Cum Să Scapi De Tiparul Datoriilor?

În articolul trecut, întitulat Cum să faci economii, încât lună de lună să fii pe plus ți-am vorbit despre 5 tehnici de a economisi. Dintre acestea, trei tehnici erau de economisire zilnică, pentru a se instala obiceiul, și ultimele două erau planuri de economii lunare.

Dacă faci economii, dar continui să cumperi pe datorie, nu ajungi prea departe, pentru că valoarea ratelor și a dobânzilor s-ar putea să depășească valoarea economiilor.

Astăzi, o să-ți vorbesc despre o altă strategie în legătură cu banii.

Așa cum îți spuneam în povestea mea, am avut un tipar al datoriilor. Îmi achitam facturile cu întârziere, mă împrumutam de la colegi, iar după ce au apărut cardurile de cumpărături, am apelat la acestea. Inițial îmi propuneam să fac cumpărături cu plata în rate egale fără dobândă, dar după aceea, ajungeam să plătesc doar valoarea minimă lunară și am ajuns să plătesc rate considerabile, care reprezentau aproape 5-10% din salariu.

Crezi că m-am mulțumit doar cu un singur card?

Nu. Am avut două sau trei. Și nu mai reușeam să le fac față.

Pentru a discuta despre planuri de achitare a datoriilor, mi-am propus să-ți  vorbesc despre două categorii de strategii. Una în plan fizic, legată de bani și cealaltă categorie de strategii despre emoțiile și tiparele tale emoționale și energetice care stau în spatele fiecărei decizii de cumpărare.

Este cunoscut faptul că luăm decizii în funcție de cum ne simțim, în funcție de emoțiile pe care le trăim. Apoi, le justificăm din punct de vedere logic.

Planul emoțional pentru a scăpa de datorii

 

Acest plan este cel mai dezvoltat pentru că banii sunt o manifestare, o reflectare în plan fizic a ceea ce există în interiorul tău.

Am început cu acest plan, pentru că orice persoană care are rezultate și succes, se bazează pe 80-90% mentalitate, emoții și convingeri din toată acțiunea. Oamenii de succes acționează mai mult asupra lor ca persoană și decât acționează asupra afacerii lor.

Conștientizare

 

Primul pas spre vindecare este acela de a conștientiza.

Ce necazuri îți aduc creditele? Dar beneficii? Pe termen lung, care sunt mai importante, mai mari?

Aceste întrebări te ajută să aduci claritate în mintea ta.

Fiecare obicei pe care îl ai, oricât ar fi de neplăcut îți aduce niște beneficii și niște neplăceri. Dacă în mintea ta beneficiile sunt mai mari, vei continua acel obicei. Dacă necazurile sunt mai mari, le vei schimba.

Amână decizia de cumpărare cu o oră sau chiar cu o zi. Dacă sunt obiecte de valoare, amână decizia și mai mult. Urmărește cum te simți, dacă te mai gândești la acel obiect sau dacă mai simți că ai mare nevoie de el?

Decizie

 

Pentru a scăpa de datorii ai nevoie să iei o decizie în acest sens. Faci o declarație scrisă, în care îți iei angajamentul să nu mai faci alte datorii. Apoi, o semnezi.

Subsemnatul………………. mă angajez să-mi fac un plan de achitare integrală a datoriilor curente și să mă opresc să mai fac altele. Data și semnătura.

După aceea o citești zilnic, încât să te angajezi din toată ființa ta să nu mai faci alte datorii.

Luând o astfel de decizie și citind-o zilnic, când ajungi în fața produsului care te ispitește, începi să te gândești de două sau trei ori dacă să-l achiziționezi.

 

Convingeri

 

Îmi aduc aminte că pe când eram copil, am auzit-o odată pe o vecină, criticându-i pe părinții mei că aceștia au refuzat să facă credite pentru a-și cumpăra diverse bunuri, pentru că tatăl meu ar fi zis: Și dacă mor în timpul ăsta, cine plătește? Vecina care avea și niște venituri frumoase și ocazional mai făcea și credite la bancă mi-a zis: Dacă vrei să faci ceva, sau să ai ceva, trebuie să mai iei câte un împrumut.

Mai târziu, pe când eram profesor începător am auzit adesea colegii spunând. Nu te poți descurca fără un împrumut, mai ales la salariile noastre.

Astfel, în timp aceste replici au devenit convingeri și adevărate moduri de gândire pentru mine.

Fiecare om acționează în funcție de convingerile pe care le are. Prin urmare, ce făceam? Cumpăram produse pe credit.

Apoi, am descoperit cărțile, Cd-urile, seminarele de dezvoltare personală, prin care am început să învăț și despre bani, despre convingeri.

Care sunt convingerile tale? Ce îți spui atunci când simți nevoia să cumperi pe datorie sau să te împrumuți?

Tipare emoționale

 

Mai întâi, te rog să răspunzi la câteva întrebări?

Pe ce se duc banii tăi? Întocmește o listă cu ceea ce cumperi lunar.

Ai cumva obiceiul de a face „terapie” prin shopping? Ai grijă că dacă simți vinovăție după ce ai făcut cumpărături, aceea nu este terapie adevărată. Terapia este doar atunci când îți oferă bucurie, încântare, pace și liniște.

Cât de necesare îți sunt acele lucruri pe care le cumperi? Cât de des cumperi (telefoane, tablete, haine alte dispozitive, cărți, cursuri etc. )? Le achiziționezi pentru că sunt la ofertă și te temi să nu ratezi ocazia?

Cum reacționezi la ideea de a pierde acea șansă? Dacă afli că stocul este limitat sau oferta este valabilă doar până la data / ora X, după care prețul va crește, cum te simți? Cum te comporți?

Simți că ai o strângere de inimă, la gândul că trebuie să ai acel produs?

Simți o neliniște în tot corpul, care te îndeamnă să vezi acele oferte mai îndeaproape?

Conștientizează toate acele emoții și începe să te întrebi. Cât de necesare îmi sunt aceste produse pe o scală de la 1 la 10? În care 1 este nesemnificativ, iar 10 este o nevoie reală foarte puternică. Chiar nu pot trăi fără ele?

 

Tehnici de transformare a emoțiilor

 

În primul rând o să-ți vorbesc de tehnicile NLP. Dacă ai scos beneficiile și neajunsurile, cu ajutorul acestor tehnici poți să mărești neajunsurile, necazurile pe care le ai dacă vei continua să cumperi pe credit.

Închide ochii și imaginează-ți cea mai groaznică versiune a ceea ce se poate întâmpla dacă vei continua. Poți să-ți imaginezi că datoriile ajung atât de mari, încât nu le mai poți achita, îți pierzi locul de muncă și nu mai ai niciun venit cu care să-ți plătești ratele, din cauza îngrijorării te îmbolnăvești etc. Ce alte rele se pot întâmpla dacă vei continua? Îți pierzi casa? Ajungi la divorț? Ce altceva? Gândește-te la o versiune care să te îngrozească dacă nu te oprești.

Apoi, gândește-te la beneficiile pe care le-ai identificat și redu-le importanța și modul în care te simți.

În acest fel, faci un switch în mintea ta între plăcere și durere. Făcând durerea mai mare, vei fugi de credite și datorii.

O altă tehnică este de a lucra cu EFT asupra emoțiilor pe care le simți de fiecare dată când simți că nu te poți stăpâni, când ai văzut o ofertă de „nerefuzat”.

Dacă ai greșit și ai mai cumpărat ceva pe datorie, încearcă să te ierți. Oricine mai greșește din când în când. Dacă începi să te simți vinovat, vei pleca să îți clătești ochiul, să faci „terapie” prin shopping și vei continua lanțul de a cumpăra pe datorie.

Planul fizic de achitare a datoriilor

 

Pentru a scăpa de datorii, ai nevoie să intervii în planul fizic, cel al datoriilor efective. Această strategie ocupă foarte puțin din acest articol, pentru că din tot ce am învățat până acum, strategia și planul de acțiune reprezintă doar 10-20% din succesul unei persoane. Restul de 80-90% este dat de mentalitate, de emoții și de convingeri.

Ce valoare totală au creditele/ datoriile tale?

Care este valoarea totală a dobânzilor pe care le achiți lună de lună?

Plan de achitare a datoriilor

 

În funcție de valoarea totală a datoriilor îți faci un plan de acțiune pe un an sau doi, dacă ai credite de consum și eventual peste 5 ani dacă ai credite pentru casă sau mașină.

Începi cu cel care are cea mai mare valoare și cu rata lunară cea mai ridicată.

De exemplu, eu am apelat la un împrumut la CAR-ul învățământului. Am luat un credit care are dobânda mai mică, mi-am achitat și închis creditele de la bancă, după care m-am focusat doar pe achitarea împrumutului de la CAR. Este foarte adevărat că m-a ajutat și soțul cu banii pe care i-a câștigat în Italia.

Poate te gândești că din acest punct de vedere mie mi-a fost mai ușor, pentru că am avut banii de la el.

Nu suma pe care o câștigi e importantă, ci obiceiurile pe care le ai.

Sunt persoane care câștigă salariul minim pe economie și se descurcă doar cu el, fără să se împrumute, după cum există și persoane care au venituri mari și la final de lună au datorii, pentru că cheltuiesc mai mult decât câștigă.

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Cum Poate Cineva Să Spună Că Te Iubește Și În Minutul Următor Să Te Agreseze?

 

Câte persoane n-au fost atât de agresate, maltratate, deși li s-au spus cuvinte de dragoste?

Câte persoane nu și-au pus această întrebare?

Ființa umană este foarte complexă și lucrurile nu pot fi doar alb-negru. Întotdeauna există foarte multe nuanțe de gri.

Adică, este posibil ca cineva să iubească și în același timp să agreseze persoana pe care o iubește?

Da.

Se întâmplă tot timpul. Părinți care își agresează copii pe care-i iubesc, parteneri care își agresează partenerele și invers. Acolo este deopotrivă iubire și ură.

La această întrebare am găsit 7 răspunsuri, atât din experiența personală, cât și din tot ce am observat și citit pe acest subiect.

 

Există un tipar de furie

 

Există un tipar de furie pe care l-a preluat de la părinți, de la gașca în care a ajuns ca adolescent neînțeles de părinți. A crescut într-un mediu violent și a învățat că pentru a fi în siguranță are nevoie să fie, la rândul său, violent. Agresivitatea a devenit o natură a caracterului său.

E ca învățarea unei limbi străine, care în timp se integrează atât de ușor în toată ființa sa, încât așa îi este ușor să se exprime.

Pentru fiecare situație pe care n-a putut să o gestioneze corect s-a înfuriat.

Chiar dacă, la un moment dat, este conștient că nu face bine, oricât ar vrea să se îndrepte face mai rău, pentru că nu știe alt mod de a se purta.

Furia și agresivitatea au devenit un drog, dar și o a doua natură  caracterului său.

Proiecțiile

Omul proiectează asupra celor din jur propriile defecte și slăbiciuni. Toți cei din jur sunt oglinzi ale sufletului său. Cu atât mai mult se vede reflectat în cei dragi, pentru că cei dragi are puncte comune cu el, atât calități, cât și defecte.

Doar că nu este conștient de faptul că ceea ce-ți reproșează și motivul pentru care se înfurie pe tine îl reprezintă propriile defecte. El doar le vede și le detestă. De fapt, se detestă.

Motivul pentru care Golum din filmul Stăpânul Inelelor a fost un personaj detestat este acela că s-a regăsit în fiecare dintre noi. Fiecare din noi avem și părți bune de care suntem mândri, dar și defecte, slăbiciuni pe care încercăm să le ascundem, dar care ne fac să ne detestăm.

În cazul unui om agresiv, acesta își vede atât de puternic slăbiciunile oglindite în persoana de lângă el, încât asta îl înfurie peste măsură.

Ar vrea să facă ceva, să schimbe situația, dar nu știe cum. Nu cunoaște altă cale decât aceea de a fi agresiv exact cu persoana pe care o iubește.

Te agresează pentru că nu se poate agresa pe sine

 

Este furios pe el și ar vrea să se pedepsească. Nu se suportă. Dar nu-și poate face rău. Pentru că se iubește și se detestă în același timp, exact ca Golum.

Și atunci, când simte că turbează de furie, când vede roșu sau negru în fața ochilor, când greșelile lui le vede în tine ca într-o oglindă, ar vrea să spargă oglinda, încât să nu se mai vadă.

Îngrijorarea pentru siguranța celui pe care-l iubești, naște furie

 

Uneori, te poți înfuria pentru că cei la care ții, pe care ți-i dorești în siguranță fac lucruri nebunești. Copiii explorează, vor să atingă, să încerce lucruri care li se interzic.

Când părintele vede că „face intenționat” ceea ce i-a spus să NU facă, se înfurie. Dar furia lui este legată de îngrijorarea pentru siguranța celui pe care îl iubește.

Vinovăția naște furie

 

Poate ai observat că dacă un bărbat are obiceiul de a veni beat acasă, sare primul la ceartă înainte ca soția să-i reproșeze ceva.

Oricât de greu de crezut pare, este conștient de faptul că ce a făcut a încălcat niște reguli. Se simte vinovat. În mintea lui are un întreg consiliu care îi reproșează (cu vocea mamei, a soției și chiar a tuturor cunoscuților) că ce a făcut nu e bine. Încearcă să uite, să nu mai audă acele voci din mintea lui și bea mai mult. Iar când ajunge acasă, ca să nu mai apuce soția să spună ceva, devine agresiv. De ce? Atacul este cea mai bună apărare.

Un cerc vicios

In același timp intră într-un cerc vicios. Cu cât este mai agresiv, cu atât se simte mai mizerabil, mai vinovat. Se acuză că este un om de nimic, că nu merită să trăiască, se face monstru (în gând) și nu se mai suportă. Se detestă și mai mult. Dorește să-și ascundă și mai mult această vinovăție, devenind și mai agresiv. E conștient de faptul că nu este corect ceea cea face, dar simte că a pierdut controlul.

Vinovăția pe care o simte dă naștere la și la multă furie și agresiune.

Furia și agresiunea ca un drog

Rolul emoției de furie este să te anunțe că s-a încălcat o limită. Ori au încălcat-o alții, ori și-a încălcat-o singur.

Furia, oricât ar fi de distructivă în prezent, aduce și beneficii celui care o practică. S-ar putea să fie conștient de ele sau nu. Dar atât timp cât subconștientul simte că beneficiile acelea sunt puternice și importante, sau mai exact, mai puternice decât durerea pe care o provoacă, nu este dispus să renunțe la furie.

Augusto Cury, în cartea lui, Scapă din temnița emoțională descrie efectul drogurilor asupra minții umane. Mai întâi se naște plăcerea și beneficiile care acaparează subconștientul complet.

Apoi, de fiecare dată când apare o situație care îl stresează, subconștientul lui, care dorește să fie fericit, începe să caute prin fișierele minții când a fost fericit, în controlul situației. Când a găsit, a apăsat un buton și s-a declanșat pofta/ dorința de a consuma drogul pentru a fi fericit. Doar că în timp, efectele nu mai sunt aceleași. Are nevoie să crească doza pentru a obține același efect.

Probabil că prima dată când și-a manifestat furia prin agresiune s-a simțit puternic, sau în controlul situației. Acest sentiment i-au produs niște hormoni de satisfacție personală. L-a făcut să se simtă puternic.

Iar lucrurile au scăpat, din nou, de sub control și atunci a fost nevoit să folosească iarăși furia.  Poate că a doua oară persoana n-a mai fost intimidată de această manifestare, iar subconștientul  a simțit nevoia să folosească o doză dublă de furie. Încet-încet furia, asemenea unui drog, a început să preia controlul și să devină de nestăpânit.

Iar când lucrurile devin și mai puțin controlabile, omul dornic de a deține controlul, apelează la agresivitate.

Asemenea unui drog, utilizarea furiei scapă de sub controlul raționalului. Emoționalul reacționează, strigând tot mai mult după senzația de satisfacție pe care a avut-o prima dată când s-a folosit de ea. În același timp, pentru obținerea aceluiași efect, este nevoie să se crească doza. Cu cât lucrurile sunt și mai greu de controlat, cu atât furia devine mai distrugătoare.

Poate cineva să rănească pe cel pe care îl iubește în acest fel?

Da. În momentul în care individul se află sub puterea furiei, îi este foarte greu să se elibereze, să se calmeze. Abia după ce și-a consumat energia distrugătoare realizează ce a făcut. Iar atunci sentimentul de vinovăție îl înfurie din nou.

 

Într-un articol viitor îți voi spune și soluțiile cele mai potrivite, pentru a gestiona situațiile acestea pe termen lung.

 

20 De Moduri Să Ai Relații Mai Împlinite Cu Tine Și Cu Ceilalți

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 

 

 

Ciulini Și Pălămidă Va Rodi Pământul Tău

 

In articolul trecut, intitulat Prin sudoarea frunții îți vei câștiga pâinea, îți spuneam că ți-ai format convingerea că viața trebuie să fie grea. O asemenea convingere te poate trage înapoi, de fiecare dată când vrei să faci sau să înveți ceva.

Da, dacă ești la început de drum, lucrurile sunt mai dificile. Dacă înveți lucruri noi, care până atunci nu te-au pasionat, e normal să fie mai provocator. Dar de la a fi mai complex și a gândi sau spune că „te chinui” e o diferență foarte mare. Dacă n-ai citit încă articolul, o poți face, accesând linkul de mai sus.

 

Acele cuvinte din Biblie, „Prin sudoarea frunții îți vei cîștiga pâinea” pot fi înțelese așa cum sunt scrise, dacă ești agricultor, sau ca niște metafore.

Ciulinii și pălămida sunt piedicile și obstacolele pe care le ai de depășit în ceea ce faci pentru a-ți atinge scopurile. Oricare ar fi visul tău sau scopul pe care-l ai, vei avea de depășit niște praguri. Unele sunt mai mari și-ți dau bătăi de cap, până îți dai seama cum să te descurci, mai ales dacă este un domeniu nou. Altele, sunt mai mici și le poți depăși cu ușurință.

În Biblie nu spune cât de mari sunt aceste buruieni, aceste obstacole. Asta alegi tu să faci, prin ceea ce gândești și vizualizezi în mintea ta. Nu spune nici că trebuie să te chinui.

Expresia că trebuie să „te chinui” a fost aleasă de oameni. Ei au înțeles că viața trebuie să fie grea. Exprimarea din versetul 19, care spune că „din sudoarea frunții îți vei mânca pâinea” nu precizează că viața trebuie să fie grea. Sudoarea frunții este de fapt, efortul, munca pe care trebuie să o depui ca să reușești.

Adică, să nu te aștepți să-ți pice mâncarea și toate cele din cer. Sau să mergi cu mâinile în buzunare, fluierând și cu ochii închiși către scopul tău. Trebuie să lucrezi pentru tot ce vrei să obții.

De altfel, legat de acest aspect, Sf. Ap. Pavel, spune în Epistola a doua către Tesaloniceni (3:10): „Dacă cineva nu vrea să muncească, acela nici să nu mănânce”.

E nevoie de efort susținut din partea ta. Dar, nu e obligatoriu să fie și chinuitor. Poate fi ceva ce-ți face plăcere. Și atunci efortul depus nu ți se va mai părea prea dificil.  Poate fi ceva ce-ți face inima să cânte.

Dacă ai citit până aici și te regăsești în ceea ce am scris și ești dispus să găsești o soluție sau mai multe, atunci citește mai departe să afli o tehnică prin care să schimbi definitiv această convingere.

 

Cum schimbi convingerea că trebuie să te chinui pentru a reuși?

 

Nu poți să schimbi ce este scris în Biblie. Dar poți schimba imaginile din mintea ta legat de ceea ce scrie acolo. Reține, subconștientul nu face deosebirea între o imagine reală și una imaginară pe care o creezi cu bună intenție.

Poți crea imagini care să te ajute și subconștientul va crede că sunt adevărate. În acest fel, îți ajuți subconștientul să-și schimbe credințele care te limitează.

Rolul minții nu este acela de a te ajuta să-ți împlinești visurile, ci să te ajute să supraviețuiești. De aceea, atunci când simte că ai dat de ceva mai greu, când simte că ai întâlnit un obstacol, va încerca să te oprească. De ce? Pentru că, a încerca să-ți împlinești un vis, înseamnă să ieși din zona de confort.

Mintea se sperie să iasă din această zonă de confort, de aceea începe să creeze tot felul de scenarii îngrozitoare. Îți va pune în față tot felul de convingeri limitative, sau imagini terifiante. Dacă te lași păcălit și nu urmărești dacă acele convingeri sau imagini sunt reale poți să renunți la visul tău.

Dar, să ne întoarcem la convingerea că în viață trebuie să te zbați, să te chinui, să te lupți și să o schimbăm.

  1. În ultima parte a articolului Prin sudoarea frunții îți vei câștiga pâinea am făcut o recadrare a perspectivei. În loc să te gândești la spini și pălămidă ca fiind niște bariere de netrecut, ca niște ziduri de care să te lovești, le poți trata diferit. Dacă alegi să vezi obstacolele ca pe niște praguri sau ca pe niște lecții din care ai de învățat, s-ar putea să le tratezi cu bucurie.

Dacă sudoarea frunții o înțelegi ca fiind efortul, munca pe care o ai de îndeplinit zilnic, dar care nu e obligatoriu să fie grea, atunci ai câștigat.

Deja ai schimbat perspectiva. Și convingerea ar trebui să nu mai aibă putere. Dacă repeți această tehnică de recadrare a situației, vei elimina convingerea limitativă.

  1. O altă modalitate prin care poți să schimbi convingerea, este să intervii asupra imaginilor din mintea ta.

Inchide ochii. Cât de mari sunt acele buruieni, acele obstacole? Sunt mici, pe care să le poți manevra cu ușurință, sunt mari, până la genunchi, până la șold, până la piept, sunt cât tine sau mai mari? Cum te simți în legătură cu ele? Cum sunt imaginile? Clare sau în ceață? Alb-negru sau color? Apropiate sau depărtate?

Micșorează-le până la dimensiuni foarte mici. Pot ajunge cât un deget sau chiar mai mici. Transformă-le în imagini alb-negru și în ceață. Depărtează-le de tine.

Imaginează-ți că le depășești cu ușurință și cu bucurie pentru tot ce-ai realizat. Urmărește cum te simți în legătură cu eventualele obstacole. Poți observa rezultatele imediat prin modul în care te simți sau în timp, în funcție de modul în care gândești și simți atunci când dai de ceva mai greu.

  1. Identifică-ți resursele de care să te poți folosi. Dumnezeu nu l-a blestemat pe om. Poate l-a izgonit din Rai, dar nu l-a blestemat. Dacă ar fi făcut-o, de ce l-ar fi ajutat pe om să inventeze atât de multe instrumente ca să-și facă viața mai ușoară și mai frumoasă? Toate ideile și realizările omului s-au făcut cu ajutorul Lui.

Resursele pot fi:

  • oameni de la care să înveți, familie, prieteni, colegi, oameni pentru care lucrezi, persoane care lucrează pentru tine și pe care să te poți baza că te ajută când ai nevoie. Deja munca ta se ușurează.
  • cursuri, cărți, bloguri și toate sursele de unde poți învăța să ajungi unde ți-ai propus etc.
  • resurse financiare de care dispui. Câți bani ai lichizi, economii, cât câștigi (din toate sursele). Fă un inventar cu tot ceea ce ai (casă, mașină, mobilier, calculator, imprimantă, bibliotecă etc.) Motivul pentru care faci acest inventar nu este ca să te apuci să le vinzi, să-ți atingi țelul, ci ca să realizezi că ești binecuvântat. Deja ai atins foarte multe scopuri în trecut. Dacă le-ai putut face pe acelea, îl poți atinge și pe acesta.
  • instrumente de lucru: calculator, telefon, tabletă, autoturismul, mașini specializate pe ceea ce ai nevoie să obții etc.

Dacă ți-ai imaginat că între tine și visul tău este un câmp plin de spini și pălămidă care-ți ajung până la piept și tu trebuie să răzbați cu mâinile goale, să le smulgi pe fiecare în parte, atunci situația pare îngrozitor de dificilă. Viața pare un chin.

Dar dacă te înarmezi cu o unealtă superdeșteaptă care le poate nimici, atunci, drumul spre visul tău devine mult mai ușor. Dacă ți-ai imaginat că între tine și visul tău stă un zid gros, fie îl micșorezi ca în indicațiile de la punctul 2, fie îți imaginezi că te înarmezi cu o bilă demolatoare care-l poate sparge.

Există tehnici mentale pentru tot felul de situații. Imaginează-ți că ești un regizor, sau editor de fotografii sau de film și poți transforma imaginile din mintea ta așa cum îți place ție.

AI TOATE RESURSELE DE CARE AI NEVOIE.

 

20 De Moduri Să Ai Relații Mai Împlinite Cu Tine Și Cu Ceilalți

Ți-a fost util acest articol? Te rog, lasă un comentariu să știu și părerea ta.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Prin Sudoarea Frunții Îți Vei Câștiga Pâinea

 

De multe ori când mă întâlnesc cu cineva, avem următorul dialog:

Eu: Ce faci?

R: Uite, mă chinui să fac…

Eu: Păi, de ce te chinui? Te chinui așa, singur? Nu crezi că ești puțin masochist? (Persoana face ochii mari de surpriză. Rămâne interzisă pentru că nu se așteaptă la răspunsul meu. Apoi, explic.) Pe vremea războaielor, prin Evul Mediu erau torționari care chinuiau oamenii. Acum nu mai sunt. Nu ne mai torturează nimeni. De ce trebuie să TE CHINUI tu însuți?

R: Ei… vorba vine că mă chinui, e așa un fel de a spune… vreau să spun că fac…

Eu: Și nu e mai simplu să spui că faci X activitate, decât să adaugi că „te chinui”?

 

Convingeri care te trag înapoi.

 

Nu știu dacă te poți regăsi în ceea ce scriu. Adică, oamenii au tendința să se chinuie singuri, doar pentru că majoritatea din jur o face. Deoarece ceilalți consideră că sună mai bine să afirme că se chinuie decât că reușesc să facă ceva.

Care crezi că este rezultatul în ceea ce fac zilnic? Se chinuie. Ceea ce au spus în trecut îi afectează în prezent.

Dacă vrei să știi cum erau gândurile tale ieri, vezi cum se simte corpul tău azi.”

                                                                                                              Proverb indian

Deși acest citat se referă la starea de sănătate, este legat și de modul în care gândește omul. Rezultatele gândurilor și sentimentelor pe care le-ai avut în trecut le simți în prezent.

De ce spun toate astea?

După ce am făcut cursul de publicare pe Amazon, am gândit că trebuie să învăț să fac și ceva marketing. Și învăț.

Zilele trecute, am avut niște provocări. Nu reușeam să fac niște setări în pagina de Facebook Ads Manager. Și aveam o senzație că mă izbesc de pereți, că orice aș fi făcut nu reușeam. Ore întregi am tot încercat și nu mi-a ieșit. Eram frustrată, încât îmi venea să plâng din cauza neputinței. Analizându-mi gândurile am realizat că din ceea ce rosteam reieșea convingerea că trebuie să mă zbat, să mă lupt, să mă chinui, să fiu frustrată ca să reușesc.

Am început să lucrez cu EFT pe convingerea aceasta. La un moment dat, tapotând punctele a răsărit în mintea mea expresia „Din sudoarea frunții tale vei mânca pâinea ta” (Biblia, Geneza, 3: 19).

Am continuat să tapotez și a mai apărut un verset: „Spini și pălămidă va rodi pământul tău” (Geneza, 3: 18)

M-am întrebat când am auzit prima dată aceste versete? Poate în copilărie sau prin facultate pe când am citit Biblia. Sau poate la vreuna dintre predicile auzite la Biserică că Dumnezeu l-a blestemat pe Adam pentru încălcarea unei porunci, l-a izgonit din Rai și i-a spus aceste cuvinte.

Eu sunt crescută la țară. Nu mi-a plăcut prea mult să merg la câmp, dar cu siguranță am prășit inclusiv spini și pălămidă. Neplăcute plante. Te înțeapă, se agață de tine, te zgârie și te umplu de răni. În mintea mea, când am auzit sau citit aceste cuvinte, s-a format imaginea unei vieți de coșmar. Să dai cu sapa într-un câmp plin de aceste buruieni nu e prea plăcut. Această convingere a fost susținută de alții care au înțeles la fel și au tot repetat că viața e grea și te chinui ca să faci ceva.

Convingerile sunt programe care rulează în fundal

 

Convingerile sunt credințe pe care ți le-ai format în diferite etape ale vieții, fie sub influența a ceea ce ți s-a spus, fie din ceea ce ai experimentat. Subconștientul tău a dezvoltat o convingere cu scopul de a te proteja de suferință. Orice convingere ai, aceasta este ca un soft care rulează pe computerul tău personal și portabil, pe care-l porți pe umeri. Unele te ajută, altele, sunt ca virușii (de pe calculator) care te încetinesc, te limitează sau chiar te îngroapă.

Unele sunt recente, altele sunt din primii ani de viață. Multe dintre ele sunt depășite și nu te mai ajută, dar subconștientul nu știe asta. El continuă să le ruleze, cu scopul de a te ține în siguranță.

Dacă ești ca mine și ai auzit aceste cuvinte, fie din Biblie, fie de la Biserică, fie de la cei care ți-au povestit, ai înțeles că viața este grea. Că Dumnezeu ne-a blestemat și că trebuie să suferim, să ne chinuim înainte de a reuși să obținem cele necesare traiului.

Probabil că mulți dintre cei care îmi răspund că se chinuie, tot așa și-au format ideile.

Asta ce înseamnă? Că cei care reușesc cu ușurință să facă ce și-au propus nu au dat niciodată pe la Biserică sau calcă în picioare Cuvântul lui Dumnezeu? Nicidecum!

Nu mă înțelege greșit. Nu dau vina pe ce e scris în Biblie. Sunt o persoană credincioasă și nu neg ce este scris acolo. Poate doar interpretarea de către oameni este cea care a dus la formarea de convingeri diferite.

 

Cum te poți elibera de această convingere care te trage înapoi? O să afli în articolul viitor.

20 De Moduri Să Ai Relații Mai Împlinite Cu Tine Și Cu Ceilalți

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Cum Să-Ți Schimbi Perspectiva II (În Legătură Cu Obiectivele tale)

 

In articolul trecut ți-am vorbit despre cum poți să-ți schimbi perspectiva asupra a ceea ce se întâmplă în viața ta. Cum faci asta? O metodă este să compari problemele tale cu ale altora, sau comparându-le cu ceva și mai rău care ți s-ar putea întâmpla. O altă metodă este să afli detalii în legătură cu comportamentul celor din jur, ce-i determină să se poarte în acel mod. Dacă nu l-ai citit încă, o poți face aici.

Astăzi mi-am propus să-ți vorbesc de perspectiva în legătură cu obiectivele tale. Uneori, pleci la drum cu entuziasm, dar rezultatele întârzie să apară și începi să fii dezamăgit. În aceste situații ești tentat să renunți, mai ales când lucrurile devin dificile.

Alteori, pleci la drum cu inima strânsă, cu îndoieli, însă rezultatele te fac să privești proiectul dintr-un alt unghi.

În articolul trecut îți vorbeam de faptul că de curând am reînceput să citesc cartea „Schimbă-ți viața în 7 zile” de Paul McKenna. Lucrând unul dintre exercițiile din carte legate de perspectivă, am realizat că întrebările respective m-au ajutat foarte mult. Am reușit să scot la lumină aspecte pe care nici nu le bănuiam. De aceea, m-am gândit să ți le transmit și ție, atât întrebările pe care le poți lucra, cât și câteva dintre răspunsurile mele.

Întrebări legate de perspectivă

 

A doua modalitate prin care poți să-ți schimbi perspectiva este să răspunzi la niște întrebări. Evident că pentru a obține răspunsuri bune, ai nevoie să ți se adreseze întrebările corecte. De unde le obții?

Poți apela la diferite persoane cunoscute: prieteni, rude, colegi etc.  Iar ei în loc să-ți pună întrebări îți vor da sfaturi care să înceapă cu trebuie să iar tu nu te vei simți mai bine. Poți apela la specialiști și timpul lor costă, așa că va trebui să-i plătești.

Te poți documenta și să speri că vei găsi cartea potrivită, blogul care să-ți ofere răspunsurile. Și asta încerc să-ți ofer acum.

Întrebările sunt extrase din cartea mai sus amintită și le voi scrie cu litere italice și cu verde. Apoi o să-ți dau câteva răspunsuri de-ale mele pentru a te ghida/ inspira.

Gândește-te la un scop/proiect pe care l-ai dus până la capăt în trecut. Ce perspectivă și cunoștințe ai folosit pentru a-ți păstra motivația și pentru a lucra în continuare la acel proiect /scop?

Proiectul pe care l-am finalizat de curând a fost să scriu romanul Mica Stea Portocalie. Ce perspective m-a ținut motivată?

  • Odată cu coșmarul avut care a dat naștere ideii romanului s-a născut și un vis. De fiecare dată când scriam, aveam în fața ochilor realizarea visului. Vizualizam cititorii care dădeau o pagină după alta, cuprinși de fiorul curiozității. Îi vedeam amuzându-se la anumite scene, fiind cuprinși de fiorul nerăbdării de a afla ce se mai întâmplă, de a se teme pentru personaje.
  • M-am lăsat inspirată de filme, de cărți și de situații din realitatea de zi cu zi, deși multe idei au trecut prin mintea mea și nu le-am folosit.
  • M-am documentat pe internet cu privire la anumite aspecte pe care nu le stăpâneam suficient, legi ale fizicii, informații legate de anatomia anumitor animale etc.
  • Eram entuziasmată, imaginându-mi reacția cititorului și am încercat să mă pun în pielea fiecărui personaj, să gândesc ca el.
  • Am fost copleșită de numărul mare de idei care curgeau prin mintea mea și simțeam că eram în urmă cu timpul, că nu mai reușeam să termin, că lucram foarte încet, că nu avansam.
  • Când am scris și ultimul paragraf și am zis că e gata am simțit un gol în stomac, întrebându-mă ce voi face cu timpul meu, ce voi mai scrie?

Gândește-te la un proiect/scop la care lucrezi în prezent și la care ți-ai dori să lucrezi și în viitor.

Golul din stomac a fost umplut repede. În prezent, vreau să învăț să fac marketing, încât cărțile mele să se vândă și să fie citite și chiar să inspir cititorii cu ajutorul lor. Chiar să pot schimba viața celor care o citesc. Degeaba am scris o carte bună, dacă nu știu s-o aduc în lumina cititorilor potriviți care au nevoie de ea.

Gândește-te la acel proiect / scop la care lucrezi în prezent. Analizează câteva perspective cu privire la acesta. Ce ți-ar reduce din interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?

  • E foarte mult de învățat și am sentimentul de copleșire, de neputință, de frustrare că nu reușesc să fac față.
  • Vreau să fac totul dintr-odată și să fie ușor imediat.
  • Vreau rezultate aici și acum, uitând că lucrurile grozave se construiesc pe termen lung.
  • Mă las distrasă de multe oportunități care apar, chiar legate de subiectul care mă interesează, încât la un moment dat, ajung să fac slalom printre materialele de citit și parcurs și să am sentimentul că nu finalizez.
  • S-ar putea să apară vreun film sau vreun serial care să mă ispitească și să mă devieze de pe traseu.
  • În articolul Imperiul Fricii – Când Subconștientul Îți Joacă Feste spuneam că subconștientul îți scoate în față o distragere. Atunci când îți este greu, când simți că nu progresezi sau când ți se face frică, apare altceva în raza ta de interes, încât să te devieze.
  • În ultima perioadă, citesc despre cum să fac marketingul cărților mele. Am zile în care simt că n-am înaintat deloc, că bat pasul pe loc, că n-am învățat nimic. Pentru că mi se pare obositor și frustrant, subconștientul a găsit soluția. A început să-mi ofere visuri de noapte de o claritate extraordinară, ca să le transform în povești, în cărți. Știe ce-mi face plăcere și îmi oferă asta, în locul sentimentelor dureroase că nu ajung nicăieri. Pentru că vrea să mă protejeze de suferința de a stagna, îmi oferă ceva ce-mi face inima să cânte. Subconștientul meu este bine intenționat, însă nu știe chiar tot ce vreau eu și mai ales de ce.
  • Specialiștii vorbesc chiar de o barieră a terorii care se instalează la un moment dat în drum spre ceea ce îți dorești. În interiorul tău se bat cap în cap două tipuri de sentimente cu forță opusă. Pe de o parte, dorința de a continua, de a-ți atinge scopul te face să lucrezi, să acționezi. Pe de altă parte, sentimentul că nu avansezi la fel de repede pe cât îți dorești, că bați pasul pe loc, te trage înapoi. În cele din urmă una din cele două forțe va triumfa. Fie te forțezi să-ți depășești acele sentimente de neputință și avansezi, fie te oprești și rămâi unde ai fost.
  • Atenție, dacă ești o persoană care dorește să se lase de vreun drog! Când subconștientul simte că te zbați, că îți este greu, că nu ai rezultatele pe care le dorești, îți oferă soluția. Îți scoate în față tentația care te-a ajutat în trecut, respectiv drogul. Nu e obligatoriu să te ajute să ajungi unde ți-ai propus. Soluția aceea, ți-o oferă ca să te ajute să scapi de suferința curentă.

Ce perspective ai putea avea cu privire la scopul/proiectul la care lucrezi care ți-ar trezi interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?

  • Universul își dorește ca eu să reușesc.
  • Visul meu nu s-a născut întâmplător, înseamnă că-l pot atinge.
  • Pot face tehnici EFT și NLP pentru a scăpa de sentimentul de copleșire.
  • Am pe cineva cu care îmi asum responsabilitatea celor propuse și zilnic (Accountability person). Ne spunem ce obiective avem și dacă le-am împlinit, iar dacă nu, să ne acordăm singuri niște pedepse (consecințe).
  • Urmez un curs de marketing. Învăț de la cineva care e specialist și aplic pașii și strategiile recomandate etc.

Acum e rândul tău

Acordă-ți puțin timp și răspunde sincer la aceste întrebări:

  1. Gândește-te la un scop/proiect pe care l-ai dus până la capăt în trecut. Ce perspectivă și cunoștințe ai folosit pentru a-ți păstra motivația și pentru a lucra în continuare la acel proiect /scop?
  2. Gândește-te la un proiect/scop la care lucrezi în prezent și la care ți-ai dori să lucrezi și în viitor.
  3. Gândește-te la acel proiect / scop la care lucrezi în prezent. Analizează câteva perspective cu privire la acesta. Ce ți-ar reduce din interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?
  4. Ce perspective ai putea avea cu privire la scopul/proiectul la care lucrezi care ți-ar trezi interesul de a te implica și a-l duce la bun sfârșit?

 

Dacă ai un proiect la care lucrezi și simți că-ți este dificil, răspunde la cele patru întrebări de mai sus. Află ce perspective diferite poți avea. Împărtășește-le și cu noi, prin comentarii. Spune-ne dacă și cât de util ai găsit acest material.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Cum Să-Ți Schimbi Perspectiva I

 

Ti s-a întâmplat să fii martor la o ceartă și să simți că ambii au dreptate? Ce ai făcut? Ai intervenit să le arăți că ambii au dreptate și în același timp, ambii greșesc? Cum s-a finalizat? Îmi imaginez că fiecare a început apoi să se certe cu tine, așteptând să te convingă că el e cel care are dreptate.

Cu ani în urmă, îmi spunea o prietenă, că atunci când apare o ruptură între două persoane, adevărul e pe la mijloc. Balanța adevărului sau dreptății nu e niciodată exclusiv de partea unuia dintre ei. Fiecare se bate cu pumnul în piept și susține că are dreptate, și-l învinuiește pe celălalt. De fapt chiar are dreptate, dar numai din perspectiva sa. Problema este că fiecare vede lucrurile din propriul punct de vedere și nu reușește să observe situația dintr-un alt unghi.

Există o poveste care spune că cinci orbi pipăiau un elefant și au început să se certe, afirmând fiecare că are dreptate. Unul care a pipăit piciorul elefantului a spus că patrupedul este ca un stâlp. Al doilea, care a pus mâna pe ureche a susținut că elefantul e ca o frunză mare și groasă. Al treilea, a pus mâna pe coadă și a spus că elefantul este ca o frânghie. Al patrulea pipăia trompa și a zis că elefantul e ca un șarpe. Iar al cincilea a pus mâna pe corp și susținea sus și tare că e ca un zid.

Cine avea dreptate? Evident, fiecare și niciunul. Aveau dreptate din propriul punct de vedere. Numai că fiind orbi, nu reușeau să vadă animalul în întregime și și-au bazat argumentele doar pe unul dintre simțuri.

Care este morala acestei povești?

Că oricâtă dreptate ai, cu siguranță, mai există și alte puncte de vedere asupra problemei. Fă-ți timp să analizezi lucrurile și din alte perspective. Caută și alte soluții. Ascultă și alte puncte de vedere.

Schimbă filtrul

 

In cartea Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace autorul, Stephen Covey vorbește de puterea perspectivei. Povestește o întâmplare.

Un tată însoțit de copiii lui au urcat în metrou. Copiii erau foarte gălăgioși și porniți să rupă, să tragă de scaune, de bare, să deranjeze ceilalți călători, în timp ce tatăl părea complet absent și nu lua nicio atitudine. La un moment dat, unul dintre călători i-a atras atenția tatălui, cerându-i să-și strunească copiii înainte să distrugă tot. Trezit la realitate, tatăl a spus:

-O! Îmi cer scuze! Doar că astăzi am primit o veste îngrozitoare de la spitalul unde era internată soția mea. S-ar părea că medicii au fost depășiți și ea n-a mai reușit să facă față și a murit astă noapte.

Dintr-odată, persoana care i-a atras atenția tatălui a devenit brusc mai înțelegătoare. Copiii se purtau astfel din cauza supărării pe care o simțeau.

Este foarte ușor să-i judecăm pe ceilalți din exterior. Dar în momentul în care cunoaștem niște date importante, s-ar putea să privim lucrurile printr-o altă lentilă. Schimbăm filtrul prin care analizăm lucrurile și acestea se transformă. S-ar putea să capete o culoare diferită sau o altă formă. Iar noi să înțelegem lucrurile într-un mod diferit.

Schimbând filtrul, putem observa și acele elemente care sunt invizibile cu ochiul liber.

Compară problemele tale cu altele ale celor din jur

 

De curând, am reînceput să citesc o carte extraordinară. Este vorba de Schimbă-ți viața în 7 zile de Paul McKenna. Este o carte grozavă, în care înveți cum să-ți controlezi emoțiile, cum să-ți stabilești obiective etc. De fiecare dată când lucrezi exercițiile din carte, găsești altceva să răspunzi la acele întrebări. Este o carte care te poate ajuta din nou și din nou. Răspunzi la acele întrebări dintr-o altă perspectivă și obții răspunsuri la alte probleme.

În această carte am găsit o scrisoare a unei studente către părinții ei, redată de autor. Este o scrisoare pe care am auzit-o în alte variante pe când eram eu însămi studentă. Totuși, acum o să-ți redau această scrisoare și sper să te ajute să-ți privești problemele dintr-o perspectivă diferită.

Dragi părinți,

Îmi cer scuze  că vă scriu atât de târziu, dar instrumentele mele de scris au fost distruse odată cu apartamentul, care a fost mistuit de flăcări într-un incendiu. Am ieșit din spital, iar doctorul mi-a spus că sunt sănătoasă și că voi putea duce o viață normală în continuare. Un tânăr frumos, pe nume Pete, m-a salvat din flăcări și a fost atât de drăguț, încât m-a invitat să împărțim apartamentul lui. Este un om bun, amabil și provine dintr-o familie bună, deci, cred că veți fi bucuroși să aflați că ne-am căsătorit săptămâna trecută. Știu că veți fi și mai fericiți când veți afla că, în curând, veți deveni bunici.

De fapt, n-a existat niciun incendiu, n-am fost spitalizată, nu m-am căsătorit și nu sunt nici însărcinată. Dar am picat examenul la biologie și voiam să fiu sigură  că, atunci când vă voi da această veste, o veți privi din perspectiva corespunzătoare,

Cu drag,

Fiica voastră.”

Probabil că dacă îi dădea direct vestea că a picat examenul, părinții ar fi fost scandalizați. Dându-le vești mult mai înfricoșătoare înainte, i-a ajutat pe părinți să privească lucrurile diferit.

Orice situație dificilă sau problematică poate deveni altceva dacă e privită dintr-un alt unghi. Când te gândești la lucrurile care nu merg bine în viața ta, aruncă o privire asupra nenorocirilor altora. Implică-te în alte acțiuni care să-i ajute pe alții și dintr-odată o să vezi că durerile tale sunt mai mici.

Materialul pe care l-am găsit în carte m-a ajutat foarte mult, astfel încât, m-am gândit să scriu să te ajute și pe tine. În articolul viitor, îți voi reda niște întrebări din carte la care am răspuns și la care am găsit niște răspunsuri neașteptate. În articolul viitor îți voi spune Cum Să-Ți Schimbi Perspectiva În Legătură Cu Ceea Ce Faci.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

Imperiul Fricii I – Când Subconștientul Îți Joacă Feste

Frica este blestemul oamenilor.”

                                                                                Dostoievski

Inițial am vrut să fac un singur articol pe acest subiect, apoi, pe măsură ce am scris la el, mi-am dat seama că e cam lung. Din acest motiv, l-am segmentat în două părți. În acest articol îți vorbesc despre modul în care acționează frica. Iar în partea a doua îți ofer niște soluții pentru ca frica să nu te mai oprească.

Frica este o emoție pe care o simțim atunci când suntem în pericol.

Totuși, în perioada actuală, nu mai ai atât de multe motive de a te simți în pericol. Nu mai ești atacat de animale sălbatice la tot pasul. Poți fi în pericol dacă se întâmplă un cutremur, o catastrofă naturală, să dea o mașină peste tine, să te contaminezi cu un virus etc.

Pe parcurs, noi, oamenii, am identificat și metode de a ne pune în siguranță. De exemplu, pentru a trece strada am învățat să ne asigurăm, să traversăm pe la zebră sau pe la semafor.

Când subconștientul îți joacă feste

 

Sunt situații în care frica nu are un motiv real pentru a se naște. Este concepută de imagini care se nasc în mintea ta.

De multe ori, identifici obstacole în calea obiectivelor tale și te blochezi. Mai mult, frica le face să pară de dimensiuni mult mai mari în mintea ta, decât sunt în realitate.

Este o reclamă la un detergent de vase în care arată o soție venind acasă și vede vasele murdare în chiuvetă. Dintr-odată acestea cresc și devin imense. Exact așa devin în mintea ta imaginile care te sperie. Cresc în dimensiune și te impresionează și mai mult. Cu cât sunt mai mari, mai viu colorate cu atât au o putere mai mare asupra subconștientului tău.

Dacă nu-ți faci timp să analizezi dacă acele obstacole chiar sunt reale sau chiar atât de mari, rămâi blocat.

Subconștientul este acea parte a minții tale care funcționează pe pilot automat. Te ajută foarte mult în privința obiceiurilor și a ceea ce știi, să n-o iei zilnic de la capăt. Dar, nu poate face deosebirea între imaginile reale și cele din imaginația ta. De aceea, dacă ai niște obiective și dintr-odată ai perceput niște obstacole, subconștientul tău le crede reale. E ca atunci când erai mic și îți era teamă de monștri de sub pat. Dacă n-ai verificat că aceștia nu erau acolo, rămâneai speriat pentru mult timp.

Urmărește  articolul pe Yoytube!

Frica îți arde visurile

 

Frica îți poate face visul un țel imposibil de atins, îți pune în față bariere și tot felul de distrageri, încât să renunți.

Frica taie mai adânc decât sabia.”

                                                                George R.R. Martin (Arya Stark – Game of Thrones)

Nu știu dacă ți s-a întâmplat să visezi la ceva ce-ți dorești să se întâmple, apoi să fii cuprins de frică.

De frică nu ai unde fugi. Frica nu face decât să amplifice situaţia, având efectul bulgărelui de zăpadă: cu cât alergi mai tare, cu atât monştrii devin mai mari.

Jilian Michaels

Mie mi s-a întâmplat de mai multe ori, mai ales înainte de a descoperi tehnicile de eliberare emoțională. Efectul a fost că înainte de tehnici mi-am ucis visurile. Munceam cu o senzație de gol în stomac dată de frică și de neîmplinire. Lucram, dar nu aveam rezultate. Într-un final am renunțat. Senzația din stomac era prea dificil de suportat.

Ca să fiu sinceră, mi s-a întâmplat și după ce am descoperit și folosit tehnicile. S-a întâmplat chiar în timp ce scriam la romanul Mica Stea Portocalie. A fost un țel care mai întâi m-a entuziasmat, apoi s-a amestecat entuziasmul cu frica. N-am dat atenție să-mi ascult corpul și emoțiile pe care le simțeam. Și pentru o perioadă, m-am blocat. Am rămas fără idei de a scrie, atât la carte cât și pe blog.

Când se naște frica, subconștientul îți oferă un refugiu de siguranță

 

Când apare frica în mintea ta și nu o conștientizezi, subconștientul tău îți scoate altceva în raza vizuală, auditivă sau de interes. E ca și când ar dori să-ți ofere un refugiu, în care să te simți în siguranță.

Dacă nu ești atent, dacă nu-ți verifici scopurile s-ar putea să te lași atras de acel „obiect strălucitor”. Ai nevoie să te întrebi dacă acel refugiu corespunde cu locul în care vrei să ajungi.

Din experiența personală și din cărțile pe care le-am citit de-a lungul timpului, îți spun că este foarte ușor să te lași distras. Este o alegere pe care o faci pentru că ți se pare mai ușor de suportat din punct de vedere emoțional. După ce mi-a fost frică am avut parte de un subterfugiu, o distragere pe care mi-a oferit-o subconștientul. Mi-a oferit o diversiune și am căzut în ea. Mi-a scos în față romanele lui George R.R. Martin care alcătuiesc Saga Cântec pentru Foc și Gheață și ecranizarea lor, numită Game of Thrones.

Când în calea visului apar obstacole puse de frica pe care o simți, subconștientul îți oferă ceva mai ușor de îndurat. E atât de ușor să fii scos de pe traseu!

Dintr-odată m-am blocat. Nu mai aveam idei ca să scriu cel de-al treilea volum. Știam cum doream să se finalizeze, dar nu aveam acțiune pentru a ajunge la sfârșit. Mult timp n-am știut ce s-a întâmplat de nu mă mai aveam idei pentru scrierea celui de-al treilea volum. Apoi, după mai bine de un an, am conștientizat ce sentimente se născuseră în mine.

A durat ceva până să reintru în fluxul inspirației și să continui să scriu.

De ce îți spun toate acestea?

De ce îți este frică de aia nu scapi.”

                                                                Proverbele românești

Frica, are o putere imensă de atracție, conform Legii Atracției Universale. Cu cât te temi de ceva, cu atât sunt mai mari probabilitățile ca lucrurile să se întâmple exact așa cum ți le imaginezi când ești stăpânit de ea.

Iar dacă ai un vis și te temi că ceva rău e pe cale să se întâmple și nu rezolvi acea frică, îți dai cu stângul în dreptul.

Frica nu este un motiv de a renunța, este doar o scuză.”

                                                                                Norman Vincent Peale

Pentru că te apuci de lucru, dar o faci doar ca să fii ocupat. Nu ai rezultate, pentru că frica aceea care te cuprinde nu-ți face munca eficientă. Ești ca un rocking-horse, care se mișcă, dar nu se deplasează.

Cu ce te ajută această informație?

 

Cu toții simțim frică. Însă, întrebarea este ce facem cu ea? Ce învățăm din ea?

Care este frica ta? O lași să-ți ucidă visul complet? O conștientizezi și o înfrunți? O transformi în altceva mult mai ușor de gestionat?

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

Mai Bine Nu Te Făceam! I

Doamna, eu nu mă înțeleg prea bine cu mama, îmi spunea de curând o elevă. Simt că mă dă la o parte, că eu nu mai contez, că se ocupă numai de sora mea mai mică, în timp ce eu… mă simt cam nedorită.”

„Ce motive ai să te simți așa?” o întreb.

Păi, mama nu-și mai face timp să vorbească cu mine, să mă mai întrebe ce nevoie am, se ocupă numai de sora mea. Bine, știu că sora mea are niște probleme de sănătate, dar simt că eu nu mai contez. Am început să simt că mama nu mă iubește.”

Incerc să-i explic că uneori, părinții se preocupă exclusiv doar de acel copil care are niște probleme. Fac asta mai ales dacă e mai mic, gândindu-se că un copil mai mare se poate descurca și singur. Totuși, asta nu înseamnă că mama nu-i iubește și pe ceilalți copii, respectiv pe ea.

„Nu e doar asta, doamna! Sunt zile când îmi spune că îi pare rău că m-a adus pe lume, că mai bine nu mă făcea. Și asta mă face să simt că mama nu m-a dorit niciodată. Și îmi creează așa, o stare… cam nașpa.”, continuă eleva parcă scuturându-se de sentimentele negative care o cuprind. O cuprinde tristețea când se gândește la replica mamei.

 

 

După ce am auzit povestea ei, mi-am dat seama că rezonează cu alte situații. Dar în același timp am privit lucrurile și din perspectiva de mamă.

Și m-am gândit că poate și tu, ai auzit foarte des expresia „Mai bine nu te făceam!”. Atunci, ai nevoie de ceva care să-ți amintească ce mult însemni pentru părinții tăi.

Poate că și tu, exact ca acestă adolescentă cu care am discutat, te-ai simțit cândva nedorit. Pentru că, într-un moment de enervare, mama ți-a aruncat aceste cuvinte ca să te rănească.

Dacă vreodată ai auzit aceste cuvinte și te-au tulburat, te-au supărat, te-au rănit, citește mai departe. Acest articol este pentru tine.

După ce am terminat de scris acest material (pe bucățele, cum am avut timp) mi-am dat seama că este cam lung. Din acest motiv, l-am împărțit și îl vei primi sub forma a patru articole, astfel:

În primul articol, cel prezent, îți vorbesc despre cum funcționează mintea. În acest fel înțelegi de ce ajung mamele să rostească acele cuvinte dure.

Dacă ai fost la seminariile mele sau ai citit despre modul în care funcționează mintea, poți sări direct la partea a II-a. Aceasta se numește: De ce rostește o mamă expresia Mai bine nu te făceam!

Partea a III-a se concentrează pe semne prin care îți poți da seama dacă aceste cuvinte sunt sau nu adevărate.

În partea a IV-a îți voi da câteva recomandări (și o tehnică EFT cadou). Afli ce poți să faci ca să-ți schimbi percepția și relația cu mama.

 

 

Cum funcționează mintea?

 

Mintea noastră este ca un computer uriaș care stochează informații, în mod conștient sau inconștient.

Iată un exercițiu, ca să demonstrez această idee. Citește și acționează la fiecare pas, înainte de a trece la următorul.

Exercițiu:

Pasul 1. Privește în jur, timp de un minut, și caută să memorezi toate lucrurile, obiectele, hainele etc. de culoare albastră.

Pasul 2. Acum, închide ochii și enumeră toate lucrurile de culoare verde pe care ți le amintești a fi în jurul tău.

Da, ai citit bine, cu ochii închiși îți amintești toate lucrurile de culoare verde din jurul tău.

S-ar putea să constați că poți să enumeri destul de multe astfel de lucruri.

De ce?

Pentru că memorăm atât lucrurile asupra cărora ne concentrăm direct, cât și alte aspecte asociate. Așa sunt: culorile, sunetele, mirosurile, gusturile și sentimentele.

Ce legătură are acest aspect cu expresia mai sus numită?

Îți explic ceva mai târziu. Acum, să trecem la alt aspect al minții.

Mintea stochează informațiile sub formă de fișiere

 

Toate informațiile pe care le memorează mintea, le stochează în fișiere exact ca un computer. Aceste fișiere sunt grupate precum niște cartiere ale unui oraș. Există un cartier al bucuriei, unul al tristeții, altul al încrederii, al dezamăgirii, al supărării, al urii, al iubirii, al speranței etc.

Fiecare cartier este legat, unul de altul prin milioane de neuroni.

Obiceiurile noastre reprezintă adevărate poteci, drumuri sau autostrăzi neuronale între toate aceste cartiere. Cu cât o acțiune este mai nouă, și foarte puțin folosită, cu atât drumul se aseamănă mai mult cu o potecă prin junglă. Poate fi rapid astupată cu buruieni, dacă poteca (obiceiul cel nou) e abandonată.

Cu cât o acțiune este mai veche și mai des utilizată, cu atât a devenit un reflex automat și se aseamănă cu o autostradă. Pe aici se poate circula cu mare viteză. Un astfel de drum (obicei), chiar dacă e părăsit, rezistă. Vegetația nu-l invadează atât de ușor și poți oricând să te întorci la el.

Imaginează-ți o persoană care are un tip de limbaj (mai colorat). La un moment dat, învață că tot ce-i iese din gură îl influențează și caută să-și schimbe modul de exprimare (obiceiul). La început, pentru că trebuie să dea atenție fiecărui cuvânt, să se cenzureze, este ca și cum ar crea o potecă nouă prin junglă. Procesul este obositor, consumator de energie și de timp. Și e posibil să renunțe foarte ușor, și s-o ia din nou pe autostrada limbajului colorat.

La fel, este posibil, ca acea persoană să fie foarte hotărâtă să aducă o schimbare în viața sa. Atunci perseverează, până ce devine o nouă obișnuință să nu mai folosească cuvintele vechi, murdare. Poteca neuronală a noului limbaj s-a lărgit, dar fără a se astupa vechea autostradă. Și aceea, încă, face parte din ființa lui, deci, este posibil oricând să mai scape câte o înjurătură. Abia după ani de autocontrol, vechea autostradă se acoperă și se lărgește tot mai mult autostrada limbajului frumos.

În același fel se poate întâmpla și cu o mamă care are obiceiul de a rosti Mai bine nu te făceam! Poate realizează cât de mult își rănește copilul și dorește să nu mai spună. Dacă dorește să scape de acest obicei, la început, oricât s-ar cenzura, tot mai scapă câte o astfel de expresie.

Sunt situații în care habar nu are că vorbele ei lasă cicatrici și continuă să folosească aceeași autostradă a exprimării.

Mintea umană funcționează și cu ajutorul unor ancore.

 

Aceste ancore pot fi pozitive sau negative.

Mirosul unui parfum te poate purta în timp, până la o persoană dragă (antipatică) din copilărie. Acel parfum este o ancoră.

Un singur gest, un cuvânt, o tonalitate îți poate aminti ceva din trecut, care te poate face (ne)fericit.

Ancorele au un buton declanșator care acționează instantaneu, declanșând reacția. Când a fost activată o anumită ancoră, a apăsat butonul și corpul a reacționat. Exact ca prima dată când s-a instalat acea ancoră.

Gândește-te la câteva exemple de ancore pentru tine. Completează spațiile libere din propozițiile următoare, cu situații reale din viața ta:

Ex. Întotdeauna mă enervez când….

(Iată câteva exemple de la seminarii: Întotdeauna mă enervez când… soțul intră încălțat în casă,

Întotdeauna mă enervez când… copilul mă trage de mâini,

Întotdeauna mă enervez când alții nu țin cont de efortul meu pentru a face curat etc.). Completează cu ce se potrivește pentru tine.

Întotdeauna mă simt umilit când…

Sunt fericit de fiecare dată când…

Mă simt creativ / recunoscător / în siguranță când…

 

O să constați că (pentru tine) întotdeauna există niște declanșatori comuni pentru tristețe, bucurie, furie, recunoștință etc.

Mintea noastră dorește să simtă plăcerea și caută să evite durerea.

Când o persoană se află într-o situație tensionată, de stres, de conflict, mintea va căuta un refugiu. Va oferi o diversiune, o distragere printr-o acțiune sau o substanță care să-i înlocuiască durerea cu plăcerea.

Adică, este acționată o ancoră, care declanșează o anumită stare. În funcție de acea stare, apare o reacție.

 

De ce ți-am spus toate acestea?

În cele ce urmează o să-ți spun câteva motive pentru care unele mame rostesc astfel de vorbe dure, „Mai bine nu te făceam!” De foarte multe ori, mamele ajung să regrete ce-au spus și speră să le fi uitat și copiii, imediat ce le-au auzit.

Sunt situații, când ancorele mamelor sunt atât de puternice că nici nu realizează ce-au spus. Sunt situații în care cuvintele au ieșit din gură, înainte ca persoana să analizeze consecințele.

Până nu înțelegi cum reacționează mintea noastră, motivele pentru care sunt rostite cuvintele, sunt lipsite de importanță.

Dar despre aceste motive, îți vorbesc în articolul de săptămâna viitoare.

Până atunci, te las cu bine.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de carte:

Cartea: Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

CÂND INTRĂ BOALA ÎN TINE, NU TE MAI FACI SĂNĂTOS

Zilele trecute discutam cu o doamnă în materie de sănătate. Printre altele mi-a spus că e nevoită să ia toată viaţa un anumit medicament ca să aibă siguranţa că se simte bine.

Şi atunci mi-am amintit câteva lucruri despre care fie am citit, fie am urmărit secvenţe video sau chiar filme, sau din experienţe personale şi ale altora.

 

Boala e în mintea ta

 

E foarte probabil că ai auzit şi tu sau poate ai urmărit un filmuleţ care a fost chiar distribuit pe facebook pe marginea acestui subiect. Cert este că s-au făcut anumite experimente pe oameni ca să se urmărească rezultatele. În funcţie de credinţa oamenilor se obţineau rezultate diferite.

Iar experienţele au căpătat denumiri diferite.

  • Efectul placebo. Au fost luate persoane bolnave de anumite boli, şi au fost tratate cu pilula „minune” care era obţinută din zahăr. Evident, pacienţii nu ştiau ce conţinea acea pilulă minune. Dar pentru că li s-a spus că este extraordinară, că are efecte miraculoase, oamenii s-au vindecat. Ceea ce arată că mintea omului are capacitatea de a se vindeca de orice boală ar suferi, pentru că tot mintea este cea care a creat boala.

medicines_water_hires

Şi-mi amintesc aici şi o poveste pe care am auzit-o la Biserică.

Doi prieteni buni, Ion şi Gheorghe, au un vis. Să ajungă la SF. Mormânt.

Anii au trecut şi dintre cei doi prieteni, doar Gheorghe reuşeşte să ajungă la Sf. Locuri din Israel. Ion îl roagă pe Gheorghe să-i aducă şi lui o bucăţică din lemnul Sf. Cruci.

Gheorghe vizitează Sf. Locuri şi nu poate să facă rost de o bucăţică de lemn din lemnul Sf. Cruci. Însă nu ştie cum să-i spună prietenului său, de teamă ca acesta să nu se supere, să nu interpreteze. Aşa că, la întoarcere, găseşte pe vapor o bucăţică de lemn, o aranjează frumos, o lăcuieşte şi i-o dă lui Ion spunând-i că chiar e o bucăţică din lemnul Sf. Cruci.

Pe baza credinţei lui Ion că acea bucăţică de lemn este veritabilă din lemnul Sf. Cruci, începe să vindece alţi oameni şi să facă „minuni” doar prin atingerea celor suferinzi cu acea bucăţică de lemn.

După un timp, Gheorghe, are remuşcări că şi-a minţit prietenul. Aşa că îi mărturiseşte adevărul. Că acea bucăţică de lemn e una oarecare de pe vapor.

Din acel moment, Ion n-a mai putut să ajute pe nimeni, n-a mai putut să vindece pe nimeni cu acea bucăţică de lemn.”

Morala – ceea ce ne îmbolnăveşte sau ne vindecă este chiar credinţa noastră, chiar în mintea şi inima noastră.

  • Efectul nocebo. Pe de altă parte, există o altă categorie de persoane mai mult sau mai puţin bolnave, care sunt tratate cu medicaţie serioasă. Dar pentru că mintea lor spune adesea, „nu mă mai fac bine” ei chiar sunt bolnavi şi nu se mai fac bine.

Prin urmare, boala sau sănătatea este o convingere foarte puternică a omului.

 

  • Dependenţa de boală. Mai există o categorie aparte, aş spune eu, ale cărei convingeri sunt ceva mai subtile sau chiar foarte parşive, foarte ascunse. Dă-mi voie să-ţi spun despre ce e vorba.

Citeam într-o carte o poveste despre o tânără care, vrând să obţină atenţia mamei, ani de zile a fost realmente bolnavă, a zăcut la pat şi a îngrijit-o mama ei. Dar în ziua când mama ei a murit şi nu a mai avut cine să o îngrijească, tânăra s-a ridicat singură din pat fără să mai aibă nevoie de îngrijire medicală sau vreo afecţiune.

Şi poate că te gândeşti că a fost vorba de o persoană diabolică ce voia să-şi chinuiască mama. NU.

Ea chiar a fost bolnavă, dar doar pentru că îşi dorea să fie în centrul atenţiei.

Asemeni acestei persoane, sunt multe altele care se îmbolnăvesc constant pentru că nu le place locul de muncă sau activitatea pe care o desfăşoară acolo.

Sau, altele se îmbolnăvesc pentru că dacă se întorc la muncă, pierd nişte beneficii pe care le-au avut cât erau bolnave.

Altele se îmbolnăvesc pentru că în mintea lor îşi spun constant că sunt obosite şi au nevoie de o pauză etc.

 

  • Sunt prea ocupat/ă ca să mă îmbolnăvesc

 

Cu toate acestea am auzit şi persoane care, deşi muncesc foarte mult (de m-am speriat când am auzit numărul de ore de muncă), mi-au replicat sunt prea ocupată ca să mă îmbolnăvesc.

Ca o concluzie la acest subpunct – persoanele care nu au un scop în viaţă, care se tem să nu piardă nişte beneficii dacă sunt sănătoase, sau cărora nu le place ceva la ceea ce fac, se îmbolnăvesc rapid.

Persoanele care au un scop foarte puternic, care le motivează şi le pune în acţiune, nu au timp să se îmbolnăvească. Ba chiar dimpotrivă, au o motivaţie să trăiască şi chiar să se însănătoşească.

 

Boala îţi este amplificată de medicamente

 

În cartea scrisă de Paul Zane Pilzer Noua revoluţie a bunăstării, autorul, pe baza unor studii şi cercetări, scoate la iveală faptul că medicamentele, pe lângă faptul că au efecte secundare, au şi dublă acţiune.

Noua revolutie a Bunastarii-500x500

Pe termen scurt ameliorează boala, dar pe termen lung o creează, o amplifică.

Adică, în mod logic, orice medicament ar trebui să trateze boala, adică să o elimine.

Dar dacă un medicament te ajută să devii sănătos complet şi nu mai ai nevoie de medicamente, industria farmaceutică, din ce să mai trăiască?

Ea trăieşte din vânzări.

Şi atunci are nevoie să vândă cât mai mult şi cât mai des, la cât mai multe persoane.

Aşa încât, explică autorul, acele medicamente care pe termen scurt te ajută să te simţi ceva mai bine, pentru că sunt ameliorate simptomele bolii, dar au şi anumite substanţe care amplifică îmbolnăvirea.

Şi în felul acesta, pentru că te-ai simţit ceva mai bine după ce le-ai luat, te duci la farmacie (uneori cu prescripţie de la medic, alteori de capul tău) şi iei aceleaşi medicamente iar şi iar şi iar.

Autorul chiar dă exemplu de astfel de medicamente, cum sunt cele pentru tensiunea arterială, colesterol sau arsuri la stomac.

Pe termen scurt îţi reduc problemele de sănătate curente şi te fac să ai încredere în ele. Dar pe termen lung, devii „dependent” de acele medicamente.

 

Iată câteva citate extrase pentru tine din cartea Noua revoluţie a bunăstării.

 

„În prezent, aproximativ 95% dintre medicamentele pe bază de reţetă vândute sunt medicamente de întreţinere – medicamente care tratează doar simptomele unei boli şi pe care este de aşteptat să le iei tot restul vieţii.”

„În ultimele trei decenii, majoritatea banilor privaţi alocaţi pentru cercetare şi dezvoltare în industria farmaceutică au fost cheltuiţi pe produse care tratează doar simptomele bolii, şi nu vindecarea sau prevenirea bolilor, creând, astfel, clienţi pe viaţă.”

Nexium, (unul dintre primele cinci cele mai prescrise medicamente din lume) creat pentru a trata arsurile la stomac, este ultima şmecherie indusă consumatorilor de către companiile farmaceutice. Majoritatea persoanelor care au arsuri la stomac le au din cauza a ceea ce mănâncă, nu pentru că sunt predispuse genetic la reflux gastroesofaringial. O dietă greşită poate provoca depresie, boli de inimă, cancer şi arsuri la stomac. Cu toate acestea, atunci când corpul lor ţipă de durere după ajutor, milioane de oameni iau această mică pastilă mov pentru a opri sistemul de alarmă natural al corpului lor (de exemplu arsuri la stomac) să funcţioneze, astfel încât să poată consuma în continuare alimente nesănătoase.”

                                                                                                Paul Zane Pilzer

 

Si cum spuneam, medicamentele au şi efecte secundare. Creează alte afecţiuni.

Din momentul în care ai ales să devii client fidel anumitor medicamente, treci în scurt timp şi la altele pentru altă afecţiune, apoi la altele.

Până ajungi să ieşi din farmacie cu punga de medicamente.

Crede-mă că nu exagerez.

Am văzut astfel de persoane.

Şi totul pleacă de la faptul că oamenii nu stau să cerceteze care este adevărata cauză a îmbolnăvirii şi, eventual, eradicarea acesteia. Ba chiar se supără atunci când medicii le prescriu vitamine (pe motiv că se îngraşă).

De aici şi ideea, credinţa chiar, că odată ce intră boala în tine, nu te mai faci sănătos.

 

Ai nevoie de consult medical, regulat

 

Doamna cu care am vorbit, şi despre care ţi-am spus la începutul articolului, printre altele mi-a mai mărturisit că de la primul consult când a descoperit boala, nu a mai fost la medic, nu a mai fost la control, deşi medicul i-a spus foarte clar că după ce ia medicaţia respectivă să se ducă din nou la control. În schimb, doamna continuă să ia aceleaşi medicamente şi consideră că trebuie să le ia toată viaţa.

Când auzi astfel de vorbe, ai tendinţa să judeci şi să dai sfaturi.

„Păi, evident, trebuie să te duci la control, nu poţi să iei medicamente după capul tău.”

Şi totuşi, câţi nu procedează la fel?

Poate că oamenilor le este frică de medici (frică ce provine probabil din copilărie, când făcea copilul multe injecţii).

Poate că le este jenă sau ruşine că nu au respectat anumite indicaţii.

Poate că din alte motive, sunt foarte multe persoane care îşi iau medicamentele după recomandarea farmacistului, a unei vecine, prietene sau chiar după reclamele de la televizor.

Iar dacă te simţi mai bine, încetează să mai iei acele medicamente.

 

Pe de altă parte, fiecare boală are o cauză care i-a determinat apariţia. Adică boala nu este cauza, ea este doar simptomul, doar efectul cauzei.

Multe boli sunt cauzate de emoţiile negative cu care se tot încarcă o persoană (îngrijorare, vinovăţie, teamă, furie etc.).

Alte boli sunt cauzate de obiceiuri nesănătoase în asociere cu emoţii negative, gen vinovăţie.

Alte boli sunt cauzate de o alimentaţie nesănătoasă fără vitamine, minerale şi fitonutrienţi.

Şi de foarte multe ori diagnosticele sunt date după nişte analize sumare, ale sângelui sau urinei. Analizele se pot referi strict la anumite minerale din organism (fier, calciu), dar ceea ce nu se caută la analize este prezenţa anumitor vitamine în organism. Ori şi acestea din urmă, au o putere extraordinară în menţinerea sănătăţii.

 

Cum procedez eu?

 

Dacă mi se întâmplă să am o afecţiun (destul de rar), merg la medic să aflu diagnosticul.

E foarte important.

Apoi, pe lângă medicaţia prescrisă de medic, ca să reducă simptomele bolii,  eu mă documentez dintr-o serie de cărţi numite Nutriţie şi biotratamente din care citesc despre rolul diferitelor vitamine sau minerale în apariţia sau regresul unei boli.

nutritie-si-biotratamente---vol-1---phillis-a-balch

Am constatat că adesea, medicii îţi prescriu medicamente care să trateze efectul, durerea, şi nu neapărat să îndepărteze cauza.

Şi din aceste cărţi (4 volume), caut să-mi dau seama care sunt acele vitamine şi chiar minerale pe care le-am neglijat. Apoi, în limita posibilităţilor, îmi completez nutriţia zilnică cu acele vitamine şi minerale (din surse naturale) în aşa fel încât să elimin cauza acelei boli.

Mai completez şi cu convingerea şi chiar afirmaţii pozitive, gen Fiecare celulă din corpul meu radiază de sănătate, de vitalitate şi fericire sau Pe zi ce trece, mă simt din ce în ce mai bine.

Şi funcţionează.

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te rog să faci un bine şi să-l distribui şi prietenilor tăi.

 

Cu drag,

Fani Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

NU CRED PÂNĂ NU VĂD!

Mergeam într-o zi pe stradă. Şi pentru că era vară şi era cald, chiar foarte cald, toată lumea suferea din cauza căldurii. La un moment dat, cum mergeam, am văzut două persoane care se cunoşteau şi după ce s-au salutat au început să discute despre căldură. Una zice:

-În weekend vin ploile şi se mai răcoreşte.

-Nu cred până nu văd! răspunde cealaltă.” Citește mai mult