diferiţi de copii sau de animale. Ai observat cât de bine reacţionează când le spui „bravo!”. Şi noi reacţionăm la fel.

Dar, din nou îţi spun, nu aştepta să-ţi spună cineva „bravo!” pentru ceva ce ai făcut bine. Fiecare persoană, în prezent este atât de preocupată de ceea ce urmează să facă, încât de multe ori uită să mai spună un cuvânt de încurajare celui ce a făcut o treabă bună.

Aşa că, laudă-te singur. La urma urmei, eşti persoana cea mai în măsură să fie satisfăcută că ai dus ceva la bun sfârşit, că ai făcut ceva mai bine decât data trecută. Orice alte calități ai avea, nu aștepta să ți le observe alții.

Dacă aştepţi laudele altora şi nu vin, s-ar putea să te simţi frustrat. Ca să nu mai simţi aşa, poţi să te simţi plin de mulţumire, lăudându-te personal.

Nu contează cum o faci. Poate că te aplauzi, atunci când nu te vede nimeni, poate că te baţi prieteneşte pe umăr, poate că îţi ridici degetul mare, ca la like. Poţi să te lauzi prin semne sau în cuvinte. Poţi să îţi creezi sistemul tău personal să te lauzi. Important este să o faci.

Nu aştepta să faci lucruri mari ca să te lauzi. Viaţa este făcută dintr-o succesiune de lucruri mărunte. Apreciază-te pentru cele mici, şi cu siguranţă vei câştiga încredere în tine şi plăcere să le faci şi pe cele mari.

Ca de exemplu, Ia uite ce frumos am conceput acest articol!

 

Recompensează-te!

 

După ce ai făcut un anumit număr de operaţii, te poţi recompensa cu ceva ce îţi doreşti, ceva ce ai neapărată nevoie.

Evident, recompensa e important să fie în conformitate cu munca depusă şi în limitele existenţei, nu autodistructive.

Spre exemplu, dacă, lucrezi intens să dai jos nişte kg, şi faci zilnic exerciţii, nu te recompensezi cu o cola sau cu o pizza. Te poţi recompensa cu un masaj, o manichiură, o coafură, o ieşire la restaurant, unde poţi să serveşti doar o cafea, nu e neapărat nevoie să serveşti un meniu întreg.

Dacă sarcina sau proiectul la care ai lucrat şi pe care l-ai dus la bun sfârşit este de termen mai lung, te poţi recompensa cu o ieşire de weekend sau concediu undeva plăcut.

Atenţie, uneori, după ce te recompensezi, s-ar putea să simţi ceva remuşcări. De exemplu, mi s-a întâmplat ca după ce am scris un anumit număr de articole, m-am recompensat cu o manichiură. Şi m-a costat dublu decât mă aşteptam. Am avut un sentiment de „am dat prea mult”. Acesta este un semnal că în mod inconştient mintea ta îţi spune că „nu meriţi”.

Continuă să te recompensezi pentru ce faci bine, pentru ce duci las bun sfârşit şi la un moment dat, o să-i spui tu minţii că „meriţi” pentru că ai făcut tot ce ţi-ai propus. Şi cu cât meriţi recompense mici pentru lucruri mici, cu atât vei fi capabil să te implici în proiecte mari şi să îţi oferi recompense mai mari.

Are sens ce spun?

 

Acceptă şi dăruieşte!

 

Uneori cei din jurul tău îți fac mici favoruri. Poate se oferă să te ajute cu bagajul. Poate că vrea să-ți dăruiască ceva, poate că îți face un compliment. Ce faci? Refuzi, spunând: „Mulţumesc, nu-i nevoie!” Despre obiceiul de a oferi complimente am scris aici.

Uneori oferi, alteori primeşti. Dacă ţie care oferi, îţi face plăcere ca cel căruia îi oferi să primească, la fel e şi pentru celălalt. Plus că în momentul în care accepţi, transmiţi că meriţi să primeşti atenţie, ajutor, iubire.

 

Iată un alt citat de la Jillian Michaels:

„A face complimente – este iarăşi un mod foarte bun de a-ţi proiecta propria încredere în sine asupra celor din jur. Făcând complimente liber şi, sincer, transmiţi mesajul că te simţi confortabil şi că te bucuri de punctele forte ale altora.”

 

Dedică zilnic timp activităţilor care te fac fericit şi te încarcă cu energie

 

Multe persoane se plâng că sunt atât de ocupate cu ce au de făcut la serviciu şi acasă că nu mai au timp să se ocupe de ceea ce le face plăcere.

Personal cred că tocmai de asta ajung să se plângă.

Pentru că persoanele care nu se neglijează pe sine, care fac, câte puţin din ceea ce le face plăcere sunt mai fericite. Faptul că se ocupă şi de ceea ce le place le încarcă cu energie, le binedispune.

Nu contează că de acele activităţi te ocupi la începutul sau la finalul zilei. Important este să nu le neglijezi.

Dacă îţi începi ziua cu ele, te încarcă cu energie de dimineaţă. Pe parcursul zilei, s-ar putea să-ţi vină să cânţi, să râzi mai mult.

Dacă alegi să-ţi închei ziua cu ele, vor aduce un plus de relaxare, dar şi de energie în viaţa ta. Vor aduce relaxare şi detaşare faţă de provocările de la serviciu şi îţi vor aduce energie ca să te bucuri de cei dragi.

Poate că îţi dedici doar zece minute. Poate că îţi permiţi să rupi din alte activităţi mai puţin productive şi dedici câteva ore. Important este să o faci.

Nu-ţi cer să mă crezi pe cuvânt.

Verifică.

Ţine un jurnal al împlinirilor

 

Sunt persoane care se gândesc mai mult la ce nu au făcut în acea zi. Şi merg la culcare supărate, nemulţumite, stresate, frustrate.

 

În fiecare seară, scrie minim cinci lucruri pe care le-ai realizat pe parcursul zilei. Nu te concentra pe ce n-ai făcut, ci pe ceea ce ai dus la bun sfârşit. Nu contează cât de mari sau mici sunt. Important este să-ţi producă MULŢUMIRE de sine.

Poate că ai făcut pace cu cineva cu care te-ai certat mai demult.

Poate că ai reuşit să faci curăţenie.

Poate că ai reuşit să termini o lucrare care ţi se părea interminabilă.

Poate că ai reuşit doar să schimbi un bec care-şi aştepta momentul de câteva luni de zile.

Orice.

Să mergi seara la culcare cu inima împăcată că ai făcut minim cinci lucruri în acea zi, îţi oferă linişte, pace, relaxare. Cu cât ai mai multe lucruri mărunte de care te-ai ocupat în acea zi cu atât ai un sentiment special de mândrie personală care-ţi va creşte încrederea în tine. Şi vei începe să te apreciezi şi să te iubeşti mai mult.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

COPILUL TĂU E MAMA BĂTĂILOR ŞI E UMILIT DE COLEGII SĂI?

put-em-up

Articolul pe care l-am publicat în legătură cu stima de sine a copiilor, mi-a adus aminte de unele fenomene pe care eu ca profesor le observ frecvent în mediul şcolar.

Sunt copii care sunt preferaţi de ceilalţi din clasă pentru a fi umiliţi, bătuţi, scuipaţi, împinşi în toate direcţiile etc. Ceilalţi din clasă se amuză, dar evident, nu este prea plăcut pentru cel care suferă. Citește mai mult

CUM SĂ CREŞTI STIMA DE SINE A COPILULUI?

„Pe vremea când noi eram copii, era mai simplu. Dacă cineva se lua de tine la şcoală, când ajungeai acasă, îţi trecea. Familia era alături de tine şi te mângâia. Astăzi, însă, e mai greu. Pentru că dacă cineva se ia de tine la şcoală, când ajungi acasă, deschizi facebook-ul, instagram-ul şi alte canale de socializare şi găseşti acolo scrise tot felul de mesaje la adresa ta. Şi nu doar de la colegi, dar şi de la prietenii colegilor tăi. Practic astăzi eşti bombardat 24 de ore din 24 de mesaje care te fac să gândeşti urât despre tine.” Citește mai mult