OREZUL FIERT REACŢIONEAZĂ LA CUVINTE

Zilele trecute, am citit un articol realizat de un român despre puterea cuvintelor asupra orezului.

Bloggerul respectiv a făcut un video în care a pus în trei borcane o cantitate egală de orez crud, peste care a turnat o cantitate egală de apă.

Pe fiecare borcan a lipit o etichetă, după cum urmează:

  • Eşti un prost, handicapatule, tâmpitule şi alte expresii de acest gen;
  • Îmi eşti indiferent, nu mă interesează;
  • Iubire şi recunoştinţă infinită.

A legat borcanele la gură cu o pungă şi elastic şi le-a lăsat câteva zile. Rezultatul a fost că, orezul a început să fermenteze şi cel mai urât arăta cel pe care era eticheta cu cuvinte urâte.

 

Acest articol a plecat de la descoperirile revoluţionare făcute de japonezul Masuru Emoto care a fotografiat cum apa care îngheaţă, cristalizează diferit în funcţie de cuvintele, muzica la care este expusă.

 

Şi pentru că noi suntem mai bine de 60% apă, ghici ce se întâmplă şi cu noi?

Exact! Şi noi ne purtăm la fel ca orezul care fermentează, sau mucegăieşte.

 

Apoi, am mai căutat şi pe youtube alte filme pe acelaşi subiect, şi am găsit unul pe care ţi-l prezint mai jos.

 

Este realizat de John Vincent, un creator de filme NLP pe care eu îl urmăresc.

Filmul este în limba engleză, dar presupun că înţelegi.

Ce a făcut John Vincent?

În două borcane a pus orez fiert, ce i-a rămas de la un prânz de-al său.

Pe unul din borcane a lipit o etichetă pe care scria HATE (ură), şi pe celălalt borcan a lipit eticheta LOVE (iubire). Le-a pus capacele şi apoi le-a lăsat.

Rezultatul a fost că, după cinci zile, borcanul pe care scria HATE a început să mucegăiască, în timp ce borcanul pe care scria LOVE, arăta ok.

Pe zi ce trece, apar diferenţe noi, iar după 13 zile, borcanul cu HATE avea un strat gros de mucegai, în timp ce borcanul pe care scria LOVE, arăta alb ca şi când ar fi fost proaspăt.

Şi noi oamenii reacţionăm la fel

 

Apoi, am realizat că, de fapt, prin seminarul pe care îl susţin, arăt oamenilor ce influenţă au cuvintele pe care le folosesc asupra minţii şi rezultatelor din viaţa lor.

Să facem o comparaţie.

Orezul, după numai 13 zile de etichetare cu HATE avea un strat gros de mucegai.

Îţi poţi imagina ce efect are asupra minţii unui copil să audă permanent de la părinţi, sau alţi adulţi:

  • De nimic nu eşti în stare!
  • Tâmpitule; prostule; idiotule!
  • M-am săturat de prostia ta!
  • Eşti o povară pentru mine!
  • Eşti de o prostie monumentală!
  • Mi-e ruşine cu tine!
  • Chiar nimic nu poţi să faci ca lumea?
  • Şi cea mai îngrozitoare dintre toate: Luate-ar … să te ia!

Toate acestea sunt mesaje de ură.

Partea interesantă este că, după ce a auzit toată copilăria astfel de cuvinte, aceste persoane, continuă să şi le spună şi singuri ca adulţi.

Îţi poţi imagina ce strat de mucegai are o astfel de minte care aude constant toată copilăria astfel de cuvinte? Şi care continuă să-şi vorbească la fel şi ca adult?

Aş zice că un copil care a auzit toată copilăria astfel de cuvinte, are nu răni, ci adevărate TRAUME emoţionale.

Te miră faptul că ajunge adult şi nu e capabil să reuşească în viaţă şi să îşi depăşească toate aceste blocaje?

Gândeşte-te la cuvintele pe care le foloseşti ca la nişte seminţe.

299h

Dacă sunt seminţe de ură, rodesc fructe pline de mucegai.

Dacă sunt cuvinte de iubire, rodesc fructe frumoase şi bogate.

Din fericire, nu e niciodată prea târziu să cureţi mucegaiul din viaţa ta!

Da, ai citit bine.

Dacă în prima partea a seminarului îţi vorbesc despre tipurile de răni emoţionale, în a doua partea acestuia, îţi prezint strategii prin care să faci curăţenie în mintea ta şi să treci de la citirea permanentă a cuvântului HATE, la cea a cuvântului LOVE.

Participanţii la seminar află şi practică, chiar acolo, la seminar câteva modalităţi de a se iubi.

Pentru că prima condiţie să fii iubit, este să te iubeşti aşa cum eşti. Iar după ce te iubeşti singur, vine şi iubirea celor din jur. Dar mai întâi ai nevoie să îţi rezolvi singur iubirea. Ca să poţi fi fericit, ai nevoie să te iubeşti şi să te accepţi.

Şi apoi, cum ar putea să te iubească altcineva, dacă tu nu o faci?

Ce altceva mai primesc participanţii la seminar?

Află o strategie prin care să-şi dubleze încrederea în forţele proprii astfel încât să devină din ce în ce mai mulţumiţi de ceea ce fac, spun şi obţin.

Şi pe măsură ce creşte nivelul de încredere în forţele proprii, cu atât se elimină mucegaiul, se reduc blocajele şi cresc rezultatele.

 

Vrei să afli mai multe?

 

Te invit să te înscrii cu adresa de email şi numărul de telefon – ca să îţi reamintesc la timp.

Îţi ia doar un minut să-ţi laşi datele de contact. Şi este totul gratuit.

 

Dar acest seminar, îţi redefineşte noţiunea de fericire.

Acest seminar îţi aduce conştientizare şi soluţii pentru blocajele din viaţa ta.

Acest seminar te ajutărecadrezi situaţiile din viaţa ta şi să le vezi dintr-o altă perspectivă, mai luminoasă şi mai plină de culoare.

Acest seminar îţi oferă o serie de sfaturi despre ce să faci şi cum să fii mai fericit în relaţia cu tine însuţi, în relaţia cu ceilalţi şi în relaţia cu sănătatea.

Din cauza cuvintelor la care ai fost expus, ai obiceiuri nesănătoase care te îmbolnăvesc şi mai tare? La acest seminar primeşti soluţia prin care să te eliberezi de puterea acelor cuvinte pe care le-ai auzit în trecut, şi să te bucuri de o viaţă frumoasă şi armonioasă.

Acest seminar e continuat de un workshop personalizat, cu tehnici de eliberare efectivă de răni şi blocaje şi să afli cum să îţi dezlănţui potenţialul, astfel încât să-ţi împlineşti chiar şi cele mai sălbatice şi mai imposibile visuri.

 

Ce mai aştepţi?

Înscrie-te acum la seminar!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

DE CE SE ÎNDRĂGOSTESC FETELE SERIOASE DE BĂIEŢI REBELI?

In toamna aceasta, l-am dus pe bebe la creşă şi am reînceput activitatea de profesor.

Evident, când te ocupi strict de copil şi te întâlneşti cu alte mămici, subiectul de discuţie este propriul bebeluş.

Dar când te duci într-un colectiv de profesori, subiectul de discuţie din cancelarie, cel mai adesea, îl reprezintă elevii.

Într-una din zile l-am auzit pe un coleg povestind despre o fată foarte silitoare cum şi-a pierdut minţile şi cheful de învăţat după ce s-a îndrăgostit de un băiat rebel. Şi nu doar că s-a îndrăgostit, dar dintr-o dată i-a scăzut cheful de învăţare şi pe deasupra îi mai permitea acelui rebel să o lovească. Colegul a continuat, că trebuie să vorbeşti în particular cu aceste fete, ca nu cumva să îşi permită să se îndrăgostească de astfel de băieţi.

Nu, n-o să folosesc termenii fată bună şi băiat rău!

Prin definiţie, toţi oamenii suntem buni, pentru că toţi suntem creaţi de Dumnezeu. Doar necuratul este rău, pentru că în mod voit, intenţionat a ales să devină aşa… (Şi nici n-o să scriu necuratul cu majusculă!!! – citeam într-o poezie că el e atât de rău că nu se cuvine să folosim majuscule când îi scriem numele.)

strange-love

Să ne întoarcem la subiectul acestui articol.

Nu ştiu dacă ai observat, dar este foarte uşor să judeci pe altcineva care face o anumită greşeală într-o situaţie anume. Chiar dacă acea greşeală ai făcut-o şi tu, sau nu.

Pentru că din exterior, lucrurile se văd doar din perspectivă raţională, e foarte uşor să emiţi gânduri şi comentarii prin care judeci.

E foarte uşor să spui că unei fete silitoare trebuie să-i explici (raţional) toate motivele pentru care nu e bine să se îndrăgostească de un băiat rebel.

Pentru că…

 

Îndrăgostirea nu e raţională

 

Ne place să spunem despre noi că ne deosebim de animale prin faptul că suntem fiinţe RAŢIONALE. Dar uităm că mai suntem şi EMOŢIONALE.

Şi oricât de multe ştim din punct de vedere raţional, în comportamentul nostru zilnic, o mare putere o are emoţionalul.

Ca o paranteză, şi persoana care mănâncă prea mult sau consumă alcool ştie la nivel raţional toate motivele de ce nu e bine să mai facă ceea ce obişnuieşte. Cu toate astea, în comportamentul ei de zi cu zi, ia decizii pe fond emoţional.

De curând, citeam în cartea Întreabă-te de ce scrisă de Simon Sinek că multe dintre deciziile noastre le luăm pe un fond emoţional şi le explicăm raţional.

Autorul cărţii spunea cam aşa. Dacă ceri unei persoane să-ţi explice de ce s-a îndrăgostit sau, poate, căsătorit cu acea persoană, îţi va spune că:

… e foarte deşteaptă;

… e talentată;

… e frumoasă;

…e frumos aranjată etc.

Cu toate acestea, sunt mii de alte persoane care se aseamănă la trăsături exterioare cu persoana de care ne îndrăgostim şi nu ne bate inima mai tare când ne uităm la toate celelalte persoane. Doar la acea persoană unică, de care, fără intenţie raţională, ne-am îndrăgostit.

Aşa că, personal cred, oricât i-ai explica unei tinere fete de nota zece de ce nu e bine să-şi piardă minţile după un băiat rebel, sunt convinsă, că:

  1. raţional – ştie şi ea
  2. emoţional – nu se poate stăpâni

 

Dorinţa fetei de a-l salva

 

Poate că tânăra are în propria ei familie un exemplu de viaţă abuzivă, şi o judecă pe mama ei că este slabă, că nu se poate descurca, că ea ar face altfel.

Şi i se iveşte ocazia să „salveze” un astfel de băiat rebel.

Şi se agaţă de această ocazie fără ca ea să-şi fi luat măsuri de siguranţă şi securitate. Nu-şi pune întrebarea Cine o să mă salveze pe mine, dacă mă scufund odată cu el?

De ce?

Pentru că se crede puternică, în orice caz, mai puternică decât mama ei sau decât alte exemple feminine pe care le-a tot văzut cum eşuează.

Şi vrea să dovedească faptul că ea poate să-l salveze, să-l aducă la adevăr pe băiatul rebel.

Dacă vrei, este un principiu asemănător cu Frumoasa şi Bestia. Aceasta este o operă care să producă bucurie, speranţă, încredere tuturor fetelor. Şi se pare că o apreciem doar cât timp cât este o piesă, un film, o poveste, şi nu realitate.

Fata respectivă se poate crede la un moment dat Frumoasa care scoate la iveală prinţul din Bestie.

 

Contrastele se atrag …doar dacă au ceva în comun

 

Probabil că îţi aminteşti de acel principiu de la fizică în legătură cu contrastele care se atrag.

Adevărul este că acele contraste au şi ceva în comun.

De exemplu, în electricitate, ionii negativi sunt atraşi de ionii pozitivi şi invers, dar au în comun sarcina electrică. Dacă nu ar avea-o nu s-ar putea atrage.

Ce poate avea în comun o fată silitoare de nota zece cu un băiat rebel?

Pot avea foarte multe lucruri în comun, şi aş da exemplu, doar mediul din familie.

În general, dacă privim în viaţa elevilor „problemă”, constatăm că adevărata problemă nu e la copii, ci la părinţi. Iar modul lor de manifestare este adesea o oglindire a modului în care se poartă părinţii cu ei.

  • Fie au părinţi supra-protectori şi copii simt că nu pot respira, că nu pot lua nicio decizie fără acordul părinţilor, dar când ajung la adolescenţă se răzvrătesc împotriva protecţiei exagerate şi devin rebeli.
  • Fie au părinţi foarte cicălitori, cu standarde foarte înalte şi orice ar face copilul, părintele nu este mulţumit. Iar comportamentul rebel al copilului vrea să spună că la ce bun să mă străduiesc să mai fac ceva, de vreme ce, oricum, nimic nu e bine ca mama sau tata să fie mulţumiţi?
  • Fie au părinţi care sunt atât de ocupaţi că nu îşi mai rezervă timp şi pentru copiii lor. Iar modul lor rebel, sau agresiv de a fi, vrea doar să atragă atenţia părinţilor că şi ei există în viaţa lor. Că nu au nevoie doar de bani de pachet sau de haine, ci de ATENŢIE şi timp.
  • Sau, poate că au părinţi dependenţi de alcool, care fac scandal acasă.

Dar dacă un băiat rebel se refugiază într-un astfel de comportament, pentru că nu-i place ceea ce vede în familia lui, ce are acest lucru în comun cu o fată silitoare.

S-ar putea să ţi se pară ciudat, dar e posibil să aibă exact acelaşi lucru.

Şi fata să dispreţuiască atât de tare mediul în care trăieşte încât simte că învăţătura este singura ei salvare. Se refugiază şi ea în învăţătură, exact cum un băiat rebel se refugiază într-un comportament golănesc.

Şi s-ar putea să fii tentat să spui, că e foarte bine că ea se refugiază în învăţătură. Că a ales un refugiu pozitiv.

E doar o impresie. Şi e una prin care judeci doar din exterior. Însă, atât timp cât ea nu se află în echilibru emoţional, refugiul ei, o face să se asemene mult cu cel care se poartă ca un golănaş. Pentru ea, evadarea în învăţătură este asemănătoare cu evadarea în băutură. Învăţătura este „drogul” care o ajută să uite de nefericirea din familie.

Adică, vreau să spun că NU TOATE FETELE ŞI PERSOANELE BUNE LA ÎNVĂŢĂTURĂ găsesc un refugiu în învăţătură.

Unele sunt cu adevărat pasionate de învăţătură. Şi probabil că dacă te uiţi la viaţa lor şi ai să vezi că acasă e iubire, blândeţe, şi armonie şi ele se dezvoltă armonios şi nu au tendinţa de a se îndrăgosti de băieţi „problemă”.

 

„Traumele părinţilor noştri rămase neasumate şi nerezolvate ne sunt transmise inconştient nouă, copiilor.”

Jo Ann McKarus

 

 

Dependenţa de nefericire

 

Da, ai citit bine.

Mulţi dintre oameni suferă de o anumită dependenţă.

Jillian Michaels, în cartea ei Fără limite spune că o persoană rănită în copilărie fie se auto-abuzează, fie atrage alte persoane care să o rănească la fel. În cazul de faţă, vorbim de o dependenţă faţă de suferinţă şi nefericire.

Poate că tu te gândeşti că dependenţa este strict legată de droguri tari, chimice, cum ar fi cocaina sau heroina sau, poate alcoolul, tutunul.

Există şi alte forme de dependenţă pe care mulţi oameni nu au curajul să le recunoască

De exemplu, există dependenţă de boală – dacă ştii persoane care permanent suferă de ceva, înseamnă, că sunt dependente de starea de boală. Acele persoane care nu apucă să se vindece de o boală, că imediat se îmbolnăvesc de altceva – sunt dependente de boală.

Nu-şi propun în mod conştient să se îmbolnăvească. Dar fie că asta este singura stare pe care o ştiu, fie atunci când s-a format dependenţa, a avut un beneficiu de pe urma bolii.

Ce beneficiu ar putea avea cineva de pe urma bolii? Depinde de persoană. Poate a primit atenţie şi asta i-a plăcut. Poate a primit un concediu şi a stat mai mult acasă şi acel concediu a fost perceput de minte, ca… Iată o soluţie să nu mai trebuiască să fac munca asta neplăcută! Şi nu e nevoie să gândească astfel de fiecare dată când se îmbolnăveşte. A fost suficient să gândească şi să simtă acel beneficiu la un moment dat în viaţă. Apoi, mintea perpetuează acea emoţie, în orice situaţie asemănătoare.

Aşa cum o persoană poate fi dependentă de boală, poate, la fel să fie şi faţă de suferinţă, faţă de nefericire, faţă de ghinioane, faţă de eşecuri, zona de confort etc.

 

Să ne întoarcem la acel tip de fată de nota zece care se îndrăgosteşte de un băiat rebel.

Dacă ea provine dintr-un mediu familial dezorganizat, cu părinţi agresivi, care o rănesc în mod constant va atrage în jurul ei persoane care sunt la fel de rănite, sau care o rănesc pe mai departe.

Şi poate că în primă fază a fost total în dezacord cu comportamentul lui. Sau poate el a dispreţuit învăţătura ei şi a numit-o tocilară.

Şi, poate, nu a fost nevoie decât de un singur moment de compasiune pentru a aprinde focul din inima lor.

E posibil să-ţi spui, bine-bine, dar să fii fată de nota zece şi să accepţi să iei bătaie de la acel băiat mi se pare cam prea mult!

E posibil ca ea să creadă în cauza ei de a-l salva. Iar dependenţa ei de nefericire să ruleze la un nivel pe care tu nu-l poţi înţelege.

 

Şi ce se poate face?

Personal aş spune că doar discuţia, nu ajută. Aceleaşi lucruri pe care i le spui şi tu din punct de vedere raţional, le ştie şi ea.

Există tehnici prin care să se poată elibera de această dependenţă.

Doar că acestea funcţionează, NUMAI DACĂ VREA SĂ SE ELIBEREZE.

 

Dacă doreşti să ştii mai multe, dacă eşti din Galaţi sau Brăila, te invit la un seminar gratuit cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Pentru detalii şi înscriere, accesează linkul de pe titlul seminarului.

 

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te rog să dai un Share şi pentru prietenii tăi, ca şi ei să se folosească.

Mulţumesc!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Iertarea si puterea ei vindecatoare II

In articolul trecut, Iertarea şi puterea ei vindecătoare I, ţi-am vorbit de miturile care îi opresc pe oameni să fie mai îngăduitori, mai iertători, de faptul că dorinţa de răzbunare provine din înabilitatea de a ierta. Repet, este vorba de inabilitate şi nu incapacitate.

Daca vrei sa afli mai multe despre iertare, te invit la seminarul gratuit Elibereaza-te de ranile trecutului si redescopera fericirea!

Citește mai mult

Iertarea şi puterea ei vindecătoare I

„Iertarea nu este un act de ocazie, ci o atitudine constantă.”

Martin Luther King Jr.

 

Probabil că ai auzit despre iertare, încă de pe când erai copil.

Ai auzit la rugăciune, la şcoală, în familie, la Biserică. Toată lumea vorbeşte despre iertare.

Însă, înainte de a discuta despre iertarea propriu-zisă şi puterea ei de vindecare, atât cât am reuşit eu să înţeleg, o să-ţi vorbesc despre aspectele unei vieţi lipsite de iertare. Citește mai mult

DORINTA BOLNAVICIOASA DE APRECIERE

In articolul numit Capacitatea de a face alegeri şi de a-ţi asuma responsabilitatea, am scris foarte pe scut că fiecare dintre noi avem o foame imensă de a fi apreciat.

Evident, s-ar putea să întâlneşti şi persoane care fac confuzie între apreciere şi linguşeală şi să-ţi spună că ei nu au această dorinţă. Poate că cel mai nimerit ar fi pentru ei, Să înţeleg că îţi place să fii criticat? Şi cel mai probabil că ar răspunde cu „Nu”, pentru că chiar n-am auzit pe nimeni zicând că face cutare şi cutare, în speranţa să fie criticat.

În mod evident, toată lumea îşi doreşte să fie apreciată.

Însă, în articolul de astăzi o să-ţi vorbesc de cei care sunt „bolnavi” după aprecierea altora ca o consecinţă a rănilor emoţionale din copilărie. Citește mai mult

Cum Să Te Iubești Și Să Fii Fericit

Myself

 

De prea multe ori aştepți doar să fii iubit de alţii şi uiți că prima persoană care trebuie să-ți ofere iubirea ești chiar tu.

În viaţa ta, cea mai importantă persoană EȘTI TU. După aceea vine soţul, copilul şi ceilalţi membri ai familiei. Dacă tu nu te pui pe primul loc în inima ta, s-ar putea să n-o facă nimeni.

 

„Nu pe ceilalţi eşti supărat, ci pe tine. Le dai celorlalţi toate lucrurile pe care ŢI LE DOREŞTI. Le cumperi flori şi cadouri. Le faci masaj. Îi scoţi seara în oraş, dar nu faci niciodată lucrurile astea pentru tine, şi-apoi te-ntrebi de ce te simţi neîmplinit.

Atunci când îţi oferi aceste lucruri şi te porţi cu tine în această manieră benefică, nu mai simţi că-ţi lipseşte ceva în viaţă, iar lucrurile care vin de la ceilalţi vor fi un bonus minunat…

Să te porţi frumos cu tine însuţi şi să te răsplăteşti prin stimulente benefice te poate ajuta mult, nu doar la îndeplinirea scopurilor, ci şi în a te simţi mai împlinit în viaţă, în general.”

Jillian Michaels

 

 

Intr-o primăvară, am urmat un curs, Persuasion Elite, marca Andy Szekely. Pe lângă partea teoretică, cursul a avut şi o parte practică.

În ultima întâlnire, trainerii noştri de la curs, ne-au cerut să facem un exerciţiu. Au lipit pe spatele fiecăruia dintre noi o coală albă, ne-au înarmat cu câte un marker sau pix şi ne-au rugat să scriem o calitate fiecăruia dintre participanţi. Pentru că am fost 16 participanţi, fiecare s-a ales cu câte 15 calităţi, pe care ceilalţi colegi le-a văzut în sine. La final am făcut şi o poză de grup cu spatele, aşa cu hârtiile cu calităţi scrise.

O păstrez în caietul de lucru. N-o să te mint să-ţi spun că mă uit zilnic pe ea. Am alte activităţi pe care le fac regulat, zilnic. Dar din când în când îmi mai arunc un ochi pe ea. Îmi dau seama că cineva a văzut potenţial în mine. Şi asta îmi dă aripi.

 

Mai jos îţi dau ofer şase sfaturi despre cum să te iubeşti mai mult.

 

Identifică minim 10 calităţi, 10 lucruri care îţi plac la tine

 

Să îţi spună ceilalţi ce calităţi ai, este extraordinar. Dar uneori nu e nevoie să aştepţi ca să vadă alţii ce calităţi ai. Poate că eu am fost norocoasă ca să pot să beneficiez de o astfel de listă.

Probabil, o să-ţi spui, că tu nu ai prea multe calităţi. Ştiu. Eu am o listă întreagă cu zeci de aspecte la care trebuie să mai lucrez, să mi le îmbunătăţesc. Asta înseamnă că acestea nu sunt calităţi. Încă.

Dar, dacă mă analizez cu atenţie, cu siguranţă că am şi eu câteva aspecte care-mi plac la mine.

Şi ca să-ţi dau exemplu, iată care sunt 10 aspecte care-mi plac la mine:

  • sunt inteligentă
  • sunt ambiţioasă
  • sunt educabilă (îmi place să învăţ din orice fel de situaţie)
  • am ochi frumoşi
  • am păr frumos
  • sunt muncitoare
  • sunt perseverentă
  • sunt un profesor bun
  • sunt deschisă
  • mă pricep cât de cât la lucruri tehnice (a fost o vreme când colegii de la şcoală mă numeau „doamna multimedia”)

 

Bineînţeles că aş putea continua, căci sigur mai am şi alte calităţi. Cu toate acestea, ca să nu te plictisesc, îţi dau şansa să treci mai departe şi te rog să faci tu lucrul acesta despre tine, acum. Poate îţi plac ochii, buzele, părul, inteligenţa ta, ceva ce faci bine şi ceilalţi te solicită pentru asta.

După ce faci acest exerciţiu, pune acea hârtie, undeva unde să o vezi cât mai des. Chiar dacă nu vezi şi nu citeşti zilnic acea hârtie cu calităţile tale, fă-o măcar la câteva zile. Nici nu ai idee cât de mult te ajută, să crezi în tine, să te iubeşti şi să-ţi dovedeşti că meriţi iubire. A ta, în primul rând. Dacă faci citirea acestora zilnic, beneficiile vor fi şi mai mari şi mai rapide.

 

Laudă-te!

 

Noi adulţii nu suntem prea diferiţi de copii sau de animale. Ai observat cât de bine reacţionează când le spui „bravo!”. Şi noi reacţionăm la fel.

Dar, din nou îţi spun, nu aştepta să-ţi spună cineva „bravo!” pentru ceva ce ai făcut bine. Fiecare persoană, în prezent este atât de preocupată de ceea ce urmează să facă, încât de multe ori uită să mai spună un cuvânt de încurajare celui ce a făcut o treabă bună.

Aşa că, laudă-te singur. La urma urmei, eşti persoana cea mai în măsură să fie satisfăcută că ai dus ceva la bun sfârşit, că ai făcut ceva mai bine decât data trecută. Orice alte calități ai avea, nu aștepta să ți le observe alții.

Dacă aştepţi laudele altora şi nu vin, s-ar putea să te simţi frustrat. Ca să nu mai simţi aşa, poţi să te simţi plin de mulţumire, lăudându-te personal.

Nu contează cum o faci. Poate că te aplauzi, atunci când nu te vede nimeni, poate că te baţi prieteneşte pe umăr, poate că îţi ridici degetul mare, ca la like. Poţi să te lauzi prin semne sau în cuvinte. Poţi să îţi creezi sistemul tău personal să te lauzi. Important este să o faci.

Nu aştepta să faci lucruri mari ca să te lauzi. Viaţa este făcută dintr-o succesiune de lucruri mărunte. Apreciază-te pentru cele mici, şi cu siguranţă vei câştiga încredere în tine şi plăcere să le faci şi pe cele mari.

Ca de exemplu, Ia uite ce frumos am conceput acest articol!

 

Recompensează-te!

 

După ce ai făcut un anumit număr de operaţii, te poţi recompensa cu ceva ce îţi doreşti, ceva ce ai neapărată nevoie.

Evident, recompensa e important să fie în conformitate cu munca depusă şi în limitele existenţei, nu autodistructive.

Spre exemplu, dacă, lucrezi intens să dai jos nişte kg, şi faci zilnic exerciţii, nu te recompensezi cu o cola sau cu o pizza. Te poţi recompensa cu un masaj, o manichiură, o coafură, o ieşire la restaurant, unde poţi să serveşti doar o cafea, nu e neapărat nevoie să serveşti un meniu întreg.

Dacă sarcina sau proiectul la care ai lucrat şi pe care l-ai dus la bun sfârşit este de termen mai lung, te poţi recompensa cu o ieşire de weekend sau concediu undeva plăcut.

Atenţie, uneori, după ce te recompensezi, s-ar putea să simţi ceva remuşcări. De exemplu, mi s-a întâmplat ca după ce am scris un anumit număr de articole, m-am recompensat cu o manichiură. Şi m-a costat dublu decât mă aşteptam. Am avut un sentiment de „am dat prea mult”. Acesta este un semnal că în mod inconştient mintea ta îţi spune că „nu meriţi”.

Continuă să te recompensezi pentru ce faci bine, pentru ce duci las bun sfârşit şi la un moment dat, o să-i spui tu minţii că „meriţi” pentru că ai făcut tot ce ţi-ai propus. Şi cu cât meriţi recompense mici pentru lucruri mici, cu atât vei fi capabil să te implici în proiecte mari şi să îţi oferi recompense mai mari.

Are sens ce spun?

 

Acceptă şi dăruieşte!

 

Uneori cei din jurul tău îți fac mici favoruri. Poate se oferă să te ajute cu bagajul. Poate că vrea să-ți dăruiască ceva, poate că îți face un compliment. Ce faci? Refuzi, spunând: „Mulţumesc, nu-i nevoie!” Despre obiceiul de a oferi complimente am scris aici.

Uneori oferi, alteori primeşti. Dacă ţie care oferi, îţi face plăcere ca cel căruia îi oferi să primească, la fel e şi pentru celălalt. Plus că în momentul în care accepţi, transmiţi că meriţi să primeşti atenţie, ajutor, iubire.

 

Iată un alt citat de la Jillian Michaels:

„A face complimente – este iarăşi un mod foarte bun de a-ţi proiecta propria încredere în sine asupra celor din jur. Făcând complimente liber şi, sincer, transmiţi mesajul că te simţi confortabil şi că te bucuri de punctele forte ale altora.”

 

Dedică zilnic timp activităţilor care te fac fericit şi te încarcă cu energie

 

Multe persoane se plâng că sunt atât de ocupate cu ce au de făcut la serviciu şi acasă că nu mai au timp să se ocupe de ceea ce le face plăcere.

Personal cred că tocmai de asta ajung să se plângă.

Pentru că persoanele care nu se neglijează pe sine, care fac, câte puţin din ceea ce le face plăcere sunt mai fericite. Faptul că se ocupă şi de ceea ce le place le încarcă cu energie, le binedispune.

Nu contează că de acele activităţi te ocupi la începutul sau la finalul zilei. Important este să nu le neglijezi.

Dacă îţi începi ziua cu ele, te încarcă cu energie de dimineaţă. Pe parcursul zilei, s-ar putea să-ţi vină să cânţi, să râzi mai mult.

Dacă alegi să-ţi închei ziua cu ele, vor aduce un plus de relaxare, dar şi de energie în viaţa ta. Vor aduce relaxare şi detaşare faţă de provocările de la serviciu şi îţi vor aduce energie ca să te bucuri de cei dragi.

Poate că îţi dedici doar zece minute. Poate că îţi permiţi să rupi din alte activităţi mai puţin productive şi dedici câteva ore. Important este să o faci.

Nu-ţi cer să mă crezi pe cuvânt.

Verifică.

Ţine un jurnal al împlinirilor

 

Sunt persoane care se gândesc mai mult la ce nu au făcut în acea zi. Şi merg la culcare supărate, nemulţumite, stresate, frustrate.

 

În fiecare seară, scrie minim cinci lucruri pe care le-ai realizat pe parcursul zilei. Nu te concentra pe ce n-ai făcut, ci pe ceea ce ai dus la bun sfârşit. Nu contează cât de mari sau mici sunt. Important este să-ţi producă MULŢUMIRE de sine.

Poate că ai făcut pace cu cineva cu care te-ai certat mai demult.

Poate că ai reuşit să faci curăţenie.

Poate că ai reuşit să termini o lucrare care ţi se părea interminabilă.

Poate că ai reuşit doar să schimbi un bec care-şi aştepta momentul de câteva luni de zile.

Orice.

Să mergi seara la culcare cu inima împăcată că ai făcut minim cinci lucruri în acea zi, îţi oferă linişte, pace, relaxare. Cu cât ai mai multe lucruri mărunte de care te-ai ocupat în acea zi cu atât ai un sentiment special de mândrie personală care-ţi va creşte încrederea în tine. Şi vei începe să te apreciezi şi să te iubeşti mai mult.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CU TOŢII AVEM NEVOIE DE IUBIRE

„Dragostea este ca un îngrăşământ. Indiferent de ce scopuri ne-am stabilit, indiferent de ţelul nostru, dacă nu avem destulă dragoste, vom descoperi că lucrurile nu merg. Doar atunci când nevoile de dragoste vor fi satisfăcute, restul vieţii noastre va căpăta echilibru.”

Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

Copilul de un an şi jumătate se trezeşte. Imediat începe să spună ceva vesel. Pe limba lui, probabil spune, bună dimineaţa! Apoi, îşi pune capul pe pieptul mamei. Îi ia mâna şi o pune pe capul lui ca să-l mângâie. Se apropie de faţa mamei, ca să-l pupe. Apoi începe să-şi vadă de activităţile şi jucăriile lui. Citește mai mult

Iubirea Egoistă

 

Eram într-o zi în autobuz și am auzit umătoarele acuzații ale unei mame către fiica ei, adolescentă : Tu nu vezi cât mă sacrific pentru tine? Şi eu cu ce mă aleg de pe urma ta?

Fiica nu răspundea, însă nu se simțea foarte confortabil. Adevărul este că-mi venea s-o iau la rost pe mamă.

În primul rând, nu cred că se cuvenea să-i facă asemenea reproșuri în public. În al doilea rând, mi s-a părut foarte egoistă și asta m-a inspirat să scriu acest articol.

Însă, câţi dintre partenerii de viaţă sau copii nu au auzit aceste cuvinte de reproş?

Şi ştii de ce?

Pentru că atunci când faci un sacrificiu pentru o persoană dragă, îți dorești ca ea să vadă efortul tău şi cumva să-ți fie recunoscătoare.

Dar asta nu se întâmplă. Pentru că nu vede sacrificiul pe care îl faci.

Celeilalte persoane i se pare lucrul cel mai firesc pe care tu trebuie să-l faci şi pe care el sau ea trebuie să-l primească.

Aşa cum nici tu nu observi ce sacrificii face persoana iubită pentru tine, din acelaşi motiv. Ți se par lucruri fireşti pe care trebuie să le facă. Sau care ți se cuvin.

Sacrificiul egoist

 

S-ar putea să ţi se pară subtitlul acesta neadevărat pentru că sacrificiul este cea mai profundă dovadă de iubire. Şi este perfect adevărat.

Dacă deschidem Biblia la Ioan 3,16, aflăm că „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” Dumnezeu Fiul S-a sacrificat pentru noi, oamenii, din iubire pentru noi.

Dar iată ce am învăţat din iubirea Mesianică. Că deşi eu ca persoană greşesc zilnic faţă de sacrificiul Lui Iisus Hristos, totuşi Dumnezeu nu mi-a reproşat niciodată. Nu mi-a spus că El s-a sacrificat pentru mine, iar eu zilnic calc în picioare şi-mi bat joc de sacrificiul Lui.

Pot să spun că permanent am simţit iubirea Lui, şi purtarea Lui de grijă ca eu să o duc bine, să mi se împlinească dorinţele etc. Poate conştiinţa mă mai ceartă, dar Dumnezeu mi-a lăsat libertatea de a alege dacă să respect sau nu sacrificiul Lui.

Atât timp cât folosești sacrificiul pe care-l faci ca să obţii ceva în schimb, această manifestare a iubirii este una egoistă.
Sacrificiul este dovadă de iubire doar atunci când îl faci pentru binele persoanei iubite, fără să aştepţi nimic în schimb. Fără să-i reproşezi ce faci. Cel puţin asta este părerea mea.

Proiectarea nevoii și a sacrificiului

 

De foarte multe ori, părinții proiectează asupra copiilor ce nevoi aveau ei pe când erau copii și caută să le împlinească.

Adică, o mamă care pe vremea copilăriei ei nu avea anumite jucării sau haine, ajunsă adultă și cu proprii copii, încearcă să le ofere ce nu a vut ea. Până aici nu e nimic rău, doar că ceea ce le oferă este strict legat de ceea ce n-a avut ea. Nu se întreabă dacă copiii chiar își doresc acele lucruri. Ea le cumpără, pentru că privind la ei își vede propria copilărie.

Pentru toate aceste lucruri pe care le cumpără, s-ar putea să-și sacrifice niște nevoi personale actuale.

Prin urmare, este nefericită că nu-și satisface nevoile ei curente, încercând să ofere copiilor ceea ce ea n-a avut.

Copiii nu sunt fericiți pentru că, este foarte posibil să primească nu ce au ei nevoie, ci ce avea mama lor nevoie.

În plus, reproșurile constante demoralizează și mai mult copiii și uneori se întreabă, pentru ce face mama acele sacrificii.

Astfel, apar conflicte între cei ce oferă și cei ce primesc.

Pentru a fi fericiți și părinții și copiii, este nevoie ca ceea ce primesc copiii, să se refere strict la nevoile lor curente. Apoi, mama trebuie să-și satisfacă propriile nevoi. O mamă stresată și nemulțumită că se sacrifică, nu va face copiii fericiți.

Iar copiii nefericiți reacționează urât, provocând și mai multă suferință adultului. Mai bine nu-i satisfaci copilului nevoia, mai bine îi spui că banii pe care îi ai îți trebuie pentru X treabă, decât să-i reproșezi sacrificiul pe care-l faci.

Limbajele de iubire egoiste

Psihologul Gary Chapman a scris o carte extraordinară numită: Cele cinci limbaje ale iubirii. Acestea sunt:
• Cuvintele de încurajare
• Atenţia şi timpul petrecut împreună
• Cadourile
• Serviciile
• Atingerile.
Cum îți dai seama care este limbajul dominat al unei persoane?

Este în funcţie de ceea ce îi vine foarte natural să ofere. În funcţie de ceea ce se aşteaptă să primească, iar dacă nu primeşte, reproşează cel mai adesea.
Să presupunem că, într-un cuplu, limbajul lui este dat de servicii şi limbajul ei de cuvintele de încurajare. El îi va oferi ei servicii şi se aşteaptă ca ea, la rândul ei, să-i întoarcă alte servicii. Acesta este limbajul pe care-l înțelege cel mai bine.

Dar limbajul ei este dat de cuvintele frumoase şi de încurajare. Aşa că ea, îi va oferi lui cuvinte frumoase şi se aşteaptă să-i ofere şi el acelaşi lucru.

El îi oferă servicii, pe care ea nu le apreciază.

Ea îl laudă şi-i spune cuvinte de încurajare pe care el nu dă doi bani (ba chiar s-ar putea să creadă că-l linguşeşte, ca să obţină alte servicii).

Până nu învaţă să iasă din limbajul propriu, care le este atât de confortabil şi să ofere celuilalt limbajul de iubire pe care îl solicită, fiecare oferă iubirea pe limba lui, nu pe limba celuilalt.

Şi acesta este un alt mod de iubire sau de manifestare a iubirii egoiste. Despre acest lucru am scris şi în articolul Cauzele nevăzute ale conflictelor casnice.

Condiționările și șantajul emoțional

 

[Ş]antajul emoţional este atunci când te foloseşti de lacrimi, amenințări, condiționări şi alte modalităţi de a-l atinge, de a-l impresiona sau sensibiliza pe celălalt pentru ca tu să-ţi atingi scopurile. E valabil pentru ambele sexe.

Privareade libertate

Data trecută vorbeam de gelozie ca fiind noniubire. De multe ori cei ce sunt geloşi sunt şi posesivi şi au tendinţa de a priva de libertate tocmai persoana pe care susţin că o iubesc.
A oferi iubirea pură, fără urmă de egoism, înseamnă să poţi oferi libertatea celuilalt. Libertate şi încredere.

Hărțuirea

Cel mai adesea se manifestă de la bărbat la femeie, deşi e posibil şi invers. De aceea o să mă refer ca de la el la ea.

Hărţuirea este atunci când el afirmă că o iubeşte la nebunie, vrea s-o facă fericită şi nu-i pasă că ea nu-i întoarce sentimentele. El vrea doar să i le ofere pe ale lui.

Dar dacă ea iubeşte pe altcineva sau poate, nu-i place ceva din comportamentul lui şi nu-l poate iubi pe el, ea nu poate fi fericită alături de el. Oricâtă afecţiune i-ar oferi el. Apoi, dragoste cu forţa nu se poate. Să faci bine cu forţa nu se poate. Cu forţa poţi doar să faci rău.

Viaţa este ciclică şi trebuie să existe un echilibru între ceea ce primești şi ceea ce oferi. Nu se poate să oferi iubirea la nesfârşit fără să o şi primeşti. Nu poţi doar să primeşti fără să şi dai.

Mai este şi varianta în care din hărţuire se poate ajunge la psihoză. Cel ce este refuzat în iubire poate spune, dacă nu poate fi cu mine, atunci să nu fie nici cu altcineva.  Și recurge la rănirea persoanei pe care susţine că o iubeşte.

Consider că acestea sunt modalităţi foarte egoiste de a-ţi manifesta iubirea.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Ce Nu Este Iubirea?

 

 

Într-o zi, o colegă de liceu, actualmente psiholog de profesie, a lansat o temă de gândire pe Facebook.

 

„Lecții de iubire:

În ultima perioadă foarte mulți dintre prietenii mei îmi spun că iubirea e necondiționată. Că este într-un fel sau altul, definiții neclare și nesigure… Unii susțin că ei oferă iubire și nu au nevoie de iubire, că nu le place sa fie iubiți…
Însă toți suntem motivați de aceeași nevoie interioară de iubire, încredere și acceptare de sine… Atunci când suntem noi înșine găsim iubirea…
Ce ar fi să definim iubirea prin ceea ce ea nu este… ce NU este iubirea?”

 

Aşa că, mie mi s-au pus rotiţele minţii în mişcare şi am început să mă gândesc la tema propusă de ea.

 

Colega mea are dreptate. Despre iubire găsim scris în operele tuturor poeţilor şi prozatorilor. Descrierea iubirii o găsim peste tot şi cu toţii ne spun cum este şi cum o simţim.

 

 

O să dau mai jos câteva modalităţi prin care se exprimă noniubirea. Cel puţin, cele pe care le-am găsit eu. Dacă găseşti şi tu altele, poţi să dai un reply cu un comentariu.

 

IUBIREA NU ESTE EGOISM

 

 

Egoismul este absenţa iubirii. Să fii egoist înseamnă să te pui pe tine în centrul atenţiei şi oricine altcineva nu mai contează. Iubire nu este atunci când nu te vezi decât pe tine şi nevoile celorlalţi nu există.

Iubire nu există atunci cand unul pe altul şi pe noi inşine ne facem să suferim. Unde nu este iubire e un gol în interior, în toată fiinţa ta.

 

Biserica ne învață că lipsa iubirii înseamnă iadul în inima ta. Că sfârşitul lumii vine atunci când de la o casă la alta nu mai există cărare. Când oamenii consideră că îşi sunt suficienţi sieşi şi nu mai au nevoie nici să ceară şi nici să acorde ajutorul lor altora. Îmi amintesc o poveste care sună cam așa:

 

Un om l-a întrebat pe Dumnezeu care e diferenţa dintre Rai şi iad. Dumnezeu l-a dus în două locuri. În primul loc era un grup de oameni în jurul unei mese. Pe masă era o oală cu o tăcăniţă fierbinte ce mirosea foarte îmbietor. Dar oamenii erau foarte slabi. Erau legaţi cu lanţuri de mâini şi deşi aveau în mâini nişte linguri cu cozile foarte lungi.De fiecare dată când cineva încerca să ducă mâncarea la gură o scăpa toată pe jos.

 Şi Dumnezeu i-a zis. Acesta este iadul.

În cel de-al doilea loc erau alţi oameni în jurul unei mese. Pe masă era o oală cu aceeaşi tocăniţă aburindă şi frumos mirositoare. Şi, cu toate că, şi ei erau legaţi şi aveau linguri cu cozi la fel de lungi, aceşti oameni arătau bine hrăniţi.

Şi Dumnezeu i-a zis. Acesta este Raiul.

Iar omul nostru l-a întrebat pe Dumnezeu care e diferenţa dintre cele două locuri.

 Dumnezeu  i-a zis: Cei din camera a doua au învăţat să se hrănească unul pe altul.”

 

Să fii egoist înseamnă să nu te poţi bucura că aproapelui tău îi merge bine. Oamenii din camera a douaau învăţat că trebuie să-i iubească şi pe ceilalţi ca să le fie şi lor bine. Şi astfel au început să-i hrănească pe ceilalţi ca să poată şi ei să mănânce.

 

 

IUBIREA NU ESTE SADISM

 

Definiţia sadismului în DEX  este: „Plăcere bolnăvicioasă de a-i chinui pe alţii sau de a-i vedea cum suferă. Cruzime extremă”.

Păi nu poţi să iubeşti şi să-l faci să sufere pe cel pe care îl iubeşti. Asta se referă inclusiv la tine. Şi ţie îţi poţi face rău, deşi ești convins că te iubeşti.

 

IUBIREA NU ESTE FRICĂ

 

Iubirea şi frica sunt doi termeni care se exclud reciproc. Nu poţi iubi pe cineva în faţa căruia îţi clănţăne dinţii. Nu poţi iubi pe cineva faţă de care simţi că ai primit un pumn în stomac.

 

 

IUBIREA NU ESTE NEÎNCREDERE

 

Fie că este neîncredere în altcineva sau în propria persoană, nu poţi iubi ceva în care nu crezi.

În anumite cărţi de psihologie, neîncrederea în sine este tratată împreună cu lipsa iubirii de sine.

 

 

IUBIREA NU ESTE GELOZIE

 

S-ar putea să nu fii de acord cu mine. Eu îţi spun părerea mea şi o voi argumenta. Tu mai departe eşti liber să crezi ce vrei.

Gelozia se naşte din lipsă de încredere şi din frică. Fie este vorba de neîncredere în propria persoană că nu merită să fie iubită. Fie este vorba de neîncredere în persoana iubită că ar putea să-l iubească aşa cum doreşte.

Neîncrederea se poate asocia cu frica de a pierde persoana pe care o iubeşte. Sau că aceasta se va îndrăgosti de altcineva mai frumos, mai deştept, mai bogat, mai de alt nivel decât sine. Toate acestea duc la naşterea unor scenarii în mintea celui gelos care determină manifestarea geloziei.

Gelozia se manifestă prin tot felul de suspiciuni, apropo-uri, verificări la adresa persoanei iubite.

 

 

IUBIREA NU ESTE CEARTĂ ŞI TON RIDICAT

 

Am citit undeva că atunci când două persoane se ceartă, ridică tonul una la alta.Pentru că în ceartă nu există iubire. Deşi cele două fiinţe sunt apropiate fizic, simt nevoia să ridice tonul. Inima lor e la mii de km depărtare şi nu se aud reciproc.

Atunci când două persoane se iubesc, se aud, chiar dacă vorbesc în şoaptă sau îşi murmură cuvintele. Şi asta chiar dacă fizic sunt la mii de km depărtare. Inima lor vibrează la unison şi este mult mai uşor să se audă şi să se înţeleagă. De multe ori nici nu au nevoie de multe cuvinte.

 

 

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor, blogger

Eliberează-te De Rănile Trecutului Și Redescoperă Fericirea!

Guru și Ciocârlia

Mica Stea Portocalie

 

 






 Ți-a plăcut articolul?

Înscrie-te cu adresa de email ca sa primești în inbox articolele publicate și poți descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber