ZIUA BUNĂ ÎNCEPE… CU O SEARĂ ÎNAINTE

Intr-un alt articol îţi spuneam că Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Şi este perfect adevărat ce am scris acolo.

Numai că, de curând, am descoperit că rezultatele unei zile sunt influenţate de modul în care ai mers la culcare cu o seară înainte.

Probabil ştii şi tu că dacă trebuie să te trezeşti dimineaţă şi să fii productiv, ai nevoie să mergi mai devreme la culcare. Pentru că vrei să fii odihnit, dacă îţi doreşti să fii productiv.

Mult timp am crezut că nu pot să mă trezesc mai de dimineaţă.

Până când am fost nevoită să o fac, ca să-mi duc copilul la creşă şi apoi să merg eu la şcoală.

Şi acum, văd rezultatele.

Deja sunt câteva luni de când am schimbat ora de culcare şi trezire, iar ceea ce realizez pe parcursul zilei mă uimeşte şi mă umple de bucurie.

Pot să-ţi spun, că acum între 21,30 şi 23 merg la culcare (ceea ce n-aş fi crezut că pot să fac) şi mă trezesc pe la ora 5 dimineaţa odihnită şi plină de energie.

Foarte rar depăşesc aceste ore de culcare şi trezire.

N-o să-ţi spun ce fac pe parcursul zilei, dar o să-ţi spun ce am descoperit în legătură cu modul în care mă simt ziua pentru că am schimbat ceva seara.

Şi nu o spun doar eu. Ideile sunt preluate de la marii lideri şi din cărţile lor.

 

Principiul 90/10

 

Probabil ştii, ai mai auzit sau citit despre acest principiu. Doar 10 % din ceea ce ţi se întâmplă era scris, destinat să fie aşa. Restul, de 90% al destinului tău, îl scrii tu, prin reacţiile pe care le ai faţă de cele 10%.

Iar dacă îţi începi ziua cu un gând negativ, gen „Ahhh! Iar a sunat ceasul, iar trebuie să mă trezesc!”, acest gând negativ, cu vibraţie energetică joasă atrage după sine alte aspecte în viaţa ta, cu o vibraţie energetică asemănătoare, iar ziua ta va fi o succesiune de evenimente cu vibraţie energetică joasă care te vor influenţa negativ.

Dacă, în schimb alegi să schimbi formula pe care o spui dimineaţa, şi alegi una pozitivă, te încarci cu energie cu vibraţie înaltă şi evident, atragi în viaţa ta alte elemente care să te afecteze pozitiv. Nu spun că nu vei avea parte şi de lucruri rele, ci că s-ar putea să ai alt tonus şi vei interpreta totul într-o altă lumină. S-ar putea să auzi doar lucrurile care-ţi plac şi te fac să te simţi bine şi să le ignori pe cele care te rănesc.

De ce?

Pentru că dimineaţa ai făcut o alegere să te simţi mai bine.

Şi parcă te aud cum spui: „Dar, stai puţin! Parcă ai spus că ziua bună, începe de seara!”

Corect.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sentimentele cu care te duci la culcare devin duble până dimineaţa

 

Dacă seara mergi la culcare cu un sentiment negativ de nemulţumire, de vinovăţie, de îngrijorare sau te mustri că „Ahh! Iar n-am făcut X activitate! A mai trecut o zi şi iar n-am făcut nimic!”, până dimineaţa, acel sentiment devine dublu.

Creierul nostru funcţionează şi pe timpul somnului când prin reacţii chimice transformă informaţiile din memoria de scurtă durată şi le depozitează în memoria de lungă durată.

A doua zi te trezeşti copleşit de ceea ce ai de făcut şi foarte probabil, de recuperat.

Robin Sharma ne recomandă, ca seara înainte de culcare să notezi 5 lucruri pe care le-ai făcut bine pe parcursul zilei, din care 2 sau 3 să fie din categoria celor care nu-ţi plac, dar le-ai făcut.

Deja când notezi şi realizezi că ai făcut ceva în ziua care tocmai se încheie, mergi la culcare cu un sentiment de mulţumire. Iar a doua zi te trezeşti fresh şi dornic să continui să faci ce ai început.

Sesizezi diferenţa?

Dacă, eşti nemulţumit că nu te-ai ocupat de lucrurile importante, care contează, poate ar fi bine să-ţi începi ziua cu ele. Şi atunci ai un alt sentiment de satisfacţie pe toată durata zilei. Seara eşti şi mai mulţumit de tot ce ai realizat şi dimineaţa următoare eşti nerăbdător să începi o nouă zi, cu acelaşi lucru important ca prioritate.

 

Ce mănânci seara îţi influenţează somnul, prin urmare şi ziua următoare

 

Evident, ca să ai o zi bună, ai grijă ce mănânci seara.

Dacă seara mănânci alimente grase şi îţi încarci foarte mult stomacul, sau mănânci doar seara pentru că ai fost foarte ocupat în timpul zilei, somnul tău va fi afectat.

S-ar putea să nu te poţi odihni bine, să adormi târziu, sau să visezi tot felul de monştri.

Sunt persoane care sar peste cină, din dorinţa de a reduce kilogramele în plus. Săritul peste mese, spun toate cărţile pe care le-am citit, nu te ajută să reduci acele kilograme în plus. E recomandat să mănânci seara, dacă te interesează să fii şi sănătos şi fit, dar să reduci cantitatea sau să schimbi calitatea alimentelor.

Dar dacă alegi să mănânci ceva uşor, poate nişte legume, sau nişte fructe, vei avea un somn mai liniştit şi te trezeşti mai plin de energie.

 

Ce pui seara în mintea ta, îţi va afecta ziua următoare

 

Foarte multe persoane se uită seara la ştiri sau la filme (de acţiune).

Pentru că ştirile sunt axate predominant pe aspectele negative din ceea ce se întâmplă în lume sunt menite să producă panică în rândul celor care le urmăresc.

Filmele de acţiune, cu multă violenţă te fac şi ele să crezi că lumea este rea, că ai nevoie să devii violent ca să poţi supravieţui şi îţi influenţează gândirea şi energia.

Mai mult, faptul că sunt vizionate chiar înainte de culcare, creierul le transformă pe timp de noapte prin procese fizico-chimice şi le transferă în memoria de lungă durată. Astfel că, începi frecvent să te temi pentru ziua de mâine, pentru evenimentele care urmează să se desfăşoare în viaţa ta.

Începi să experimentezi tot mai des sentimente de teamă, îngrijorare, ură, dorinţă de răzbunare faţă de răutatea din lume sau din viaţa ta.

Dar dacă înainte de culcare citeşti o carte, un articol de dezvoltare personală, acela va creşte în mintea ta până dimineaţă.

În cartea Forţa gândirii pozitive, autorul Norman Vincent Peale ne recomandă să ne încheiem ziua citind din Biblie şi să subliniem acele pasaje care vorbesc de încredere, de putere, de credinţă, de iubire, linişte sufletească etc.

„Cuvintele Bibliei au o valoare terapeutică deosebit de importantă. Lăsaţi-le să vă pătrundă în suflet, permiteţi-le să se topească în mintea dumneavoastră, iar ele vor răspândi un balsam binefăcător asupra întregii structuri mentale. Acesta este unul dintre cele mai simple procedee care vă stau la îndemână, dar şi unul dintre cele mai eficiente mijloace de a dobândi pacea sufletească.”

                                                                                                                            Norman Vincent Peale

Vei deveni, încet-încet peste noapte sau peste fiecare noapte o persoană mai bună, mai încrezătoare, mai optimistă, mai plină de vitalitate, mai sănătoasă şi oricum îţi mai doreşti.

„Oamenii care nu au linişte sufletească sunt victimele mecanismului de autopedepsire.”

                                                                                                                             Norman Vincent Peale

 

Seara curăţă toate emoţiile care te-au afectat negativ

 

Astfel, dacă vrei să ai o zi extraordinară mâine, curăţa seara toate gândurile şi emoţiile negative de peste zi.

Eu folosesc rugăciunea şi tehnici de genul EFT (Emotional Freedom Tehnique) sau NLP sau tehnica Ho’oponopono.








 

4_Tehnici_Pentru_Eliberarea_Emociilor_Negative_Acumulate_Peste_Zi.jpg

We respect your email privacy

Dacă nu ştii să foloseşti aceste tehnici prin care te poţi curăţa singur de ceea ce tot singur ai pus în sufletul tău, poţi să foloseşti rugăciunea şi să-i ceri lui Dumnezeu să facă curăţenia pentru tine. Şi Dumnezeu te va ajuta.

Spre exemplu, Norman Vincent Peale, în cartea de care am vorbit mai devreme spune că seara poţi să spui o rugăciune în trei paşi. Mai întâi te rogi să te cureţe, apoi îţi manifeşti încrederea că Dumnezeu poate să te cureţe şi la final îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru curăţare. Iată, cum ar putea să sune o variantă de rugăciune în trei paşi:

Doamne curăţeşte-mă de toate sentimentele de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… de peste zi. Repetă de cinci ori. Apoi, spune, cu credinţă:

Doamne, cred că TU mă poţi curăţa de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… repetă tot de cinci ori.

Mulţumesc, Doamne că m-ai curăţat de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… repeţi tot de cinci ori.

În plus, dacă eşti o persoană conservatoare, poţi folosi cărţile de rugăciune cu texte consacrate pentru fiecare nevoie.

Dacă eşti o persoană care preferă să folosească propriile cuvinte, fă-o! Roagă-te cu cuvintele tale şi cere-i lui Dumnezeu să te cureţe de toate emoţiile negative pe care le-ai acumulat pe parcursul fiecărei zile.

Schimbă cuvintele pe care le foloseşti

 

Dacă te duci seara la culcare cu gândul „Mâine mă aşteaptă o zi grea” cum crezi că va fi ziua următoare?

Evident, va fi grea. Pentru că aşa te aştepţi să fie.

Pentru că acestea sunt convingerile tale.

Pentru că acestea sunt cuvintele pe care le foloseşti.

Ce-ar fi să ne jucăm puţin şi să schimbăm cuvântul grea cu palpitantă, interesantă, frumoasă, bogată, distractivă, plină de reuşite etc.

Crezi că s-ar schimba modul în care o să percepi ziua de mâine?

Eu cred că da.

Încearcă! Ce ai de pierdut? Fă un experiment pentru două săptămâni şi vezi cum te simţi.

 

Schimbă filmele mentale

 

Legat de cuvintele pe care le foloseşti ai şi nişte filme în mintea ta.

Dacă seara îţi spui că mâine o să ai o zi grea, te vezi muncind din greu, transpirând, îţi simţi muşchii cum se încordează, auzi doar cuvinte de dezaprobare în jur. Şi totul, într-o fracţiune de secundă.

Dar dacă ai folosi unul din cuvintele de mai sus?

Imaginează-ţi că Mâine mă aşteaptă o zi specială / fantastică / plină de reuşite /frumoasă /distractivă etc.

Parcă vezi soarele cum străluceşte, te vezi reuşind în tot ce faci, auzi cuvintele de încurajare şi aprecierile celor din jur şi simţi că totul este fantastic de uşor şi de frumos. Auzi veselia din jur, vezi zâmbetele pe chipurile oamenilor, şi te simţi fantastic. Şi totul într-o fracţiune de secundă.

Dimineaţa rosteşte: Astăzi mă aştept să am o zi fantastică / distractivă / plină de reuşite etc.

Şi bineînţeles, totul pleacă de la un singur cuvânt care are un film mental asociat.

 

Schiţează-ţi un plan de lucru

 

S-ar putea să spui că nu stai foarte bine la partea de stabilit obiective.

Dacă nu ştii unde vrei să ajungi, nu ajungi nicăieri.

Dacă seara nu ştii ce vrei să faci a doua zi, dimineaţa vei fi confuz.

Sau poate că stai foarte bine. şi te felicit pentru asta.

Dar dacă nu stai prea bine la stabilit obiective, gândeşte-te de cu seară, care va fi cel mai important lucru asupra căruia să te opreşti a doua zi?

Întocmeşte o listă cu toate sarcinile pe care ai vrea să fie mâine făcute. Apoi stabileşte care este cel mai important dintre ele şi începe ziua cu el.

Când ai un plan stabilit, ştii ce vrei să faci şi unde vrei să ajungi.

Să ai claritate te ajută să ai o zi fantastică.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă un bine şi pentru prietenii tăi şi distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca








 

4_Tehnici_Pentru_Eliberarea_Emociilor_Negative_Acumulate_Peste_Zi.jpg

We respect your email privacy

CE-AI PUTEA REALIZA DACĂ AI FI ZILNIC ÎNTR-O FORMĂ EXCEPŢIONALĂ?

Ti s-a întâmplat vreodată să faci ceva şi apoi să te gândeşti: „Cum am putut? Ce prostie!” sau invers, ai făcut ceva şi apoi ţi-ai spus „Uluitor! Cum de-am reuşit? Nu-mi vine să cred!”

Ce determină de fapt diferenţa dintre o atitudine negativă şi una pozitivă?

Rareori se bazează pe aptitudini.

În schimb starea sufletească şi /sau trupească este ceea ce îţi ordonează în momentul respectiv gândirea, simţirea, atitudinea şi acţiunea.

Dacă într-adevăr cunoşti secretul abordării stărilor mentale / afective poţi să faci realmente minuni. Într-o stare sufletească adecvată, ideile şi aptitudinile tale par să acţioneze fără efort, de la sine.

Ce-ai putea realiza dacă te-ai afla zilnic într-o formă excepţională?

Anthony Robbins

In această dimineaţă am primit această întrebare de la acest autor.

Zilnic, dimineaţa lucrez un exerciţiu de introspecţie din cartea lui, numită Paşi Uriaşi. Cartea nu se mai găseşte de cumpărat. Şi tocmai de aceea m-am gândit că aş putea să te ajut şi pe tine, în speranţa că te interesează.

Personal, legat de acest extras din carte, nu pot decât să fiu de acord cu Anthony Robbins. În funcţie de starea pe care o am reuşesc să fac lucruri de care să fiu dezamăgită, chiar vinovată sau de care să fiu mândră şi plină de recunoştinţă.

Cum am procedat eu, când am citit întrebarea de mai sus?

Am scos caietul meu de exerciţii şi am dat 35 de răspunsuri la această întrebare.

Iată, câteva dintre ele:

  • aş pune mai multă pasiune în ceea ce fac;
  • aş acţiona plină de încredere;
  • aş lupta pentru visul meu;
  • aş deveni mai încrezătoare;
  • aş fi mai iubitoare, mai înţelegătoare;
  • aş ierta cu mai multă uşurinţă;
  • aş fi mai calmă, mai relaxată, mai detaşată;
  • aş sărbători fiecare reuşită, oricât de mică;
  • aş fi mai entuziastă;
  • aş fi mai creativă etc.

Cred că zece lucruri din ce aş putea eu face dacă zilnic aş fi într-o formă excepţională, te pot ajuta să îţi faci propria ta listă.

Aşa că, acum te invit şi pe tine, să închizi ochii şi să-ţi imaginezi că eşti într-o formă excepţională.

Apoi, ia o foaie şi un pix sau creion şi notează toate acele idei, şi tot ce ai putea face.

Probabil că te întrebi?

La ce bun? Că oricum n-o să fiu zilnic într-o formă excepţională.

Păi, dacă asta îţi propui, probabil că n-o să fii.

Dar, dacă îţi propui să fii, mai mult ca sigur că vei reuşi. Poate că n-o să reuşeşti tot timpul, dar în cea mai mare parte a timpului, o vei face.

În plus, te pot ajuta. La seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea te ajut să conştientizezi care sunt acele situaţii negative care te împiedică să fii într-o formă excepţională şi cum poţi să ai această stare pozitivă cât mai mult timp cu putinţă.

Nu ai răspuns încă la întrebarea lui Anthony Robbins? Încă citeşti ce am scris?

Aşa că te invit ACUM să dai curs acestui exerciţiu şi să te gândeşti la toate acele lucruri pe care le-ai face dacă ai fi într-o formă excepţională. Şi cum te-ai simţi după ce le faci.

De asemenea, te îndemn să participi la acest seminar gratuit care este Sâmbătă, 18 Februarie,  la Centrul de afaceri Dunărea.

Despre ce este acest seminar?

Cum participi?

Găseşti toate informaţiile pe pagina evenimentului.

Te ajută să te eliberezi astfel încât să fii într-o formă excepţională în fiecare zi.

Te aştept!

Dacă ţi-a fost utilă această întrebare, share-uieşte. Şi alţii au dreptul să afle ce pot face dacă ar fi zilnic într-o stare excepţională.

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

DE CE MĂNÂNC LA MIEZUL NOPŢII?

Discutau colegele în cancelarie despre ceea ce mănâncă fiecare şi kilogramele care se acumulează.

La un moment dat, n-am mai răbdat să tac. Le-am spus doamnelor că nu doar ceea ce mănâncă le face să acumuleze kilograme ci, mai ales emoţiile din spate care le determină să mănânce, stau la baza acelor kilograme de care se tot plâng.

Una dintre ele m-a întrebat:

-Şi ce emoţii mă fac să mănânc la miezul nopţii?

Primul lucru la care m-am gândit a fost un citat de la Jillian Michaels  Fără limite şi am zis:

-Bine, acolo e şi un fond de oboseală…

-Asta cam aşa e, a încuviinţat cealaltă colegă.

Dar între timp m-am mai gândit la această întrebare.

Şi am găsit şase cauze pe care o să ţi le dau mai jos, împreună cu soluţiile lor.

 

Stare de oboseală

 

Unul dintre motivele pentru care mănânci la miezul nopţii este starea de oboseală.

Corpul îţi transmite că eşti obosit.

Dar, fie că ai uitat să dai atenţie la semnalele corpului, fie că mai ai de lucru şi ai nevoie să stai peste programul obişnuit, nu mai interpretezi corect ce semnale primeşti din partea acestuia.

Şi atunci, exact cum spune şi citatul, te duci la frigider şi cauţi de mâncare. De regulă, la astfel de ore, eşti atras să mănânci ceva dulce sau ceva cu multă grăsime.

O persoană obosită simte că are nevoie să-şi reîncarce bateriile. Cel mai sănătos mod de a scăpa de oboseală este să te pui să dormi, mai ales dacă e miezul nopţii.

Care-i soluţia?

Odihneşte-te la timp. Oferă-i corpului tău un număr de 7-8 ore de odihnă pe noapte.

 

Stress

 

Un alt motiv care te determină să mănânci la miezul nopţii este stresul cotidian.

Poate ai avut o zi grea.

Poate şeful a fost mai nesuferit decât de obicei.

Poate ai vreun coleg care îţi face zile fripte.

Poate copiii sau partenerul de viaţă nu te înţeleg şi nu te ascultă aşa cum te aştepţi.

Poate ai de terminat un proiect într-un timp apropiat şi nu ştii cum s-o scoţi la capăt.

Poate ai avut un conflict urât cu cineva.

Lista cu ce te poate stresa are şanse mari să continue.

Ideea este că acest stres este perceput de creier ca fiind o presiune, o durere foarte mare.

Scopul creierului este să te ajute să scapi de durere şi să-ţi ofere plăcere.

Cum reacţionezi de obicei când eşti stresat?

Unii apelează la o ţigară, alţii la un pahar de vin (sau mai multe) sau de tărie, alţii cheltuiesc bani, alţii mănâncă etc.

De ce? Pentru că scopul minţii este să-ţi ofere plăcere ca să te eliberezi de durere.

În unele situaţii funcţionează. Dar când apelezi frecvent la aceste strategii, pe termen lung, nu mai creează bucurie. Mai ales dacă şi abuzezi de ele.

Care-i soluţia?

Eliberează-te de stres. Poţi să te eliberezi prin tehnici de relaxare, prin introspecţie sau prin tehnici prin care poţi să vezi situaţia stresantă din alte puncte de vedere.

Învaţă să vezi partea bună a fiecărui lucru.

Dar dacă ţi-ai propus nişte scopuri şi prin ceea ce consumi, îţi încalci regulile, ajungi la:

 

Autoînvinuire

 

Când te autoînvinuieşti pentru ceva, e ca şi când ai fi într-o sală de tribunal şi mintea ta joacă mai multe roluri.

Joacă rolul acuzatului, al avocatului acuzării, al avocatului apărării, al judecătorului şi chiar al inchizitorului.

Şi fie că ţi-ai încălcat nişte reguli, fie că fiind final de zi, îţi faci reproşuri că iar a trecut ziua şi n-ai făcut nimic, sau iar nu te-ai ocupat de problema /proiectul X, iar ai mâncat prea mult, ar trebui să te opreşti din …, de câte ori ţi-am spus să nu mai mănânci la miezul nopţii?

Faptul că te simţi la judecată, îţi creează o stare dureroasă.

Atunci, creierul vrea din nou să-ţi vină în ajutor, oferindu-ţi momentul tău de plăcere, sub formă de foame sau pofte.

Şi, dintr-o dată, chiar în mijlocul conflictului cu tine însuţi, te auzi că spui: „Aş mânca ceva dulce / nişte pop-corn /cartofi prăjiţi etc.

Apoi, pentru că nu ai rezistat tentaţiei ajungi iar la curtea supremă din mintea ta şi ciclul se repetă.

Ori de câte ori te autoînvinuieşti pentru ceva, te condiţionezi să repeţi ceea ce faci şi chiar mai grav, pentru că vinovăţia are nevoie să fie hrănită.

Cum cu ce?

Cu alte forme de vinovăţie.

Despre cercul vicios al vinovăţiei am scris în cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

Soluţia?

La sfârşitul zilei enumeră toate lucrurile pe care le-ai făcut / finalizat în acea zi, oricât de mici ar fi.

Fii mulţumit şi împăcat cu deciziile pe care le iei. În carte găseşti şi o tehnică prin care să te eliberezi efectiv de astfel de tribunale şi voci critice din mintea ta, ca să fii din ce în ce mai împăcat cu tine.

 

N-ai mâncat la timp pe durata zilei

 

Atunci când în timpul zilei eşti atât de ocupat cu ceea ce ai de făcut la serviciu, sau acasă şi nu te hrăneşti la timp, corpul, îşi cere drepturile.

Ştiu că probabil găseşti scuze şi spui că nu reuşeşti să mănânci pentru că ai uitat.

Sau n-ai mâncat pentru că nu ai timp, pentru că programul de lucru nu include pauză de masă. Ai atâtea responsabilităţi şi nu mai ştii cum să le faci faţă şi nu reuşeşti să ai o clipă liberă.

Sau, că ai vrut neapărat să termini un proiect / o lucrare, care părea că mai avea puţin şi fără să-ţi dai seama te-ai lungit cu ea până seara.

Jim Loehr şi Tonny Schwartz, autorii cărţii Fii în formă au făcut cercetări şi au constatat că de obicei, se întâmplă ca exact lipsa de pauză de masă să te facă să nu te mai poţi concentra eficient. Mintea are nevoie de pauză şi corpul de mâncare. Dacă nu i le oferi, ţi le va cere, la miezul nopţii.

Şi ştiu că pare o situaţie temporară, dar are rădăcini în copilărie, în modul în care ai fost tratat de ceilalţi din jur.

Dacă ţi s-a impus să taci, să te supui fără niciun drept de a-ţi apăra nevoile, ţi s-a transmis că ce nevoi ai tu, ce simţi tu nu e important. E mai important să faci ce ţi se spune şi ce vor alţii. Aşa ai învăţat să îţi negi nevoile şi apoi să le ignori total.

Soluţia?

Învaţă să respecţi măcar mesele principale ale zilei.

Nutriţioniştii spun să mănânci de cinci ori pe zi. Dar dacă nu reuşeşti de cinci ori, măcar evită să mai sari peste mesele principale.

Dacă vrei să corectezi situaţia şi să ai o alimentaţie regulată, te invit să participi la un seminar cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! sau poţi foarte bine să achiziţionezi cartea cu acelaşi nume. În carte primeşti şi o tehnică prin care înveţi să-ţi respecţi nevoile proprii.

N-ai băut suficientă apă

 

Uneori, atunci când din diverse motive nu bei suficientă apă, semnalele de sete transmise de corp sunt confundate de mintea conştientă ca fiind foame.

Am citit multe materiale care vorbesc despre aceste confuzii.

Ştii că poţi rezolva o poftă sau senzaţia de foame cu un pahar de apă?

Soluţia?

Bea zilnic minim 2 litri de apă.

 

Obiceiul

Deşi l-am pus la urmă, nu e cel mai lipsit de importanţă.

Dacă ai mâncat de câteva ori la miezul nopţii pentru oricare din motivele enumerate sau altele, acest obicei te face ca de fiecare dată când se apropie miezul nopţii să începi să simţi senzaţia de foame.

O emoţie care s-a repetat a creat un tipar de acţiune şi astfel s-a format obiceiul.

Deşi avem tendinţa să explicăm în mod raţional deciziile şi acţiunile noastre, în spatele lor există nişte emoţii puternice. Cu cât aceste emoţii se repetă, cu atât şi acţiunile noastre şi sunt şanse să se formeze obiceiul.

Dacă acest obicei este atât de puternic, atunci ai nevoie de ceva mai mult decât simpla manifestare a voinţei ca să poţi să te eliberezi el.

Ai nevoie să lucrezi cu tehnici specifice prin care să poţi schimba percepţiile din mintea ta sau ca să schimbi stările emoţionale care au dus la instalarea acestui obicei.

De unde le poţi obţine?

Poţi beneficia de ele citind cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! sau la un workshop cu acelaşi titlu. Dar, ca să-ţi dai seama dacă merită să investeşti într-un workshop, te invit la un seminar gratuit la Galaţi.

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

AI DREPTUL SĂ FII FERICIT!

„- 5 minute de fericire şi acum asta! spuse Alex Danvers şi în vocea ei se citea revoltă, furie, vinovăţie şi îngrijorare.

Alex fusese fericită că a petrecut o noapte cu persoana pe care o iubea. Dar a doua zi, sora ei, Kara Danvers (Supergirl) a plecat într-o misiune de căutare a unei persoane dispărute şi nu mai răspunde la apeluri. Apoi explică:

– Încă de pe când eram mică, aveam grijă de sora mea. Şi de câte ori nu aveam suficientă grijă de ea şi mă ocupam de ceea ce mă făcea fericită pe mine, se întâmpla ceva rău. Şi mă simţeam responsabilă. Iar acum, am şi eu un moment de fericire şi ea dispare!”

Serialul Supergirl

 

Ti-am promis că pe parcursul lunii ianuarie o să-ţi scriu despre convingeri.

Primul articol a fost despre acele diferenţe de convingeri între oameni care pot duce la conflicte.

Al doilea a fost despre cum poţi recunoaşte o convingere, doar ascultându-te sau auzindu-i pe alţii. Evident, într-un alt articol am spus că ce te deranjează la alţii, sunt de fapt, greşelile tale. Deci dacă o convingere a altei persoane te supără, te enervează, înseamnă că o ai şi tu.

Al treilea articol a fost numit Ghinionistul Brian, în legătură cu percepţiile pe care le avem despre noi înşine, şi nu realizăm că  poate avem nevoie de nişte abilităţi diferite, de nişte unelte diferite ca să ieşim dintr-o situaţie.

În acest articol mi-am propus să-ţi spun despre modul în care se formează convingerile şi cum acestea pot fi atât de subtile, că nici nu-ţi dai seama de ele.

Exact ca personajul din film, sunt foarte multe persoane care au convingerea că „Dacă-mi permit să fiu fericit, ceva rău o să se întâmple.”

La sfârşitul acestui articol poţi să găseşti şi să descarci gratuit o tehnică prin care te poţi elibera de această convingere. În plus, materialul îţi oferă o unealtă prin care te poţi elibera de orice convingere care nu te ajută. Aşa că îţi recomand să o descarci şi să o foloseşti.

 

Ce sunt convingerile?

 

Convingerile sunt nişte idei în care crezi. Uneori aceste idei sunt complexe şi înlănţuite, foarte legate unele de celelalte. Şi sunt adesea greu de depistat. Ai nevoie să lucrezi mult timp asupralor şi să le cureţi strat după strat.

Alteori sunt mai simple, mai puţin legate, mai uşor de identificat.

Convingerile sunt nişte percepţii ale noastre asupra realităţii înconjurătoare.

Şi pentru că tu crezi cu tărie tot ce-ţi spui, acţionezi în funcţie de ele. Şi în funcţie de modul în care gândeşti şi acţionezi, ai rezultate pe măsură. Atragi acel gen de rezultate asupra cărora te focusezi cu mintea prin convingeri şi gânduri. Şi de multe ori, aceste convingeri nu te ajută, nu îţi dau putere să creşti, ci te opresc.

Să ne gândim puţin la citatul cu care am început articolul şi care arată cum reacţionăm, atunci când după un moment fericit, se întâmplă ceva neaşteptat şi urât care ne strică toată dispoziţia.

Am scris acolo că Alex a reacţionat cu o voce în care se citea revolta, furia, vinovăţia şi îngrijorarea. Cam toate la un loc.

A simţit şi manifestat îngrijorare şi vinovăţie pentru că, să aibă grijă de sora ei, a fost una din responsabilităţile ei, de  când era copil. Faptul că sora a dispărut şi nu mai răspundea la telefoane, a făcut-o să gândească că „din cauză că am avut un moment de fericire pentru mine şi mi-am neglijat puţin responsabilităţile, sora mea suferă. Oare ce-o să zică mama?” Chiar dacă persoana a devenit adultă, şi mama nu mai e pe aproape, vocea ei ne poate urmări toată viaţa.

De asemenea, a manifestat furie şi revoltă pentru că nu i se pare corect ca ea să nu poată avea momentul ei de fericire. Ca şi când ar fi spus:

Sunt atâţia oameni pe planeta asta şi toţi sunt fericiţi (sau aşa par). De ce nu-mi este permis şi mie un astfel de moment? Ce e rău în faptul că vreau şi eu să mă bucur puţin de viaţă? De ce mi se întâmplă tocmai mie astfel de drame şi nenorociri? Şi exact când eram foarte fericită?”

Răspunsul este: De ce se întâmplă astfel? Din acuza acestor convingeri. Crezi atât de mult în ele încât ajungi să le determini, să le atragi în viaţa ta.

Cum se formează convingerile?

 

Percepţiile noastre asupra realităţii se formează pe baza a trei surse: conştientizarea, omisiunea şi distorsiunea. Conştientizarea reprezintă lucrurile la care am fost expuşi sau pentru care am fost programaţi, existente în lumea noastră internă sau externă. Omisiunile sunt acele părţi ale realităţii pe care le-am ignorat sau pe care nu le-am experimentat. E ca şi cum ai funcţiona pe o anumită frecvenţă radio şi ai ignora toate celelalte frecvenţe. Însă asta nu înseamnă că toate celelalte frecvenţe nu există, înseamnă doar că tu nu eşti conştient de ele. Distorsiunea constituie filtrul prin care vedem realitatea.”

Dr. Robert Anthony

Cine a determinat formarea acestor convingeri?

Mediul

 

Mediul în care trăim ne formează modul în care gândim şi acţionăm.

Părinţii îi influenţează pe copii. Până la vârstă adultă copiii aud tot felul de păreri şi le dau crezare, uneori, doar pentru că persoana respectivă este mai mare şi automat devine mai „cunoscătoare”. Şi pentru că ei  încă nu ştiu ce să creadă, se lasă uşor influenţaţi de ce spun cei din jur.

Ba, chiar se întâmplă ca şi la vârstă adultă, unele persoane să se ia după alţii şi să afirme lucruri pe care iniţial nu le-au crezut.

În ce priveşte convingerea, Dacă sunt fericit, ceva rău urmează să se întâmple, am auzit-o de foarte multe ori în copilărie şi nu numai.

Mi se tot întâmplă să aud: „era prea frumos ca să dureze…”,”era prea frumos să fie adevărat”, „Atâta veselie pe capul lor… parcă nu mai fac a bine”, „nicio minune nu ţine mai mult de trei zile” – lucrurile bune n-au cum să dureze. Şi tot aşa.

Pe măsură ce tot auzi aceste cuvinte, ajungi să le dai atenţie şi apoi le spui şi tu automat. Fără să te gândeşti prea mult.

E ca atunci când auzi o melodie şi la început nu-ţi place. Dar, pentru că le place celor de la radio şi o difuzează în mod repetat, după un timp, deşi nu-ţi place, te surprinzi că o fredonezi.

La fel e şi cu aceste convingeri. Le auzi atât de des, că nici nu mai realizezi că sunt părerile altora şi te influenţează. Pur şi simplu crezi că aşa trebuie să fie.

Experienţele tale

 

Experienţele tale sunt filtrele prin care îţi întăreşti sau negi acea convingere.

Poate că ai auzit o părere din jur şi iniţial nu ai crezut-o la nivel conştient. Dar ea a intrat în subconştient şi acolo rulează. Din când în când mai observi şi ce li se întâmplă altora. Alteori ajungi să ai parte de astfel de experienţe în mod personal şi acele convingeri să se întărească. Bineînţeles, e posibil ca acele convingeri să şubrezească.

Şi aceste experienţe sunt ca nişte profeţii care se împlinesc tocmai pentru că asta crezi. Sau nu se împlinesc aşa pentru că refuzi să le dai crezare.

Alex Danvers a început să creadă cu adevărat că după un moment de fericire personală are parte de un coşmar după ce i s-a întâmplat ceva. Pe când era copil, dacă îşi neglija responsabilitatea de a avea grijă de sora ei, i se întâmpla ceva neplăcut. Şi asta a confirmat părerea pe care şi ea a auzit-o, Că dacă eşti fericit, automat urmează să se întâmple ceva rău.

 

Modul tău de gândire

 

Nu în ultimul rând, propriul mod de a gândi şi interpreta lucrurile şi evenimentele vieţii te face să ai propriile convingeri.

O experienţă identică poate avea asupra două persoane efecte diferite. Una poate să creadă că a fost cel mai mare coşmar, în timp ce alta poate gândi că a fost o binecuvântare. Pe una o poate motiva şi pe alta opri.

În funcţie de modul în care internalizează acea experienţă şi o trece prin filtrul personal, se formează apoi alte convingeri.

Şi acele convingeri te pot ţine legat în „lanţuri virtuale” sau te pot mobiliza ca să ieşi din mediu şi să-ţi depăşeşti circumstanţele.

Cum te eliberezi de convingeri care te ţin pe loc?

 

Dacă ai depistat una sau mai multe convingeri care te blochează şi vrei să le schimbi, am pentru tine o tehnică de eliberare pe care o poţi descărca gratuit.

Acesta este un cadou pentru tine. Şi apropo de cadouri…

Pe data de 6 februarie este ziua mea de naştere şi m-am gândit să-ţi mai ofer un cadou. De aceea între 1-10 februarie ai 30% reducere la cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Preţul cărţii este de 27 de lei (de la 38 de lei) la care se adaugă taxele poştale de 10,5 lei.

Poţi să trimiţi comanda pe email la adresa fanica_rarinca@yahoo.com

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Cum Să Elimini Conflictele Schimbând Convingerile

„O convingere poate fi orice principiu călăuzitor, orice dicton, credinţă religiasă sau pasiune care poate da sens vieţii.”

„ Convingerile sunt nişte filtre organizatorice prestabilite pentru modul în care percepem ceea ce ne înconjoară.”

Anthony Robbins

In articolul pe care l-am scris pe 01 ianuarie, numit Ţi-ai stabilit obiectivele? îţi spuneam că luna aceasta o să-ţi scriu câte un articol pe săptămână, despre convingeri.

Astăzi îţi scriu despre convingerile care dau naştere la conflicte şi cum te poţi elibera de ele.

Săptămâna viitoare îţi voi scrie de modul în care îţi poţi da seama ce convingeri ai.

 

Convingerile noastre sunt nişte paradigme

 

Ce-ţi spune această poză? Ce vezi în ea?

Această poză şi următoarele două sunt preluate din cartea lui Stephen Covey Cele 7 trepte ale eficienţei. Poate că ai citit această carte şi s-ar putea să găseşti informaţia redundantă, pentru că nimeni nu poate înlocui stilul pe care-l are Stephen Covey. Dacă nu ai citit cartea, îţi recomand să o cauţi şi să o citeşti. Este extraordinară şi îţi poate schimba existenţa.

Să revin la poză.

Poate vezi o tânără sau o femeie în vârstă.

Autorul, spune că a lucrat cu grupe de oameni, în practică. La un grup le-a dat următoarea poză.

În timp ce celuilalt grup i-a dat această poză.

Le-a cerut să se uite la acea poză timp de 10 secunde, iar apoi, le-a arătat poza pe care ţi-am arătat-oprima dată. Reacţiile au fost surprinzătoare.

Îţi recomand să mergi şi să vezi din nou prima poză alb-negru (cea cu portretul).

Oamenii din sala de curs / seminar au început să se certe, spunând că ori este o domnişoară de vreo 25 de ani, ori este o femeie bătrână cu nasul coroiat.

Chiar şi după ce a afişat celelalte două poze, ca să vadă oamenii imaginea de ansamblu, tot au fost persoane care nu reuşeau să vadă şi cealaltă variantă.

Alţii, au reuşit să vadă ambele variante în acea poză, dar numai după un efort deosebit. Iar când s-au uitat a doua oară, au văzut din nou ceea ce au sesizat la început.

Ideea din acest test este să demonstreze că dacă o persoană îşi poate forma o convingere atât de puternică după ce a văzut o poză timp de 10 secunde, cât de puternice crezi că sunt convingerile pe care ţi le-ai făcut toată viaţa?

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi

 

Ai auzit vreodată replica asta?

Eu am auzit-o frecvent în filme. Iar filmele, au şi o sămânţă de adevăr. Poate că povestea este imaginară, dar conceptele psihologice sunt studiate cu atenţie.

 

Orice experienţă umană, orice ai spus, auzit, simţit, mirosit sau gustat vreodată este pus la păstrare în creierul tău.”

Anthony Robbins

 

De multe ori ne facem nişte convingeri pe baza experienţelor noastre, care oricum ar fi sunt subiective. Pentru că nimeni altcineva nu mai poate să simtă, să perceapă acea experienţă la el ca tine.

Tu ai un sistem unic de referinţă, şi internalizezi orice experienţă prin simţurile care sunt cel mai dezvoltate la tine.

Ca să-ţi dau un exemplu:

Doi fraţi primesc acelaşi tratament, acelaşi tip de educaţie, acelaşi gen de critici de la părinţi. Dar unul simte că părinţii lui nu l-au iubit, că au fost nişte părinţi groaznici şi ajunge să-i deteste. Celălalt simte că are cei mai grozavi părinţi din univers şi îi adoră.

Care dintre ei are dreptate?

Amândoi, desigur.

Pentru că fiecare a perceput fiecare experienţă prin canalele sale şi cu o anumită intensitate care au fost unice.

Indiferent ce se întâmplă, doi oameni nu pot simţi la fel o experienţă, chiar dacă e comună, chiar dacă e internalizată prin aceleaşi simţuri. Sigur există nişte factori foarte subtili care fac o diferenţiere.

În funcţie de acea experienţă care poate fi încadrată la plăcută sau dureroasă, fiecare persoană îşi va forma o convingere.

Unii consideră eşecul ca fiind o umilinţă, alţii ca pe o nouă şansă.

Cine are dreptate?

Amândoi, desigur.

 

Conflictele apar la confruntarea convingerilor

 

Oamenii aderă şi se grupează cu cei care au convingeri asemănătoare cu ale lor.

Atunci când se întâmplă să se întâlnească şi să discute despre subiecte cu convingeri diferite, apar conflicte.

Iată, câteva exemple.

Oamenii se ceartă când:

  • Au convingeri, simpatii şi priceperi politice diferite – e suficient să deschidem televizorul într-o campanie electorală şi să-i auzim cum se ceară. Dacă doi alegători obişnuiţi, oameni care nu au principii politice se întâlnesc şi discută despre cu cine votează s-ar putea să ajungă rapid la conflict, pentru că toate convingerile lor sunt diferite.
  • Au convingeri religioase Multe războaie pe Mapamond au pornit din cauza convingerilor religioase diferite. Dumnezeul meu e adevărat, al tău e fals. Credinţa mea e cea adevărată, credinţa ta e de doi bani.
  • Vorbesc despre echipa de fotbal favorită.

 

Şi fiecare dintre ei are dreptate, din propriul lor punct de vedere.

Motivul pentru care se ceartă este că îşi imaginează că adevărul lor este absolut. Convingerea lor este cea mai bună.

Şi atunci, caută să-l convingă cu forţa pe celălalt de convingerea sa. Să-i impună celuilalt să creadă ce crede el.

Ori acesta este cel mai puţin eficient mod de a convinge pe cineva.

Ba aş putea să spun că în loc să-l convingă că el are dreptate, mai tare îl stârneşte să-şi apere propria convingere.

E un conflict în care nimeni nu ascultă ce are de spus celălalt. Sau, dacă ascultă, o face doar pentru a-i da altă replică, a-i da peste nas celuilalt.

Din punct de vedere emoţional, cel agresiv este furios şi încearcă să-i bage minţile în cap celuilalt, iar cel agresat se simte umilit, călcat în picioare, că ce crede el este lipsit de valoare etc.

La sfârşitul conflictului, amândoi au o senzaţie de neîmplinire. Chiar dacă unul a cedat, celălalt poate se simte victorios, dar tot nu este pe deplin satisfăcut, sau fericit.

Cel „înfrânt” are şi el un gust amar şi se ceartă. „Trebuia să-i mai spun eu şi de aia şi de cealaltă.”

Dacă niciunul nu a cedat, s-ar putea să rămână resentimente la adresa celeilalte persoane.

Dacă se întâmplă să se cunoască, sau să fie persoane apropiate, ajung chiar să se urască şi să nu-şi mai vorbească.

Pentru că nu pot trece peste modul în care s-a desfăşurat conflictul şi peste modul în care s-au simţit.

Pentru că foarte mulţi, trec la jigniri şi atacuri la persoană, atunci când nu-l poate convinge.

Sunt foarte multe persoane care confundă o convingere sau un comportament cu persoana însăşi şi atunci când sunt nemulţumiţi de rezultat, trec la atacul persoanei.

„Crezurile noastre, indiferent dacă sunt adevărate sau false, ne structurează într-un mod care configurează însăşi anatomia şi fiziologia sistemului nostru nervos. Creierul, consolidează în permanenţă ceea ce noi credem că este adevărat, indiferent dacă este adevărat sau nu. în esenţă, noi ne trăim viaţa condiţionaţi de o realitate programată care ne poate abate de la drumul nostru şi ne poate duce acolo unde nu ne dorim să fim. În felul acesta pot apărea sentimente de neajutorare, victimizare, depresie şi chiar disperare.”

 Dr. Robert Anthony

 

Cum putem să liniştim conflictele

 

Evită să faci atacuri la persoană

 

Faptul că altcineva are o părere diferită de a ta, nu înseamnă că este prost, tâmpit, idiot sau cum îl mai consideri. Pur şi simplu, acceptă că alţii au păreri diferite de ale tale.

Priveşte lucrurile din mai multe puncte de vedere

 

În momentul în care eşti o persoană deschisă şi înţelegi că nu stăpâneşti adevărul absolut, eşti dispus să asculţi şi ce are celălalt de spus.

 Caută să nu-i mai controlezi pe alţii

 

Multe conflicte se nasc nu doar din opoziţie de păreri cât mai ales din dorinţa unuia dintre participanţii la dispută de a domina dialogul, de a avea dreptate tot timpul.

Dorinţa ta de a-i controla pe alţii şi a-i face să spună ca tine, spune multe despre tine, despre (ne)încrederea în tine însuţi.

Şi-apoi există o vorbă care spune: „vrei să ai dreptate sau să ai bani” pentru că nu le poţi avea pe amândouă.

Sau, poate putem adapta zicerea la vrei să ai dreptate sau prieteni?

 

Dacă ai fi în locul celuilalt, cum ai proceda?

 

De multe ori, conflictele se nasc din critică excesivă din partea unor sceptici foarte binevoitori care ştiu foarte bine doar cum trebuie acţionat sau gândit.

În multe filme am auzit expresia: Dacă ai fi în locul meu, cum ai proceda? Dacă ai fi în locul meu ce ai crede?

Această întrebare ajută interlocutorul să se vadă pe sine în situaţia respectivă şi cum ar proceda el, nu cum ar trebui să procedeze. Şi evident, detensionează atmosfera şi conversaţia.

 

Schimbă poziţia / locul

 

Uneori, doar schimbând locul în care stai te ajută să vezi sau să auzi sau chiar să simţi lucrurile în mod diferit decât cum le vedeai înainte.

  • Şi, pentru că sunt pasionată de filme, iată, o comedie din care poţi învăţa cum poţi să-ţi schimbi părerea, convingerea şi, de ce nu comportamentul. Filmul pe care ţi-l recomand se numeşte Vinerea Trăsnită (denumirea originala Freaky Friday).

Convingerile pe care le ai te pot bloca sau te pot ajuta în viaţă, te pot face nefericit sau fericit.

Tu alegi!

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

(Ne)Iubirea De Sine

Discutam la un moment dat cu o doamnă despre tehnicile de eliberare emoţională EFT pe care le practic pentru a mă elibera de emoţii care au impact negativ asupra mea. Aceste tehnici sunt prezentate mai pe larg în cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Şi pentru că tehnica foloseşte o formulă de început pe punctul Karată, care sună cam:

Chiar dacă, simt emoţia de… aleg să mă iubesc şi să mă accept aşa cum sunt.”

Şi această doamnă îmi spune că dacă spui prea des, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt ajungi să dai în narcisism.

În acel moment m-am blocat. N-am ştiut ce să-i răspund. Simţeam că nu are dreptate, dar n-am îndrăznit să mă contrazic. I-am spus doar că nu e acel gen de iubire şi cam atât.

Acum, pentru că între timp, m-am confruntat şi cu o altă persoană care a început să plângă la această formulă, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt, şi pentru că nu se poate iubi m-am gândit că este absolut necesar să aduc lămuriri despre iubirea de sine.

Îmi amintesc că în Noul Testament, la întrebarea lui Iisus, un apostol a răspuns că Cea mai mare poruncă din lege este să iubeşti pe domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta… şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Plecând de la acest verset se nasc două-trei întrebări:

  1. Cum ai putea să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, dacă pe tine nu te iubeşti?
  2. Cum ai putea aştepta ca altcineva să te iubească, să te aprecieze, dacă tu nu o faci?
  3. Dacă tu nu poţi găsi un singur lucru bun la tine pentru care să te iubeşti, cum te poţi aştepta ca ceilalţi să găsească?

 

Iată câteva idei, despre care vreau să vorbesc astăzi cu tine.

Ce nu este şi ce este iubirea de sine?

 

Iubirea de sine NU ESTE:

  • narcisism – dacă te admiri în oglindă, înseamnă că îţi place de tine, că te simţi bine în corpul tău. A fi narcisist, nu înseamnă să te iubeşti, ci să fii obsedat de propria ta persoană.
  • egoism – să te iubeşti nu te face egoist, ci altruist. Pentru că realizezi că exişti printre oameni şi ei, ca şi tine sunt Creaţia lui Dumnezeu.
  • să te crezi deasupra celorlalţi oameni – să te iubeşti înseamnă să-i iubeşti şi să-i apreciezi şi pe alţii.

 

Ce înţeleg eu că ESTE IUBIREA de sine?

  • Iubirea de sine este atunci când te accepţi aşa cum eşti, indiferent de calităţi sau defecte. Pentru că şi Dumnezeu te iubeşte şi te acceptă aşa cum eşti.
  • Iubirea de sine este atunci când, indiferent cum arăţi, te simţi bine în corpul tău, în pielea ta.
  • Să te iubeşti, înseamnă să apreciezi şi să te feliciţi pentru tot ce faci bine.
  • Să fii focusat mai mult pe calităţile tale, fără să ignori sau să acoperi defectele, înseamnă să te iubeşti.
  • Să te uiţi în oglindă şi să vezi o scânteie din Divinitate, înseamnă să te iubeşti.
  • Să te iubeşti, înseamnă să ai grijă de sănătatea şi de viaţa ta, pentru că acestea sunt daruri de la Dumnezeu.
  • Să te iubeşti, înseamnă să fii recunoscător că eşti unic şi special. Pentru că nicio altă fiinţă pe toată suprafaţa planetei nu mai este ca tine. TU EŞTI O RARITATE. Eşti o piatră preţioasă cum nu mai este alta.
  • Să cauţi zi de zi să faci acele lucruri mărunte care te fac fericit, care te împlinesc, înseamnă că te iubeşti.
  • Să te ierţi, chiar dacă mai şi greşeşti, e un semn că te iubeşti.
  • Să fii bun cu ceilalţi, să fii altruist, să ierţi, să inspiri, să ajuţi pe cei din jur, înseamnă să te iubeşti pentru că tot ce faci altora, se întoarce la tine.
  • Să te iubeşti înseamnă să ai demnitate, să te respecţi, să ai atitudine de învingător, pentru că Dumnezeu nu a creat rebuturi sau rataţi.
  • Când crezi în tine, crezi în Dumnezeu şi atunci te iubeşti.

 

De unde apare această lipsă de iubire de sine?

 

Cred că la fiecare persoană această lipsă de iubire de sine poate apărea în diferite perioade ale existenţei.

Totuşi, sunt foarte înclinată să cred că rădăcinile acesteia vin din copilărie.

Iată, mai jos câteva surse de unde se trage lipsa de iubire de sine:

  • Lipsa de iubire de sine se naşte din comparaţiile părinţilor asupra copiilor, altul e mai bun, mai frumos, mai deştept, mai cuminte decât tine. Mai multe detalii aici şi aici.

  • Neiubirea de sine se naşte din etichetele şi cuvintele dure adresate de părinţi copiilor: eşti prost, de nimic nu eşti în stare, pe tot ce pui mâna – strici, se putea să nu o dai în bară? etc.

  • Criticile dese la adresa copiilor sau a acţiunii acestora duc la slaba apreciere de sine.

  • De asemenea şi standardele foarte ridicate ale unor părinţi care duc perfecţionismul la limita extremă. Aceştia se aşteaptă ca (deşi ei nu sunt perfecţi), să fie copiii lor. Şi tot fac presiuni asupra lor ca să-i determine să-şi depăşească potenţialul, să dea mai mult din ei, să obţină rezultate mai bune. Iar dacă copilul nu face faţă îl ceartă aspru, îl critică şi ei cred că aşa îl motivează.

Legat de acest aspect am avut multe cazuri de elevi cu potenţial mediu, dar duşi de părinţi la şcoli cu pretenţii, în clase cu elevi foarte buni şi fac presiuni asupra copilului să se ridice la înălţimea acestora. Mi s-a întâmplat ca atunci când elevul respectiv, ia o notă mai mică decât restul clasei, să înceapă să plângă pentru că se teme de ceea ce urmează să primească acasă.

Şi probabil o să spui, că într-o clasă cu elevi foarte buni acel copil va face eforturi mai mari pentru că rolul competiţiei este să-i motiveze pe copii.

Aş vrea să-ţi spun că, doar colericii sunt motivaţi de competiţie. Celelalte personalităţi nu prea sunt.

Iar dacă copilul este flegmatic, nici măcar nu-i pasă de competiţie. Ba, chiar dimpotrivă. În schimb, dacă este permanent tocat la cap că trebuie să se ridice la nivelul lui X sau a lui Y din clasă, s-ar putea să-i scadă permanent motivaţia.

Pe de altă parte, această presiune continuă a părinţilor, duce şi la o frustrare foarte mare, iar copilul începe să-şi spună niciodată n-o să fiu atât de bun ca X, sau niciodată n-o să fiu bun să fac cutare sarcină…

Şi cu cât îşi spune mai des copilul aceste cuvinte, cu atât scade randamentul şi chiar motivaţia lui.

Îmi amintesc de filmul What happens în Vegas, că unul din personaje are un conflict cu tatăl lui, pentru că „…niciodată n-ai fost mulţumit de mine. Îmi amintesc că jucam basket şi de fiecare dată, când eram pe punctul de a atinge înălţimea aruncării, îmi ridicai şi mai mult ştacheta. Şi asta mă făcea să simt că niciodată nu-mi dai şansa să ating acel nivel.”

Sunt unii părinţi care uită că ei nu sunt perfecţi şi copiii sunt, de fapt, copii cu un potenţial limitat.

 

Cum îţi dai seama că o persoană nu se iubeşte?

 

În primul rând are o foarte slabă încredere în sine.

Apoi,

  • Refuză un compliment, un serviciu, un cadou. Pentru că nu se simte confortabil să primească.
  • Este timidă. De multe ori are impresia că NU MERITĂ iubire, atenţii, cadouri, servicii etc.
  • Crede că DERANJEAZĂ pe ceilalţi şi nu are curajul să ceară ce are nevoie.
  • Îşi face tot timpul mai întâi autocritica. Sau întotdeauna. Şi aproape niciodată nu spune ceva drăguţ despre sine.
  • Este copleşită, dacă îi arăţi că eşti drăguţ cu ea. Ca şi când, te-ai deranjat să-i faci ei un favor peste măsură, cu acel gest.
  • Este foarte nefericită.

 

Ce poţi să faci ca să te iubeşti mai mult?

 

Sunt foarte multe lucruri pe care le poţi face ca să te iubeşti, să te respecţi mai mult şi să fii mai fericit.

În cartea pe care am scris-o, „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”, am inclus un capitol întreg, de 31 de pagini, cu sfaturi care să te conducă la iubirea de sine şi la fericire.

Iată, câteva dintre subtitlurile acestui capitol:

  • Exagerează-ţi defectele
  • Notează cel puţin cinci lucruri care-ţi plac la tine
  • Învinge consiliul de voci critice din mintea ta
  • Recadrează situaţiile stresante
  • Ţine un jurnal al bucuriilor
  • Fii tu însuţi, nu te mai gândi la gura lumii etc.

Aici, găseşti un extras din carte despre aceste sfaturi.

În plus, dacă vrei să fii fericit şi să-i ajuţi şi pe ceilalţi, poţi să le faci cadou o astfel de carte (după ce ţi-o faci cadou ţie).

„Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Patronel and Soriela

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

PROIECŢIILE – Un mod de a-i jigni şi răni pe ceilalţi

Eram în autobuz, mergeam cu băiatul la creşă. Dar pentru că un băieţel de 2,5 ani se plictiseşte repede de acelaşi drum în fiecare zi, la un moment dat, vrea să se dea jos de pe banchetă şi să plece. Eu îl opresc. Nu-i dau voie să iasă pe interval, unde ştiu că la o oprire bruscă a autobuzului, se poate accidenta.

El începe să plângă. Încerc să-l liniştesc vorbindu-i de ceea ce-i place să vadă pe fereastră! Hai să vezi panoul cu troli! Hai să vezi tramvaiul! Uite banca cu bani! Ce culoare are maşina aceea? Etc. Uneori funcţionează. Îl atrag înapoi pe scaun şi se uită frumos pe fereastră şi răspunde la întrebările mele. Alteori, însă, continuă să plângă şi nimic din ce-i propun eu nu i se pare destul de interesant.

Atunci, cineva din apropiere, începe să-i spună: Vai ce ruşine! Un băieţel aşa de mare şi să plângă! Ruşine!

La drept vorbind, îmi vine să-i spun vreo două vorbe persoanei care intervine „atât de delicat în educaţia copilului meu”, dar mă stăpânesc.

Mă întreb. De ce ar trebui să-i fie ruşine unui copil că plânge? De ce să-i fie ruşine unui copil să-şi exprime durerea pe care o simte?

Şi răspunsul vine destul de repede, (mai ales după ce am citit ceva cărţi pe tema inteligenţei emoţionale).

Pentru că mama simte ruşine. Îşi imaginează ochii tuturor călătorilor că se îndreaptă spre ea şi o apostrofează critic să-l facă să tacă! Sau că o acuză că nu e o mamă bună. Sau… scenariile pot continua cu diverse situaţii.

Şi atunci, pentru că presiunea sentimentului de ruşine este prea mare şi prea greu de suportat, o aruncă asupra copilului, spunându-i că e ruşine să plângă.

 proiectiile

Ce sunt proiecţiile şi cum funcţionează?

Sunt absolut convinsă că ai văzut un video-proiector. Acesta ia o imagine dintr-un loc (calculator, laptop) şi o arată mărită, pe un ecran – în altă parte.

Dacă obiectivul prin care trece imaginea este murdar, este pătat, şi imaginea proiectată va apărea murdară sau pătată. Dacă acel cablu care face conexiunea dintre calculator şi video-proiector este defect, şi imaginea respectivă va avea culori diferite. (Numai să urmăreşti o proiecţie într-o imagine de roz-bombon)!

La fel se întâmplă şi cu proiecţiile pe care noi oamenii le facem asupra altor persoane. Vedem în alţii propriile noastre defecte şi îi certăm că sunt ale lor.

În momentul în care vezi calitatea denaturată a ceea ce proiectezi, te deranjează. Până atunci nu observai că faci o proiecţie.

Deşi, la fel de bine, proiectezi asupra altora şi calităţile tale. Şi le vezi tot mai mari, mai frumoase, mai spectaculoase la alţii şi mai mici sau le negi complet la tine.

 

Ce proiecţii dureroase fac în general adulţii asupra copiilor?

În afară de sentimente de ruşine, adulţii mai proiectează asupra copiilor alte aspecte dureroase:

  • Defectele proprii – În articolele Oamenii raniti, rănesc alţi oameni şi Aruncatul cu noroi – am scris despre faptul că atunci când oamenii aruncă jigniri în stânga şi în dreapta, de fapt, vorbesc despre ei. Îi jignesc pe ceilalţi pentru că îşi văd mărite defectele prin puterea proiecţiei asupra altora. Şi psihologii spun că cu cât te deranjează mai tare un defect al unei persoane, cu atât îl ai tu. Dacă te deranjează că cineva e dependent de băutură, şi tu ai o dependenţă. Nu neapărat de băutură, dar la fel de mult nu te poţi stăpâni, când eşti faţă-n faţă cu ceea ce-ţi produce plăcere.;
  • Temerile şi îngrijorările personale. Dacă un părinte are diferite motive să se teamă sau să fie îngrijorat, s-ar putea să le proiecteze asupra copilului, ca şi acesta să se simtă îngrijorat şi temător;
  • Vinovăţia – este cel mai uşor de proiectat. De fiecare dată când un adult se simte vinovat de ceva ce a făcut şi simţea că nu trebuia, va da vina pe alţii. Va găsi mereu vinovaţi în exterior. Şi adesea, îşi va proiecta această vinovăţie, însoţită de furie;
  • Neîmplinirile. Foarte interesant să urmăreşti cum un părinte îşi forţează copilul să meargă la X Liceu sau Facultate ca să urmeze o meserie pe care el n-a putut să o practice. De ce? Pentru că s-a lăsat oprit de acele obstacole care apar în mod inevitabil în calea viselor personale. Pentru că nu a avut tăria să lupte pentru ele. Şi are un sentiment de regret, şi acesta îl determină să-şi convingă copilul că acea meserie este perfectă pentru el. Ca prin copil, să simtă că şi-a împlinit el un vis. DAR CUM RĂMÂNE CU VISUL COPILULUI?

Ce efecte au proiecţiile?

  • răni emoţionale greu de purtat care ajung să te afecteze foarte mulţi ani sau chiar toată viaţa şi care, înconştient te fac să-i răneşti pe ceilalţi în acelaşi fel în care ai fost rănit;
  • relaţii tensionate;
  • stres;
  • nefericire.

Îmi amintesc despre un fragment din cartea Fără limite scrisă de Jillian Michaels. O persoană se plânge de faptul că şeful îi face zile fripte, că se poartă oribil cu ea. Apoi, este întrebată acea persoană,

Doar cu tine se poartă şeful aşa?

-A, nu! Aşa e cu toată lumea.

– Atunci, nu tu ai o problemă, ci el. Îi vede pe toţi ca pe nişte duşmani, în funcţie de proiecţiile pe care le face.

Ulterior s-a discutat şi cu acel şef de ce se poartă aşa.

-Pentru că situaţiile astea îmi amintesc de părinţii mei şi de modul în care m-au făcut să mă simt nesigur pe mine.

Ce ar trebui să îţi transmită acestea?

  • Inţelegere. În momentul în care realizezi că toate cuvintele jignitoare pe care ţi le adresează cineva nu au legătură directă cu tine, ci cu persoana de la care pleacă îţi este foarte uşor să înţelegi ce coşmar trăieşte. Poţi să empatizezi cu ceea ce simte şi o poţi ajuta mult mai uşor.
  • Iertare. Evident, cuvintele jignitoare, pot fi foarte uşor iertate, atunci când ai înţeles că toate acestea sunt proiecţii, ale modului în care acea persoană şi-a văzut o faţetă a sa în oglindă. După ce înţelegi că acele cuvinte grele nu sunt despre tine, ci despre el, e mult mai uşor să ierţi.
  • Un semnal de alarmă pentru tine. Ori de câte ori vezi ceva care te deranjează la alţii, problema nu este la ei, ci la tine. Nu e nevoie să-i schimbi pe ei, ci ar fi de dorit să iei în calcul schimbarea ta.

Dacă vrei să afli mai multe despre cum te poţi elibera de sub puterea proiecţiilor şi să fii liber ca să redescoperi fericirea, te invit la un seminar gratuit. Detalii, aici.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te rog, distribuie-l şi prietenilor tăi!

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Cum Te Poti Elibera De Comparatiile Care Dor

Despre Comparaţii care strică relaţiile am mai scris.

Subiectul acestui articol si al urmatoarelor doua a reprezentat punctete de discutie intr-o emisiune televizata la RTV Galati-Braila. Aici doar detaliez, in stilul meu caracteristic. Dupa ce fac rost si de linkul emisiunii, ti-l trimit.

Acum aş vrea să îţi vorbesc despre modul în care aceste comparaţii sunt răni care te pot afecta pentru tot restul vieţii.

 

Originea acestor comparaţii

 

Comparaţiile asupra copiilor se fac atât în familie, cât şi în şcoală.

Să le luăm pe rând.

In familie, părintele îşi compară copiii proprii atât unii cu alţii, cât şi cu alţi copii din exterior.

Există o vorbă care spune că aşa cum degetele de la o mână nu se aseamănă între ele, tot aşa nici copiii unei familii nu se aseamănă.

Şi totuşi, atât de mulţi părinţi îşi compară proprii copii pentru că nu sunt la fel cu alţii, sau cu fraţii lor.

În cartea sa, Cum să devii o persoană nouă până vineri, dr. Kevin Leman, spune că într-o familie, primul copil este copilul model, copilul perfect – dacă vrei.

Părintele are suficientă dăruire şi îi oferă acestuia dragostea şi atenţia de care are nevoie. Îşi face timp să-i explice de ce e bine şi de ce nu e bine să facă anumite lucruri. În schimbul acestei atenţii şi iubiri, copilul îl recompensează pe părinte devenind cuminte, ascultător, harnic, silitor etc. este copilul cu care adesea părintele se mândreşte.

Dacă al doilea copil vine aproape imediat după primul, părintele deja nu mai are timp. Atenţia şi timpul său sunt împărţite între cei doi copii ai săi şi alte responsabilităţi pe care le are. Nu mai are dispoziţia să-i explice celui de-al doilea copil ce e bine şi ce nu. La nivel subliminal are impresia că dacă i le-a explicat celui mare, al doilea, le ştie automat.

Prin urmare al doilea copil, simte că nu mai beneficiază de tot atât de multă atenţie şi iubire din partea părinţilor. Şi pentru că realizează că fratele / sora mai mare este copilul perfect, crede că nu poate intra în competiţie cu perfecţiunea. Aşa că schimbă modalitatea de a atrage atenţia părinţilor asupra lui.

Este mai sensibil, mai plângăcios, mai fluşturatic, ceva mai năbădăios, mai înclinat spre obrăznicii.

Şi atunci părintele, cumva ajunge la exasperare. Parcă n-a fost atât de greu la primul copil.

Şi începe să-i reproşeze şi să-l compare cu primul copil.

De ce nu stai cuminte? Ia uite, fratele tău /sora ta cum stă cuminte! Tu de ce nu poţi?

De ce nu poţi să înveţi? Ia uite la fratele tău / sora ta cum învaţă? Ce ai de făcut toată ziua? Ai aceleaşi condiţii ca fratele tău / sora ta. Ce-ţi lipseşte?

Fratele tău / Sora ta pe când era ca tine ştia să facă aşa şi aşa… tu nu eşti la fel de deştept / harnic etc.

Cred că ai înţeles modelul.

Deşi intenţia părintelui este foarte bună, ca să-l motiveze pe copilul lui, urmând exemplul fratelui sau surorii mai mari, rezultatele sunt departe de ceea ce intenţionează părintele.

Uneori, copilul este comparat cu alţi copii din mediul în care trăiesc sau circulă ocazional.

Dacă copilul plânge pentru că se plictiseşte în mijlocul de transport, părintele s-ar putea să găsească rapid pe cineva foarte cuminte cu care să-l compare:

Ia uite la bebeluşul / copilul acela, cât e de cuminte! Nu ca tine atât de obraznic!

Eşti o obrăznicătură!

Tu eşti cel mai obraznic copil! …etc.

 

Şi ghici ce se întâmplă?

22534905108_71b604cd48_o

Cu cât îi spune copilului acest gen de expresii negative, cu atât copilul devine şi mai şi.

Pe de o parte este Legea Atracţiei Universale care spune că pe ceea ce te concentrezi, aceea creşte. Deci, atât timp cât părintele se focusează doar pe ce nu face copilul bine, cu atât acesta devine şi mai obraznic, mai plângăcios, mai leneş, mai nemotivat.

Pe de altă parte, există o altă vorbă celebră care spune, Spune-i copilului nu cum este, ci cum vrei să devină! Deci dacă unui copil obraznic îi spui în mod constant că e cuminte, o să devină cuminte, doar pentru că tu ai încredere că va deveni. Dar dacă continui să-i spui că este obraznic, va deveni şi mai obraznic. Pentru că aşa l-ai numit.

În plus, în articolul numit Orezul fiert reacţionează la cuvinte, ţi-am ataşat un video ca să vezi ce efect au cuvintele cu energie negativă asupra orezului fiert.

Îţi poţi imagina ce efect negativ va avea asupra minţii unui copil care nu poate atinge standardele tale privind cuminţenia, hărnicia, motivaţia etc. şi cu cât continui să-l (de)motivezi dându-i drept exemplu pe alţii, cu atât nu va face ce te aştepţi de la el.

In şcoală – chiar faptul că primesc note pentru cât de bine au învăţat lecţia, este o modalitate de a-i compara, de a-i ierarhiza şi de a aduce competiţia între elevi.

Şi un elev de nota cinci, s-ar putea să-şi spună, la nivel subliminal, că Eu sunt mai slab decât X care este elev de zece. Eu nu sunt atât de bun cum este Cutare.

Pe de altă parte, atât părinţii cât şi profesorii s-ar putea să pună presiune pe elevul care are rezultate mai slabe: Elevul X (de nota zece /foarte bine) cum poate învăţa şi tu nu poţi? Ţie ce-ţi lipseşte?

Efectele comparaţiilor pe termen lung

Începând din adolescenţă, copiii care au fost frecvent comparaţi cu alţii, caută să se răzbune pe tot ceea ce au avut de înghiţit. Şi devin: rebeli, răzvrătiţi, nemotivaţi – pentru că Ce rost mai are să fac ceva, orice, pentru că oricum nu fac bine, şi oricum voi fi certat – în timp ce X va fi mereu ridicat în slăvi?

Aşa cum spuneam mai sus, intenţia părintelui este pozitivă.

Rezultatele, însă sunt departe de ce speră părintele să obţină.

In mintea copilului comparat şi găsit inferior tot timpul, se formează câteva imagini şi etichete despre sine:

  • nu sunt bun de nimic;
  • nu sunt la fel de bun ca X Perfecţiune
  • mama / tata nu mă iubeşte ca pe X Perfecţiune
  • niciodată n-o să fiu în stare să fac…, să fiu…, să devin…
  • mama şi tata şi-ar fi dorit ca X Perfecţiune să fie copilul lor,
  • sunt o ruşine pentru mama şi tata etc.

Un alt efect al comparaţiilor îl reprezintă invidia şi ura. Dacă un copil a fost comparat în mod frecvent cu aceeaşi persoană, pentru că orice va face nu va reuşi să o ajungă din urmă, va căuta să o saboteze pe cealaltă. O va mânji cu noroi ori de câte ori are ocazia şi va face ceva ce nu-i este pe plac. Va face tot posibilul ca să scadă, să micşoreze imaginea celeilalte persoane în ochii părinţilor, ai profesorilor, sau în ochii lumii. Persoana cu care a fost comparată devine hoţ, necinstit, o persoană cu două feţe care îi păcăleşte pe toţi, mai puţin pe cel comparat la modul negativ.

Aşa că dacă ţi se întâmplă să auzi că copilul tău se plânge de incorectitudinea altor copii, mai întâi verifică. E posibil să fie doar o interpretare invidioasă a copilului care a fost mereu comparat şi umilit în comparaţie cu modelul.

Pe de altă parte, ura se va extinde şi asupra părinţilor. Copilul astfel comparat, îşi va dori să iasă de sub autoritatea părinţilor permanent nemulţumiţi de ceea ce face. Îşi doreşte să fie independent şi să dovedească el ce poate face. Şi caută să plece cât mai departe de influenţa părinţilor. Îşi doreşte să ajungă într-un loc în care să nu mai fie comparat cu X sau cu Y.

Îşi doreşte să ajungă suficient de puternic încât să dovedească el ce poate.

Dar deja e programat.

Mintea lui, oricât de bine intenţionată ar fi, are deja programe cu viruşi care permanent îl va face să se compare singur cu ceilalţi. Poate că nu mai aude vocea părinţilor în realitate, care îl compară cu X sau cu Y.

Însă aude ecoul vocii lor. Vocile din mintea lui creează ecouri ale vocilor părinţilor şi ajunge să se compare singur în mod negativ cu alţii.

La vârsta adultă, aceste răni se vor adânci şi persoana va gândi despre sine toate cele de mai sus:

  • Nu sunt bun de nimic.
  • Orice-aş face, fac greşit tot timpul.
  • Nu sunt la fel de bun ca… etc.

Toate aceste gânduri şi etichete despre tine, te vor bloca şi mai mult de la a obţine tot ceea ce îţi doreşti.

 

Ce să faci ca să nu mai compari copiii?

Dacă acestea sunt câteva dintre consecinţele negative ale modului în care părinţii îşi compară proprii copii, atunci ce soluţii ar putea fi pentru ca părintele să nu-şi mai compare copilul şi să nu-l mai rănească?

  • Găseşte un singur lucru bun pe care îl face copilul tău şi laudă-l pentru cât de bine-l face. Laudă-i răbdarea, perseverenţa de a face exact acel lucru care-l pasionează pe copil.
  • Laudă-l pe copilul tău în faţa altor adulţi, astfel încât copilul tău să te audă. Auzind vocea ta plină de mândrie că vorbeşte despre el, se va simţi iubit şi valoros. Şi îţi va răsplăti cu rezultate din ce în ce mai bune.
  • Compară-l cu el însuşi, nu cu alţii. Fiecare persoană, chiar şi un copil are valori şi standarde proprii după care se ghidează în tot ce face. Dacă îl lauzi cu sine însuşi şi observi progresul – faţă de acum un an, cu siguranţă, va deveni şi mai motivat să facă chiar mai mult.

Spre exemplu, eu, zilele trecute m-am uitat pe calendarul programelor de dezvoltare susţinute de Andy Szekely.

Dacă mă compar cu el, s-ar putea să-mi spun: Doamne câte reuşeşte să facă omul acesta! Eu parcă sunt un melc pe lângă el. Numai că el face acest gen de acţiuni de 20 sau 25 de ani. Cu siguranţă aceste acţiuni au intrat pe pilot automat şi mai are şi o echipă care îl ajută. Deci rezultatele lui devin din ce în ce mai spectaculoase şi se deplasează cu viteză tot mai mare, iar eu mă văd ca pe un melc.

Dar dacă mă compar cu mine, cea care eram anul trecut constat că:

  • Anul trecut aveam 85 kg, acum am 65.
  • Anul trecut aveam o carte începută să o scriu, dar nu ştiam dacă o să am suficient curaj să o şi public. Anul acesta am şi publicat-o şi am început procesul de recuperare a investiţiei făcute în dezvoltarea mea.
  • Anul acest am avut curajul să mă lansez în domeniul susţinerii de seminarii şi workshopuri prin care să-i ajut pe alţii, aşa cum alţii m-au ajutat pe mine.
  • Anul trecut, mă luptam cu stresul şi alte emoţii negative, anul acesta simt că am început să mă eliberez şi să-i pot ajuta tot mai mult pe cei din jurul meu.

Dacă ai fost rănit în copilărie şi ai deja răni cu care te blochezi, cum poţi să te eliberezi de ele?

Iată câteva resurse care m-au ajutat pe mine:

  • Cartea Fără limite – scrisă de Jillian Michaels
  • Seminarul şi workshopul – Atrage abundenţa în viaţa ta

De asemenea, îţi recomand şi cartea pe care am scris-o pentru tine, ca să te ajute în acelaşi fel în care m-a ajutat pe mine: Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! În carte găseşti 8 tehnici de lucru ca să te eliberezi şi 54 de sfaturi despre cum să devii mai fericit.

Până pe data de 4 decembrie o poţi achiziţiona cu o reducere de 25%.

Sau seminariile gratuite pe care le-am conceput şi le susţin ca să te ajute cât mai mult.

În această lună, la Galaţi, Centrul de Afaceri Dunărea, sala President.

În data de 7 decembrie 2016, ora 18. (Te invit să vii cu 15-30 minute mai devreme ca să-ţi ocupi locul)

Cât durează? Trei ore.

Cât costă?

E gratuit. Costul de chirie al sălii îl suport eu personal. De ce? Pentru că vreau să te ajut cu informaţii pe care le-am structurat cât mai logic ca să te ajute cât mai mult.

Dă click pe  linkul de înscriere şi completează formularul ca să-ţi ocupi un loc în sală! De ce să amâni?

Înscrie-te chiar acum!

Dacă ţi-a plăcut acest material, fă o faptă bună şi pentru prietenii tăi şi Share-uieşte.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

OREZUL FIERT REACŢIONEAZĂ LA CUVINTE

Zilele trecute, am citit un articol realizat de un român despre puterea cuvintelor asupra orezului.

Bloggerul respectiv a făcut un video în care a pus în trei borcane o cantitate egală de orez crud, peste care a turnat o cantitate egală de apă.

Pe fiecare borcan a lipit o etichetă, după cum urmează:

  • Eşti un prost, handicapatule, tâmpitule şi alte expresii de acest gen;
  • Îmi eşti indiferent, nu mă interesează;
  • Iubire şi recunoştinţă infinită.

A legat borcanele la gură cu o pungă şi elastic şi le-a lăsat câteva zile. Rezultatul a fost că, orezul a început să fermenteze şi cel mai urât arăta cel pe care era eticheta cu cuvinte urâte.

 

Acest articol a plecat de la descoperirile revoluţionare făcute de japonezul Masuru Emoto care a fotografiat cum apa care îngheaţă, cristalizează diferit în funcţie de cuvintele, muzica la care este expusă.

 

Şi pentru că noi suntem mai bine de 60% apă, ghici ce se întâmplă şi cu noi?

Exact! Şi noi ne purtăm la fel ca orezul care fermentează, sau mucegăieşte.

 

Apoi, am mai căutat şi pe youtube alte filme pe acelaşi subiect, şi am găsit unul pe care ţi-l prezint mai jos.

 

Este realizat de John Vincent, un creator de filme NLP pe care eu îl urmăresc.

Filmul este în limba engleză, dar presupun că înţelegi.

Ce a făcut John Vincent?

În două borcane a pus orez fiert, ce i-a rămas de la un prânz de-al său.

Pe unul din borcane a lipit o etichetă pe care scria HATE (ură), şi pe celălalt borcan a lipit eticheta LOVE (iubire). Le-a pus capacele şi apoi le-a lăsat.

Rezultatul a fost că, după cinci zile, borcanul pe care scria HATE a început să mucegăiască, în timp ce borcanul pe care scria LOVE, arăta ok.

Pe zi ce trece, apar diferenţe noi, iar după 13 zile, borcanul cu HATE avea un strat gros de mucegai, în timp ce borcanul pe care scria LOVE, arăta alb ca şi când ar fi fost proaspăt.

Şi noi oamenii reacţionăm la fel

 

Apoi, am realizat că, de fapt, prin seminarul pe care îl susţin, arăt oamenilor ce influenţă au cuvintele pe care le folosesc asupra minţii şi rezultatelor din viaţa lor.

Să facem o comparaţie.

Orezul, după numai 13 zile de etichetare cu HATE avea un strat gros de mucegai.

Îţi poţi imagina ce efect are asupra minţii unui copil să audă permanent de la părinţi, sau alţi adulţi:

  • De nimic nu eşti în stare!
  • Tâmpitule; prostule; idiotule!
  • M-am săturat de prostia ta!
  • Eşti o povară pentru mine!
  • Eşti de o prostie monumentală!
  • Mi-e ruşine cu tine!
  • Chiar nimic nu poţi să faci ca lumea?
  • Şi cea mai îngrozitoare dintre toate: Luate-ar … să te ia!

Toate acestea sunt mesaje de ură.

Partea interesantă este că, după ce a auzit toată copilăria astfel de cuvinte, aceste persoane, continuă să şi le spună şi singuri ca adulţi.

Îţi poţi imagina ce strat de mucegai are o astfel de minte care aude constant toată copilăria astfel de cuvinte? Şi care continuă să-şi vorbească la fel şi ca adult?

Aş zice că un copil care a auzit toată copilăria astfel de cuvinte, are nu răni, ci adevărate TRAUME emoţionale.

Te miră faptul că ajunge adult şi nu e capabil să reuşească în viaţă şi să îşi depăşească toate aceste blocaje?

Gândeşte-te la cuvintele pe care le foloseşti ca la nişte seminţe.

299h

Dacă sunt seminţe de ură, rodesc fructe pline de mucegai.

Dacă sunt cuvinte de iubire, rodesc fructe frumoase şi bogate.

Din fericire, nu e niciodată prea târziu să cureţi mucegaiul din viaţa ta!

Da, ai citit bine.

Dacă în prima partea a seminarului îţi vorbesc despre tipurile de răni emoţionale, în a doua partea acestuia, îţi prezint strategii prin care să faci curăţenie în mintea ta şi să treci de la citirea permanentă a cuvântului HATE, la cea a cuvântului LOVE.

Participanţii la seminar află şi practică, chiar acolo, la seminar câteva modalităţi de a se iubi.

Pentru că prima condiţie să fii iubit, este să te iubeşti aşa cum eşti. Iar după ce te iubeşti singur, vine şi iubirea celor din jur. Dar mai întâi ai nevoie să îţi rezolvi singur iubirea. Ca să poţi fi fericit, ai nevoie să te iubeşti şi să te accepţi.

Şi apoi, cum ar putea să te iubească altcineva, dacă tu nu o faci?

Ce altceva mai primesc participanţii la seminar?

Află o strategie prin care să-şi dubleze încrederea în forţele proprii astfel încât să devină din ce în ce mai mulţumiţi de ceea ce fac, spun şi obţin.

Şi pe măsură ce creşte nivelul de încredere în forţele proprii, cu atât se elimină mucegaiul, se reduc blocajele şi cresc rezultatele.

 

Vrei să afli mai multe?

 

Te invit să te înscrii cu adresa de email şi numărul de telefon – ca să îţi reamintesc la timp.

Îţi ia doar un minut să-ţi laşi datele de contact. Şi este totul gratuit.

 

Dar acest seminar, îţi redefineşte noţiunea de fericire.

Acest seminar îţi aduce conştientizare şi soluţii pentru blocajele din viaţa ta.

Acest seminar te ajutărecadrezi situaţiile din viaţa ta şi să le vezi dintr-o altă perspectivă, mai luminoasă şi mai plină de culoare.

Acest seminar îţi oferă o serie de sfaturi despre ce să faci şi cum să fii mai fericit în relaţia cu tine însuţi, în relaţia cu ceilalţi şi în relaţia cu sănătatea.

Din cauza cuvintelor la care ai fost expus, ai obiceiuri nesănătoase care te îmbolnăvesc şi mai tare? La acest seminar primeşti soluţia prin care să te eliberezi de puterea acelor cuvinte pe care le-ai auzit în trecut, şi să te bucuri de o viaţă frumoasă şi armonioasă.

Acest seminar e continuat de un workshop personalizat, cu tehnici de eliberare efectivă de răni şi blocaje şi să afli cum să îţi dezlănţui potenţialul, astfel încât să-ţi împlineşti chiar şi cele mai sălbatice şi mai imposibile visuri.

 

Ce mai aştepţi?

Înscrie-te acum la seminar!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

VINDECĂ EMOŢIA DIN SPATELE BOLII ŞI VINDECI BOALA

In aceste zile am mers puţin prin oraş şi am probat câteva haine.

Evident, după ce am dat jos aproximativ, 20 kg într-un an de zile, garderoba trebuie adusă la noile dimensiuni.

Într-un magazin, în timp ce mă uitam printre haine şi pulovere, le auzeam pe cele două vânzătoare cum stăteau de vorbă. Discutau despre una din cunoştinţele lor, care e bolnavă.

Da, ea zice că e doar răceală, dar e mai mult de atât. Tot timpul, i se rupe flegmă din gât şi trebuie să scuipe. A fost şi la medici, şi-a făcut controale, analize, cică ar avea un microb acolo. Dar parcă tot nu-i trece…”

Eu am tăcut, mi-am văzut în linişte de uitat la haine, am mers la cabina de probă, şi pentru că mi-a plăcut cum se aşeza pe mine, am cumpărat un produs.

În momentul în care achitam îi spuneam doamnei:

-Nu m-am putut opri să nu aud discuţia dvs. despre acea persoană pe care o cunoaşteţi şi are erupţii de flegmă.

-Da. E vorba de o cunoştinţă.

– Ştiţi, că, de fapt, s-a descoperit ştiinţific, că în spatele fiecărei boli, e o emoţie, o problemă afectivă care a dus la îmbolnăvire.

– Da. Dar, ei i s-a descoperit un microb acolo în gât.

– Bineînţeles! Eu n-am spus că nu ar fi. Doar că microbii nu au nicio putere asupra noastră, până nu suferim din cauza unei emoţii. Emoţiile noastre negative permit microbilor să se dezvolte. Spuneaţi că are ruperi de flegmă. Din ce ştiu eu, e posibil, ori să aibă ceva pe suflet şi să nu poată să spună persoanei care o răneşte. Adică, cineva îi tot face zile fripte şi nu are curaj să spună ce o doare şi atunci, persoana se poate îmbolnăvi de tuse…

– Păi, cam are.

-Ori, s-ar putea să aibă o situaţie în viaţa ei, care-i produce dezgust. Şi atunci, organismul, refulează. Trebuie să scoată cumva afară ceea ce simte. Dacă nu poate vorbi, nu poate să spună sau să schimbe ce o dezgustă, organismul începe să se îmbolnăvească, în cazul de faţă, i se rupe flegmă din gât. Şi nu-i trece cu niciun fel de medicamente.

– Păi, cam are şi situaţie de dezgust.

people

În mare cam asta a fost conversaţia. I-am oferit apoi o carte de vizită şi am anunţat-o că urmează să susţin un seminar gratuit cu tema „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

 

Cum pot să susţin ceea ce am scris mai sus?

 

Astă vară, am urmărit un mic clip video cu Anthony Robbins, care spunea că „toată lumea se fereşte de microbi şi de viruşi. Dar de fapt, aceştia nu au nicio acţiune asupra omului, până nu intervine emoţia de teamă, de îngrijorare, de furie, de frustrare etc.”

Prin urmare, suntem direct responsabili de îmbolnăvirea noastră proprie.

Şi acest mic film mi-a răspuns la o întrebare pe care o aveam de mult timp.

Cum se face, că anumite categorii sociale nu se îngrijorează prea tare de igienă, de cât de gros sunt îmbrăcaţi pe timp de iarnă şi cu toate acestea, foarte rar se îmbolnăvesc. Iar noi, cei care, permanent, avem grijă să spălăm fructele, să ne spălăm pe mâini, să ne înfofolim, imediat ne îmbolnăvim?

Răspunsul este simplu. Ei nu se îngrijorează şi rămân sănătoşi indiferent de cum arată mediul lor, iar noi ceilalţi care permanent trebuie să fim atenţi la fiecare detaliu de igienă, ne îmbolnăvim pentru că suntem cuprinşi de numeroase emoţii pe care le lăsăm să ne copleşească.

 

Pe de altă parte, astă vară, am lucrat în programul de coaching al prietenei mele, Nicoleta Nistor.

La un moment dat i-am spus că pe timp de vară, mă dor oasele de la braţe. Iar Nicoleta, m-a rugat să-mi amintesc când s-a întâmplat prima dată şi ce am simţit, ce m-a afectat din punct de vedere emoţional la acea vreme.

Probabil, ceva mi s-a părut a fi prea mult, sau prea greu.

Şi are dreptate.

Perioada în care am simţit pentru prima dată acea durere de oase la braţe, era când m-am mutat.

Era vară şi aveam de făcut curat, de văruit, de încărcat mobilă, cărţi, haine şi alte bagaje. Şi pentru că mi s-a părut cu adevărat foarte greu, şi aveam braţele descoperite, de atunci, de câte ori e vară şi port haine cu mâneca scurtă, mă dor oasele de la mâini.

 

Vrei să afli mai multe despre rolul emoţiilor în îmbolnăviri sau menţinerea sănătăţii?

 

În data de 7 Decembrie, voi susţine un seminar gratuit cu tema „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”.

La acest seminar voi atinge câteva subiecte pe care le abordez şi în cartea pe care am lansat-o, cu acelaşi nume:

  • modalităţi de a percepe fericirea
  • cinci tipuri de răni emoţionale prin care îţi blochezi starea de fericire
  • fericirea în relaţia cu tine
  • fericirea în relaţia cu ceilalţi
  • fericirea în relaţia cu sănătatea
    • fericirea, sănătatea şi kilogramele în plus.

coperta-carte-elibereaza-te-de-ranile-trecutului-1

Unde?

La Centrul de Afaceri Dunărea, Galati, între orele 18-21.00

 

Este zi de Miercuri şi ai programul încărcat?

Vino să te relaxezi alături de persoane dornice să redescopere fericirea!

Eşti media a şase persoane cu care îţi petreci timpul. Dacă cel mai mult petreci timp cu persoane care se plâng, rupe tiparul şi vino să stai timp de 3 ore în compania unor persoane care doresc să găsească soluţii!

Vino să faci ceva diferit faţă de majoritatea oamenilor din jurul lor.

Unii aşteaptă pe Moş Nicolae sau Crăciunul. Iar după ce au trecut, încep să se plângă – nici măcar nu au avut timp să se bucure.

Eu? Abia aştept să te cunosc, să îţi aud povestea, şi să aflu cum te pot ajuta cât mai mult. Cu siguranţă, că acea zi, în care tu iei decizia să afli cum te poţi elibera, e foarte importantă pentru mine. Pentru că cu cât te ajut pe tine, cu atât mă simt şi eu mai bine.

 

Cât costă?

Te costă doar un minut să decizi că participi şi să-ţi laşi datele de contact.

Financiar? E GRATUIT.

 

Atât pe pagina evenimentului, cât şi pe această pagină, ai un formular de înscriere la seminar.

 

Completează-l, verifică adresa de email, dă confirmarea participării şi te aştept să ne vedem şi să ne cunoaştem mai bine! De ce să amâni?

Completează acum formularul de participare!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber