Cum Să-ți Găsești Inspirația?

 

Am fost întrebată de cineva cum am avut inspirație să scriu romanul Mica Stea Portocalie.

O să-ți dau patru pași pentru a ști ce să faci, în caz că ai nevoie să fii mai inspirat în activitatea pe care o desfășori. Evident, nu toată lumea își dorește să fie autor de carte. Dar dacă îți dorești, o să afli ce poți face, cum mi-am găsit eu inspirația. Ce am aplicat din tot ce am învățat din diferite cursuri de dezvoltare personală.

Poate vrei să ai mai multă inspirație în domeniul tău de activitate.

Poate ești creator de mobilă, croitor, pictor sau mai știu ce altă activitate. Cum devii mai inspirat? De unde îți iei ideile? Cum le valorifici?

Iată ce ai de făcut:

Ai nevoie de un vis, de un scop care să te motiveze

 

Nu poți fi inspirat dacă nu știi ce vrei. Hotărăște ce vrei și unde vrei să ajungi. Un vis este ceva ce-ți dorești cu ardoare. E ceva care te determină să treci la acțiune, oricât de slab ești pregătit în acel domeniu. Știi că poți învăța pe parcurs tot ce ai nevoie să știi. VISUL / SCOPUL este cel care te pune în mișcare.

Poate că ești creator de mobilă. Vrei să creezi noi modele pentru a avea o gamă cât mai variată de produse. Vrei să atragi cât mai mult potențialii clienții, iar aceștia să aibă de unde alege.

Dacă ești croitor, ai nevoie să te inspiri, să oferi modele noi, cu care să-ți surprinzi clientela. Poate o croială diferită, poate un nasture sau un accesoriu aplicat încât să schimbe totul și „să fie altceva”.

Dacă ești pictor, poate dorești să creezi un tablou pe săptămână. E doar o idee. Nu am habar cât îi ia unui pictor să facă un tablou. Poate face măcar schița într-o săptămână. Dar, să zicem că-ți dorești mai multe idei, din care să te inspiri. Vrei să-ți lansezi mai multe tablouri și ai nevoie de inspirație pentru a umple o galerie.

Indiferent în ce domeniu de activitate ești și ce-ți dorești să obții, acesta este primul pas. Stabilește cu exactitate ce-ți dorești.

Scrie exact ce dorești. Pune pe hârtie scopul tău

 

De-a lungul timpului, am citit mai multe cărți care ne recomandă ca visele să fie scrise. De ce?

Sunt mai multe motive, dar din motive de lungime a mesajului, îți dau două.

  • Scrisul este o mișcare efectivă a mâinii, care implică mai multe simțuri ale tale (vizual, kinestezic și parțial auditiv – mișcarea pixului pe hârtie creează un mic sunet). Prin scris transmiți subconștientului că ești gata să treci la acțiune.
  • Scriind ce-ți dorești se activează Sistemul Reticular Activator (SRA).

Ce este acesta? Este ca un ceas cu alarmă a creierului care îți atrage atenția atunci când se întâmplă ceva care are legătură cu tine. Cum ar fi: îți dorești o anumită marcă și culoare de mașină. Mie, de exemplu, îmi place Land Rover. Ce se întâmplă după ce-ți pui acest vis pe hârtie? Începi să vezi în jur foarte multe mașini din același model pe care ți-l dorești.

Sau, te afli într-o încăpere în care sunt foarte mulți oameni care discută. Este forfotă și totuși, la un moment dat, cineva, îți rostește numele. Chiar dacă se află la distanță de tine, te auzi strigat pentru că SRA-ul tău este setat să răspundă când îți auzi numele.

SRA-ul funcționează și atunci când suntem în pericol pentru a ne salva. Dormi dus, dar te trezești când este cutremur sau când bebelușul tău s-a trezit sau plânge. Este o funcție a subconștientului care stă de veghe pentru a-ți oferi siguranță și a-ți împlini visele.

Să presupunem că îți propui ca într-un an să creezi 12 modele noi de canapele sau de scaune. Subconștientul tău, activează acest SRA și îți va scoate în cale toate situațiile în care să vezi modele noi. Sau îți oferă surse de inspirație, din care să preiei o idee și să o ajustezi la dorința ta, la necesitățile clientului etc.

Fii deschis să primești

 

Dacă dorința ta este mare și arzătoare, ești focusat pe ceva ce-ți dorești, fii atent la ce se petrece în jur. Atenție ca nu cumva să-ți fie frică de visul tău. Frica o să-ți distrugă visul. Despre asta am vorbit într-un alt articol.

După ce SRA-ul s-a activat, îți va oferi idei de unde nici nu te aștepți.

O să-ți dau câteva exemple de inspirație care au funcționat pentru mine, când am scris romanul Mica Stea Portocalie. Eventual, o să-ți dau și alte exemple, despre cum ai putea folosi și tu aceste surse.

Ce m-a inspirat pe mine?

Filmele

 

Așa cum spuneam, într-un newsletter, mi-am luat idei din filme artistice sau seriale. Sofia I, Eroi în Pijama, Frozen, Zânele Disney, Harry Potter, Ice Age, The Flash pentru volumul I. The Flash, Harry Potter, Arrow, Supergirl pentru volumul al doilea. Cum să-ți dresezi dragonul pentru volumul III și chiar Fabrica de bani pentru volumul IV. Acestea sunt filmele care m-au inspirat pentru toate cele patru volume la care am lucrat. Cum s-a întâmplat? De fiecare dată când vedeam un film, emoția pe care o simțeam îmi genera o idee despre cum doream să continui. Adaptam totul la conținutul subiectului din roman și când curgeau ideile nu aveam timp să le scriu. Pentru scrierea volumului III, cred că am văzut cele trei filme Cum să-ți dresezi dragonul de peste 20 de ori. De fiecare dată aveam idei noi cum să continui.

Cum te poate ajuta și pe tine?

Dacă ești creator de mobilă, sigur vezi exemple de mobilier în filme. Dai pauză la film și-ți faci un printscreen sau îți notezi, îți desenezi o schiță. Dacă ești croitor, iarăși găsești foarte multe modele de ținute din care să te inspiri. Poți să te inspiri din filme pe absolut orice domeniu dorești.

Dacă nu te uiți la filme, s-ar putea să-ți găsești inspirația văzând ocazional o reclamă, sau o emisiune. Doar fii atent!

Romanele, cărțile de dezvoltare personală sau cele de specialitate (reviste)

 

Sunt câteva romane care m-au inspirat pe parcursul scrierii romanului Mica Stea Portocalie. Harry Potter, Shogun, Nobila Casă, Pisicile Războinice, Saga Cântec De Gheață Și Foc și altele.

Probabil te întrebi, cum ai putea să te inspiri și tu din romane?

Să zicem că ești creator de mobilă și citești la un moment dat că „personajul s-a foit nervos în scaun”. Sunt convinsă că îți poți imagina modelul de scaun în care este așezat. Cum l-ai îmbunătăți, încât să fie mai confortabil?

Dacă ești croitor, ai o sursă foarte bogată de inspirație din romane. Fie modele de epocă, fie costume sau ținute moderne, romanele descriu de multe ori ținuta personajelor principale.

Ești pictor și citind, în mintea ta se creează niște scene, pe care ai dori să le pui pe pânză. De asemenea, pentru orice altă meserie sau vis găsești ceva care să te inspire. Atât timp cât SRA-ul tău e activat pe ceva anume, îți va veni o idee, citind.

Situațiile din viața de zi cu zi

 

Câteva exemple din cazul meu:

  • Într-o zi mergând pe stradă am văzut pe cineva lăsându-și paharul de cafea pe soclul de la temelia magazinului. În romanul Mica Stea Portocalie începând cu al doilea volum sunt și adulți micșorați, care se adăpostesc prin parc. Mi-am imaginat cum ar reacționa aceștia dacă ar găsi prin apropiere un astfel de lichid, gata preparat. Am creat un scenariu în care câțiva adulți, bărbați și femei, plecau din scorbura unde se adăposteau pentru a găsi cafea.
  • Într-o dimineață, mergând cu băiatul la grădiniță, o cioară a cârâit, privind la mine și s-a găinățat milimetric de mine. Această imagine m-a ajutat să creez un scenariu pe care l-am pus într-o bătălie care are loc în volumul II.
  • Replici ale elevilor mei, adolescenți. De exemplu, eram prin parc într-o activitate cu elevii. La un moment dat un băiat i-a zis unei fete: ”Hai să-ți dau un con.”„ Nu, mersi!” a replicat ea. „Hai că ți-l aduc” a continuat băiatul și i l-a dat, iar ea a reacționat supărată. „Nu ți-am zis că nu vreau?”, iar el i-a zis: „Și nu ți-am spus că ți-l aduc imediat?”. Acest schimb de replici m-a distrat și m-a inspirat. L-am adaptat la cei micșorați și apare în volumul II. Și sper că-i va distra și pe cititori.
  • Replicile băiatului meu. Într-o zi, sătulă să-i atrag atenția pe un anumit subiect pe care nu mă asculta, i-am zis: ”Chiar trebuie să te cert în fiecare zi?”. Iar el mi-a răspuns, „Ce-ai zis, că trebuie să mă ierți în fiecare zi?” Această replică apare în volumul III, când cei micșorați se adăpostesc în apartamentul unui adult micșorat. E folosită într-o situație când adolescenții se jucau cu fulgerele prin casă și gazda se supăra că-i distrug mobilierul.

Poate nu vor fi replicile celor din jur care să te inspire. Poate vor fi solicitările clienților. Poate vor fi niște dialoguri pe care le surprinzi.

Poate că ești pictor și plimbându-te prin oraș, vezi copiii care se joacă în parc. Scena te amuză, te încântă și îți dă o idee de tablou.

NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR. Le auzi pentru că SRA-ul tău este setat să le audă și să te inspire.

Atât timp cât SRA-ul tău este activat pe ceea ce-ți dorești, îți va scoate în cale fel de fel de momente din care să te inspiri. Folosește-le cu încredere!

Folosește tehnici pentru creșterea creativității

 

Personal am folosit o tehnică de hipnoză de la John Vincent, pe care am ascultat-o zilnic cât am lucrat la primele două volume. Este o tehnică cu o durată de 15 minute, pe care o poți găsi pe You Tube.

Dacă nu ești adeptul hipnozei, poți folosi orice altă tehnică. Există atâtea tipuri: Tehnica afirmațiilor, Tehnica NLP, Tehnica EFT etc.

Dacă ți-a fost util articolul, dă un like și un share ca și prietenii tăi să se folosească! Abonează-te pe blogul Fanautodidact.

 

Iți mulțumesc că exiști și că ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

IA UITE, CÂTE SARCINI REZOLV ÎNTR-O ZI!

Citeam zilele trecute despre efectele multitaskingului.

Să faci multitasking, înseamnă să te ocupi în același timp de mai multe activități.

Printre materialele lecturate au fost câteva site-uri, în care unii oameni se lăudau cu capacitatea de a face mai multe activități în mod simultan.

Și unora li se pare firesc să se laude. Își spun: „Ia uite, câte lucruri pot să fac în același timp!”

Trăim într-o perioadă puternc tehnologizată și într-un timp în care cariera și evoluția în viață ocupă un loc central.

Simțim nevoia că trebuie să ne punem la curent cu toate noutățile, trebuie să învățăm să facem și una și alta, de multe ori într-un termen foarte scurt.

Pe lângă solicitările tehnologiei cu care lucrăm, și care ar trebui să ne ușureze viața, avem în continuare nevoie să ne ocupăm de aspecte legate de viața personală, de familie, de prieteni.

Astfel că, adesea, cădem în capcana multitaskingului și dacă nu vrem.

Numai că în acest articol nu mi-am propus să discutăm strict despre multitasking, în sensul cunoscut.

Aș vrea să te gândești la multitaskingul zilnic.

La capacitatea de a jongla printre zecile de sarcini pe care le ai de îndeplinit în fiecare zi.

Și aici, ca și în cazul multitaskingului propriu-zis, există o tendință să ne lăudăm, să ne umflăm în pene, spunând, „Ia uite câte sarcini rezolv eu într-o zi!”

 

Care sunt consecințele?

 

În cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! am scris despre rezultatele unui studiu efectuat de Universitatea Standford asupra celor care fac multitasking. De curând am găsit și alte articole care vorbesc de mai multe consecințe.

Dar ce se întâmplă atunci când faci multitasking și jonglezi între mai multe proiecte pe care le derulezi într-o zi și ajungi să bifezi 15-20 de activități zilnic?

 

Ești frustrat.

 

Motivul pentru care acționezi în foarte multe direcții, este acela că le consideri pe toate de importanță mare și egală și, îți dorești să ai rezultate.

Numai că dacă ai 5-6 proiecte de care trebuie să te ocupi simultan, trebuie să-ți împarți timpul între acestea și acționezi cu pași foarte mici. Simți că bați pasul pe loc.

Ai impresia că stagnezi, că nu ai rezultate și asta te umple de un sentiment de frustare.

Rezultatele pe care le obții nu sunt nici pe departe ceea ce visezi, ceea ce dorești, ceea ce aștepți, ci sunt aproape invizibile.

Parcă nu mai ai curajul să vorbești despre ele, pentru că cei din jur s-ar putea să-ți adreseze întrebări: „Hei, în ce stadiu ești cu proiectul X? Te mai ocupi de el, nu-i așa?” Iar tu, mai mult jenat, răspunzi că: „Da, dar mai durează până e gata. Lucrez cu pași mici.”

 

Ești nervos.

 

Odată cu frustrarea crește și nervozitatea, chiar furia. S-ar putea să ai impresia că o controlezi destul de bine, până ajungi ca o sticlă de șampanie agitată înainte de a-i scoate dopul.

Ajungi să-ți descarci nervii pe copilul tău, pe partenerul de viață pentru că a făcut un gest care te-a deranjat.

Dar tu ești deja „deranjat” de faptul că nu te miști mai repede, că nu apar rezultatele dorite, că te simți ca o oală sub presiune, la care nu se văd aburii și nu se aude clocotul.

 

Nu te poți concentra pe un singur proiect.

 

Te apuci de o activitate și în timp ce lucrezi, mintea îți sare la următorul proiect pe care trebuie să-l realizezi în aceeași zi.

Și în loc să-ți notezi ideile, așa cum recomandă specialiștii, stai și te gândești la acele noi idei și să le pui cap la cap.

Între timp, s-ar putea să fii tentat să mai cauți și pe internet câteva aspecte legate de ideile proiectului de care încă nu te ocupi. Iar dacă ai ajuns pe internet, s-ar putea să începi cu verificarea emailurior, a paginilor de socializare și să uiți din ce motiv ai deschis browserul etc.

Și astfel, mintea ta jonglează constant, repetat între ce ai de făcut la proiectul la care lucrezi acum și cel pe care trebuie să-l desfășori peste câteva ore.

Pierzi timp prețios, pentru că te deconectezi de la subiectul în lucru, și durează apoi până să te conectezi înapoi cu ceea ce făceai.

Nu mai vorbesc de lipsa sau dificultatea de concentrare pentru că te lași întrerupt de apeluri telefonice, notificări că ai primit email, mesaje pe facebook, de faptul că poate, copilul îți solicită atenția etc.

 

Te simți foarte obosit.

 

Una dintre consecințele multitaskingului este oboseala accentuată.

Pentru că, mintea noastră nu este făcută să lucreze cu două idei, lucruri în același timp.

Pe măsură ce insiști să lucrezi cu mai multe proiecte deodată, cu mai multe pagini web deschise, consumi foarte mult din resursele interne ale calculatorului.

Fie că vorbim de calculatorul personal, de pe umerii tăi, fie că vorbim de cel virtual, cu care îți faci, poate, multe treburi, cu cât apelezi la mai multe activități în același timp, cu atât obosești mai tare.

 

Te îmbolnăvești.

 

Expunerea prelungită la asftel de activități de multitasking zilnic, de jonglare între proiecte, toate în egală măsură importante și urgente, te stresează și te face să suferi. Puțin câte puțin, ignori semnalele, pentru că proiectele sunt mai importante, până ajungi să cazi bolnav și să nu înțelegi cum de s-a întâmplat, așa deodată?

Nici rezultatele sau fericirea nu apar peste noapte și nici boala sau nefericirea. Sunt efectul cumulat a ceea ce facem în fiecare zi.

Și aș putea să spun că am căzut și eu în aceeași capcană.

Anul trecut, în septembrie, am trecut de la un regim de voie, din concediul de creșterea copilului, la un program destul de strict.

Asta însemna, trezit dimineață devreme, mers cu copilul la creșă, apoi la orele mele de curs, a trebuit să mă ocup de gospodărie, de gătit, spălat vase și haine, călcat rufe, de scris articole pe blog, de citit, de susținut seminarii și workshopuri și lista poate continua.

La un moment dat eram mândră de mine, Mi-am amintit o frază dintr-o carte de organizare a timpului. Dacă nu mă înșeală memoria, este vorba de cartea: Organizează-te! scrisă de Chris Crouch, care spune că:

 

„Dacă vrei ceva bine făcut și la timp, apelează la o persoană foarte ocupată. Deși ai impresia că unul care e mai liber va face lucrurile mai bine, de fapt, va trage de timp, se va lungi cu acel proiect, pentru că e obișnuit să aibă timp la discreție. În schimb, o persoană foarte ocupată, va ști să-și organizeze timpul și activitățile astfel încât să facă treaba cât mai bine și să se încadreze în termenul limită.”

 

La fel am devenit și eu. De la persoana care se lungea cu tot felul de situații, pentru că aveam timp, puteam să stau ore întregi în fața laptopului, să scriu, să citesc după plac, în momentul în care am început școala, să fiu și mamă singură (că soțul e în Italia), m-am văzut pusă în situația de a mă organiza, astfel încât, să le fac pe toate.

În plus, pe lângă cele enumerate, a mai apărut un vis, o dorință arzătoare pentru un alt proiect nou și am început să lucrez și asupra acestuia.

Este vorba de o nouă carte.

În luna noiembrie 2016 am avut un alt coșmar și dimineață, gândindu-mă la el, am realizat că este o poveste extraordinară. Și m-am apucat să scriu.

Știind că oamenii de succes pe care îi urmăresc, ne spun că, pentru a avea rezultate, e foarte ndicat să faci acțiunea aceea foarte importantă zilnic, sau aproape zilnic.

Că dacă acționezi azi și apoi când mai ai timp, nu ajungi prea departe.

Și atunci, mi-am propus să scriu zilnic la noua carte.

N-am reușit s-o fac în fiecare zi, dar pot să spun că săptămânal, de două-trei, până la cinci ori pe săptămână am scris la noua carte.

Curând am constatat că nu e doar o poveste, ci un adevărat roman de aventuri și educație emoțională.

Aveam foarte multe idei, dar nu mai reușeam să le scriu pentru că mă ocupam de foarte multe proiecte.

Scriam când la volumul I, când la volumul al doilea, când pe blog. Săream cu ideile de la unul la altul, jonglam cu scrisul în toate direcțiile, plus idei noi pentru susținerea de seminarii și workshopuri, la care încercam să fiu creativă.

Simțeam că nu mai ajung nici măcar cu unul dintre volumele începute la final.

Eram frustrată că nu vedeam prea multe rezultate, Mă simțeam obosită și că nu am niciun spor.

Între timp, prin primăvară mi s-a îmbolnăvit și băiatul, ca urmare a presiunii în care eram.

Am fost nevoită să stau în câteva zile de concediu medical.

Și atunci, m-am dedicat strict activității de a scrie la carte.

Astfel că, după ce mai bine de jumătate de an m-am lungit cu cartea pe care am început-o în noiembrie, la sfârșitul lunii iunie am terminat primul volum de scris și am trecut la volumul al doilea.

În momentul de față, ca urmare a concentrării activității într-o singură direcție, volumul I se află în stadiul de corectură, volumul doi este aproape de final cu conceperea evenimentelor și volumul al treilea este în faza de proiect.

 

De ce ți-am spus toate acestea?

 

Ca să înțelegi că fie faci multitsking în sensul consacrat, că te ocupi să vorbești la telefon în timp ce verifici un material pe net și copilul te trage de mânecă, fie faci multitasking zilnic jonglând printre toate activitățile pe care îți propui să le faci, efectele sunt aceleași.

Simți că nu ai rezultate, că ești permanent obosit, că nu te poți focusa pe ceea ce contează, pe acțiunea la care lucrezi, că ești nervos, stresat, vinovat că nu petreci mai mult timp cu familia și multe alte emoții negative. În final toate au efect asupra sănătății tale.

 

De curând, însă, am început să mă gândesc serios la faptul că am citit și am auzit pe CD-uri că oamenii de succes bifează cât mai puține activități și proiecte de care se ocupă zilnic. Au nevoie de focus pentru un singur proiect, apoi trec la următorul și așa mai departe.

Evident, mai am mult de învățat în această privință, dar e important că am conștientizat și am trecut la acțiune să schimb ceva.

 

Gândește-te la viața ta?

De câte proiecte te ocupi în fiecare zi? Care dintre ele sunt deosebit de importante?

Care sunt urgente?

Pe care le poți amâna ca să te ocupi de ele într-o perioadă mai puțin aglomerată?

Pe care le poți delega?

 

In speranța că acest material ți-a fost util, fă un bine și pentru cei dragi, și distribuie-l!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ZIUA BUNĂ ÎNCEPE… CU O SEARĂ ÎNAINTE

Intr-un alt articol îţi spuneam că Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Şi este perfect adevărat ce am scris acolo.

Numai că, de curând, am descoperit că rezultatele unei zile sunt influenţate de modul în care ai mers la culcare cu o seară înainte.

Probabil ştii şi tu că dacă trebuie să te trezeşti dimineaţă şi să fii productiv, ai nevoie să mergi mai devreme la culcare. Pentru că vrei să fii odihnit, dacă îţi doreşti să fii productiv.

Mult timp am crezut că nu pot să mă trezesc mai de dimineaţă.

Până când am fost nevoită să o fac, ca să-mi duc copilul la creşă şi apoi să merg eu la şcoală.

Şi acum, văd rezultatele.

Deja sunt câteva luni de când am schimbat ora de culcare şi trezire, iar ceea ce realizez pe parcursul zilei mă uimeşte şi mă umple de bucurie.

Pot să-ţi spun, că acum între 21,30 şi 23 merg la culcare (ceea ce n-aş fi crezut că pot să fac) şi mă trezesc pe la ora 5 dimineaţa odihnită şi plină de energie.

Foarte rar depăşesc aceste ore de culcare şi trezire.

N-o să-ţi spun ce fac pe parcursul zilei, dar o să-ţi spun ce am descoperit în legătură cu modul în care mă simt ziua pentru că am schimbat ceva seara.

Şi nu o spun doar eu. Ideile sunt preluate de la marii lideri şi din cărţile lor.

 

Principiul 90/10

 

Probabil ştii, ai mai auzit sau citit despre acest principiu. Doar 10 % din ceea ce ţi se întâmplă era scris, destinat să fie aşa. Restul, de 90% al destinului tău, îl scrii tu, prin reacţiile pe care le ai faţă de cele 10%.

Iar dacă îţi începi ziua cu un gând negativ, gen „Ahhh! Iar a sunat ceasul, iar trebuie să mă trezesc!”, acest gând negativ, cu vibraţie energetică joasă atrage după sine alte aspecte în viaţa ta, cu o vibraţie energetică asemănătoare, iar ziua ta va fi o succesiune de evenimente cu vibraţie energetică joasă care te vor influenţa negativ.

Dacă, în schimb alegi să schimbi formula pe care o spui dimineaţa, şi alegi una pozitivă, te încarci cu energie cu vibraţie înaltă şi evident, atragi în viaţa ta alte elemente care să te afecteze pozitiv. Nu spun că nu vei avea parte şi de lucruri rele, ci că s-ar putea să ai alt tonus şi vei interpreta totul într-o altă lumină. S-ar putea să auzi doar lucrurile care-ţi plac şi te fac să te simţi bine şi să le ignori pe cele care te rănesc.

De ce?

Pentru că dimineaţa ai făcut o alegere să te simţi mai bine.

Şi parcă te aud cum spui: „Dar, stai puţin! Parcă ai spus că ziua bună, începe de seara!”

Corect.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sentimentele cu care te duci la culcare devin duble până dimineaţa

 

Dacă seara mergi la culcare cu un sentiment negativ de nemulţumire, de vinovăţie, de îngrijorare sau te mustri că „Ahh! Iar n-am făcut X activitate! A mai trecut o zi şi iar n-am făcut nimic!”, până dimineaţa, acel sentiment devine dublu.

Creierul nostru funcţionează şi pe timpul somnului când prin reacţii chimice transformă informaţiile din memoria de scurtă durată şi le depozitează în memoria de lungă durată.

A doua zi te trezeşti copleşit de ceea ce ai de făcut şi foarte probabil, de recuperat.

Robin Sharma ne recomandă, ca seara înainte de culcare să notezi 5 lucruri pe care le-ai făcut bine pe parcursul zilei, din care 2 sau 3 să fie din categoria celor care nu-ţi plac, dar le-ai făcut.

Deja când notezi şi realizezi că ai făcut ceva în ziua care tocmai se încheie, mergi la culcare cu un sentiment de mulţumire. Iar a doua zi te trezeşti fresh şi dornic să continui să faci ce ai început.

Sesizezi diferenţa?

Dacă, eşti nemulţumit că nu te-ai ocupat de lucrurile importante, care contează, poate ar fi bine să-ţi începi ziua cu ele. Şi atunci ai un alt sentiment de satisfacţie pe toată durata zilei. Seara eşti şi mai mulţumit de tot ce ai realizat şi dimineaţa următoare eşti nerăbdător să începi o nouă zi, cu acelaşi lucru important ca prioritate.

 

Ce mănânci seara îţi influenţează somnul, prin urmare şi ziua următoare

 

Evident, ca să ai o zi bună, ai grijă ce mănânci seara.

Dacă seara mănânci alimente grase şi îţi încarci foarte mult stomacul, sau mănânci doar seara pentru că ai fost foarte ocupat în timpul zilei, somnul tău va fi afectat.

S-ar putea să nu te poţi odihni bine, să adormi târziu, sau să visezi tot felul de monştri.

Sunt persoane care sar peste cină, din dorinţa de a reduce kilogramele în plus. Săritul peste mese, spun toate cărţile pe care le-am citit, nu te ajută să reduci acele kilograme în plus. E recomandat să mănânci seara, dacă te interesează să fii şi sănătos şi fit, dar să reduci cantitatea sau să schimbi calitatea alimentelor.

Dar dacă alegi să mănânci ceva uşor, poate nişte legume, sau nişte fructe, vei avea un somn mai liniştit şi te trezeşti mai plin de energie.

 

Ce pui seara în mintea ta, îţi va afecta ziua următoare

 

Foarte multe persoane se uită seara la ştiri sau la filme (de acţiune).

Pentru că ştirile sunt axate predominant pe aspectele negative din ceea ce se întâmplă în lume sunt menite să producă panică în rândul celor care le urmăresc.

Filmele de acţiune, cu multă violenţă te fac şi ele să crezi că lumea este rea, că ai nevoie să devii violent ca să poţi supravieţui şi îţi influenţează gândirea şi energia.

Mai mult, faptul că sunt vizionate chiar înainte de culcare, creierul le transformă pe timp de noapte prin procese fizico-chimice şi le transferă în memoria de lungă durată. Astfel că, începi frecvent să te temi pentru ziua de mâine, pentru evenimentele care urmează să se desfăşoare în viaţa ta.

Începi să experimentezi tot mai des sentimente de teamă, îngrijorare, ură, dorinţă de răzbunare faţă de răutatea din lume sau din viaţa ta.

Dar dacă înainte de culcare citeşti o carte, un articol de dezvoltare personală, acela va creşte în mintea ta până dimineaţă.

În cartea Forţa gândirii pozitive, autorul Norman Vincent Peale ne recomandă să ne încheiem ziua citind din Biblie şi să subliniem acele pasaje care vorbesc de încredere, de putere, de credinţă, de iubire, linişte sufletească etc.

„Cuvintele Bibliei au o valoare terapeutică deosebit de importantă. Lăsaţi-le să vă pătrundă în suflet, permiteţi-le să se topească în mintea dumneavoastră, iar ele vor răspândi un balsam binefăcător asupra întregii structuri mentale. Acesta este unul dintre cele mai simple procedee care vă stau la îndemână, dar şi unul dintre cele mai eficiente mijloace de a dobândi pacea sufletească.”

                                                                                                                            Norman Vincent Peale

Vei deveni, încet-încet peste noapte sau peste fiecare noapte o persoană mai bună, mai încrezătoare, mai optimistă, mai plină de vitalitate, mai sănătoasă şi oricum îţi mai doreşti.

„Oamenii care nu au linişte sufletească sunt victimele mecanismului de autopedepsire.”

                                                                                                                             Norman Vincent Peale

 

Seara curăţă toate emoţiile care te-au afectat negativ

 

Astfel, dacă vrei să ai o zi extraordinară mâine, curăţa seara toate gândurile şi emoţiile negative de peste zi.

Eu folosesc rugăciunea şi tehnici de genul EFT (Emotional Freedom Tehnique) sau NLP sau tehnica Ho’oponopono.








 

4_Tehnici_Pentru_Eliberarea_Emociilor_Negative_Acumulate_Peste_Zi.jpg

We respect your email privacy

Dacă nu ştii să foloseşti aceste tehnici prin care te poţi curăţa singur de ceea ce tot singur ai pus în sufletul tău, poţi să foloseşti rugăciunea şi să-i ceri lui Dumnezeu să facă curăţenia pentru tine. Şi Dumnezeu te va ajuta.

Spre exemplu, Norman Vincent Peale, în cartea de care am vorbit mai devreme spune că seara poţi să spui o rugăciune în trei paşi. Mai întâi te rogi să te cureţe, apoi îţi manifeşti încrederea că Dumnezeu poate să te cureţe şi la final îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru curăţare. Iată, cum ar putea să sune o variantă de rugăciune în trei paşi:

Doamne curăţeşte-mă de toate sentimentele de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… de peste zi. Repetă de cinci ori. Apoi, spune, cu credinţă:

Doamne, cred că TU mă poţi curăţa de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… repetă tot de cinci ori.

Mulţumesc, Doamne că m-ai curăţat de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… repeţi tot de cinci ori.

În plus, dacă eşti o persoană conservatoare, poţi folosi cărţile de rugăciune cu texte consacrate pentru fiecare nevoie.

Dacă eşti o persoană care preferă să folosească propriile cuvinte, fă-o! Roagă-te cu cuvintele tale şi cere-i lui Dumnezeu să te cureţe de toate emoţiile negative pe care le-ai acumulat pe parcursul fiecărei zile.

Schimbă cuvintele pe care le foloseşti

 

Dacă te duci seara la culcare cu gândul „Mâine mă aşteaptă o zi grea” cum crezi că va fi ziua următoare?

Evident, va fi grea. Pentru că aşa te aştepţi să fie.

Pentru că acestea sunt convingerile tale.

Pentru că acestea sunt cuvintele pe care le foloseşti.

Ce-ar fi să ne jucăm puţin şi să schimbăm cuvântul grea cu palpitantă, interesantă, frumoasă, bogată, distractivă, plină de reuşite etc.

Crezi că s-ar schimba modul în care o să percepi ziua de mâine?

Eu cred că da.

Încearcă! Ce ai de pierdut? Fă un experiment pentru două săptămâni şi vezi cum te simţi.

 

Schimbă filmele mentale

 

Legat de cuvintele pe care le foloseşti ai şi nişte filme în mintea ta.

Dacă seara îţi spui că mâine o să ai o zi grea, te vezi muncind din greu, transpirând, îţi simţi muşchii cum se încordează, auzi doar cuvinte de dezaprobare în jur. Şi totul, într-o fracţiune de secundă.

Dar dacă ai folosi unul din cuvintele de mai sus?

Imaginează-ţi că Mâine mă aşteaptă o zi specială / fantastică / plină de reuşite /frumoasă /distractivă etc.

Parcă vezi soarele cum străluceşte, te vezi reuşind în tot ce faci, auzi cuvintele de încurajare şi aprecierile celor din jur şi simţi că totul este fantastic de uşor şi de frumos. Auzi veselia din jur, vezi zâmbetele pe chipurile oamenilor, şi te simţi fantastic. Şi totul într-o fracţiune de secundă.

Dimineaţa rosteşte: Astăzi mă aştept să am o zi fantastică / distractivă / plină de reuşite etc.

Şi bineînţeles, totul pleacă de la un singur cuvânt care are un film mental asociat.

 

Schiţează-ţi un plan de lucru

 

S-ar putea să spui că nu stai foarte bine la partea de stabilit obiective.

Dacă nu ştii unde vrei să ajungi, nu ajungi nicăieri.

Dacă seara nu ştii ce vrei să faci a doua zi, dimineaţa vei fi confuz.

Sau poate că stai foarte bine. şi te felicit pentru asta.

Dar dacă nu stai prea bine la stabilit obiective, gândeşte-te de cu seară, care va fi cel mai important lucru asupra căruia să te opreşti a doua zi?

Întocmeşte o listă cu toate sarcinile pe care ai vrea să fie mâine făcute. Apoi stabileşte care este cel mai important dintre ele şi începe ziua cu el.

Când ai un plan stabilit, ştii ce vrei să faci şi unde vrei să ajungi.

Să ai claritate te ajută să ai o zi fantastică.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă un bine şi pentru prietenii tăi şi distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca








 

4_Tehnici_Pentru_Eliberarea_Emociilor_Negative_Acumulate_Peste_Zi.jpg

We respect your email privacy

CE-AI PUTEA REALIZA DACĂ AI FI ZILNIC ÎNTR-O FORMĂ EXCEPŢIONALĂ?

Ti s-a întâmplat vreodată să faci ceva şi apoi să te gândeşti: „Cum am putut? Ce prostie!” sau invers, ai făcut ceva şi apoi ţi-ai spus „Uluitor! Cum de-am reuşit? Nu-mi vine să cred!”

Ce determină de fapt diferenţa dintre o atitudine negativă şi una pozitivă?

Rareori se bazează pe aptitudini.

În schimb starea sufletească şi /sau trupească este ceea ce îţi ordonează în momentul respectiv gândirea, simţirea, atitudinea şi acţiunea.

Dacă într-adevăr cunoşti secretul abordării stărilor mentale / afective poţi să faci realmente minuni. Într-o stare sufletească adecvată, ideile şi aptitudinile tale par să acţioneze fără efort, de la sine.

Ce-ai putea realiza dacă te-ai afla zilnic într-o formă excepţională?

Anthony Robbins

In această dimineaţă am primit această întrebare de la acest autor.

Zilnic, dimineaţa lucrez un exerciţiu de introspecţie din cartea lui, numită Paşi Uriaşi. Cartea nu se mai găseşte de cumpărat. Şi tocmai de aceea m-am gândit că aş putea să te ajut şi pe tine, în speranţa că te interesează.

Personal, legat de acest extras din carte, nu pot decât să fiu de acord cu Anthony Robbins. În funcţie de starea pe care o am reuşesc să fac lucruri de care să fiu dezamăgită, chiar vinovată sau de care să fiu mândră şi plină de recunoştinţă.

Cum am procedat eu, când am citit întrebarea de mai sus?

Am scos caietul meu de exerciţii şi am dat 35 de răspunsuri la această întrebare.

Iată, câteva dintre ele:

  • aş pune mai multă pasiune în ceea ce fac;
  • aş acţiona plină de încredere;
  • aş lupta pentru visul meu;
  • aş deveni mai încrezătoare;
  • aş fi mai iubitoare, mai înţelegătoare;
  • aş ierta cu mai multă uşurinţă;
  • aş fi mai calmă, mai relaxată, mai detaşată;
  • aş sărbători fiecare reuşită, oricât de mică;
  • aş fi mai entuziastă;
  • aş fi mai creativă etc.

Cred că zece lucruri din ce aş putea eu face dacă zilnic aş fi într-o formă excepţională, te pot ajuta să îţi faci propria ta listă.

Aşa că, acum te invit şi pe tine, să închizi ochii şi să-ţi imaginezi că eşti într-o formă excepţională.

Apoi, ia o foaie şi un pix sau creion şi notează toate acele idei, şi tot ce ai putea face.

Probabil că te întrebi?

La ce bun? Că oricum n-o să fiu zilnic într-o formă excepţională.

Păi, dacă asta îţi propui, probabil că n-o să fii.

Dar, dacă îţi propui să fii, mai mult ca sigur că vei reuşi. Poate că n-o să reuşeşti tot timpul, dar în cea mai mare parte a timpului, o vei face.

În plus, te pot ajuta. La seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea te ajut să conştientizezi care sunt acele situaţii negative care te împiedică să fii într-o formă excepţională şi cum poţi să ai această stare pozitivă cât mai mult timp cu putinţă.

Nu ai răspuns încă la întrebarea lui Anthony Robbins? Încă citeşti ce am scris?

Aşa că te invit ACUM să dai curs acestui exerciţiu şi să te gândeşti la toate acele lucruri pe care le-ai face dacă ai fi într-o formă excepţională. Şi cum te-ai simţi după ce le faci.

De asemenea, te îndemn să participi la acest seminar gratuit care este Sâmbătă, 18 Februarie,  la Centrul de afaceri Dunărea.

Despre ce este acest seminar?

Cum participi?

Găseşti toate informaţiile pe pagina evenimentului.

Te ajută să te eliberezi astfel încât să fii într-o formă excepţională în fiecare zi.

Te aştept!

Dacă ţi-a fost utilă această întrebare, share-uieşte. Şi alţii au dreptul să afle ce pot face dacă ar fi zilnic într-o stare excepţională.

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ŢI-AI STABILIT OBIECTIVELE PENTRU 2017?

„Cu toţii visăm… Tuturor ne place să credem, în adâncul sufletului, că avem un har aparte şi că putem schimba multe având o influenţă pozitivă asupra celorlalţi, schimbând lumea în bine.

Tu ce aspiraţie ai? Poate că este un vis de care ai uitat sau la care ai renunţat. Dacă s-ar împlini azi, cum ar arăta viaţa ta?

Fă o pauză chiar acum pentru a visa şi a te gândi serios la ceea ce vrei cu adevărat de la viaţă.”

Anthony Robbins

 

Când ai visat ultima oară cu ochii deschişi?

 

Îţi aminteşti de perioada copilăriei când visai, la … ei bine, doar tu ştii la ce….

Oare cum ar fi să-ţi aduci la suprafaţă din nou acele vise şi să le planifici treptat ca să ţi le împlineşti?

Probabil că o să spui: E o mare diferenţă între a visa cu ochii deschişi şi a-ţi planifica viaţa.

Aşa este.

Totuşi, ce ai de pierdut?

Se obişnuieşte ca de Anul Nou să ne facem planuri, promisiuni şi să stabilim nişte obiective pentru anul care începe.

Unii reuşesc mai bine.

Alţii se descurcă mai puţin sau chiar deloc.

Pentru mine, planificarea şi stabilirea de obiective este (încă) o provocare.

De ce?

Pentru că pe când eram copil îmi făceam planuri cu cât să învăţ. Şi pentru că nu mi-am putut respecta acele planuri, s-a născut convingerea că „nu sunt bună la planificare”.

Iar această convingere, nu doar că m-a făcut să nu pot să-mi planific acţiunile, dar să şi detest acţiunea de a face planificări. (Iar ca profesor am nevoie să fac anual şi chiar semestrial astfel de planificări.)

La fiecare început de an şcolar, sau de semestru detest să fac aceste hârtii şi aceste planificări, aşa că le amân cât de mult pot.

În dezvoltarea personală, am citit de atât de multe ori despre importanţa unei planificări în ceea ce faci, că mi-am propus să-mi planific acţiunile. Am înţeles că dacă îţi planifici ce să faci în viaţă, timpul petrecut ca să-ţi faci planificarea te ajută să economiseşti până la 80% din timpul tău. Şi asta te ajută să ai claritate şi să devii cât mai eficient.

Ghici ce?

Convingerile acelea sunt atât de puternice, că planificările încă îmi dau bătăi de cap.

La început nu am înţeles cum să îţi scrii Obiective SMART.

Sau cum să îţi creezi un obiectiv şi să-l spargi în bucăţi şi etape de realizare.

M-a ajutat foarte mult un material de la John Vincent, numit Future Fantastic.

De asemenea, m-am ajutat de câteva întrebări la care am răspuns. Le-am găsit în două cărţi de NLP şi le-am compilat pentru tine într-un singur material. Aceste două resurse le găseşti la sfârşitul acestui articol.

PLANURILE MELE

Acum, pentru că am lucrat la planificarea mea, iată, pe scurt ce obiective mi-am propus până în vară pentru acest blog şi pentru tine:

  • Până la Paşte îţi scriu în medie un articol pe săptămână. Foarte probabil va apărea luni sau marţi (în funcţie de cum îmi organizez timpul liber).
  • În luna Ianuarie o să-ţi vorbesc, în articolele mele, despre puterea convingerilor formate cu emoţii şi cum te pot ele ajuta sau bloca. De asemenea, mi-am propus să-ţi ofer şi soluţii cum să scapi de acele convingeri care te blochează.
  • După Paşte să trec la două articole săptămânale – unul la începutul săptămânii şi al doilea pe joi sau vineri.
  • În fiecare lună să susţin un seminar şi un workshop cu tema Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! deocamdată tot la Galaţi.
  • De asemenea, după Paşte, intenţionez să creez un grup de practică de 5-10 persoane pentru un curs de 10-12 săptămâni. Cursul se numeşte FIT FĂRĂ DIETĂ (sau Cum să dai jos kilogramele în plus, fără să ţii o singură zi de dietă şi fără să te chinui la sală). În momentul de faţă, Cursul este în fază de schiţă şi ceva mai mult. Am scris deja structura cursului şi câteva dintre tehnici. Evident, îmi propun să fac cursul accesibil online pentru toţi cei interesaţi. Totuşi, în primă fază Cursul se adresează unui număr de persoane cu care să pot interacţiona direct, săptămânal.

Probabil că te întrebi: De ce tocmai după Paşte?

Pentru că, deja lucrez, scriu o nouă carte. Una de aventură cu multe elemente din dezvoltare personală (fericire). Cartea e începută din septembrie – octombrie şi am scris deja cam 175 de pagini. Deocamdată scriu povestea, pe măsură ce se naşte în mintea mea (încă nu ştiu nici eu finalul). Apoi o s-o şlefuiesc.

Mi-am propus să o termin de scris până la Paşte. Şi până atunci, vreau să-mi păstrez focusul pe scrierea ei. Nu o să neglijez blogul. O să-ţi scriu cât mai regulat cu putinţă.

Până acum credeam că nu pot să fiu disciplinată.

Deja am introdus diferite acţiuni la nivel de disciplină de aproape doi ani.

Asta înseamnă că pot să aduc disciplina şi în domeniul acţiunii de a scrie zilnic. Şi deja aproape o fac regulat de când am început noua carte. O să scriu zilnic la ea, apoi după ce o termin, îmi mut acţiunea / focusul şi pe curs.

În continuare, iată cele două resurse care m-au ajutat pe mine la planificarea pentru acest an.

Prima resursă este un video de pe youtube.

A doua, o poţi descărca mai jos.

Te las cu materialele, până săptămâna viitoare.

Cu drag,

Fănica Rarinca








  • Ai dificultăţi în a-ţi stabili obiective?
  • Aici găseşti un ebook cu câţiva paşi şi ceva  întrebări care să te ajute.
  • Descarcă e-book-ul acum!

success-1.jpg

We respect your email privacy

N-AI SĂ CLACHEZI CÂND N-O SĂ-ŢI ATINGI VISUL?

building_blocks_free_photo-690x457

 

 

Zilele trecute discutam cu sora mea. Din vorbă în vorbă i-am arătat care este visul meu. Şi pentru că este destul de mare, cât să te sperie, ea a zis:

„Waw! Şi n-o să clachezi dacă nu se întâmplă?”

Am început foarte pe scurt să-i explic de ce cred că n-o să clachez. Apoi am realizat că în urmă cu ceva ani, înainte să încep să citesc cărţi de dezvoltare personală şi să particip la seminarii, exact aşa gândeam şi eu. Că nu are sens să-mi stabilesc obiective mari sau să gândesc pozitiv pentru că dacă n-o să se întâmple ceea ce-mi doresc, voi fi foarte dezamăgită şi s-ar putea să clachez.

Ştiu că au încercat câteva persoane să mă convingă atunci de ce trebuie să gândesc pozitiv. Dar numai la seminarii am înţeles cum să fac să nu clachez atunci când îmi propun obiective foarte mari şi nu le realizez. Sau dacă nu se întâmplă atunci când vreau eu.

Iar dacă nu se împlineşte ceea ce-mi doresc s-ar putea să fie din câteva motive majore.

 

  • N-am făcut nimic, niciun plan, nicio acţiune ca să se împlinească. Am aşteptat să-mi pice din cer totul de-a gata. Sau să facă alţii pentru mine.
  • Mi-am stabilit obiective nerealiste şi am acţionat haotic.
  • Mi-am sabotat munca şi rezultatele.

 

În continuare o să-ţi spun ce am învăţat eu ca să nu cedez emoţional, în caz că nu-mi ating visele atât de uşor sau când mi-am propus. Încă mai am de lucru asupra unora dintre punctele pe care le descriu mai jos, dar măcar conştientizez ce e bine şi ce nu.

 

Stabileşte-ţi planuri pe termen lung, mediu şi scurt cu obiective SMART

 

Dacă faci mai departe ceea ce ai făcut până acum ce şanse ai să îţi atingi obiectivele?

Dacă şansele sunt mici sau foarte mici, poate ar fi bine să schimbi direcţia.

În orice direcţie ai lua-o ai nevoie să îţi faci un plan. Se recomandă să fie scris pe hârtie.

Dacă, de exemplu, vrei să-ţi faci o casă, îţi faci un plan pe hârtie, nu?

Planul casei, o schiţă a modului în care vrei să arate, ce resurse ai nevoie, ce fel de acţiuni trebuiesc întreprinse, în cât timp estimezi că ar putea fi gata etc.

Deşi încă mai am de lucru la modul în care îmi stabilesc obiective, experţii şi oamenii de succes spun că acestea trebuie să fie SMART.

Cuvântul SMART e un acronim.

S vine de la specific. Obiectivul tău trebuie să fie specific, concret şi formulat pozitiv. De exemplu, e greşit să spui, „Vreau să scap de datorii”, şi e mai corect să spui „Până la data de …(Sfârşitul lui 2015) am economii personale în valoare de …(1000 de lei)”, sau „Până la sfârşitul anului 2015 vreau să-mi iau o maşină marca…(orice marcă îţi doreşti, dar să fie specifică”

M vine de la măsurabil. Adică pe parcurs, ar trebui să-ţi dai seama dacă ai sau nu şanse să îţi atingi obiectivul. Dacă ţi-ai propus să economiseşti 1000 de lei până la sfârşitul lui 2015, înseamnă că ar trebui să ai o valoare exactă pe care să o economiseşti într-o lună (1000:12=83,333). Adică ar trebui să economiseşti în jur de 83-84 de lei pe lună. Dacă vrei să-ţi iei maşină, calculează ce sumă ai nevoie şi cât să obţii sau să strângi în fiecare lună pentru ea.

A vine de la capacitatea e a fi atins. Dacă nu poţi să strângi banii pentru maşină până la sfârşitul lui 2015, extinde perioada.

R vine de la real. Obiectivul tău trebuie să fie real. Dacă-ţi propui să mergi pe lună, sau în cosmos, sau să devii vedetă, deşi nu ai niciun talent, s-ar putea să nu fie chiar atât de uşor de real. Să ţină de domeniul fantasticului.

T vine de la unitatea de timp. În formularea obiectivului trebuie să incluzi unitatea de timp în care vrei să se realizeze ceea ce-ţi doreşti. E greşit să spui: „vreau să mă îndrăgostesc în viitorul apropiat”, „Vreau să devin bogat cât mai curând” etc. Trebuie să spui exact ce vrei şi când vrei să fie gata. Poţi să spui, „în următorii trei ani, vreau să câştig suma de…1000 de euro pe lună (sau mai mult – spune exact cât)”.

 

Aşteaptă-te ca la început să nu ai rezultate

 

Dacă ai schimbat direcţia în care te îndrepţi, nu te aştepta la rezultate imediat. Lucrurile nu se întâmplă în mod miraculos peste noapte aşa cum, adesea ne dorim noi. Iau timp să se nască, să crească, să se maturizeze. Exact ca în agricultură. Un ţăran pune sămânţa în pământ într-un anotimp şi aşteaptă recolta în altul.

Evident, ca să aibă roade, el trebuie să muncească constant.

Uneori, durează mai mult de un singur anotimp. Hai să ne gândim că uneori ceea ce ne dorim este atât de mare, că noi trebuie să facem schimbări serioase la noi înşine. Şi pentru că nu ne putem schimba radical din toate punctele de vedere, atunci şi ceea ce ne dorim noi, ia timp. Pentru că în timpul în care nu creşti în exterior, ţie îţi cresc rădăcini în interior. Şi rezultatele tale exterioare sunt oglinda creşterii interioare.

tree_root_free_photo-690x457

De exemplu, Florin Roşoga spune că atunci „când îţi deschizi un blog, aşteaptă-te ca la început să ai puţini cititori.http://profiblogger.ro/sfaturi-bloggeri-incepatori/

Am auzit multe povestiri în care oamenii şi-au atins visele foarte greu şi îşi aseamănă evoluţia nu cu un sezon din agricultură ci cu o viaţă, în care creşte un copac – ca de umbra lui să se bucure copiii şi nepoţii.

the_way_free_photo-690x457

Dar, aminteşte-ţi că Robert Kiyosaki şi Napoleon Hill spun că după o perioadă lungă de stagnare, atunci când încep să apară rezultatele, au o creştere explozivă, exponenţială.

 

În momentul în care vor începe să vină bogăţiile, vor veni atât de repede, atât de abundent, încât veţi ajunge să vă întrebaţi unde au fost ascunse în toţi aceşti ani.”

Napoleon Hill

 

Perseverează

 

Dacă un ţăran ştie să respecte ciclurile plantelor, nu facem şi noi la fel. De multe ori mi s-a întâmplat să fac una sau două activităţi şi apoi să mă opresc să văd ce rezultate sunt. Şi să fiu frustrată că nu se întâmplă nimic. Apoi, iar mai făceam una sau două activităţi, iar simţeam că „vai ce-am mai muncit!” şi să aştept iar, şi iar să fiu dezamăgită.

În momentul în care înţelegi că lucrurile nu se întâmplă deodată, faci activităţile şi aştepţi să se adune, ca apoi să evaluezi rezultatul.

Viaţa ne testează şi pentru ceea ce ne dorim cel mai mult avem de muncit mult şi de plătit un preţ. Fie că e preţ de efort (muncă), sau de bani, sau de timp.

Rezultatele nu apar din senin şi de multe ori se întâmplă ca de roadele muncii unei generaţii să se bucure generaţiile următoare. Dar asta nu i-a împiedicat pe mulţi să renunţe. Pentru că cel ce perseverează arată lui Dumnezeu că merită să fie ajutat. Că e serios în legătură cu ceea ce-şi doreşte şi nu e doar un moft.

Apoi, mai este şi faptul că tot ce este obţinut cu uşurinţă este tratat cu uşurinţă şi cu lipsă de respect. Dacă vrei să obţii ceva de anvergură, apoi asta se obţine cu multă muncă, sudoare, nopţi nedormite, planuri, analize, greutăţi, obstacole, lacrimi, dar şi cu entuziasm, credinţă, plăcere, bucurie. Şi poate că în aparenţă se bat cap în cap aceste lucruri enumerate, dar în realitate nu.

 

Atenţie la convingeri!

 

Şi dacă totuşi rezultatele întârzie să apară?

Verifică ce convingeri ai în legătură cu ceea ce îţi doreşti. E posibil ca unele vorbe auzite în copilărie, că „nu eşti bun de nimic”, sau că „nu meriţi” să te ţină pe loc, pentru că în ciuda a ceea ce îţi doreşti, tu să nu crezi că poţi atinge acele obiective sau că nu meriţi.

Şi atunci eşti ca bătrânica aceea care auzind într-o zi la Sf. Liturghie că „dacă ai credinţă cât un grăunte de muştar şi zici muntelui ăstuia, ridică-te şi te aruncă in mare”, aşa se va întâmpla. Şi s-a dus acasă şi a petrecut o noapte în rugăciune ca să se mute dealul din spatele casei. Iar dimineaţa când s-a ridicat şi s-a uitat în spatele casei a zis: „ştiam eu că tot acolo o să fii!”

Dacă pleci la drum cu convingerea că „ştiu că am ghinion”, „n-o să se întâmple”, atunci munceşti doar ca să fii ocupat. Pentru că convingerile tale opresc împlinirea dorinţelor.

 

Dar dacă îţi stabileşti obiectivele în mod corect, faci munca şi eşti perseverent, ţi-ai atins câteva dorinţe şi ştii că ai convingeri pozitive, dar încă nu obţii ceea ce-ţi doreşti…

 

Evaluează unde te afli

 

Aici îmi amintesc de următoarea poveste pe care am auzit-o la diverşi lideri:

 

O echipă de cercetători au plecat prin junglă pentru a ajunge la un anumit templu. În faţa lor erau managerii care dirijau activităţile, urmau tăietorii şi deschizătorii de drumuri apoi cercetătorii care veneau cu echipamentul. Au mers ei ce-au mers şi văzând că nu ajung, unul dintre lideri, decide să se urce într-un copac mai înalt să vadă cât mai au de parcurs. Din vârful copacului, strigă către echipa lui – Suntem în pădurea greşită!”

 

John Maxwell spune că chiar şi cea mai focusată persoană poate să devieze de la traseul stabilit. Prin urmare, în mod permanent e important să facem verificări ca să ne dăm seama dacă suntem sau nu pe drumul cel bun sau în pădurea greşită.

 

Vezi ce-ţi lipseşte

 

Dacă eşti pe drumul cel bun, poate mai ai nevoie de nişte resurse, de nişte abilităţi suplimentare.

În cartea lui, „Tata bogat, tata sarac”, Robert Kiyosaki povesteşte ce a făcut tatăl lui cel bogat la un moment dat când a constatat că i-au scăzut vânzările pe o perioadă îndelungată. S-a interesat şi a aflat despre un curs de vânzări, pe care şi-a dat ultimii săi 200 de dolari, dar care, după aplicare, a dus la o creştere spectaculoasă a vânzărilor.

Verifică dacă nu cumva îţi lipseşte instruirea sau cunoştinţele sau abilităţile necesare ca să îţi atingi visul.

 

Cere ajutor

 

Caută-ţi un mentor care a ajuns unde vrei tu să ajungi şi cere ajutor. Un mentor va fi bucuros să te ajute.

Pentru că, spune Zig Zigler: „Poţi să obţii tot ce-ţi doreşti DACĂ AJUŢI pe altcineva să obţină ce-şi doreşte.”

Da, ştiu. S-ar putea să nu crezi această frază. În lumea în care trăim ai văzut atâta invidie şi dorinţă de a sabota pe cel de alături că îţi este greu să crezi că cineva te poate ajuta.

Cei ce sabotează pe alţii, se sapă şi pe ei. Pentru că „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.” Biblia.

 

Iată ce spune Robin Sharma

Trăim într-un timp al abundenţei depline, în care cu cât ajuţi pe altul să se realizeze şi să trăiască o viaţă îmbelşugată, cu atât şi tu ai o viaţă şi mai îmbelşugată. Comparativ cu perioada economică trecută în care se credea că pentru ca unul să aibă, ceilalţi trebuie să sărăcească. În această eră a abundenţei generoase, este destul pentru toată lumea.

 

Schimbă data

 

Dacă ai verificat şi eşti în pădurea potrivită, pe drumul potrivit, ai toate cunoştinţele şi abilităţile, eşti muncitor şi perseverent dar încă nu se întâmplă, atunci schimbă data la care să se realizeze visul.

Iar dacă iar nu se întâmplă, dar eşti încă pe drum mai schimbă odată data. Schimbă data până când se realizează.

 

Eşecul nu este neîmplinirea visului, ci renunţarea la a lupta pentru el.

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

NU FI FRUSTRAT ŞI NU-ŢI COMPARA REZULTATELE TALE CU ALE ALTORA

good-4-560x4601

Trăim în societate, înconjuraţi de alţi oameni care arată ca noi, se mişcă cum ne mişcăm şi noi şi de foarte multe ori fac exact ce facem şi noi. Numai că rezultatele sunt de multe ori diferite de la o persoană la alta.
Uneori suntem cuprinşi de admiraţie faţă de cei care reuşesc mai multe decât noi, dar cel mai adesea, sentimentul este de invidie şi frustrare. Citește mai mult

PENTRU CE NE DORIM CEL MAI MULT, ESTE UN PREŢ PE CARE TREBUIE SĂ-L PLĂTIM

comori

„Pentru ceea ce ne dorim cel mai mult există un preţ pe care întotdeauna trebuie să-l plătim…” – aşa suna o replică din filmul „Piraţii din Caraibe, La capătul lumii” – legată de faptul că Will Turner voia să-şi elibereze tatăl, dar a aflat că urma să plătească o eternitate pentru ceea ce voia să facă.

Adevărul este că nu primim nimic pe gratis, sau ceea ce aparent primim pe gratis, ulterior ne va costa mult mai mult.

Fiecare dintre noi are diferite valori în viaţă şi luptă pentru ceva. În fiecare dintre noi există dorinţe, năzuinţe, ţeluri. Ne facem planuri legate de cum să atingem anumite scopuri şi acţionăm. Apoi ne cucerim sau nu aceste ţeluri.
Dar întrebarea este:

Ce ne dorim cel mai mult?

Fiecare dintre noi are dorinţe diferite, dar în mare acestea se pot enumera. Iată câteva dintre aceste tipuri de dorinţe, iar ordinea este absolut aleatorie. Ne dorim:
• bani
• lucruri
• experienţe
• amintiri plăcute
• călătorii
• fericire
• timp
• sănătate
• iubire
• mântuire
• pace
• putere
• succes etc

Care este preţul, moneda de schimb?

În prezent când spunem cuvântul preţ sau cost, ne gândim la bani, dar n-a fost întotdeauna aşa.
A fost o vreme în care schimburile se făceau sub formă de troc, în natură. Apoi trocul a fost înlocuit cu argint şi aur. Apoi aurul a fost înlocuit cu bani.
Dar chiar şi acum, dacă ne gândim la preţ, putem să luăm în considerare anumite forme de plată.

Banii

Sunt în prezent cea mai cunoscuta formă de plată. Aproape orice din lista de mai sus ţine de existenţa banilor.
Dacă îţi doreşti lucruri, cel mai adesea le plăteşti cu bani şi nu numai. Uneori le luăm pe credit şi plătim de cel puţin două ori mai mult decât preţul obişnuit. Alteori aflăm că există riscul să plătească şi urmaşii noştri.
Dacă îţi doreşti sănătate, de multe ori trebuie să plăteşti scump pentru a o recupera, mai ales dacă nu ai grijă să o păstrezi cât timp o ai.
Se spune că banii n-aduc fericirea, dar o întreţin. Depinde ce înţelege fiecare prin fericire şi ce are nevoie ca să-l facă fericit. Şi timpul poate fi cumpărat cu bani. Asta fac angajatorii. Ei nu au atât timp cât să muncească şi să obţină tot ceea ce-şi doresc şi atunci cumpără timpul altora, ca să obţină rezultatele pe care ei le doresc.
Chiar şi mântuirea, ţine uneori de plată în bani, mai ales dacă vorbim de fapte de milostenie fizică. Dar nu este obligatoriu.

Aşa cum spuneam, aproape pentru orice ne dorim, avem de plătit un preţ în bani.

Efortul / Munca

În afară de bani, ceea ce ne dorim cel mai mult, nu ajunge la noi instantaneu. Trebuie să depunem un efort susţinut uneori ani de zile, sau chiar o viaţă întreagă ca să obţinem ceea ce ne dorim. Iar efortul şi munca în sine este un alt fel de preţ pe care îl plătim.
Vrei să fii fericit? Trebuie să depui efort să afli ce te face fericit şi să exersezi fericirea.
Vrei să ai pace? Trebuie să depui efortul de a învăţa şi respecta pe alţii, de a purta negocieri, etc.
Vrei să ajungi director sau preşedinte şi să ai putere? Trebuie să depui efortul de a face orice este necesar ca să ajungi acolo.

Efortul şi munca reprezintă o altă monedă cu care plătim tot ceea ce ne dorim cel mai mult.

Timpul

Cum spuneam, ceea ce ne dorim cel mai mult, nu obţinem instantaneu. E nevoie de timp în care ne formăm, învăţăm ce trebuie să facem şi să acţionăm, să ne schimbăm obiceiurile, timp în care să muncim, un timp până încep să apară rezultatele muncii noastre.
Timpul este o altă monedă cu care plătim ceea ce ne dorim. Uneori trebuie să ne înarmăm cu răbdare pentru că rezultatele şi tot ceea ce ne dorim cel mai mult, întârzie să apară şi atunci trebuie să plătim cu muncă , timp şi răbdare.

Emoţiile şi sentimentele

Tot ceea ce ne dorim se leagă de noi prin emoţii şi sentimente. Pentru că avem motive foarte personale pentru care ne dorim ceea ce ne dorim.
Pe traseu, până să obţinem ceea ce ne dorim şi pentru care depunem efort, plătim cu sentimente şi emoţii negative, precum, tristeţe, supărare, îndoială, frustrare, frică.
Adesea când primim ceea ce ne dorim suntem în culmea fericirii. Am spus adesea, pentru că există şi situaţii în care ceea ce ne dorim cel mai mult nu ne aduce fericirea.

Energia

Energia noastră este o resursă şi o monedă de plată foarte variabilă. Este direct legată de sentimente, dar şi de sănătate, de odihnă, de alimentaţie şi de gândurile pe care le avem. Dar să nu ne îndoim că şi energia este o monedă de schimb.
În funcţie de stadiul în care ne aflăm până la obţinerea a ceea ce ne dorim putem să ne simţim entuziaşti şi plini de energie, sau dimpotrivă epuizaţi. Dacă vrei să ajungi în vârful unui munte, depui şi efortul necesar, dar îţi consumă şi din energie. Iar când ai ajuns şi ai obţinut ceea ce îţi doreşti, poţi să te simţi epuizat, deşi eşti fericit.

Fericirea / starea de bine

Uneori însă preţul pe care îl avem de plătit este mult mai mare decât ne aşteptăm noi sau decât am fi fost dispuşi să plătim la final, dacă am şti de la început ce se întâmplă pe traseu.

Sănătatea

Uneori preţul pe care îl plătim este propria sănătate. Există o vorbă care spune că „oamenii îşi dau sănătatea ca să câştige bani, apoi îşi dau banii ca să îşi cumpere înapoi sănătatea”.

Viaţa

Alteori, din păcate, plătim cu viaţa.

La final, o să-ţi spun o poveste:

„Se spune că era o femeie care mergea cu un bebeluş în braţe pe un drum necunoscut. La un moment dat a ajuns în faţa unei peşteri care i s-a deschis în faţă. Dar peştera s-a deschis pentru un timp foarte limitat. A auzit o voce care a ispitit-o şi i-a zis să intre. Femeia a intrat şi a văzut acolo o mulţime de bijuterii şi pietre preţioase şi monezi de aur. Şi vocea i-a zis.
– Ia ce doreşti de aici, dar nu uita că timpul este scurt. Peştera se închide pentru totdeauna. Ia ce doreşti, dar nu uita ce este cel mai important.
Femeia auzind că poate lua ce doreşte, a lăsat copilul şi a început să-şi umple buzunarele cu pietre preţioase şi bijuterii şi aur. Din când în când vocea o avertiza că mai are puţin timp, dar să nu uite ce este important. Femeia continua să adune. În final vocea i-a spus.
– Timpul s-a terminat. Te rog să ieşi, dar nu uita ce este mai important pentru că peştera se va închide pentru totdeauna.”
Femeia a ieşit şi peştera s-a închis în urma ei pentru totdeauna. Apoi a realizat că şi-a uitat înăuntru bebeluşul. Dar era deja prea târziu.”

Ceea ce ne dorim cel mai mult ne face fericiţi?
Pe parcurs, verificăm preţul pe care îl plătim? Ne asigurăm că suntem pe drumul cel bun şi nu vom plăti un preţ prea mare pe care n-am fi dispuşi să-l luăm în considerare? Ne asigurăm că nu ne-am lăsat orbiţi de obiecte strălucitoare şi n-am fost deviaţi de la scopul nostru?
Ne gândim la toate variantele de preţ pe care le avem de făcut?
Merită?

Şi pentru ceea ce NU ne dorim plătim un preţ. Dar despre asta o să-ţi vorbesc într-un articol viitor.Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Sindromul Obiectului Strălucitor

 

Aceasta este o lecţie pe care am învăţat-o de la bebeluşul meu.

Bebeluşul meu, are acum 7,5 luni. Deja stă singurel în funduleţ, sau, cum îi spun eu, stă păpuşoi-păpuşoi. Vrea să mănânce stând, să se joace, să agaţe, să tragă tot la ce poate ajunge. Iar dacă nu ajunge, face în aşa fel încât să poată. A început să se mişte şi cred că în curând o să vrea să meargă de-a buşilea.

Însă, atunci când îi dau mâncare cu linguriţa, stă ce stă, apoi, vede suzeta sau jucăria şi se apleacă să o ia. Dacă nu vede nici suzeta, nici jucăria, s-ar putea să vadă altceva. Ceva ce „străluceşte” pe aproape de el si-i distrage atenţia de la mâncare. Poate lănţişorul meu, sau poate bluza mea, sau pătura sau chiar farfuria din care îi dau mâncare. Şi vrea să le prindă şi să le tragă spre el.

Până aici cred că nu ţi-am spus noutăţi. Face ce fac toţi bebeluşii la vârsta lui. Dar ce vreau eu să spun aici, este că devine atât de concentrat să prindă şi să tragă tot ce vede în jur, că uită să mai deschidă gura ca să-i dau mâncare.

Adesea mă distrez.

Văzând cum procedează, mintea mea s-a dus de multe ori la filmul Avatar, în care Jake Sully, în prima lui noapte afară din adăpost, când vede toate acele ciuperci şi plante fosforescente, este atât de entuziasmat, că nu se poate abţine să nu le atingă. Şi Neytiri care-l ceartă şi-i spune, „Parcă ai fi un bebeluş.”

27446_avatar-13.png

Mintea mea s-a dus la o idee pe care am auzit-o acum câţiva ani la doamna Mioara Vetreneanu, autoare la www.femeispirituale.ro. Vorbeam pe atunci despre persoane care fac tot felul de activităţi care nu ţin de competenţa lor. Îşi încarcă ziua, sunt extrem de ocupate, dar neproductive. Şi îmi spunea doamna Mioara, că astfel de persoane suferă de Sindromul obiectului strălucitor. Nu au priorităţi în viaţă. Se lasă purtate de val şi acţionează în funcţie de prima cerinţă din exterior.

Dar informaţia a trecut pe lângă mine atunci. Până am văzut-o la bebeluşul meu şi apoi mi-am dat seama că şi eu sufăr de acest sindrom.

Deci, iată lecţia învăţată de la bebeluşul meu.

 

Exemple de obiecte strălucitoare

 

Mi-am propus să citesc, dar peste zi am chef să mă uit la un film, chiar dacă nu mi-am atins încă obiectivele stabilite. Atunci când pun mâna pe telecomandă, tocmai am văzut un obiect strălucitor.

Pentru eficienţa şi productivitatea personală este foarte important să controlez timpul pe care îl petrec pe net şi pe reţelele de socializare. Știu asta dar, intru adesea să văd câte ceva şi mă trezesc urmărind pe facebook ce a mai postat unul sau altul. Iar internetul e plin de obiecte strălucitoare.

Mă gândesc la o temă de articol. Îmi amintesc că acum zece sau doisprezece ani am primit un email foarte interesant legat de această temă. Deschid emailul să caut în arhivă, prin foldere cu emailuri vechi, dar un alt articol recent din email îmi atrage atenţia. Îl deschid, îl citesc, răspund la email, mai deschid şi altele dintre cele primite recent şi în final am ieşit, uitând ce căutam.

Ţi-ai propus să ţii o cură sau dietă alimentară ca să dai jos niște kilograme. Îţi impui să nu mai mănânci anumite tipuri de alimente, să nu mai urmăreşti emisiunile culinare. Dar la un moment dat, vezi pe facebook un videoclip cu prezentarea modului în care a fost făcut un tort. Începi să-ţi imaginezi textura moale şi cremoasă care ţi se topeşte în gură ca o rouă răcoroasă… Tocmai ai văzut un obiect strălucitor.

Ţi-ai propus să posteşti. Mergând spre casă sau spre serviciu, treci pe lângă o pizzerie sau pe lângă un fast-food cu pui la rotisor. Simţi mirosul tentant al acestor produse… Tocmai ai dat de un alt obiect strălucitor.

 

Obiectele mele strălucitoare din luna decembrie

 

Pentru mine, luna Decembrie a fost una foarte ocupată. Nu am reuşit să scriu decât un singur articol, şi ăla doar de Sf. Nicolae.

A trebuit să mă mut şi să fac curăţenie, în condiţiile în care soţul a plecat în Italia la muncă. Deci a trebuit să car cu sacoşa şi geanta toate mărunţişurile pe timp de noapte cât dormea bebe. Ziua trebuia să stau cu el, cu atât mai mult cu cât a început să se mişte. Noroc că m-am mutat la cinci minute de fosta locaţie şi puteam să transport lucrurile cât dormea el. Pentru că munceam mult noaptea, mă odihneam dimineaţa. A fost mult de muncă, s-a lăsat cu oboseală şi febră musculară, dar am căutat să rezolv lucrurile până în Crăciun.

Însă, pe lângă treabă şi mutat am avut şi obiecte strălucitoare care m-au deviat puţin de la proiectele mele. Hai să ţi le spun:

 

  • M-am confruntat cu „400 Bad request” de câte ori voiam să îmi accesez pagina de blog. Am cerut ajutor la bloggeri mai mari, mai ales lui Ovidiu Lazăr de pe www.banidinbloguri.ro şi până la urmă am rezolvat. Trebuia să şterg cooky-urile din memoria browser-ului. Dar printre altele Ovidiu mi-a dat şi alte indicaţii să schimb puţin faţa blogului. Sper că îţi place acest nou aspect al blogului.

 

  • Existenţa în casă a broşurii cu programul de filme de la Digi Film. Dacă nu am broşura cu filme, probabilitatea de a deschide televizorul e undeva la 5%. Dacă am broşura şi nu m-am uitat ce filme sunt, probabilitatea este iar mică, dar mai mare de 5%. Pot oricând să mă uit şi să văd ce filme au în program.

Da, ştiu, pot să caut programul şi pe net, dar de obicei uit dacă am ceva important de făcut. Dacă, însă, am broşura şi mă şi uit ce filme rulează şi găsesc câteva care să mă intereseze, mi le bifez. Atunci, petrec mai mult timp, urmărind filme. Ceea ce am şi făcut în multe dintre zilele lunii decembrie cât am stat cu bebe.

  • Lansarea filmului Hobbit Bătălia celor trei armate. Încă de la începutul lunii, de când a fost anunţat pe facebook lansarea acestui film, am fost într-o vervă continuă. Sunt foarte pasionată de povestea Hobbitului şi a Stăpânului Inelelor. In luna Decembrie filmul a rulat doar în cinematografe, iar acolo e mai dificil de ajuns – pentru mine, acum.

Aşa că am urmărit toate filmuleţele postate pe facebook despre film, am citit comentariile celor care au văzut filmul, am recitit cartea. Şi chiar am revăzut Stăpânul Inelelor şi Hobbitul. Ce s-a lansat până acum. Deci, inutil să mai spun că abia aştept să văd filmul.

 

Chiar şi cea mai concentrată persoană are devieri de la traseul pe care îl parcurge.”

John Maxwell

 

Diversiunile

 

In multe filme, mai ales în situaţii de război, sau când cineva este în pericol, observăm că se folosesc de metoda diversiunii. Aşa cum am spus şi cu altă ocazie, filmul meu preferat este Stăpânul Inelelor. Şi l-am văzut de peste 30 de ori. În acest film, în partea a treia, Întoarcerea regelui, personajele principale pun la cale o diversiune.

La gândul că purtătorul inelului e în pericol, înconjurat de zeci de mii de orci, „ostaşi inamici”, prietenii lui, pun la cale o diversiune. Îl atacă pe Stăpânul Întunecimii la propriile porţi. Nu pentru că ar avea ei vreo şansă, dar, ca „să-l ţină orb că altceva mai mişcă pe pământul lui”. Iar păcăleala a mers. Sauron chiar a fost orbit de bucuria de a distruge rasa oamenilor la propriile porţi. Nu a mai verificat ce se întâmplă pe propriile terenuri.

Ce legătură au diversiunile cu viaţa noastră şi cu tema acestui articol?

La fel ca diversiunile şi obiectele strălucitoare din viaţa noastră ne orbesc. Nu mai reuşim să ne vedem propriul scop. Şi le găsim adesea mascate sub formă de urgenţe.

 

Urgenţele

 

Ti s-a întâmplat să lucrezi la un proiect, să fii în toiul muncii, şi când simţi că ai început să ai nişte idei de a-l finaliza, să apară o urgenţă?

Urgenţa nu este altceva decât o diversiune mascată. E un obiect strălucitor care te orbeşte. Te face să îţi schimbi priorităţile. În loc să lucrezi la ce e important, te apuci să rezolvi urgenţa.

Uneori, urgenţele nici nu sunt cu adevărat de urgente. Poate că poartă acest nume pentru că este mai la modă, pentru că cel care o cere, îşi doreşte să devină prioritară. Dar nu e obligatoriu să fie cu adevărat o urgenţă.

Iar tu îţi abandonezi propriul proiect la care lucrai şi începi să munceşti la ceea ce e numit urgent. Şi poate te chinui câteva ore, sau poate câteva zile şi la finalul ei te simţi epuizat.

Şi te gândeşti, „ar trebui să mă ocup de proiectul meu”, iar alt gând îţi spune, „eşti deja foarte obosit/ă. E şi mâine o zi. Meriţi şi tu, după atâta osteneală, o oră de relaxare în faţa televizorului.” Şi dai drumul la televizor. Dar ghici ce? Mâine va apărea altă urgenţă, apoi alta şi alta. Şi în final e posibil să uiţi că mai lucrai la un proiect.

Urgenţele din viaţa noastră uneori sunt doar obiecte strălucitoare, menite să ne orbească şi să nu ne mai vedem priorităţile personale.

 

Cum scăpăm de obiectele strălucitoare?

Despre asta o să-ţi vorbesc data viitoare. Deci, fii pe fază!

Dar, aştept eventuale sugestii din partea ta. Sunt convinsă că ai câteva strategii pe care mi le poţi împărtăşi pe email. Le voi publica ca citate de la tine.

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CUM VEZI TU MUNCA?

cioplitori in piatra

 

 

Intr-o veche poveste italiană, un preot se apropie de trei tăietori în piatră care munceau din greu în arşiţa după-amiezii. Îi adresează primului o întrebare:
– Fiule, ce faci aici?
– Tai piatră, părinte! răspunde muncitorul.
Preotul îl întreabă şi pe al doilea:
– Dar tu ce faci aici?
– Câştig 100 de lire pe zi, părinte! îi răspunde respectivul.
În final ii adresează şi celui de-al treilea muncitor aceeaşi întrebare.
– Construiesc o catedrală măreaţă, părinte!

La fel este şi în prezent. Unii îşi fac datoria. Alţii vor doar să câştige bani, în timp ce alţii, fac din meseria lor o ocazie să arate ce sunt în stare. Îşi fac meseria cu măiestrie.

Sunt persoane care atunci când se apucă de o treabă ai putea să crezi că a lucrat o echipă întreagă acolo. Aşa de bine e realizată. Sunt acei oameni care iubesc munca şi cărora le place ca rezultatul muncii lor să fie o operă de artă. Dau 100% din potenţialul lor. În această categorie intră cei care sunt recomandaţi ca buni meseriaşi în ceea ce fac. Clienţii lor sunt mulţumiţi şi îi recomandă cu căldură mai departe altor persoane cunoscute. Începând de la măturătorul de pe stradă, şi până la muncitorii de înaltă calificare, sunt astfel de persoane care fac din munca lor o operă de artă.

„Calitatea muncii oamenilor se bazează pe cum se văd ei ca lucrători, perspectivă care este influenţată de cum văd aceşti oameni munca, în general, şi munca pe care o prestează ei în particular. Cum lucrezi depinde de cum vezi munca!”
A. Roger Merrill şi Rebecca R Merrill

Din păcate, avem tendinţa să-i vedem mai mult pe cei ce trag chiulul, pe cei ce se prefac că muncesc, apoi se plâng că sunt şomeri şi nu-şi găsesc de lucru.
Sunt oameni care merg la serviciu, muncesc aşa de mântuială, sau de ochii şefului, şi aşteaptă să treacă ziua ca să plece acasă şi apoi să treacă luna să-şi încaseze banii. Este vorba de acei oameni care au un singur motiv să fie recunoscători: „Thank God is Friday! (Mulţumesc lui Dumnezeu că e vineri!)”.

“E imposibil să te bucuri de trândăvie dacă nu ai de lucru până peste cap. Nu-i nicio scofală să nu faci nimic, atunci când nu ai nimic de făcut. A pierde timpul, în cazul acesta, este chiar o ocupaţie şi încă una foarte istovitoare.”
Jerome K. Jerome

Dacă tot trebuie să munceşti, poţi alege să fii foarte bun sau excepţional în tot ceea ce faci. Şi indiferent unde se desfăşoară munca pe care o realizezi, cu cât e mai bine făcută, cu atât te simţi mai mulţumit şi împlinit.

„Luptă pentru perfecţiune în tot ceea ce faci! Ia tot ce e mai bun din ce există şi fă-l mai bun. Iar când nu există, creează-l!”
Henry Royce
„Cele trei lucruri esenţiale pentru a înfăptui ceva care să merite osteneala sunt munca istovitoare, perseverenţa şi bunul simţ.”
Thomas Edison

Îţi place munca pe care o faci?

 

Sunt multe persoane care au ajuns să profeseze acea meserie pe care o practică la îndemnul părinţilor, iar ei, sau ele, chiar dacă nu le-a plăcut ideea respectivă, s-au supus dorinţelor părinteşti.
Şi unora, chiar dacă nu le place, dacă au înclinaţie spre a face lucrurile foarte bine, atunci îşi vor da silinţa să facă foarte bine şi acea meserie, chiar dacă nu le place.

Alţii, însă habar nu au dacă le place sau nu acea meserie. Ştiu doar că se simt extenuaţi şi nu au idee de ce.

Alte persoane au o totală nepotrivire a meseriei cu personalitatea lor.
Poate că te întrebi ce legătură are meseria cu personalitatea?

Păi, are. Imaginează-ţi că o persoană cu personalitate sangvinică, iubitoare de oameni şi de relaţii noi, că e obligată să presteze muncă de contabilitate cu date şi cu statistici şi cu evidenţe. Şi pe deasupra să stea într-un birou şi să nu poată vorbi cu nimeni pentru că foarte puţine persoane dintr-o instituţie au treabă pe la contabilitate.
Meseriile care li se potrivesc sangvinicilor sunt cele legate de relaţii cu publicul, de actorie, de povestitori, de organizatori de petreceri etc.

Sau, la polul opus, imaginează-ţi că un melancolic timid, sfios, perfecţionist, care crede permanent că oricine îl priveşte vrea să-i adreseze o critică, este nevoit să lucreze ca actor, sau ca responsabil de relaţiile cu publicul, sau să facă sondaje de opinie pe stradă.

Sau să pui un coleric să facă muncă de agent de pază (care în România, mai mult stă pe scaun). Simte că o ia razna, ca vrea să se suie pe pereţi.
Sau pe un flegmatic să aibă ritmul şi viteza de lucru al unui coleric.
Nu spun că nu s-ar descurca, dar aceste persoane se vor simţi adesea foarte obosite şi au impresia că îmbătrânesc foarte repede. Pentru că nu prea se bucură de nimic în viaţa lor şi la locul de muncă.

Alte persoane au ajuns să practice o anumită meserie pentru că doar asta au găsit atunci când s-au angajat, indiferent dacă meseria li se potriveşte sau nu.

Dar acolo unde întâlneşti o persoană căreia îi place ceea ce face, rămâi adesea uimit şi cuvintele care îţi vin în minte sunt: „Ce-nseamnă omul potrivit la locul potrivit!”. Sunt convinsă că ai întâlnit şi astfel de persoane. În jurul lor simţi că trăieşti, simţi că te umpli de energie, că te îndrăgosteşti. Vorbesc cu atâta pasiune despre ceea ce fac, că te întrebi ei ce mănâncă zilnic la masă, sau de pe ce planetă au aterizat?

 

Ce transmiţi acasă despre munca ta?

 

Cu toţii povestim acasă anumite lucruri sau incidente de la locul de muncă. Întrebarea este pe care dintre ele le povesteşti? Pe cele plăcute, pozitive sau doar pe cele despre cum ai intrat în conflict cu şeful sau cu diverşi colegi?

Analizează-te şi ascultă-te! Pentru că dacă cel mai adesea vorbeşti despre pasiunea pe care o ai când execuţi diverse operaţiuni la locul de muncă, sau despre cât de bine te-ai descurcat când ai fost verificat de o echipă de specialişti, sau ce frumos ţi-a ieşit o anumită lucrare, atunci transmiţi un mesaj pozitiv.

Dar cel mai adesea, noi vorbim acasă doar despre tragediile, despre certurile pe care le-am avut la locul de muncă, cu ce ton ne-a vorbit X sau Y sau Z şi cum a decurs un incident. Gândeşte-te ce vor crede membrii familiei tale şi mai ales copiii?

Crezi că vreodată vor fi încântaţi de ideea de a merge la un loc de muncă pe care să-l urască?
Dacă tu îi spui copilului, „mergi la şcoală şi învaţă ca să ai o meserie”, oare nu crezi că uitându-se la tine, copilul s-ar putea să se teamă să mai aibă o meserie în viaţă? La ce să-i folosească o meserie pe care o urăşte? Ceea ce înţelege copilul tău este că vrei să-l faci şi pe el să-şi urască viaţa şi pe toţi cei din jur. Şi te asigur că n-o să-i placă.

N-o să-i placă nici să muncească, nici să aibă o meserie pe care s-o urască, aşa cum ţi-o urăşti şi tu. Şi o să te urască mai întâi pe tine pentru asta.

 

Ce ştiu copiii despre munca ta?

 

Ii spui copilului tău care este rolul tău la locul de muncă?
Chiar dacă eşti măturător, îi spui că rolul tău este să-i ajuţi pe ceilalţi oameni să trăiască într-un mediu curat şi îngrijit şi că de fapt, eşti o persoană foarte importantă?
Dacă eşti constructor, îi spui copilului că meseria ta este să construieşti nişte case frumoase în care să locuiască alte persoane şi să nu le plouă? Sau că le faci fericite pe cele care îşi pot cumpăra o casă făcută de tine?

Dacă eşti electrician, îi spui copilului tău că îi ajuţi pe oameni să aibă lumină în casă, să aibă posibilitatea de a comunica prin internet cu cei dragi? Sau ca ceilalţi semeni să trăiască confortabil şi să nu-şi piardă vederea? Îi spui copilului tău că noi am citit adesea la lumânare şi poate de aceea mulţi avem probleme cu vederea, dar prin ceea ce faci, vrei ca alţii să nu aibă asemenea riscuri?
Dacă eşti angajat la poştă şi sortezi corespondenţa îi spui copilului tău, că îi ajuţi pe oameni să primească vederi şi colete şi veşti de la cei dragi plecaţi departe de casă?
Dacă eşti arhitect, îi spui copilului tău că proiectezi opere de artă?

“În muncă e sănătatea, cinstea, puterea şi farmecul vieţii.”
Alexandru Vlahuţă

Dacă eşti medic, îi spui copilului tău că te ocupi să aduci sănătatea în casele oamenilor?
Dacă eşti profesor, îi spui copilului tău că le oferi altor copii, posibilitatea de a avea perspective măreţe în viaţa lor? Că le deschizi mintea şi inima spre aventură, spre necunoscut, spre cercetare sau chiar spre specializare într-o meserie anume?

Învaţă-ţi copiii să muncească!

 

Pe măsura puterii lor, copiii ar trebui să ia contact cu anumite forme de muncă încă de mici.
Ei pot să ajute să-i dea mamei la mână legumele la bucătărie, sau să strângă rufele, sau să spele vasele după masă. Pe măsură ce cresc pot să ajute şi cu alte activităţi ceva mai complicate.
Ar fi bine dacă pentru diferite activităţi realizate de ei ar exista în familie mici recompense.
De ce?

Pentru că aşa se învaţă harnici.
Aşa se disciplinează.
Aşa înţeleg valoarea muncii.
Creierul lor înţelege că dacă fac o anumită activitate, de un anumit număr de ori, vor primi ceva ce îşi doresc. (nu-i obligatoriu să fie costisitor). Dar e important să-şi formeze obiceiul de a munci.
Apoi pot observa că şi părinţii sunt recompensaţi pentru munca lor.

“Dacă nu-i deprinzi pe copii să muncească, nu vor învăţa nici să citească, nici să scrie, nici muzica, nici gimnastica, nici ceea ce cuprinde întreaga virtute a omului: respectul izvorât din exercitarea tuturor învăţăturilor de mai sus.”
Democrit

Sistemul de recompense, eu îl folosesc şi pentru mine. Dacă reuşesc să fac ceea ce mi-am propus, ceea ce am planificat, îmi cumpăr ceva. Să zicem o bluză. De exemplu, pentru luna asta mi-am propus să scriu minim 10 articole pe blog. Dacă reuşesc, atunci luna următoare să îmi cumpăr ceva de îmbrăcat. Nu foarte costisitor. Dar, în felul ăsta transmit creierului informaţia şi dorinţa de a se concentra pe lucrurile importante. Ca să nu creăm impresia că putem primi lucrurile pe gratis. Că le merităm oricum.
Aştept comentariile voastre despre acest articol.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber