Citeam zilele trecute despre efectele multitaskingului.
Să faci multitasking, înseamnă să te ocupi în același timp de mai multe activități.
Printre materialele lecturate au fost câteva site-uri, în care unii oameni se lăudau cu capacitatea de a face mai multe activități în mod simultan.
Și unora li se pare firesc să se laude. Își spun: „Ia uite, câte lucruri pot să fac în același timp!”
Trăim într-o perioadă puternc tehnologizată și într-un timp în care cariera și evoluția în viață ocupă un loc central.
Simțim nevoia că trebuie să ne punem la curent cu toate noutățile, trebuie să învățăm să facem și una și alta, de multe ori într-un termen foarte scurt.
Pe lângă solicitările tehnologiei cu care lucrăm, și care ar trebui să ne ușureze viața, avem în continuare nevoie să ne ocupăm de aspecte legate de viața personală, de familie, de prieteni.
Astfel că, adesea, cădem în capcana multitaskingului și dacă nu vrem.
Numai că în acest articol nu mi-am propus să discutăm strict despre multitasking, în sensul cunoscut.
Aș vrea să te gândești la multitaskingul zilnic.
La capacitatea de a jongla printre zecile de sarcini pe care le ai de îndeplinit în fiecare zi.
Și aici, ca și în cazul multitaskingului propriu-zis, există o tendință să ne lăudăm, să ne umflăm în pene, spunând, „Ia uite câte sarcini rezolv eu într-o zi!”
Care sunt consecințele?
În cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! am scris despre rezultatele unui studiu efectuat de Universitatea Standford asupra celor care fac multitasking. De curând am găsit și alte articole care vorbesc de mai multe consecințe.
Dar ce se întâmplă atunci când faci multitasking și jonglezi între mai multe proiecte pe care le derulezi într-o zi și ajungi să bifezi 15-20 de activități zilnic?
Ești frustrat.
Motivul pentru care acționezi în foarte multe direcții, este acela că le consideri pe toate de importanță mare și egală și, îți dorești să ai rezultate.
Numai că dacă ai 5-6 proiecte de care trebuie să te ocupi simultan, trebuie să-ți împarți timpul între acestea și acționezi cu pași foarte mici. Simți că bați pasul pe loc.
Ai impresia că stagnezi, că nu ai rezultate și asta te umple de un sentiment de frustare.
Rezultatele pe care le obții nu sunt nici pe departe ceea ce visezi, ceea ce dorești, ceea ce aștepți, ci sunt aproape invizibile.
Parcă nu mai ai curajul să vorbești despre ele, pentru că cei din jur s-ar putea să-ți adreseze întrebări: „Hei, în ce stadiu ești cu proiectul X? Te mai ocupi de el, nu-i așa?” Iar tu, mai mult jenat, răspunzi că: „Da, dar mai durează până e gata. Lucrez cu pași mici.”
Ești nervos.
Odată cu frustrarea crește și nervozitatea, chiar furia. S-ar putea să ai impresia că o controlezi destul de bine, până ajungi ca o sticlă de șampanie agitată înainte de a-i scoate dopul.
Ajungi să-ți descarci nervii pe copilul tău, pe partenerul de viață pentru că a făcut un gest care te-a deranjat.
Dar tu ești deja „deranjat” de faptul că nu te miști mai repede, că nu apar rezultatele dorite, că te simți ca o oală sub presiune, la care nu se văd aburii și nu se aude clocotul.
Nu te poți concentra pe un singur proiect.
Te apuci de o activitate și în timp ce lucrezi, mintea îți sare la următorul proiect pe care trebuie să-l realizezi în aceeași zi.
Și în loc să-ți notezi ideile, așa cum recomandă specialiștii, stai și te gândești la acele noi idei și să le pui cap la cap.
Între timp, s-ar putea să fii tentat să mai cauți și pe internet câteva aspecte legate de ideile proiectului de care încă nu te ocupi. Iar dacă ai ajuns pe internet, s-ar putea să începi cu verificarea emailurior, a paginilor de socializare și să uiți din ce motiv ai deschis browserul etc.
Și astfel, mintea ta jonglează constant, repetat între ce ai de făcut la proiectul la care lucrezi acum și cel pe care trebuie să-l desfășori peste câteva ore.
Pierzi timp prețios, pentru că te deconectezi de la subiectul în lucru, și durează apoi până să te conectezi înapoi cu ceea ce făceai.
Nu mai vorbesc de lipsa sau dificultatea de concentrare pentru că te lași întrerupt de apeluri telefonice, notificări că ai primit email, mesaje pe facebook, de faptul că poate, copilul îți solicită atenția etc.
Te simți foarte obosit.
Una dintre consecințele multitaskingului este oboseala accentuată.
Pentru că, mintea noastră nu este făcută să lucreze cu două idei, lucruri în același timp.
Pe măsură ce insiști să lucrezi cu mai multe proiecte deodată, cu mai multe pagini web deschise, consumi foarte mult din resursele interne ale calculatorului.
Fie că vorbim de calculatorul personal, de pe umerii tăi, fie că vorbim de cel virtual, cu care îți faci, poate, multe treburi, cu cât apelezi la mai multe activități în același timp, cu atât obosești mai tare.
Te îmbolnăvești.
Expunerea prelungită la asftel de activități de multitasking zilnic, de jonglare între proiecte, toate în egală măsură importante și urgente, te stresează și te face să suferi. Puțin câte puțin, ignori semnalele, pentru că proiectele sunt mai importante, până ajungi să cazi bolnav și să nu înțelegi cum de s-a întâmplat, așa deodată?
Nici rezultatele sau fericirea nu apar peste noapte și nici boala sau nefericirea. Sunt efectul cumulat a ceea ce facem în fiecare zi.
Și aș putea să spun că am căzut și eu în aceeași capcană.
Anul trecut, în septembrie, am trecut de la un regim de voie, din concediul de creșterea copilului, la un program destul de strict.
Asta însemna, trezit dimineață devreme, mers cu copilul la creșă, apoi la orele mele de curs, a trebuit să mă ocup de gospodărie, de gătit, spălat vase și haine, călcat rufe, de scris articole pe blog, de citit, de susținut seminarii și workshopuri și lista poate continua.
La un moment dat eram mândră de mine, Mi-am amintit o frază dintr-o carte de organizare a timpului. Dacă nu mă înșeală memoria, este vorba de cartea: Organizează-te! scrisă de Chris Crouch, care spune că:
„Dacă vrei ceva bine făcut și la timp, apelează la o persoană foarte ocupată. Deși ai impresia că unul care e mai liber va face lucrurile mai bine, de fapt, va trage de timp, se va lungi cu acel proiect, pentru că e obișnuit să aibă timp la discreție. În schimb, o persoană foarte ocupată, va ști să-și organizeze timpul și activitățile astfel încât să facă treaba cât mai bine și să se încadreze în termenul limită.”
La fel am devenit și eu. De la persoana care se lungea cu tot felul de situații, pentru că aveam timp, puteam să stau ore întregi în fața laptopului, să scriu, să citesc după plac, în momentul în care am început școala, să fiu și mamă singură (că soțul e în Italia), m-am văzut pusă în situația de a mă organiza, astfel încât, să le fac pe toate.
În plus, pe lângă cele enumerate, a mai apărut un vis, o dorință arzătoare pentru un alt proiect nou și am început să lucrez și asupra acestuia.
Este vorba de o nouă carte.
În luna noiembrie 2016 am avut un alt coșmar și dimineață, gândindu-mă la el, am realizat că este o poveste extraordinară. Și m-am apucat să scriu.
Știind că oamenii de succes pe care îi urmăresc, ne spun că, pentru a avea rezultate, e foarte ndicat să faci acțiunea aceea foarte importantă zilnic, sau aproape zilnic.
Că dacă acționezi azi și apoi când mai ai timp, nu ajungi prea departe.
Și atunci, mi-am propus să scriu zilnic la noua carte.
N-am reușit s-o fac în fiecare zi, dar pot să spun că săptămânal, de două-trei, până la cinci ori pe săptămână am scris la noua carte.
Curând am constatat că nu e doar o poveste, ci un adevărat roman de aventuri și educație emoțională.
Aveam foarte multe idei, dar nu mai reușeam să le scriu pentru că mă ocupam de foarte multe proiecte.
Scriam când la volumul I, când la volumul al doilea, când pe blog. Săream cu ideile de la unul la altul, jonglam cu scrisul în toate direcțiile, plus idei noi pentru susținerea de seminarii și workshopuri, la care încercam să fiu creativă.
Simțeam că nu mai ajung nici măcar cu unul dintre volumele începute la final.
Eram frustrată că nu vedeam prea multe rezultate, Mă simțeam obosită și că nu am niciun spor.
Între timp, prin primăvară mi s-a îmbolnăvit și băiatul, ca urmare a presiunii în care eram.
Am fost nevoită să stau în câteva zile de concediu medical.
Și atunci, m-am dedicat strict activității de a scrie la carte.
Astfel că, după ce mai bine de jumătate de an m-am lungit cu cartea pe care am început-o în noiembrie, la sfârșitul lunii iunie am terminat primul volum de scris și am trecut la volumul al doilea.
În momentul de față, ca urmare a concentrării activității într-o singură direcție, volumul I se află în stadiul de corectură, volumul doi este aproape de final cu conceperea evenimentelor și volumul al treilea este în faza de proiect.
De ce ți-am spus toate acestea?
Ca să înțelegi că fie faci multitsking în sensul consacrat, că te ocupi să vorbești la telefon în timp ce verifici un material pe net și copilul te trage de mânecă, fie faci multitasking zilnic jonglând printre toate activitățile pe care îți propui să le faci, efectele sunt aceleași.
Simți că nu ai rezultate, că ești permanent obosit, că nu te poți focusa pe ceea ce contează, pe acțiunea la care lucrezi, că ești nervos, stresat, vinovat că nu petreci mai mult timp cu familia și multe alte emoții negative. În final toate au efect asupra sănătății tale.
De curând, însă, am început să mă gândesc serios la faptul că am citit și am auzit pe CD-uri că oamenii de succes bifează cât mai puține activități și proiecte de care se ocupă zilnic. Au nevoie de focus pentru un singur proiect, apoi trec la următorul și așa mai departe.
Evident, mai am mult de învățat în această privință, dar e important că am conștientizat și am trecut la acțiune să schimb ceva.
Gândește-te la viața ta?
De câte proiecte te ocupi în fiecare zi? Care dintre ele sunt deosebit de importante?
Care sunt urgente?
Pe care le poți amâna ca să te ocupi de ele într-o perioadă mai puțin aglomerată?
Pe care le poți delega?
In speranța că acest material ți-a fost util, fă un bine și pentru cei dragi, și distribuie-l!
Cu drag,
Fănica Rarinca
