ALEGERI

rascruce

 

Zi de zi, clipă de clipă facem alegeri.

Aleg să mă trezesc dimineaţa la ora opt sau la ora 12.

Aleg să merg la serviciu sau aleg să lenevesc.

Aleg să mănânc un fruct sau o salată, sau ceva gătit sau de la fast-food.

Aleg să citesc ceva în timpul liber sau să mă uit la un film, sau să nu fac nimic.

Aleg să muncesc la visul meu sau aleg să spun că e imposibil şi să las viaţa să treacă pe lângă mine.

Aleg să răspund cuiva care mi-a greşit cu un ton de ceartă sau aleg să mă pun în papucii lui şi să văd lucrurile din perspectiva lui.

Aleg să vorbesc frumos sau să răspund obraznic.

Aleg să zâmbesc sau să mă uit urât.

Aleg să ofer o mângâiere sau un reproş.

Aleg să mă înfurii sau să-mi păstrez calmul.

Aleg să fac o treabă de mântuială, doar ca să treacă timpul sau aleg să-mi fac datoria la locul de muncă. Sau aleg să fac mai mult decât datoria. Aleg să îmi pese şi să pun suflet.

Aleg să cheltui până la ultimul bănuţ sau aleg să învăţ şi să dau valoare bănuţilor pe care îi câştig.

 

DE CE NU EXISTĂ N-AM AVUT DE ALES

 

Suntem responsabili de tot ceea ce gândim, spunem şi facem. Suntem responsabili de alegerile pe care le facem. Chiar şi de alegerile pe care nu le facem. Dacă nu faci nimic nu înseamnă că nu ai ales.

 

Perspectiva religioasă

 

Din cărţile religioase şi de la Biserică am învăţat că e un păcat să spui „diavolul m-a pus să fac aia sau ailaltă”. Pentru că încerci să te eschivezi de răspunderea de a fi făcut aia sau ailaltă. La rândul lui, diavolul ar putea să spună. „Cine m-a văzut că aş fi forţat? Eu am dat pe ici pe colo nişte sugestii, dar nu am forţat nimic. Nu are dovezi că aş fi forţat”. Şi chiar aşa şi este. El doar ne ispiteşte, dar stă în puterea noastră să alegem să nu cădem în capcană.

 

E o minciună

 

Aşa că atunci când spui că nu ai avut de ales, spui o minciună. Şi încerci să te minţi şi pe tine şi să-i minţi şi pe ceilalţi.

Adevărul este că avem întotdeauna de ales.

Dovadă sunt miile de martiri creştini care AU ALES SĂ-ŞI DEA VIAŢA, deşi li s-a oferit alternativa de a trăi. Şi nu numai. Li s-au oferit chiar averi. Dar ei au ales să se sacrifice.

 

Încerci să îţi eliberezi conştiinţa şi dai vina pe altcineva

 

Dar pentru că sentimentul de vinovăţie poate fi uneori copleşitor şi nu ştii cum să-i faci faţă, spui că n-ai avut de ales. Când vrei să te eschivezi, să scapi de responsabilităţi spui că nu ai avut de ales. Şi atunci e mult mai uşor să găseşti pe altcineva vinovat, responsabil pentru problemele pe care le ai.

 

ORI TRĂIEŞTI CU PROBLEMA, ORI GĂSEŞTI SOLUŢII

 

Toată lumea are probleme. Doar cei care locuiesc în cimitir la doi metri sub pământ nu mai au probleme. Cel puţin nu probleme lumeşti.

Fiecare zi este o provocare şi ai de rezolvat diferite situaţii. Sau probleme. Depinde cum vrei să le numeşti.

Aşa că zilnic trebuie să iei nişte decizii şi să faci nişte alegeri care să te afunde sau să te scoată din problemele pe care le ai. Cum poţi să faci alegeri care să te afunde şi mai mult în problemele pe care deja le ai? Nefăcând nimic. Sau continuând să faci acelaşi lucru pe care l-ai făcut şi până acum şi care a dus la apariţia problemelor. Stai puţin şi analizează. Ce anume dintre alegerile tale a provocat apariţia respectivei probleme şi caută cum să ieşi din ea. Dacă vei continua să faci acelaşi lucru, spune Einstein, eşti un nebun. „Definiţia nebuniei este să faci acelaşi lucru şi să aştepţi rezultate diferite.”

 

Aşa că poţi alege să schimbi ceva în modul în care priveşti lucrurile şi să iei decizii diferite.

 

IMPLICAŢIILE ALEGERILOR

 

Poate că nu-ţi vine să crezi, dar fiecare alegere pe care o iei are consecinţe. De fapt rezultatele alegerilor repetate se văd în viaţa pe care o duci.

 

Efecte în lanţ

 

Ca şi minciuna, o alegere te duce la alta şi apoi la alta şi la alta, până alegi să spui STOP şi să faci alegeri diferite pentru viaţa ta.

 

Ne hotărăsc cursul vieţii

 

Fie că sunt alegeri pe care le facem în momente de răscruce, fie că sunt alegeri zilnice, ele ne determină cursul vieţii.

Poate ai auzit pe cineva povestind că era la un moment de răscruce şi a ales ceva care i-a salvat viaţa, sau a ales altceva care s-a dovedit a fi şi mai catastrofal.

Atunci când alegi să schimbi ceva, e posibil să întâlneşti nişte persoane în viaţa ta care să te ajute să faci acele schimbări. Şi pe măsură ce schimbi şi faci ajustări, apar alte şi alte alegeri de făcut şi apoi această înşiruire de alegeri îţi schimbă cursul vieţii.

 

Influenţează destinul altora

 

Cum poate o alegere făcută de tine să-i influenţeze şi pe alţii?

Păi eu zic că poate.

Dacă alegi să urci la volan după ce ai consumat ceva alcool, alegerea ta poate influenţa destinul tău şi al altor persoane.

Dar nu numai.

 

Prin modul în care alegi să te porţi poţi salva sau distruge viaţa unei persoane. Nu poţi şti în ce dispoziţie este persoana cu care stai de vorbă. Poţi alege să spui o vorbă bună şi să o salveze sau poţi să-i spui ceva care apoi să te facă să regreţi.

 

Dar alegerile tale pot avea influenţă şi asupra unor mase mari de persoane. Şi nu doar dacă eşti preşedinte sau la conducerea unei ţări sau a unei firme.

Ci şi ca persoană simplă poţi avea influenţă asupra maselor.

Dacă eşti o persoană care îşi face mai mult decât datoria, dacă pune pasiune şi suflet în tot ce face, toţi oamenii cu care acea persoană intră în contact vor fi atinşi de modul în care acea persoană alege să-şi facă treaba.

 

Ai văzut filmul Shrek Forever after?

Este partea a patra a filmului animat Shrek. În această parte, Shrek e supărat. Are trei copii care îl scot din minţi şi soţia, pe care o iubeşte, simte că îl sufocă. Şi începe să-şi dorească să scape de ei. Nu durează mult şi întâlneşte un vrăjitor care îi spune că poate să îl ajute să scape de familia lui, dacă îi vinde o zi din viaţa lui. Shrek este de acord. Apoi află că a vândut ziua în care s-a născut. Şi în 24 de ore cât are la dispoziţie, poate să întoarcă lucrurile cum au fost sau să dispară. Cert este că după ce a semnat înţelegerea, Shrek a fost aruncat într-o lume plină de răutate şi a văzut ce s-ar fi întâmplat cu lumea pe care el o ştia, dacă el nu ar exista. Aşa că după câteva momente de fericire că este singur a ajuns să regrete şi până la sfârşitul celor 24 de ore nu-i rămâne decât să lupte să-şi recapete viaţa înapoi.

 

Probabil că acum te gândeşti că este vorba de o simplă ficţiune. Că mă uit prea mult la filme. Şi mă mai şi inspir din ele. Iar eu îţi spun că aşa este. Mă uit la multe filme şi pe unele chiar le revăd cu mare plăcere şi mă şi inspir din ele.

 

Dar de la Shrek hai să ne gândim la viaţa reală. Câte „mame” nu iau decizia să îşi ucidă copilul în pântece? Nu e treaba mea să judec de ce anume ia această alegere. Eu doar vreau să te ajut să vezi ce se poate întâmpla. Tu care faci aşa ceva, de unde ştii că copilul pe care tocmai l-ai ucis n-ar fi ajuns cine ştie ce cercetător care să breveteze ceea ce descoperă şi să te scoată şi pe tine din sărăcie şi anonimat?

 

Sau de unde ştii că n-ar fi ajuns un lider de seamă şi ar fi schimbat condiţiile actuale de sărăcie sau de corupţie? Crezi că eşti prea mică şi fără de însemnătate şi crezi că şi copiii tăi sunt la fel.

Dar cei mai mulţi lideri ai lumii s-au născut din rândurile celor săraci şi neînsemnaţi dar cu o ambiţie cât muntele. Şi atunci cred că este adevărată expresia care spune că „chiar şi cea mai mică făptură poate schimba cursul istoriei” (Stăpânul Inelelor – Frăţia Inelului)

 

Influenţează generaţii de oameni

 

Hai să ne gândim că dacă tu te consideri mic şi neînsemnat şi lipsit de putere, tot aşa se puteau considera şi Ţările Române pe când se luptau cu turcii. Ce era Moldova sau Ţara Românească pe lângă Imperiul Otoman? Voievozii de atunci ar fi putut să spună, „Ţara mea este mică şi neînsemnată şi prea săracă pe lângă armatele otomane înzestrate cu cele mai noi arme şi cu putere mare. Ce rost are să piară atâţia oşteni în lupte când putem să cădem la pace şi ne-or hrăni ei şi pe noi?” Ce ar fi fost ţara noastră acum dacă voievozii ar fi făcut astfel de alegeri? Oare am mai fi vorbit limba română? Oare am mai fi existat ca naţiune?

Dar iată că ei au ales să lupte, ca să avem şi noi o şansă şi să ne mândrim că existăm ca popor.

Liberul arbitru

 

Aş vrea să închei spunând că Dumnezeu ne-a înzestrat cu multe daruri. O să spun doar despre DARUL CREAŢIEI, DARUL „BUNEI VOIRI” şi nu în ultimul rând cu liberul arbitru. Cu LIBERTATEA DE A FACE ALEGERI bune pentru noi şi urmaşii noştri.

 

 

Exerciţiu:

  • Gândeşte-te la două – trei alegeri făcute de tine sau de altcineva la un anumit moment şi care au influenţat viaţa ta şi pe a altora. Dacă eşti dispus/ă te aştept să vorbeşti despre ele pe blog la rubrica comentarii, ca şi alţii să se folosească de experienţa ta.

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

FII DESCHIS SĂ PRIMEŞTI

cadouri

 

[C]um reacţionezi atunci când cineva se oferă să te ajute? Poate că ai bagaj prea mare sau prea greu, poate ai mâinile ocupate şi cineva, fie cunoscut, fie un străin se oferă să te ajute. Poate vrea doar să-ţi deschidă uşa. Accepţi şi spui mulţumesc sau te simţi aiurea? În definitiv care este motivul să te simţi neplăcut atunci când cineva vrea să te ajute?

Crezi că vei primi mai multe aprecieri dacă te arăţi că nu ai nevoie de ajutor?

 

Atunci când ţi se face un cadou, ai obiceiul să spui, „Oh, dar nu trebuia să cheltui!”, „Oh, dar nu trebuia să te oboseşti…etc!” sau spui pur şi simplu mulţumesc?

Crezi că persoana care îţi face cadoul te apreciază mai mult dacă spui că nu trebuia?

 

Dacă persoana iubită vrea să te îmbrăţişeze, ai tendinţa să îi spui, „Lasă-mă-n pace! Am treabă acum…”

 

Cum te simţi când cineva începe pur şi simplu să te sfătuiască?

 

Cum te-ai simţi dacă cineva ţi-ar oferi bani? Pe care nu i-ai cerut. Sau nu i-ai cerut de la acea persoană. Pentru că dacă mă gândesc bine, zi de zi cerem bani de la Dumnezeu.

 

De fapt, dacă mă gândesc şi mai bine, zi de zi cerem de la Dumnezeu diverse lucruri. Întrebarea este suntem şi deschişi să le primim sau le cerem doar ca să avem motiv să ne plângem?

 

După o perioadă de inundaţii am auzit pe un inspector spunând un banc:

La inundaţii, badea Ion e pe acoperişul casei, singurul loc unde putea să stea fără să-l ia apa. Dar casa i se dărâma sub puterea apei şi badea Ion strigă la Dumnezeu să-l ajute. Şi Dumnezeu îi răspunde că o să-l ajute să iasă din mijlocul apelor fără să se înece. Nu durează mult şi vin forţele armate şi îi ajută pe oameni să iasă din apă. Când ajung la badea Ion, el spune,

  • Nu că mie mi-o promis Dumnezeu că mă scoate din apă.
  • Bade Ioane, vino să te ajutăm să te scoatem din apă.
  • Nu că eu îl aştept pe Dumnezeu să vină să mă ajute…şi de vreo trei ori au insistat persoanele din cadrul armatei să-l scoată pe badea Ion din apă, iar el a refuzat. La final, casa s-a dărâmat sub forţa apei şi badea Ion s-a înecat. Şi ajunge badea Ion în faţa lui Dumnezeu şi îi spune:
  • Nu credeam că Dumnezeu nu se poate ţine de cuvânt.
  • Cum adică nu m-am ţinut de cuvânt? îi răspunde Dumnezeu
  • Păi mi-ai promis că vii să mă scoţi din apă şi n-ai venit!
  • Ioane, de trei ori am trimis la tine să te ajute să ieşi din apă şi ai refuzat…”

 

Noi oamenii avem tendinţa să uităm că Dumnezeu lucrează prin oameni, prin animale, prin ploaie, prin vânt, prin toate elementele naturii.

Şi foarte adesea spunem în rugăciunile noastre, „Doamne, dă-mi…”, iar dacă ceea ce cerem vine din altă parte decât de unde ne-am aşteptat, refuzăm.

Spre exemplu cerem mai mulţi bani, gândindu-ne că merităm să ni se mărească salariile. Dar dacă cineva ne oferă nişte bani, îi refuzăm.

 

De ce?

 

Din ceea ce am citit şi experimentat aş zice că din câteva cauze:

 

  • Din mândrie

 

Uneori ni se pare că suntem înjosiţi, că suntem trataţi de sus de către cei care ne oferă. Chiar dacă această impresie este doar în mintea noastră.

 

  • Din cauza unor asocieri de cuvinte.

 

La început am auzit mai des termenul de milostenie. În limbajul popular mai este cunoscut şi sub numele de pomană.

Ulterior am auzit mai des cuvântul cadou. Poate pentru că cineva s-a simţit neplăcut să spună că a primit pomană, şi i s-a părut că sună mai elegant cuvântul cadou. Şi pentru unii este mai elegant şi nu mai este nicio problemă să primească cadouri, atât timp cât nu i s-a dat de pomană.

Dar pentru alţii, există o sinonimie între cele două cuvinte.

Şi poate că o persoană e prea mândră ca să primească pomană şi atunci refuză.

 

  • Pentru că avem impresia că nu respectăm Cuvântul lui Dumnezeu care spune „MAI FERICIT ESTE A DA DECÂT A LUA

 

Sunt de asemenea multe persoane care preferă să dea, să ofere, dar se opun vehement atunci când trebuie să primească. Eu nu neg cuvântul lui Dumnezeu, spun doar că suntem oameni şi e normal să avem şi noi nevoie. Dacă avem nevoie, trebuie să fim dispuşi să mai şi primim.

Pentru că sunt profesor de geografie o să fac o comparaţie cu ce se întâmplă pe Terra. Peste tot în natură există nişte cicluri între ce pleacă şi ce vine. Singurele locuri de pe Terra de unde doar se pleacă sunt deşerturile. De acolo pleacă permanent vânturi către zone care sunt „dispuse” să primească. Şi asta face ca de acolo de unde vânturile doar pleacă, să cadă foarte rar ploi. Adică odată la câţiva ani. Iar regiunile care sunt dispuse doar să primească, adesea sunt inundate. Până învaţă că trebuie să mai şi dea.

Deci, ca să ai de unde da, trebuie să accepţi să şi primeşti.

 

  • Dintr-o slabă încredere în noi înşine. În subconştientul nostru avem impresia că nu merităm.

 

Fie pentru că aşa ni s-a spus, fie pentru că aşa am ajuns noi să credem. E o greşeală. Uităm că suntem persoane foarte valoroase. Că chiar şi în Biblie, Dumnezeu ne-a ridicat pe noi oamenii, deasupra tuturor fiinţelor create şi ne-a dat putere să fim Fii ai Lui. Iar Dumnezeu, este o persoană foarte generoasă, dar care vrea să şi primească de la noi. Ce? Rugăciune, trăire, fapte bune, milostenie etc.

 

Deci, de multe ori, cerem de la Dumnezeu şi aşteptăm să ne dea, dar când ni se oferă ceea ce cerem, refuzăm. Şi atunci, Dumnezeu nu ne mai dă, pentru că NOI NU ŞTIM EXACT CE VREM.

Atunci când ceri ceva dar ai inima îndoită, când nu eşti sigur dacă e bine, când te contrazici în ce ceri, Dumnezeu refuză să-ţi dea pentru că tu HABAR N-AI CE VREI şi aşteaptă să-ţi clarifici tu mai întâi cu exactitate ce vrei. Abia apoi, când ştii exact ce vrei şi cum vrei, Dumnezeu îţi dă.

 

CE SĂ PRIMEŞTI?

  • dragoste
  • bani
  • sănătate
  • fericire
  • bucurii
  • cadouri
  • sfaturi
  • încurajări
  • atenţie
  • ascultare
  • încredere
  • ajutor
  • exemplu
  • timp
  • şansă
  • oportunitate

 

CUM TE SIMŢI ATUNCI CÂND…?

 

Acum, o să luăm lucrurile şi pe partea opusă. Pentru că este foarte important să ne dăm seama de ceea ce facem din ambele situaţii.

Dacă până acum am vorbit de calitatea ta de primitor, hai să vorbim puţin şi de cea de persoană care oferă.

Cum te simţi când oferi ceva cuiva? Simţi că ajuţi acea persoană? Că-i faci un bine? Cum ai vrea să fie primit darul tău? Bine? Dar dacă persoana căreia tu îi oferi, te refuză, cum te simţi? La fel de bine? Şi atunci cum crezi că se simte cel ce îţi oferă, dacă tu refuzi?

 

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

AUTOINVINUIREA

puterea discutiei cu tine

 

 

Săptămâna trecută am citit un articol pe blogul entuziasm.ro numit Nimic.

 

M-am regăsit în acest articol. Pentru că într-adevăr şi eu am deseori obiceiul să-mi stabilesc scopuri. Pe care nu le ating întotdeauna pentru că uneori sunt prea multe faţă de câte aş putea să fac. Sau, pentru că nu stăpânesc tehnici de gestionare a timpului şi a productivităţii, foarte rar le ating pe toate. Sau uneori sunt pur şi simplu leneşă şi sar peste trecerea la fapte şi la atingerea obiectivelor, mai ales dacă e weekend. Uneori sunt doar planificate şi uitate acolo pe lista de lucruri de făcut. Sau dorind să fac cât mai multe, fac multitasking şi mă defocusez repede. Sau pur şi simplu dintr-o dată îmi sare cheful de muncă şi deschid televizorul să mă uit la un film sau două sau trei în aceeaşi zi.

Dar acest articol şi mai ales paragraful următor mi-au dat de gândit şi m-au făcut să mă gândesc la o idee de articol:

 

Dacă ești o fire mai leneșă, poți să râzi și să spui “Aaaa, păi n-am făcut nimic de o săptămâna.” Dar nu la asta mă refer. În săptămâna aia în care tu ai impresia că ai fost o putoare mare, ai muncit din greu: învinovățindu-te.” (Raluca Mureşan entuziasm.ro)

 

CUM O IDENTIFICI?

 

Inclin să cred că ţi s-a întâmplat şi ţie să te cerţi pentru diferite lucruri. Evident, vorbeşti cu tine la persoana a doua singular ca şi când persoana pe care o cerţi se află în faţa ta şi nu în interiorul tău. Iată cam cum sună în cazul meu:

Acum, pentru că vorbim de autoînvinuire hai să dau exemple pe acest aspect.

„Iar ai mâncat prea mult…!”

„Nu te poţi controla! Să mănânci doar o bucăţică de … ceva dulce şi să laşi restul pe a doua zi.”

Vai ce greşeală ai putut să faci!”

„Parcă ţi-ai propus să faci, cutare lucru…”

„Oh, am uitat asta!”

„Dacă aş fi făcut X … aş fi ajuns, aş fi atins… aş fi reuşit Y.”

„Dacă m-aş fi trezit la ora 7 aş fi făcut… aş fi reuşit să fac tot ce mi-am propus.”

„Dacă n-aş fi pierdut din vedere cutare, aş fi abordat XYZ şi aş fi făcut… ţărna praf.”

ratatule

Bineînţeles că atunci când vorbeşti cu tine, nu doar te învinuieşti, ci te mai şi faci în fel şi chip. Exemplu, „Vai, Fănica, ce împiedicată eşti!” atunci când greşesc sau mă împiedic.

„Ce neatentă poţi fi!”Niciodată nu faci lucrurile cum trebuie!”, „Nu eşti în stare de atâta lucru…” dar despre modul în care te apostrofezi atunci când greşeşti discutăm altă dată.

 

CE EFECTE ARE ASUPRA TA?

Te opreşte să te bucuri

 

Incepi să nu te mai bucuri de ceea ce ai sau de ce ai realizat. Pentru că nu îţi mai dai seama  ce ai. Nu mai vezi ce ai făcut. Tot ce nu ai făcut te orbeşte să vezi ce ai făcut. Şi dacă nu le mai vezi, nu le mai apreciezi şi evident, nu te mai poţi bucura de ele. Nu mai poţi auzi cuvinte de laudă  pentru ceea ce ai făcut bine. Nu mai poţi simţi bucurie, când ai o voce sau un consiliu de voci în mintea ta, care te face să te simţi albie de porci.

 

Îţi sabotează încrederea în tine

 

Dacă te străduieşti să îţi creşti încrederea în tine, să ştii că aceste cuvinte te sabotează fără ca măcar să realizezi. Te face să şchiopătezi. Cu cât te auto-învinuieşti, cu atât scade părerea ta despre tine şi evident scad şi rezultatele. Cu cât îţi scad rezultatele, cu atât tinzi să te învinuieşti mai tare şi să îţi sabotezi încrederea în tine şi din nou rezultatele. Parcă ar fi o spirală, o gaură neagră din care aproape că nu mai poţi ieşi.

 

 Te opreşte să progresezi. Te limitează.

 

Pe măsură ce te învinuieşti începi să îţi formezi convingeri limitative despre tine şi potenţialul tău. Convingeri care şi mai mult te trag în jos şi îţi sabotează şi munca şi eficienţa şi rezultatele.

 

 Nu poţi fi recunoscător

 

Aşa cum spuneam mai sus, pe măsură ce te auto-învinuieşti, nu te mai poţi bucura de ceea ce ai. Că nu le mai vezi. Şi atunci cum ai putea să fii recunoscător? Îţi vine cam greu să fii recunoscător pentru lucruri pe care le consideri negativesau pentru lipsurile pe care le sesizezi.

 

Atragi alte lucruri/ evenimente negative

 

Să te învinuieşti la fiecare pas pentru nereuşite e la fel de toxic cu situaţiile în care dai vina pe alţii. Te face să gândeşti negativ despre singura persoană pe care trebuie să o apreciezi cel mai mult. Şi cu care petreci cel mai mult timp.

 

Napoleon Hill spunea: „Individul cu o atitudine mentală negativă atrage necazurile aşa cum un magnet atrage pilitura de fier.”

 

Există o lege a atracţiei universale care spune că lucrurile pe care te concentrezi, cresc. Dacă tu te concentrezi pe părţile tale negative, pe lenea ta, pe slăbiciunile tale, atragi şi mai mult astfel de situaţii.

 

SOLUŢII

Felicită-te atunci când ţi-ai atins ce ţi-ai propus. Sărbătoreşte! Recompensează-te!

 

Nu aştepta să te felicite altcineva. Dacă tu te învinuieşti, nimeni n-o să te felicite. Fă-o tu primul.

Niciodată n-o să reuşeşti să faci tot ce ţi-ai propus, decât dacă nu ţi-ai propus nimic. De ce să vezi ce n-ai făcut când poţi foarte bine să vezi ce ai făcut?

Sărbătoreşte!

Când spun să sărbătoreşti nu înţelege că zilnic trebuie să ieşi la o bere cu prietenii pentru că ţi-ai atins obiectivele.

Dar, poţi să te aplauzi.

Singur.

Sau imaginează-ţi că în faţa ta se află un alt EU care îţi întinde mâna şi te felicită.

Oferă-ţi o bătaie prietenească pe umăr atunci când ai atins ce ţi-ai prpus.

Ţi-a reuşit o prăjitură? Poţi să te feliciţi toată ziua.

Ai reuşit să faci curăţenie? Felictă-te!

Sau odată pe lună poţi să te recompensezi sau te sărbătoreşti în limite decente.

În felul ăsta transmiţi creierului tău să facă mai des ce îşi propune, ca să sărbătoreşti mai des.

Şi cu cât te feliciţi mai des şi te recompensezi mai des, cu atât va creşte şi eficienţa ta. Chiar dacă nu devii perfect peste noapte, bucură-te de fiecare pas.

Acceptă-te aşa cum eşti

 

Nu e nimeni perfect. Nici eu şi nici tu.

Toată lumea are şi calităţi şi defecte. Vezi-ţi mai întâi calităţile şi lucrează zi de zi să le faci şi mai vizibile şi mai strălucitoare.

Pe măsură ce începi să îţi admiri calităţile s-ar putea să nu mai vezi defectele.

E un alt efect de orbire, dar cu efecte pozitive. Şi lucrează în favoarea ta şi a celor din jur.

În loc să tot pui etichete pe tine şi să te critici pentru tot ce nu reuşeşti ca lumea sau deloc, mai bine gândeşte că DUMNEZEU TE IUBEŞTE ŞI TE ACCEPTĂ AŞA CUM EŞTI!

Îmi place povestea pe care o transmite Max Lucado, numită Eşti  special (You are special) .

„In această poveste e vorba de un sat de wimiks, făcuţi din lemn de către un sculptor Eli, care are atelierul de lucru pe deal aproape de sat.

Tot ceea ce fac aceşti Wimiks de dimineaţă până seara, este să îşi pună unii altora steluţe aurii sau buline gri.

Dacă cineva întâlneşte un wimik cu lemnul fin şi vopseaua frumoasă, îi pune o steluţă aurie. Dacă cineva se pricepe să sară, să facă giumbucluşuri, să care cutii mari şi grele, primeşte o stea aurie.

Şi de câte ori primeşte o stea aurie, acel wimik se simte foarte bine şi devine şi mai motivat să mai încerce ceva ca să primească tot mai multe stele.

Dar dacă cineva are lemnul zgârâiat, vopseaua căzută, sau cade, primeşte o bulină gri. Şi nu se simte mai bine.

Un astfel de wimik era Puncinello. Era plin de buline gri că nu-i mai venea să iasă din casă. Încercase să sară şi căzuse. Şi ceilalţi wimik i-au dat buline gri. A încercat să le explice de ce a căzut dar dădea nişte explicaţii patetice şi a primit alte buline gri. Atunci când a căzut şi-a zgârâiat lemnul i i-a căzut vopseaua şi a primit alte buline gri. uneori primea buline gri, fără niciun motiv, doar pentru că mai avea şi altele.

Aşa că se simţea tare deprimat.

Dar într-o zi s-a întâlnit cu o wimikă şi aceasta nu avea nici steluţe aurii, nici buline gri.

Încercaseră alţii să pună steluţe pe ea, pentru că li se părea o calitate că nu are buline gri, dar steluţele cădeau şi nu se lipeau de ea. Alţii, au încercat să lipească pe ea buline pentru că era lipsită de steluţe. Dar nici acestea nu se lipeau.

Şi Puncinello şi-a spus:

-Uite aşa aş vrea să fiu şi eu. Să nu se lipească de mine nicio bulină sau stea.

Aşa că a întrebat-o:

-Bună! Cum faci tu de nu se lipeşte de tine nicio steluţă sau bulină?

-Păi, eu nu le dau importanţă. În schimb merg o oră pe zi să petrec în atelierul lui Eli

-Cine este Eli?

-Oh! Este sculptorul care ne-a creat şi ne-a adus la viaţă. Poate ar fi bine să te duci şi tu să vorbeşti cu el.

-Dar o să vrea să vorbească cu mine? Dar ea nu l-a mai auzit. plecase.

Puncinello, a sta, s-a gândit, a urmărit cum alţi wimiks continuau să pună steluţe sau buline şi s-a hotărât să meargă să vorbească cu Eli.

A intrat în atelierul lui şi s-a speriat. A făcut paşi să plece, dar a auzit o voce:

-Puncinello! Puncinello! Hai, vino!

-Ştii cum mă cheamă? întrebă Puncinello.

-Sigur că ştiu. Doar eu te-am făcut, îi răspunse Eli. Oho! Văd că ai supărat ceva wimiks! Ţi-au pus o grămadă de buline.

-Da’ nu e vina mea! Ştii chiar m-am străduit din greu! încercă Puncinello să se dezvinovăţească.

-Lasă, nu e nevoie să-mi dai explicaţii. Cine sunt acei wimiks ca dă dea buline sau steluţe unii altora? Sunt doar wimiks ca şi tine. e mai important ce cred eu despre tine. Iar eu cred că eşti special!

-Eu? Special? Da nu ştiu să fac nimic!

-Tu eşti special pentru că eu te-am creat! Şi eu nu greşesc! Te invit să mai vii pe la mine să mai stăm de vorbă şi în timp n-o să mai ai atât de multe buline.

-De aceea am venit. M-am întâlnit cu o altă wimikă şi nu avea nicio bulină sau steluţă.

-Ştiu. Eu am trimis-o la tine. Îţi promit că dacă vii să mă vezi zilnic, o să scapi de toate aceste buline.

-Dar, cum?

-Va lua ceva timp, dar trebuie să ai încredere în mine. Pentru mine eşti o persoană valoroasă. Acele steluţe sau buline se lipesc de wimiks pentru că au importanţă pentru ei. dar dacă o să continui să vii pe la atelierul meu, o să înţelegi că pentru mine contezi şi eşti special. Şi cu timpul, vei scăpa de acele buline sau steluţe. Pentru că vei ajunge să apreciezi mai mult decât ce spun ceilalţi.

Puncinello se ridică să plece.

-Mai vino şi mâine şi ţine minte, Pentru mine eşti special!

-Cred că a vorbit serios, se gândi Puncinello şi în acel moment, o bulină se desprinse şi căzu.”

 

Găseşti povestea pe youtube la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=15QuHygLwFU

Concentrează-te pe părţile pozitive.

 cum te vezi

Analizează-ţi punctele forte.

Scrie-le zilnic până devin convingeri că ai mai multe puncte forte decât motive de autoînvinuire. Lucrează la punctele tale forte şi amplifică-le.

Legea atracţiei universale spune că pe tot ceea ce te concentrezi, creşte.

Analizează-ţi progresele.

 

Stabileşte-ţi nişte instrumente de măsură şi verificare prin care poţi să ştii dacă ţi-ai atins scopurile.

Fă o listă de sarcini lunare, apoi, detaliază-o săptămânal şi zilnic.

La sfârşitul fiecărei zile bifează toate lucrurile pe care le-ai făcut.

Acum vreo două luni citeam pe facebook o postare a unui blog scris în engleză cu „zece lucruri pe care să le faci zilnic ca să devii mai înţelept”.

Printre acele zece lucruri era scris, „la sfârşitul zilei fă o listă cu toate lucrurile făcute, săvârşite”.

Şi crede-mă că de atunci, zilnic fac o listă de sarcini dimineaţa, o verific constant pe timpul zilei, iar seara înainte de culcare bifez tot ce am făcut.

Atunci când lucrurile importante au fost atinse, merg la culcare cu un sentiment de împlinire. Cu bucurie.

În afară de asta, ajută şi la creşterea încrederii în sine şi auto-aprecierii.

Bucură-te de ceea ce ai! Fii recunoscător!

 

Fă o listă cu ce ai şi ce poţi.

Ce calităţi şi abilităţi ai.

Ce resurse ai (resurse financiare, resurse umane – prieteni, resurse tehnologice, resurse energetice etc). Fii recunoscător pentru tot ceea ce ai şi ce poţi să faci. Sunt alte persoane care nu au şi nu pot face ca tine.

Învaţă lecţia. În loc de „ah, dacă aş fi…” poţi folosi „data viitoare voi…”

 

In cartea „Spune pot si vei putea, autorul Norman Vincent Peale are un subcapitol numit „înlocuieşte dacă aş cu data viitoare” şi face următoarea sugestie.

Atunci când foloseşti expresia „dacă aş fi…” de cele mai multe ori se referă la regretul pentru anumite acţiuni din trecut.

Iar trecutul, e istorie. Nu-l mai putem schimba.

Aşa că nu te ajută prea mult să te gândeşti la ce s-ar fi întâmplat „dacă…”.

Dar poţi să te gândeşti, să te întrebi ce lecţie se desprinde din ce s-a întâmplat.

Apoi reformulează şi spune „data viitoare voi”.

Te ajută mai mult. Pentru că odată ce ai învăţat lecţia, ai luat decizia ce să schimbi în viitor atunci când mai apare situaţia respectivă sau una asemănătoare.

Daca esti interesat de mai multe strategii ca sa combati autoinvinuirea te invit la un seminar gratuit la Galati. Detalii pe link.

Pana pe data de 10 februarie ai reducere 30% la cartea Elibereaza-te de ranile trecutului si redescopera fericirea!

In carte afli de unde se naste acest obicei de a te invinui constant si o strategie eficienta si simpla prin care poti sa o invingi pentru totdeauna, ca sa te eliberezi de ea.

Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

MANACA FRUCTE SPRE SANATATE

fructe

 

DE CE SĂ TRATEZI BALONĂREA, CÂND POŢI S-O PREVII?

 

Cu câţiva ani în urmă am primit un email cu informaţii referitoare la consumul corect al fructelor şi mai ales la momentul oportun când pot fi consumate. De atunci m-am străduit să ţin cont de informaţia primită şi m-am străduit să consum fructele doar atunci când e bine. Pentru că nu e întotdeauna bine. De atunci de câte ori citesc câte ceva legat de fructe, recitesc şi aflu din nou ceea ce am citit atunci în acel email. Asta îmi dovedeşte că acel email a fost o sinteză a unui material foarte bine studiat. Nu a fost doar o părere.

 

Apoi am văzut cum se organizează mese festive şi se pun fructele pe masă sau pe mese şi majoritatea celor de la masă le consumau la final. Ca desert. Şi cumva mă aşteptam că dacă eu am citit o informaţie, să o cunoască toată lumea şi eram puţin şocată şi chiar nedumerită să constat contrariul. Am uitat că şi eu am făcut aceeaşi greşeală. Aşa că acum că am un blog m-am decis să scriu un articol despre acest subiect şi să se folosească un număr mult mai mare de persoane.

 

Am citit că fructele se consumă înainte de masă, nu ca desert, pentru că sunt primele care sunt digerate. Deci dacă tu mănânci mâncare şi apoi fructe ca desert, în loc de desert, o să ai parte … de altceva mult mai puţin plăcut.

 

MĂRTURII DIN CĂRŢI

 

Iată ce am găsit scris în două cărţi legat de consumul corect de fructe:

 

Consumate singure la distanţă mare de mesele principale, acestea rămân pentru scurtă vreme în stomac şi digestia este uşoară. Obiceiul de a le consuma după o masă consistentă favorizează în schimb dezvoltarea unor procese dăunătoare de fermentaţie în tractul digestiv, şi prin urmare, o asimilare proastă a fructelor înseşi şi a celorlalte alimente. (Arturo Tentori, Giovanni Turetta – Combinaţii alimentare sănătoase, o colecţie Jurnalul Naţional, 2008)

 

Fructele constituie hrana perfectă. Pentru digerarea lor este nevoie de cea mai mică cantitate de energie, oferind în schimb răsplata cea mai mare. Singura hrană de care are nevoie creierul este glucoza…Singura problemă cu fructele este că cei mai mulţi oameni nu ştiu cum să le mănânce pentru ca organismul să folosească eficient substanţele lor hrănitoare. Întotdeauna trebuie să mâncaţi fructele pe stomacul gol. De ce? În primul rând pentru că fructele nu sunt digerate în stomac ci în intestinul subţire. Fructele trec prin stomac câteva minute şi ajung în intestine unde îşi eliberează zaharurile. Dar dacă ai în stomac deja carne sau cartofi sau amidon, fructele rămân prinse acolo ca într-o capcană şi încep să fermenteze. (Anthony Robbins – Putere nemărginită)

 

MĂNÂNCĂ FRUCTE SPRE SĂNĂTATE NU SPRE BOALĂ

 

După cum citit în primul citat, cel extras din cartea Combinaţii alimentare sănătoase, înţelegem că dacă mănânci fructe după mese copioase, nu numai că fructele nu sunt corect asimilate, dar nici celelalte alimente.

Oare nu-i mai uşor să previi decât să tratezi? De câte ori deschid televizorul văd tot felul de reclame la produse farmaceutice pentru tot felul de „afecţiuni”. Inclusiv pentru a te „vindeca” de balonare. Sigur. Numai că tratând balonarea prin tot felul de medicamente te îmbolnăveşti de altceva. Şi ajungi dependent de medicamente şi să iei pastile cu pumnul şi tot să nu te simţi bine. Foarte multe persoane evită să consume fructe tocmai pentru că apoi se balonează. Dar dacă le mănânci corect, înainte de masă, tocmai ce ai mâncat fructe şi ai evitat balonarea.

 

Aşa că, iată ce-ţi recomand eu. Să nu crezi absolut nimic, niciun cuvânt din ce am scris eu sau alţii despre consumul de fructe. Dar nu te opri aici.

 

EXPERIMENTEAZĂ! Timp de zece zile mănâncă un fruct (sau câte doreşti) pe stomacul gol. Apoi revino la obiceiurile tale şi vezi cum te simţi. Când şi cum crezi că e mai bine? Când te simţi mai bine? Apoi urmează acel mod de a consuma fructele care chiar te face să te simţi bine.

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

10 GREŞELI ÎN ALIMENTAŢIE ÎNAINTE DE DIETĂ

mancatul in fata calculatorului

 

Mi se întâmplă să aud multe persoane feminine, în mod deosebit, dar nu numai, că se plâng de kg în plus şi că trebuie să treacă la nu ştiu ce fel de dietă ca să slăbească.

 

Unele dintre ele poate sunt îndreptăţite să se gândească la dietă. Altele nu sunt, dar pentru că nu se simt bine în pielea lor sau poate că e la modă să fii stresată că eşti prea grasă tot se plâng de greutatea lor.

 

Însă nu-mi aduc aminte să vorbească despre greşelile pe care le fac în ce priveşte alimentaţia lor.

Nici eu nu arăt ca cine ştie ce fotomodel. Am luat şi eu kg în plus, făcând greşelile pe care le descriu mai jos. Numai că deocamdată, nu mă gândesc la vreo dietă. Sunt mulţumită cu mine însămi. Eventual o să reduc numărul de greşeli pe care le fac.

 

Iată câteva dintre greşelile pe care le-am descoperit sau despre care am citit şi am constat că le fac.

  1.  SĂRITUL PESTE MESE

 

 

Indiferent despre care masă este vorba, săriturile peste mese nu sunt sănătoase. Şi nici nu te ajută să slăbeşti. Chiar din contră. Pentru că la următoarea masă o să mănânci dublu.

Unii sar peste micul dejun. Poate din cauză că se grăbesc să ajungă la muncă sau chiar din dorinţa de a slăbi. După cum spun autorii Jim Lohr şi Tony Schwartz în cartea Fii in forma, micul dejun este important pentru că de la ultima masă din ziua precedentă până dimineaţa s-ar putea să fi trecut 8-12 ore. Şi atunci, chiar dacă tu nu simţi, organismul şi-a pierdut mare parte din energie. Dar, în loc de mic dejun de multe ori păcălim organismul cu o cafea. În aceeaşi carte, autorii ne spun că după ce consumăm cafea, pe termen scurt suntem energizaţi. Dar pe termen lung, suntem epuizaţi pentru că consumul de cafea determină şi o deshidratare puternică a organismului. Aşa că bând o cafea în loc de mic dejun facem de fapt două greşeli. Lipsim organismul de acele calorii care i-ar furniza energie şi îl deshidratăm.

 

Corect ar fi să ne hidratăm înainte, luăm micul dejun, apoi bem cafeaua.

 

Alţii sar peste masa de prânz. De ce? Poate pentru că lucrează la patron şi au un program infernal de lucru, fără masă de prânz. Este cazul multor persoane care lucrează la magazine ca vânzătoare şi au program de dimineaţă până seara fără pauză. Sau alte persoane care lucrează în servicii. E valabil şi pentru mulţi care lucrează ca bugetari. De exemplu, în învăţământ, deşi există pauze de circa zece minute între ore, este insuficient ca să poţi lua prânzul liniştit. De multe ori în loc de masa de prânz ne hrănim cu covrigi. Alţii, pur şi simplu sunt atât de ocupaţi cu ceea ce au de făcut şi atât de mult se grăbesc să termine, că uită să mai mănânce.

 

Corect ar fi ca indiferent care este volumul de muncă al unei persoane să îşi facă timp să ia prânzul. Altminteri rămâne rapid fără energie. Pe care s-ar putea să o mai trateze cu încă o cafea.

 

Alţii sar peste cină. Cina este cea mai importantă masă a zilei. În cartea Pas cu pas – slăbiţi simplu, fără probleme şi pentru totdeauna (publicata de Reader’s Digest) spune că „este mai important cât mâncăm, decât ce mâncăm”. Aşa că unii o sar în mod intenţionat ca să slăbească. Iată o întrebare şi im răspuns din această carte:

           -De obicei, mă întorc acasă seara târziu, de la birou – deci iau cina chiar înainte de culcare. Am auzit că dacă mănânci chiar înainte de culcare, te îngraşi. Este adevărat?

            -Nu trebuie să vă faceţi griji. Atât timp cât veţi mânca porţii raţionale, nu se va depune niciun strat de grăsime peste noapte. În ciuda celor susţinute de unii dieteticieni, nu există nicio legătură între ora mesei şi arderea sau stocarea caloriilor ca grăsime” (Pas cu pas)

 

Corect este să luăm trei mese principale şi două sau trei gustări între mese. Aşa recomandă toate materialele pe care le-am citit fie în cartea Pas cu pas fie pe alte bloguri de dezvoltare personală.

2. MÂNCAREA NU ESTE SUFICIENT MESTECATĂ

O altă greşeală pe care o facem în alimentaţie este să nu mestecăm suficient de bine alimentele. De ce mâncăm fără să mestecăm suficient alimentele? Poate pentru că ne grăbim şi nu mai avem răbdare să transformăm alimentele într-o pastă înainte de a le înghiţi. Sau pentru că am fost foarte ocupaţi cu munca şi am sărit peste mese, când ajungem seara acasă, mâncăm tot ce găsim şi fără să mai mestecăm. Doar să umplem stomacul. Sau poate că avem dantura stricată şi nu suntem conştienţi că înghiţind nemestecat ne deterioră atât buna funcţionare a stomacului, cât şi a inimii. Sau poate că aşa ne-am obişnuit.

 

În cartea Pas cu pas ni se recomandă ca inclusiv supele şi ciorbele să le mestecăm foarte bine. Să mâncăm cu îmbucături mici şi să mestecăm foarte bine totul. Odată cu mestecarea foarte bine a alimentelor, scade şi cantitatea de mâncare pe care o înghiţim. După aproximativ 20 de minute din momentul în care ne-am aşezat la masă se instalează starea de saţietate.

3. ÎNDOPAREA

 

Ti s-a întâmplat să termini tot din farfurie chiar dacă te-ai săturat mai înainte de a termina? Sau să îţi fi plăcut atât de tare mâncarea, că în ciuda faptului că dai semne să te fi săturat să-ţi mai pui o porţie? Mie mi s-a întâmplat de multe ori.

Poate te ajută următoarea poveste. Nu mai ştiu unde am citit-o.

 

Două prietene, să zicem Ana şi Ioana, s-au întâlnit după foarte mult timp şi au luat masa în oraş. La un moment dat, pe când mai avea foarte puţin în farfurie, Ana ia recipientul cu sare şi pune din belşug peste ceea ce mai avea acolo. Uimită, Ioana o întrebă:

  • De ce ai făcut asta?
  • Ei bine, pentru că m-am săturat. Aşa, dacă am pus sarea peste ce a mai rămas, mă asigur că n-o să mai fiu tentată să mănânc până la ultima bucătură.

 4. MÂNCATUL ÎN FAŢA CALCULATORULUI ŞI A TELEVIZORULUI

 

Prima dată când am luat serios în greutate ca adult, asta a fost cauza. Mâncam seara în timp ce lucram la calculator dulciuri, seminţe şi beam suc. Până am înţeles.

Apoi, ca profesor, de câte ori mergeam cu copiii la vreun film, constatam că aproape toţi îşi cumpărau pungi cu seminţe, sau cu pop-corn, sau cu snacks-uri pe care le ronţăiau în timpul filmului. Când termina punga, coborau şi-şi luau alta.

Uneori, ne luăm prânzul sau cina în faţa calculatorului, din dorinţa de a „economisi timp”.

 

În cartea Fii in forma, autorii recomandă să facem fiecare activitate pe rând. Atunci când încercăm să facem mai multe activităţi odată, ne irosim energia şi timpul şi nici nu ies lucrurile foarte bine făcute.

 

În cartea Pas cu pas se spune că atunci când mâncăm în faţa televizorului sau a unei activităţi la calculator, nu mai avem timp să simţim aroma alimentelor. Să le plimbăm prin toată gura şi să le mestecăm foarte bine. Pentru o alimentaţie sănătoasă, autorii, ne recomandă să simţim cât mai multe arome ale alimentelor şi să le mestecăm foarte bine. Dacă mâncăm în faţa calculatorului sau a televizorului, nu ne mai putem concentra pe calitatea alimentelor.

 5. CONSUM EXCESIV DE FAST-FOOD ŞI ALTE ALIMENTE NESĂNĂTOASE

 

La acest punct se pot spune multe sau la câte s-au spus, putem considera că deja lucrurile sunt foarte bine ştiute. Şi cu toate acestea, acest punct este cel mai ignorat dintre toate.

La aceste categorii de alimente, combinaţia cea mai periculoasă o reprezintă amestecurile de grăsimi şi sosuri. Acum au apărut unele tipuri de fast-food cu mâncare gătită şi poţi alege şi alte sortimente de mâncare, nu doar pizza sau şaorma. Partea cea mai tristă este că am văzut că inclusiv la sate au apărut astfel de chioşcuri de fast-food.

Aceste alimente sunt foarte calorice, dar foarte sărace în elemente nutritive. Aşa că de multe ori fie nu ne simţim sătui, fie nu avem suficientă energie.

 

Verifică cât de des mănânci fast-food. fă-ţi un grafic şi vezi într-o lună de câte ori s-a întâmplat. Dacă s-a întâmplat o singură dată, pe lună, e ok. Dar dacă e de câteva ori pe săptămână sau chiar zilnic, atunci nu mai e ok. Sau dacă tot îţi place să mânânci de acolo, măcar nu te mai plânge de kg.

 6. CONSUM EXCESIV DE DULCIURI

 

Cred că şi acest punct este foarte cunoscut. Adesea multe persoane care se plâng de numărul de kg, se simt vinovate de cantitatea de dulciuri şi mai ales de ciocolată pe care o consumă.

Din ce ştiu eu, de prin cărţi sau de la mentorii mei, când avem poftă de dulce foarte des, înseamnă că avem o lipsă de crom în organism.

 

Aşa că mergi la o farmacie şi cumpără-ţi un Picolinat de crom. Crede-mă că ştiu ce spun. Am avut o perioadă în care am mâncat multă ciocolată. Am mâncat după o masă o cutie de vreo 200 de grame de ciocolată şi nu mă puteam opri. Apoi consumam zilnic ciocolată. Aşa că am mers, mi-am cumpărat o cutie, am luat zilnic câte o tabletă timp de o lună, apoi câteva luni nu am mai simţit nevoia de a consuma atâtea dulciuri. Ba dispăruse şi pofta de pâine. Şi am slăbit serios fără să ţin vreo dietă.

 7. CONSUMUL DE BĂUTURI DULCI ÎN TIMPUL MESEI

 

Aici nu mă refer la consumul de suc la desert. Mă refer la consumul de băuturi dulci înainte şi în timpul mesei.

Există obiceiul de a da la masă la femei vin alb sau vin dulce, pe motiv că e mai „uşor”. Iar vinul roşu e mai tare şi mai are şi alte calităţi. Când vorbim de mâncare, nu ne referim la calităţile de afrodisiac al vinului roşu, ci la capacitatea lui de a ajuta digestia. Vinul dulce nu e mai uşor. Doar pare mai uşor. Iar zahărul îi măreşte tăria.

Am făcut liceul agricol, specializarea horticultură. Mi-amintesc că diriginta noastră ne-a spus la lecţiile de viticultură şi vinificaţie: „la friptură se consumă vin roşu, sec. Vinul alb merge la peşte, iar vinurile dulci la desert”. Apoi, ajunsă profesor, am citit la un moment dat „Codul bunelor maniere” şi acolo am citit ceva asemănător, dar mai detaliat. Vinul roşu sec, ajută la digerarea mai rapidă a grăsimilor. Vinul alb e mai uşor şi atunci poate fi consumat la peşte. Dar dacă pui la friptură un vin alb şi dulce, nu numai că nu poţi digera cum trebuie, dar simţi că îţi stă mâncarea pod în stomac.

 8. CONSUMUL DE APĂ RECE ÎN TIMPUL MESEI

 

Din diversele materiale pe care le-am citit despre acest punct, apa se recomandă a fi consumată fie cu jumătate de oră înainte de masă, fie la 1,5 ore după masă. Consumată înainte de masă, umple stomacul şi cantitatea de mâncare consumată scade. Consumată în timpul mesei, favorizează formarea colesterolului şi depunerea grăsimilor sub formă de plăci pe arterele de sânge.

 9. MERSUL LA CUMPĂRĂTURI ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME

 

De câte ori nu am mers la cumpărături atunci când ne este foame? Ştii ce se întâmplă? Nu mai ai control la ceea ce cumperi de mâncare. Şi nici la cât mănânci.

Caută să-ţi faci cumpărăturile atunci când eşti sătul şi să le ai trecute pe listă.

 10. MÂNCATUL ÎN FUNCŢIE DE STAREA EMOŢIONALĂ

 

Mâncăm fără să ne putem controla atunci când suferim din dragoste, atunci când suntem trişti sau deprimaţi sau stresaţi.

Poţi să reduci stresul. Există tehnici de reducere a stresului.

Poţi să te plimbi atunci când eşti trist sau deprimat. Sau să găseşti alte modalităţi de a te înveseli.

 

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

PUTEREA LEULUI

leul romanesc

PUTEREA LEULUI

(Obiceiuri mici şi zilnice care îţi schimbă viaţa III)

 

In acest articol nu este vorba de leul din savană, regele animalelor. Nu. Este vorba de leul românesc, cel pe care îl folosim zilnic la cumpărături.

 

Ce poţi să cumperi în prezent cu un leu? Să vedem:

–         o pâine

–         unul sau doi covrigi

–         o îngheţată wafe

–         10 bomboane

–         două sau trei eugenii (depinde şi de unde le cumperi)

–         un corn cu ciocolată de la patiserii

–         o banană

–         două-sau trei mere (de alea româneşti la 2,5 lei kg)

–         un iaurt

–         două ouă

–         o brichetă sau o duzină de chibrituri

–         o pungă de pufuleţi

–         alte câteva mărunţişuri

 

La salariile pe care le avem aici în România şi la preţurile care sunt la produsele de cumpărat de cele mai multe ori rămânem fără bani la câteva zile de la salariu. Sau, mă rog, fără bani pentru alte lucruri. Asta pentru că, de cele mai multe ori alegem să-i plătim pe alţii înaintea noastră.

 

Primii noştri bani din salariu se duc la stat, chiar înainte să-i vedem în mână. Se duc sub formă de impozit, contribuţii pentru sănătate, pentru pensii etc. Asta înseamnă că înainte ca tu să beneficiezi de bani, plăteşti mai întâi la stat.

Apoi, evident rate şi facturi. Adică, iar, înainte să te plăteşti pe tine, să te bucuri de banii primiţi, banii de pe munca ta, se duc la diferiţi agenţi de furnizare a unor produse sau servicii.

Ce rămâne se duce pe mâncare şi eventual pe îmbrăcăminte sau încălţăminte sau alte produse.

 

Asta înseamnă că TU BENEFICIEZI ABIA LA URMĂ DE BANII DIN MUNCA TA.

Iar dacă nu mai scapi de datorii, nici măcar nu mai beneficiezi de ei.

 

Robert Kiyosaki ne pune că prin toate ratele nu suntem altceva decât nişte sclavi la companiile de la care am luat produse sau servicii pe credit.

Ce ne sfătuiesc marii finanţişti ai lumii, prin cărţile pe care ni le pun la dispoziţie? Să ne plătim mai întâi pe noi. Adică să facem ceva economii.

 

ECONOMIILE

 

S-ar putea să spui că tu nu poţi să pui bani deoparte, oricât ai încerca. Îţi spun eu, că dacă ai credite şi ai de achitat rate lunare, nu e vorba de faptul că nu poţi ci, de faptul că nu ţi-ai propus cu adevărat. Adică e o problemă de voinţă, nu de putere.

 

Există expresia că dacă vrei să ieşi din casă, cheltui bani. Vreau să-ţi spun că sistemele de plăţi au evoluat atât de mult, că nici nu mai e nevoie să ieşi din casă ca să cheltui bani.

 

Dar ce-ai zice de economii? Ce ai zice dacă ai economisi UN LEU PE ZI ÎN FIECARE ZI?

E prea complicat pentru tine?

Gândeşte-te că ce faci în fiecare zi devine obicei şi apoi tipar de existenţă. Îţi intră atât de mult în obişnuinţă şi în felul de a fi, că nu te mai poţi lăsa de obicei. Şi nici nu-ţi mai dai seama când faci sau ce faci.

 

Dacă pui deoparte un leu pe zi, într-un an de zile economiseşti 365 de lei.

 

Ce poţi să cumperi cu 365 de lei în prezent?

  • Dacă eşti mamă, ai tendinţa să te „sacrifici” şi să nu-ţi mai cumperi anumite lucruri pentru că au prioritate copiii. Aşa că dacă pui pentru tine zilnic un leu într-un plic, sau într-o cutie sau poate într-un borcan, într-un an economiseşti 365 de lei. În perioada în care sunt reduceri în magazine, poţi să mergi şi să îţi cumperi pentru tine, tot ceea ce nu-ţi permiţi în general. Un costum de haine, sau poate o pereche de pantofi sau altceva ce îţi doreşti foarte mult.
  • Un bilet de participare la un seminar de dezvoltare personală. Evident, ştiu multe persoane care spun că ar dori să se dezvolte personal, dar când aud că biletele de participare la aceste seminarii costă, spun că nu au bani. Nicio problemă. Pune un leu pe zi într-un borcan şi vei avea bani.
  • E posibil să se ivească o oportunitate de afaceri, de investiţii care să ajungă la o sumă apropiată. Ce te faci dacă nu ai nimic pus deoparte? Nu-i aşa că ratezi oportunitatea? Apoi dai vina pe criză sau pe alţii.
  • Rechizitele şi cărţile necesare unui copil la începerea anului şcolar. Pe moment, habar n-am cât îl ajunge pe un părinte să îşi echipeze copilul pentru şcoală. Dar dacă ne gândim că are nevoie de ghiozdan, caiete de toate tipurile, creioane colorate, penar, pixuri sau stilouri noi, plus uniformă, încălţări, s-ar putea ca cei 365 de lei să nu-i ajungă pentru un copil. Dar să spunem că în general cam atât costă. Dacă ai un copil, poţi să economiseşti un leu pe zi, dacă ai mai mulţi copii, poţi să economiseşti câte un leu de fiecare. Etc.

 

Dacă ai un venit aşa de mic, că nu-ţi permiţi să pui deoparte un leu pe zi, încearcă măcar cu 0,5 lei pe zi. într-un an de zile economiseşti 182,5 lei. Tot e ceva. Cu siguranţă este mult mai mult decât nimic.

 

Dacă faci parte din categoria de oameni cu venit peste 1000 de euro lunar, s-ar putea să nu ţi se potrivească această idee de a economisi un leu pe zi. Vezi dacă nu cumva ţi se potrivesc ideile de mai jos.

 

CATEGORII DE ECONOMISIRI

 

T. Harv Ecker în cartea lui, Secretele minţii de milionar ne dă câteva exemple de economisiri.

 

  1. 10% din venitul lunar.

De fapt, finaţiştii lumii ne spun că e bine să punem deoparte:

    • 10% pentru economii,
    • 10% pentru distracţii,
    • 10% fond pentru caritate,
    • 10% pentru educaţie şi dezvoltare personală,
    • 10% pentru investiţii (care să aducă profit).

Şi că ar trebui să ne descurcăm cu doar 50% din venit. Pentru mine n-a funcţionat chiar aşa. Dar cu economisirea a 10% din venit, am reuşit. Poate nu mereu.

Ce ne învaţă aceşti finanţişti? Ca fondul de economii, să-l numim ECONOMII, şi nu bani albi pentru zile negre. Motivul? DACĂ TE AŞTEPŢI LA ZILE NEGRE, LE VEI AVEA. Aşa că pur şi simplu poţi să creezi un fond de economii, de care să nu te atingi. Niciodată. Lasă-l să crească. În timp, pentru că banii atrag bani şi cu cât sunt mai mulţi, cu atât atrag mai mulţi, o să ai un fond considerabil de bani economisiţi.

 

2. un cent dublat în fiecare zi.

Ziua întâi un cent. Ziua a doua, doi cenţi. Ziua a treia, patru cenţi. Ziua a patra, opt cenţi. Ziua a cincea 16 cenţi. Ziua a şasea, 32 de cenţi. Ziua a şaptea, 64 de cenţi … Te-ai prins, da? Ideea e că într-o lună de 31 de zile ajungi la peste 10 milioane de dolari. Dacă nu mă crezi fă singur calculele.

 

La această variantă eu îţi propun să pui zilnic doar un leu. Fără să-l dublezi. Dacă faci zilnic operaţia şi se transformă în obicei, în timp, pe măsură ce veniturile ţi se diversifică, poţi să treci şi la varianta de un cent sau un leu dublat în fiecare zi.

Cred că e mai important obiceiul decât suma pe care o pui deoparte.

 

3. o anumită sumă fixă în fiecare lună

Dacă nu poţi să pui deoparte nici 10% din venit, nici un cent dublat în fiecare zi, poţi să economiseşti o sumă fixă în fiecare lună. Stabileşti singur cât şi când.

 

PLANIFICĂ-ŢI DIN TIMP EVENIMENTELE SAU ACHIZIŢIILE IMPORTANTE

 

Odată ce începi să îţi faci obiceiul de a economisi, începi să îţi planifici şi evenimentele sau achiziţiile pe care vrei să le faci. De ce? Ca să nu te destabilizezi financiar sau să le obţii prin credite.

  • Ai o nuntă. De cele mai multe ori, data nunţii e cunoscută cu câteva luni înainte (mai puţin a mea, că am stabilit-o în două săptămâni). Economiseşti ca să nu te dai peste cap şi să rămâi fără bani, mai ales că pe lângă darul pe care-l faci îţi mai cumperi şi ţinute şi pantofi şi alte accesorii. Toate acestea te pot ajunge la un salariu dintr-o lună. Şi poate că tocmai de aceea numeşti contribuţia ta amendă pentru că o simţi ca pe o datorie, ca pe o obligaţie. Ca să nu mai numeşti contribuţia ta amendă, începe să economiseşti lunar o anumită sumă de bani. Cât? Păi depinde de cât vrei să le oferi şi cât timp ai la dispoziţie. Împarţi suma de dar la numărul de luni şi ai obţinut suma pe care să o economiseşti. O să vezi că în luna nunţii nu mai ai de scos din buzunar tot salariul tău sau să te mai şi împrumuţi. Şi n-o să-ţi mai fie atât de greu. Eu am procedat aşa pentru nunta fratelui meu. Mi-a fost mult mai uşor în luna respectivă.
  • Vrei să pleci într-o excursie. Fie că plănuieşti să pleci în concediu în ţară sau peste hotare, deplasarea, cazarea, masa, costă. Plus alte cheltuieli. Haine potrivite, încălţări adecvate, alte echipamente, alte cheltuieli. Şi uneori costă mai mult decât îţi poţi permite. Plus banii de buzunar pe care vrei să-i ai ca să-ţi iei ceva suveniruri sau o îngheţată, o intrare la un muzeu etc. Gândeşte-te cât costă totul şi economiseşte lunar o parte din suma de care ai nevoie. Dacă vrei să pleci în altă ţară, poţi să economiseşti direct în euro. Aşa tentaţia de a-i cheltui atunci când apar urgenţe financiare e aproape de zero. Să zicem că pui deoparte 50 de euro în fiecare lună. Într-un an faci economii de 600 de euro. Şansele să pleci într-o călătorie cresc.
  • Vrei să faci o achiziţie mai costisitoare. Să zicem că vrei să cumperi ceva care costă cam 1000 de lei. Poţi să economiseşti 2,7 lei pe zi sau 84 lei pe lună.

Ideea este că nu mai laşi lucrurile la voia întâmplării. Ţi le stabileşti din timp când vrei să se întâmple. Şi lucrezi la ele ca să se întâmple. Aşa cum vrei tu.

 

STABILEŞTE-ŢI PRIORITĂŢI FINANCIARE

 

In acest articol am dat câteva idei pentru care să economiseşti bani. Dacă le consideri importante pe toate şi începi să faci un plic pentru concedii, un plic pentru rechizite, un plic pentru nuntă, un plic pentru … te destabilizezi financiar. Exact ca atunci când scoţi toată suma din buzunar atunci când ai nevoie. De aceea, iată ce îţi sugerez.

Scrie 10 lucruri pe care ţi le doreşti într-un an de zile. Reciteşte-le şi pune în dreptul lor suma aproximativă de care ai nevoie pentru a le îndeplini. Apoi alege obiectivul financiar cel mai important sau pe cel mai costisitor dacă e şi foarte important şi începe să strângi bani pentru el în mod echilibrat.

 

ATENŢIE! Rezistă tentaţiei de a lua bani din economii ca să îţi achiţi urgenţele. Crede-mă că ştiu cât e tentaţia de mare. Odată ce ai început să iei bani din economiile făcute, e foarte greu să-i mai pui înapoi. Apoi gândeşte-te! Pentru lucruri importante găseşti întotdeauna bani. ÎNTOTDEAUNA. Dacă vrei să te împrumuţi, pentru ce e mai uşor să obţii bani? Pentru că ţi s-a spart o ţeavă şi te inundă, sau ca să pui bani în plicul de concediu?

 

ÎNVAŢĂ-ŢI ŞI COPIII SĂ FACĂ ECONOMII

 

Evident, cel mai bun mod de a-ţi educa copiii, este prin exemplu personal. Dacă tu economiseşti, învaţă-i şi pe copii valoarea banilor şi învaţă-i să facă la fel

Din ce am văzut ca profesor, copiii primesc bani de pacheţel zilnic. Unii nu primesc şi se mulţumesc să mănânce cornul şi laptele oferite de guvern. Unii primesc chiar şi 10 lei sau mai mult pentru pachet în fiecare zi. Crezi că mai vor laptele şi cornul? Nu. Se joacă cu ele sau le aruncă. În cel mai fericit caz le dă altora care nu au.

Dar majoritatea elevilor au zilnic la ei cam 2-3 lei pentru pacheţel. Sau mai mult. Învaţă-ţi copilul ca din cei 2-3 lei pe care îi primeşte, să economisească măcar 0,5 de lei în fiecare zi. Spune-i că cei 0,5 lei economisiţi zilnic, înseamnă 2,5 lei într-o săptămână (şcolară), adică cam 10 lei pe lună sau 100 de lei pe an şcolar.

Mai spune-i că acei bani economisiţi are libertatea să şi-i folosească cum îi place lui. Dacă vrea să-şi cumpere ceva ce tu nu îţi permiţi, încă, îşi poate cumpăra. Sau poate acoperă parţial costul unei excursii în care vrea să meargă. Sau îşi cumpără o minge sau … orice îşi doreşte şi se încadrează în suma strânsă. Crede-mă că dacă îi explici de ce e bine să economisească şi îi dai şi tu exemplu, nu va fi greu pentru copilul tău să evite să cheltuiască până la ultimul bănuţ, doar pentru că ştie că va primi alţii a doua zi.

 

AVANTAJELE ECONOMIILOR

 

  1. te disciplinează. Te ajută să îţi propui scopuri       financiare, să te angajezi în procesul de economisire şi să te ţii de angajament până îţi atingi scopul.
  2. creează obiceiuri de a nu cheltui până la ultimul bănuţ. Specialiştii spun că e nevoie doar de 30 de zile de acţiune repetată zilnic pentru ca acea acţiune să devină obicei şi să intre pe pilot automat. Doar 30 de zile faci o activitate în mod conştient şi depui efort să-ţi aminteşti, apoi, devine obişnuinţă. Odată ce te obişnuieşti să strângi bani şi să-i pui deoparte ştii mai bine cum să te descurci pe vremuri de criză.
  3. te obişnuieşti să ai parte de recompensă întârziată. Autorii de cărţi de educaţie financiară ne spun că o diferenţă majoră între cei săraci şi cei care au bani, este că cei din categoria a doua au învăţat să-şi amâne recompensele pentru atunci când şi le permit. Cei bogaţi sau cu bani, nu pleacă în excursie şi nu îşi cumpără bunuri cu bani din credite. Ci cu bani din profituri. În cel mai rău caz se recompensează cu bani din economii. Dar pentru ei, este mai important să facă economii şi investiţii, mai mult chiar decât confortul personal. Îmi amintesc că Robert Kiyosaki spune că la începutul afacerii lor, aveau atâtea dificultăţi financiare, că dormeau în maşină sau pe la rude. Şi toată lumea îi întreba de ce nu îşi iau o slujbă? Pentru că voiau să fie liberi. Sau că Kim Kiyosaki si-a cumpărat maşina pe care şi-o dorea din banii obţinuţi ca profit. În felul ăsta maşina a fost un premiu (pe care l-a iubit). Dacă o cumpăra cu bani din credit, maşina o făcea să muncească precum o sclavă şi ar fi urât maşina. Cred că avem mare nevoie de lecţii pe tema asta.
  4. îţi planifici viaţa. Nu mai laşi lucrurile la voia întâmplării. Că dacă o fi, o fi. Ţi le planifici tu. Şi evenimentele şi viaţa financiară. Şi atunci nu mai eşti ca într-o barcă în largul mării la soarta vânturilor şi a furtunilor, ci eşti într-o corabie cu motor foarte puternic care face faţă vicisitudinilor.
  5. eşti pregătit şi pentru oportunităţi. Dacă îţi faci obiceiul de a economisi şi să nu ca să ai bani albi pentru zile negre, ci ca să ai bani în caz că se iveşte o oportunitate, când acestea apar, ai finanţele de care ai nevoie. Trebuie doar să alegi cea mai bună sau cele mai avantajoase oportunităţi.

 

Dacă tu mai cunoşti alte idei sau criterii de a face economii, te rog să ni-l împărtăşeşti într-un comentariu. Dacă ştii şi alte avantaje ale economisirii banilor, iarăşi te rog să scrii mai jos ca să se folosească şi alţi cititori.

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

SFATURI ŞI SFĂTUITORI

 

 

Ti s-a întâmplat vreodată să te întâlneşti cu cineva cunoscut şi să te întrebe „ce mai faci?” iar când începi să-i răspunzi să te întrerupă şi să-ţi spună ce ar trebui să faci? Cred că da. Cum te-ai simţit că acea persoană începe să-ţi spună ce ar trebui să faci?

 

Mie mi s-a întâmplat. Şi m-am enervat. Apoi mi-am dat seama că dacă m-am enervat, înseamnă că şi eu fac la fel. Că ăsta este singurul motiv pentru care aş fi putut să mă enervez. Din materialele de psihologie pe care le citesc se spune că nu ne enervează la alţii decât defectele noastre pe care le vedem în oglindă prin acţiunile lor. Numai că nu avem curajul să recunoaştem.

Aşa că, da, şi eu sunt o persoană care atunci când te întâlneşte s-ar putea să-ţi spună ce trebuie să faci.

 

Ţi s-a întâmplat să vezi că după ce ai sfătuit pe cineva ce trebuie să facă, fie continuă să facă cum îi place fără să ţină cont de părerile tale, fie să te evite? Iar tu te enervezi şi ai impresia că îi place să sufere. Că i-ai vrut binele şi nu înţelegi de ce te evită. De ce refuză să facă ce-i spui să facă? Şi ai tendinţa să-i mai spui odată. Opreşte-te! Persoana respectivă nu are nevoie de sfaturile tale. Mai mult decât atât se simte chiar umilită şi insultată, să constate că te crezi superior sau superioară şi o desconsideri pe ea.

 

După ce am conştientizat asta am încercat să nu mai dau sfaturi gratuite. Dar cred că din obişnuinţă, încă mai fac greşeala asta.

 

Oricum, îmi amintesc că un Sf. Părinte spune că poţi să dai sfaturi altora doar în două situaţii:

–         dacă persoana cu pricina te întreabă şi îţi cere ea sfatul

–         dacă viaţa acelei persoane depinde de sfatul tău.

 

În alte locuri am citit că atunci când dăm altora sfaturi şi le spunem ce să facă le oferim soluţii nu la problemele lor ci la ale noastre.

 

Tipuri de sfătuitori

 

Cred că putem să deosebim două categorii de sfătuitori:

 

 

  1. Sfătuitori de duzină, neprofesionişti.

 

In această categorie intră oricine dintre noi care începe să-şi dea cu părerea despre o anumită problemă şi evident îţi spune ce să faci. Partea cea mai neplăcută este că aceştia folosesc în exces expresia trebuie să. În momentul în care auzim că trebuie să, înţelegem că nu avem încotro. Că este singura cale prin care putem să facem un anumit lucru. Ne simţim cumva obligaţi, forţaţi să procedăm aşa cum ne spune persoana care foloseşte expresia asta.

De foarte multe ori, ne enervează şi căutăm să evităm persoana care ne sfătuieşte astfel. Alteori ne enervează tonul pe care o spune. Nu realizăm că ne enervează expresia sau tonul folosit şi de multe ori credem că ne enervează persoana.

 

Evident, modul în care spune că trebuie să, depinde foarte mult şi de personalitatea celui care foloseşte expresia mai sus numită. Cel mai greu de acceptat este expresia din gura unor persoane cu personalitate coleric puternic. Acestea în general au tendinţa de a da ordine şi dispoziţii pe tonalităţi care nu te lasă să mai adaugi ceva. Aşa că în asemenea cazuri te simţi la comandă. Ai impresia că cel ce-ţi vorbeşte intră cu picioarele în viaţa ta şi îţi dă ordine.

Un alt sentiment pe care eu l-am simţit atunci când alţii mi-au spus mie că trebuie să şi pe tonalităţi de poruncă, a fost de umilinţă. Aveam impresia că persoana care îmi spune ce să fac mă considera o proastă. Incapabilă să iau decizii pentru viaţa mea. Iar ea le ştia pe toate. Avea răspunsuri la toate. Am avut impresia că sunt tratată de sus. Şi probabil că şi alţii au avut aceeaşi impresie ori de câte ori am folosit eu expresia trebuie să.

 

Ceea ce nu realizează persoanele care spun că TREBUIE SĂ, este că devin responsabile de sfaturile pe care le dau. Nu ţin cont de personalitatea, de experienţele personale ale celor pe care-i sfătuiesc. Habar n-au dacă sfaturile lor se potrivesc sau nu cu viaţa celui sfătuit şi nici nu-i interesează. Ei îţi dau rezolvarea la o problemă pe care poate că nici nu o ai. Sau mai exact ţi-o vâră pe gât. Iar dacă eşti slab la capitolul încredere în sine, s-ar putea să iei de bune toate aceste sfaturi, să le urmezi şi să nu ţi se potrivească. Şi atunci îţi nenoroceşti viaţa.

«     Sfătuitori care au urmat programe de dezvoltare personală

 

Tot în categoria de sfătuitori amatori s-ar putea să-i găseşti pe cei care au citi cărţi de dezvoltare personală, sau au călătorit sau au auzit de multe cazuri asemănătoare. Aceştia au un alt stil de a-ţi da sfaturi. Evident, şi în cazul lor un cuvânt greu de spus îl are şi tipul de personalitate. Cei cu personalitate colerică s-ar putea să-ţi spună şi ei ce ar trebui să faci, deşi poate mai lucrează la tonalitate. Sau înlocuiesc expresia TREBUIE SĂ cu AR FINE SĂ. Nu mai e la fel de poruncitoare. E o sugestie.

 

Unii dintre ei te ascultă până la capăt şi doar dacă tu îi întrebi s-ar putea să-ţi răspundă. Iată câteva tipuri de răspunsuri pe care e posibil să le auzi:

–         eu m-am lovit de o situaţie asemănătoare şi am procedat aşa. Pentru mine a funcţionat. Sau, ştiu pe cineva care a trecut printr-o situaţie asemănătoare şi a procedat aşa. Pentru acea persoană a funcţionat. Tu verifică şi alte soluţii şi vezi care e cea mai potrivită pentru tine. Ei, parcă nu mai sună a poruncă, nu? Îţi sugerează că soluţia pe care o cunosc e una din multe. Eşti liber să cauţi şi să alegi ce ţi se potriveşte sau ce-ţi place. Dacă o alegi pe cea sugerată de ei, se bucură că te-au putut ajuta. Dacă alegi altă soluţie, se bucură, oricum, pentru că dovedeşti că eşti o persoană inteligentă şi capabilă să decidă pentru sine.

–         S-ar putea să-ţi răspundă cu o altă întrebare. Cum vezi tu ieşirea din problema asta? Şi atunci începi să te gândeşti şi îţi dai singur răspunsurile. Crezi că o să le aplici? Cu siguranţă. Pentru că sunt răspunsurile tale la problemele pe care le ai şi ţi se potrivesc cel mai bine.

 

În astfel de situaţii, răspunderea principală este a ta. Pentru că ei nu te mai obligă. Nu-ţi mai spun ce TREBUIE SĂ faci. Tu alegi. Dar de multe ori s-ar putea să alegi singur să-i urmezi, tocmai pentru că ţi-au oferit libertatea de a alege. Şi pentru că tu i-ai întrebat. Tu ai cerut ajutorul. Deci ai încredere în ei.

 

  1. Sfătuitori profesionişti

 

In această categorie intră cei ce sunt specializaţi pe o anumită meserie:

  • medici

  • terapeuti

–  avocaţi

–  psihologi

–  contabili

–  secretare etc

Pentru a obţine sfaturi de specialitate de la aceste categorii de specialişti, va trebui cel mai adesea să umbli la portofel. Pentru că nu-şi oferă sfaturile fără să fie întrebaţi. Iar dacă îi întrebi, plăteşti. Că ei din asta trăiesc.

 

Atenţie, însă! Ar fi bine să nu consulţi niciodată două persoane specialiste pentru aceeaşi problemă. S-ar putea să afli soluţii diferite şi să devii confuz. Şi atunci vei apela şi la a treia părere şi poate şi la a patra şi aşa mai departe.

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

FRICA TE OPREŞTE SĂ VISEZI

visarea

 

 

In aceşti patru ani de dezvoltare personală, am auzit adesea la seminarii despre importanţa realizării unui JURNAL DE VISE. Cât este de puternică această unealtă în care îţi scrii 100 de vise şi lipeşti poze cu ele în dreptul visului. Apoi le vizualizezi şi visezi din nou zilnic. Am auzit şi citit că milionarii ajung milionari pentru că îşi văd visul cu ochii minţii în fiecare zi. Îl au afişat undeva la vedere şi zilnic îl văd sub forma unei poze, a unui slogan etc. Şi pentru că îl văd, îl trăiesc zilnic, chiar dacă nu este aievea, ci doar în imaginaţia lor. Dar miliardarii, au ajuns miliardari pentru că îşi văd visul de câteva ori pe zi. Şi pentru că îl văd de câteva ori pe zi, şi pentru că îl trăiesc cu intensitate de câteva ori pe zi, atrag visul spre ei. Bineînţeles că nu e suficient să visezi, mai trebuie să şi munceşti.
Dar de muncit ne pricepem cu toţii, dar visurile noastre par să stagneze sau să fie suspendate. Şi pentru că mulţi dintre noi am uitat să mai visăm, de multe ori doar muncim pentru a împlini visele celor care nu au uitat să facă asta.
După ce am auzit despre acest JURNAL DE VISE ale întreprinzătorilor din străinătate, am început să aflu că şi la noi în România, sunt oameni de afaceri care îşi ţin un jurnal de vise şi recomandă altora să ţină unul dacă vor să muncească pentru visele lor şi să şi le împlinească.

DE CE E IMPORTANT SĂ VISEZI?

Pentru că cei care visează ştiu exact ce vor. Şi cum vor. În detaliu. Şi cât vor. Şi când vor. Şi de ce vor. Aşa că ei luptă şi muncesc şi atrag tot ceea ce vor pentru că au claritate în tot ceea ce-şi doresc.

Cei care nu visează, ştiu doar CE NU VOR. Iar dacă îi întrebi de ce nu vor ceea ce nu vor, nu ştiu să-ţi răspundă. Şi nici ce vor nu ştiu. Aşa că luptă doar contra a ceea ce nu vor şi atrag şi mai mult lucrurile pe care NU LE VOR. Pentru că doar asupra lor se concentrează.

O carte extraordinară, care te poate ajuta să-ţi dai seama de ceea ce vrei şi de ce vrei este Viaţa nu aşteaptă… trezeşte-te! de Lynn Grabhorn.

Cum îţi visai viitorul, cum te vedeai când erai mic/ă?

Pe când eram copil şi adolescentă obişnuiam să petrec multe ore stând întinsă în pat şi să visez cu ochii deschişi la cum va fi viaţa mea în viitor. Mă visam frumoasă şi elegantă, locuind într-o casă mare. Mă visam că sunt scriitoare de succes. Îmi imaginam că scriu cărţi de poezii, apoi romane. Prin facultate îmi imaginam diferite subiecte de natură geografică pe care urma să le tratez în cărţile mele.
Era pasiunea mea. Nimic nu-mi făcea mai multă plăcere decât să lenevesc şi să mă imaginez într-un viitor nedefinit, ducând o viaţă roz, plină de tot ce-mi doream şi mai ales tot ce-mi lipsea la acel moment. Iar când mă plictiseam de cât de bine arăta viaţa mea în imaginaţie, schimbam scenariul şi o luam de la capăt.
Partea negativă e că habar nu aveam că mai şi trebuie să muncesc, ca să fac visele să se împlinească. Adică nu auzisem că trebuie să faci ceva în direcţia viselor. Era doar visare pur şi simplu. Fără muncă.

Tu îţi mai aminteşti ce visai pe când erai copil? Cum îţi vedeai viitorul? Ce făceai în viitor? Cu ce te ocupai? Aveai o meserie? Aveai o casă? O maşină? O persoană care să te iubească? Aveai copii?

Imaginea de acum corespunde cu ceea ce visai atunci?

Si bineînţeles pentru că pe atunci doar visam, fără să fac nimic pentru a-mi pune în aplicare fanteziile, încă nu am ajuns să-mi împlinesc toate acele vise. Acolo unde visarea s-a împletit cu munca susţinută, am reuşit să ating acele vise.
Aşa se face că mi-am împlinit visul de a face o facultate, îmi trăiesc visul de a fi profesor, mi-am atins visul de a avea elevi la olimpiada naţională de geografie, mi-am atins visul de a primi gradaţia de merit. Îmi trăiesc visul de a mă trezi la ore târzii dimineaţa, îmi trăiesc visul de a-mi fi păstrat numele de dinainte de căsătorie. Toate astea sunt vise la care am lucrat cu dârzenie şi ambiţie ani de zile şi pe care le-am împlinit. Dar pentru celelalte mai am de visat şi de muncit.

Ţi-ai împlinit toate acele vise din copilărie?

Cum te vezi peste cinci sau zece ani?

Acum vreo doi ani, am fost întrebată de un om de afaceri, de un lider, cum mă văd peste cinci sau zece ani. Am încercat să mă gândesc şi am realizat că nu mă vedeam nicicum. În faţa mea parcă era un zid, un văl negru şi nu puteam să văd nicio imagine despre cum mi-aş fi dorit să fiu.
Deşi am auzit atâtea discursuri şi am citit atâtea cărţi despre importanţa visării, de data asta nu mai puteam visa. Peste viitorul meu, în imaginaţia mea se aşternea întunericul. Apoi acel lider a răspuns în locul meu. „Dacă nu ştii cum o să fie viaţa ta peste cinci sau peste zece ani, priveşte la cei ce sunt deja acolo şi fac ce faci şi tu. Dacă nu faci nimic în afară de datorie la locul de muncă, viaţa ta va fi la fel de tristă şi de mizerabilă cum este a celor ce sunt cu cinci sau zece ani mai mari ca tine şi nu fac nimic decât să se plângă. Dar dacă ai vise şi faci ceva în plus ca să ţi le atingi, viaţa ta va fi ca a celor ce muncesc pentru visele lor.

Uneori, când citesc sau ascult diferite materiale care implică visarea vieţii pe care mi-o doresc, reuşesc să fac aceste exerciţii de visare a viitorului, dar dacă încerc să fac asta fără acele materiale, să visez viaţa mea viitoare, adesea adorm.
Şi ştii ceva? Am auzit într-un discurs că E GRATIS SĂ VISEZI. Deci, dacă tot e gratis, de ce să nu-ţi imaginezi şi să nu visezi viitorul tău într-o aură luminoasă plină de reuşite şi de fericire? Cei care au adus schimbări colosale în lume prin diferitele tehnologii sau servicii, au făcut-o tocmai pentru că au visat la scară foarte mare.
Sunt convinsă că dacă s-ar pune taxă pe visare, am căuta cu toţii să visăm, ca să furăm nişte frânturi de vis, despre cum ar putea să arate viaţa noastră. Dar pentru că e gratis, nu ne prea dăm în vânt după vise.

Tu cum te vezi peste cinci sau zece ani?
Cum va arăta viaţa ta atunci?
Ce prieteni te vor înconjura?
Cum vei arăta tu?

DE CE NU MAI VISEZI ÎN PREZENT?

Acum însă situaţia este alta. Mi se întâmplă foarte des să fiu atât de implicată în procesul muncii, că nu mai am timp să visez. Iar asta este încă un lucru negativ, căci munca fără vis se aseamănă cu încercarea de a aranja piesele unui puzlle fără să ştii cum arată imaginea finală.
Dar hai să vedem care sunt câteva cauze care diminuează starea de visare la noi în prezent:

Convingerile.

De-a lungul timpului am tot auzit că e periculos să visezi, că trebuie să fim realişti, să coborâm cu picioarele pe pământ şi „să nu mai visăm la cai verzi pe pereţi” că n-or să se întâmple. Am auzit că viaţa este grea şi că e pierdere de timp să visăm la o viaţă mai bună, la o carieră mai bună etc. Am auzit că pentru a te realiza în viaţă e nevoie de muncă, doar de muncă. Aşa s-au născut convingerile din mintea noastră că e periculos să visezi.
Ştii ceva? Toate aceste convingeri sunt greşite. Dacă vrei să schimbi ceva în viaţa ta e nevoie de multă visare împletită cu multă muncă. Dar atenţie că dacă tu nu visezi, o va face altcineva şi în final ajungi să munceşti, dar nu la visul tău ci la al altuia.

Iată ce spune Napoleon Hill în cartea lui, De la idee la bani: „Mintea umană poate crea orice lucru pe care şi-l imaginează şi în care crede. Alocă 30 minute zilnicgândirii creative” – nu trebuie să te gândeşti la altceva decât la lucrurile pe care le doreşti. Dezvoltă-ţi obiceiul de aţi aminti care este scopul vieţii tale atunci când te trezeşti, când mergi seara la culcare şi de mai multe ori, de-a lungul zilei”.

 Sistemul.

Ai văzut filmul Matrix? Eu când l-am văzut prima dată, la recomandarea unui prieten, am zis că este un film pur SF lipsit de logică şi de real. Dar în timp, mi-am schimbat această părere. Este un film care arată realitatea zilelor în care trăim şi a sistemului în care muncim. În film se spunea că oamenii nu sunt decât nişte baterii care alimentează cu energia lor un sistem. Că li se creează o viaţă artificială care li se derulează în minte ca şi cum ar fi reală.

Doar azi 70 % reducere la filme la emag.ro

Păi hai să vedem cum e la noi în realitate. Sistemul pentru care muncim, are grijă să ne ţină atât de ocupaţi, ca să nu mai avem timp să visăm. Să nu mai vedem că viaţa noastră este mizerabilă, că am vrea şi pentru noi anumite lucruri. Să nu cumva să ne dorim să avem concedii lungi şi posibilitate să călătorim. Să vedem lumea asta cu proprii noştri ochi şi să ne bucurăm de viaţa pe care o ducem. Trebuie doar să muncim pentru ei, cei ce creează sistemul. De visat se ocupă ei. Noi doar muncim. Asta înseamnă că nu suntem cu nimic mai diferiţi decât acele triste baterii din Matrix care ţin în viaţă cu energia lor un sistem. Şi când o baterie se epuizează ce se întâmplă? E înlocuită şi cea veche e aruncată. Ce se întâmplă cu tine dacă te îmbolnăveşti sau dacă nu mai poţi să efectuezi anumite operaţiuni? Crezi că va suferi sistemul după tine? Nu. Se găseşte altcineva capabil care să-ţi ia locul. Deci până aici jucăm perfect rolul de biete baterii.

Cât despre visare. Nu mai e nevoie să o facem. Are grijă sistemul să ne ofere o gamă variată de filme (poveşti i/reale) care ne hrănesc emoţional şi spiritual. Şi în timp ce urmărim poveştile derulate de mintea altora şi jucate de alţii, avem impresia că ne relaxăm, că vizităm şi noi acele locuri şi trăim povestea.

Mai mult decât atât, sistemul are grijă ca tot ceea ce vedem pe marile sau micile ecrane să fie cât mai „real” pentru noi. Aşa că a inventat tehnologii care să ne facă să trăim poveştile ca şi când am fi prezenţi în ele. Aşa au apărut tehnologiile 3D, Blue Ray etc. Scopul lor este să ne amăgească că ne trăim viaţa pe care am visat-o, când de fapt noi nu mai avem timp să visăm pentru noi. Suntem prea ocupaţi să muncim la visele altora.

Nu mă înţelege greşit. Nu am nimic împotriva acestor tehnologii. Şi eu îmi doresc asemenea aparate în casă să văd filmele preferate la o calitate oferită de ele, în format 3D sau Blue Ray. Cu atât mai mult cu cât sunt şi o mare admiratoare de filme şi de poveşti. Spun doar că ar trebui să ne ocupăm şi de povestea noastră. Să o scriem şi să o trăim la intensitate maximă.

Undele cererbrale.

Vorbeam în articolul Copiii de azi nu mai sunt copiii care am fost noi că bebeluşii se găsesc dominant în starea de unde delta a unui somn profund. Că copiii până la 13 ani sunt în starea theta, specifică visării, iar noi adulţii, concentraţi adesea pe muncă şi pe rezultate suntem cel mai frecvent în starea Beta. Chiar pentru a trece în starea alfa, stare specifică relaxării şi visării cu ochii deschişi avem nevoie de efort şi exerciţiu. Cu atât mai mult e mai mare efortul de a trece în starea theta, specifică copiilor, şi a stării de la limita dintre trezie şi somn. Aşa că odată cu vârsta am uitat să ne mai relaxăm şi să mai şi visăm. Reuşim însă, cu ajutorul psiho-terapeuţilor.

Frica.

Două tipuri de frică ne împiedică să mai visăm.

  • Frica de a nu fi dezamăgiţi.

S-ar părea că de la vârsta de copil şi până la vârsta adultă o bună parte din visele noastre nu s-au împlinit. Poate că nu s-au împlinit pentru că am ascultat de cei din jur să revenim cu picioarele pe pământ. Sau poate pentru că nu am crezut suficient de tare în visurile noastre. Sau poate pentru că nu am avut suficientă încredere nici în noi şi nici în Dumnezeu. Sau poate pentru că pur şi simplu nu am luptat suficient pentru ele. Am preferat să lenevim.
Dar am fost foarte dezamăgiţi că nu ni s-a împlinit visul, aşa că pentru a ne proteja de alte posibile dezamăgiri, refuzăm să mai visăm şi să mai credem că e posibil să ni le împlinim.

 

  • Frica de a se împlini visul.

[Ş]tiu că sună paradoxal. Cum adică să-ţi fie teamă să ţi se împlinească visul? Ei bine, da, e posibil. Ca teama de a se împlini să te facă să nu-l mai doreşti sau să nu ţi-l mai imaginezi. De ce? Păi dacă s-ar împlini n-ai mai avea motiv să te plângi. Cine te-ar mai asculta dacă ai vorbi atât de pozitiv despre tine? Că eşti fericit că ţi s-a împlinit visul? Că nu-ţi vine să crezi ce minune ai trăit… Că uite ce extraordinar e totul… etc apoi s-ar putea să te plictiseşti chiar tu de atâta fericire care ţi se întâmplă că ţi s-a împlinit visul.
Şi atunci, ce rost are să mai visezi?

Hoţii de vise.

Poate că nu-ţi vine să crezi dar zi de zi ne întâlnim cu hoţi de vise. Persoane care ne spun că nu se poate pentru că… nu suntem bine pregătiţi… sau plutim… sau că e imposibil… sau că trebuie să dai mită ca să reuşeşti… sau că toţi care reuşesc sunt corupţi… sau că nu eşti în stare de nimic… sau că nu ai suficiente studii… sau bani… sau energie… etc.
Ne ciocnim de ei în fiecare zi. şi uneori sunt chiar persoane apropiate care ne iubesc şi ne vor binele. Şi ne fură visul. Şi atunci se naşte întrebarea, dacă ne iubesc, de ce ne opresc? Ei spun că vor să ne protejeze. Ca să nu suferim. Să nu fim dezamăgiţi.
Şi ceilalţi? Ce interes au să ne fure visul? Poate că o fac din invidie. Sau ca să nu sufere ei. Pentru că dacă noi ne atingem visul, ei se fac de ruşine sau suferă că ei au eşuat.

Exerciţiu.

Ia o foaie de hârtie şi notează ce-ţi doreai pe când erai copil.
Notează dacă acel vis s-a împlinit şi cum.
Notează ce-ţi doreşti acum şi pentru următorii cinci-zece ani. Scrie cât mai multe detalii. Menţionează şi de ce îţi doreşti ceea ce-ţi doreşti.
Apoi caută activităţi prin care să îţi atingi visul.
*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward. Şi în acest fel ajutăm şi pe alţii să-şi împlinească visele.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

SUPERSTIŢII

pisica neagra

 

 

Dacă crezi că poţi, ai dreptate. Dacă crezi că nu poţi, ai dreptate. (Henry Ford)

În ultimii patru ani am auzit frecvent cuvintele lui Henry Ford. Ceea ce contează cel mai mult în tot ceea ce faci şi rezultatele pe care le ai, e legat de credinţa ta.

Nu e puterea blestemului, e PUTEREA PE CARE O DAI blestemului. (Filmul Penelope)

Aşa suna morala filmului Penelope, o fată care s-a născut blestemată să aibă rât de porc, până îşi va întâlni iubirea care s-o accepte aşa cum este.

Dacă eşti o persoană superstiţioasă, să ştii că nu-mi bat joc de credinţele tale. Eşti liber să crezi ce vrei şi cum vrei. Eu doar îţi spun cum tratez eu aceste superstiţii.

Cu mult înainte de a auzi aceste expresii care să mă impresioneze am auzit predicile şi cuvintele Bisericii.

De fapt, le-am auzit încă din perioada copilăriei mele. Din fragedă copilărie am mers la Biserică şi mi-a plăcut să ascult şi să învăţ.

Şi într-o zi am auzit că ori crezi în Dumnezeu, ori crezi în superstiţii. Nu poţi să crezi în ambele. Pentru că se exclud reciproc.

Prima parte a copilăriei mele am crezut şi eu în superstiţii precum că nu ştiu ce se întâmplă dacă îţi taie calea o pisică, iar dacă e neagră, cu atât mai rău.

Şi dacă se întâmpla ca o pisică să-mi taie calea trebuia să fac nu ştiu câţi paşi înapoi cu spatele. Şi nu mai ştiu ce. Şi am făcut acele ritualuri la început.
Cum sunt fată de la sat cu multe fântâni la poartă, există superstiţia că dacă îţi iese cineva cu găleata goală la fântână în timp ce eşti pe drum, îţi merge rău.

Şi la început am crezut în ele şi aşteptam ca cei ieşiţi cu găleata goală să o umple ca să-mi meargă bine.

Apoi, fie în urma celor auzite la Biserică, fie pentru că mergeam la Biserică atunci când îmi ieşeau oamenii sau femeile cu golul, am început să mă gândesc: Ce se poate întâmpla? Să nu mai găsesc Biserica acolo? Să fie închisă Biserica Duminica dimineaţă?

Duminica după-amiază mai ieşeam la cofetăria din sat, sau, în cursul săptămânii trebuia, poate să ajung la dispensar. Mergeam cam o oră pe jos.

Şi dacă era vară şi străbăteam la picior tot satul ca să ajung în centrul comunei, îmi ieşeau în cale cel puţin zece persoane cu găleata goală.

La un moment dat m-am plictisit să-i mai aştept pe toţi să-şi umple găleţile. Şi găseam acolo şi cofetăria şi dispensarul şi erau deschise şi funcţionale. Mă rog… relativ funcţionale.

Vorbesc de perioada comunistă în care la cofetărie era o coadă de ne-descris, mai ales vara şi mai ales la îngheţată.

Şi pentru că era o îmbulzeală de nu se mai ştia care e la rând, vânzătoarea mai scotea din când în când cotorul de mătură şi începea să lovească ce găsea, mâini, capete…, orice.

Deci, ăsta era singurul lucru rău care mi se putea întâmpla dacă mi se ieşea cu golul. Să primesc unul sau câteva cotoare de mătură în cap în timp ce stăteam la rând la îngheţată.
Cu timpul am realizat că cel puţin aceste două superstiţii sunt absolut prosteşti şi am refuzat să le mai cred.

Ghici ce? Au încetat să-şi mai facă efectul.

AM DECIS SĂ NU MAI CRED ÎN SUPERSTIŢII

Dar îmi amintesc momentul în care am decis să nu mai cred în superstiţii.
Eram studentă în anul patru şi aveam un examen dificil cu o profesoară despre care se zvonea printre studenţi că nu le suportă pe fete şi-i cam place să le pice la examen, pentru că cu ani în urmă îşi surprinsese soţul în flagrant cu o studentă.

Nu am idee cât era de adevărată această vorbă sau poate era doar un zvon înflorit de alte studente ce picaseră examenul. Cert este că-mi era teamă.

Mai mult decât atât, preluasem o superstiţie pe care tata o respecta cu sfinţenie, să nu înceapă o lucrare în zi de marţi sau de sâmbătă. Ori eu, pentru acest examen m-am apucat de învăţat într-o sâmbătă.

Studiasem toată materia, dar pentru că îmi era teamă, îmi doream doar să trec. Nota cinci. Atât îmi doream.

Aşa că am început să mă rog: „Doamne ajută-mă să trec examenul chiar dacă m-am apucat de învăţat sâmbăta. Ştiu că e o superstiţie şi e păcat să crezi în ele. Iar dacă mă ajuţi să trec n-o să mai cred în alte superstiţii”.

Vreau să spun că, nu doar că am trecut examenul, dar am luat nota 10, ceea ce mi-a dovedit cu vârf şi îndesat că crezusem greşit.

De atunci, mă străduiesc să nu mai cred în superstiţii. Cel puţin, nu în mod voluntar. Poate mă gândesc la ele, dar în momentul în care devin conştientă de ceea ce fac, renunţ la credinţa în ele.

Iată alte superstiţii de care am auzit şi ce s-a întâmplat în viaţa mea când nu le-am mai respectat.

AM TRAS BILETUL CU NR. 13

La examenul de definitivat, proba de specialitate orală, care era pe data de 23 august 2003, sora mea avea nunta în sat, era mireasă.

Deşi în primă fază i-am zis că nu pot ajunge la nuntă, mi-am propus ca să intru mai repede.

Nu în ordine alfabetica, căci fiind cu litera R aş fi avut de aşteptat. Iar după examen, voiam să fac tot posibilul să ajung şi eu, măcar la partea cu petrecerea.

Am reuşit să intru pe la ora zece în sala de examen, am tras biletul cu nr. 13 şi am luat loc în bancă.

Mi-a picat cel mai frumos subiect, „Clasificarea oraşelor”, subiect pe care îmi ţinusem inspecţia pentru acel examen.

Oricâte emoţii aş fi avut, tot erau şanse mari să-mi amintesc ce am făcut la lecţia de la inspecţie, mai ales că a fost temeinic învăţată.

Aşa că m-am aşezat în bancă, complet relaxată şi în timp ce mă concentram să scriu pe ciornă ce urma să răspund, eram atentă şi la ce se întâmpla cu ceilalţi.

Era o colegă care învăţase papagaliceşte şi avea emoţii şi se poticnea la fiecare propoziţie mai rău ca elevii (ăia care învaţă pe de rost).

Când profesorii au terminat să o asculte a întrebat: „Am trecut?” Şi pentru că profesorii nu ne spuneau notele chiar pe loc, ea a insistat, dar de data asta începuse să plângă: „Am trecut, pot să mă duc să învăţ la psihologie?”.

Când au văzut-o plângând, profesorii au încercat să o liniştească spunându-i să nu iasă din sală plângând, că îi va demoraliza pe toţi care aşteaptă să intre. Dar n-a fost chip.

Apoi a venit rândul meu să răspund, şi am făcut-o foarte degajat.

Asta în condiţiile în care cel mai teamă mi-a fost în viaţă de examenele orale.

Nu m-au lăsat să termin, ceea ce pentru mine însemna că au fost foarte mulţumiţi şi mi-au dat zece. Dar mi-au zis. „Eşti liberă. Poţi să te duci să „înveţi” la psihologie. Deşi ar fi trebuit să învăţaţi până acum, iar acum doar să repetaţi”.

Iar eu, foarte fericită am zis. „Nu. Mă duc la nuntă” . Şi am ieşit din sală radiind de fericire.

Am ajuns la gară, am găsit un tren şi când am ajuns la primărie, i-am aşteptat eu acolo pe miri şi le-am făcut cea mai mare surpriză şi bucurie.

Dar oare ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi crezut că numărul 13 este cu ghinion, aşa cum se spune? N-aş vrea să mă gândesc.

ALTE SUPERSTIŢII

Noroc şi zeul Moloh

Incă din copilărie auzisem că a crede în noroc înseamnă a-ţi pune nădejdea în ajutorul necuratului. Pentru că dacă tu crezi în Dumnezeu şi-n ajutorul Lui, n-ai nevoie de NOROC.

Dar acum câţiva ani, pe când eram în Elveţia la cea mai bună prietenă a mea, preotul român de la Biserica de acolo mi-a mai dat nişte explicaţii.

Se pare că numele de Noroc este asociat cu zeul antic Moloh pentru care evreii au fost pedepsiţi de Dumnezeu, atunci când credeau în el.

Mai mult decât atât inclusiv obiceiul de a bate în lemn este atribuit chemării zeului Moloh şi alungării altor spirite rele.
Cu alte cuvinte, e superstiţie nu doar să crezi în noroc, ci şi să baţi în lemn, ca să alungi ghinioanele sau alte lucruri rele.

Aşa că de atunci, mă străduiesc să ţin minte şi să nu mai bat în lemn şi nici să mai cred în noroc.
Iar eu pot să spun că m-a ajutat Dumnezeu cu multe alte lucruri bune de când nu mai cred şi nu mă mai încred în noroc.

Deochiul şi culoarea roşie

In cărţile părintelui Cleopa am găsit scris că e păcat, e superstiţie să crezi că dacă pui culoarea roşie îndepărtezi riscul de deochi, sau că trebuie să scuipi persoana pe care o admiri, ca să nu o deochi.

Părintele şi explică de ce.

De exemplu, scuipatul, e deja folosit la Sf. Botez. Naşii sunt puşi de preot să se întoarcă spre apus şi să-l scuipe pe cel rău şi să-l îndepărteze de la cel ce urmează a fi botezat.

A te apuca şi tu să mai scuipi persoana care deja s-a unit cu Dumnezeu prin Botez, este a nu te încrede că Botezul e suficient de bun.

Și, cred că nimănui nu-i face plăcere să fie umplut de saliva altor persoane din preajmă.

Dar legat de practicile îndepărtării riscului de deochi, fie prin scuipat, fie prin folosirea culorii roşii, ne spune Părintele Cleopa este ca şi când vrei să-l îndepărtezi pe rău cu alte obiceiuri rele.

Iar Biblia ne spune că asta ar fi un fel de dezbinare în împărăţia lui satan, ceea ce n-o să se întâmple.
Aşa că eu dau crezare Bisericii şi celor citite în cărţile Sf. Părinţi.

Să nu te întorci din drum, odată ce-ai plecat – că-ţi merge rău.

Asta este o superstiţie pe care am auzit-o încă din copilărie şi încă o mai aud. De când am încetat să mai cred în superstiţii am îndepărtat-o şi pe asta şi dacă a fost să nu-mi meargă bine, sigur n-a fost din cauza întorsului din drum.

Legat de această superstiţie, dacă tu crezi în ea, m-am gândit să-ţi dau următoarea temă de gândire.
Imaginează-ţi că pleci într-o altă ţară şi-ţi uiţi acasă paşaportul. Pe drum, la puţin timp după ce ai plecat îţi aminteşti că l-ai pus undeva să-l ai la îndemână, dar nu e asupra ta. Realizezi că ai uitat să-l mai iei. Ce zici, când îţi merge mai rău? Când mergi înainte până la aeroport, în speranţa că n-o să ţi-l ceară nimeni sau când te întorci ca să-l iei?

Să nu dai noaptea cu mătura – că nu te mai măriţi.

De când am auzit de superstiţia asta, am căutat să dau cu mătura mai mult noaptea.

Să nu te aşezi la masă pe colţul mesei – că nu te mai măriţi

La anumite reuniuni mă aşezam la un colţ al mesei în speranţa că o să interacţionez mai uşor şi cu cei din dreapta mea şi cu cei din stânga.

Apoi, cineva foarte binevoitoare, mi-a zis să nu mai stau la colţul mesei că nu e bine. De ce nu e bine? Că nu te mai măriţi.

Aşa că eu, Cănuţă om sucit, m-am aşezat în mod frecvent la colţurile meselor ori de câte ori aveam ocazia.
Şi când mi-am dorit să mă mărit, m-am măritat.

Să nu-ţi pui geanta pe jos – că faci a pagubă.

Sau ceva de genul. În orice caz, cică îţi risipeşti prosperitatea. Cum spuneam în articolul anterior, Mânia redirecţionată, oamenii găsesc scuze sau pe altcineva pe care să-l învinuiască, atunci când au un sentiment de vinovăţie.

Aşa că nu spun că sunt împrăştiaţi şi nu-şi ţin socotelile cu chibzuinţă. Dau vina pe o superstiţie că rămân fără bani.
De când am auzit-o, numai contra fac şi îmi pun geanta doar pe jos peste tot pe unde ajung.

Să nu arunci apa de baie a bebeluşului noaptea.

Acum vreo două săptămâni, o vecină m-a abordat că nu e bine să arunc apa de baie a bebeluşului în timpul nopţii. Să o ţin în casă până dimineaţa şi atunci să o arunc. De ce? am întrebat eu. „Pentru că nu mai doarme…”. iar eu i-am zis că eu nu cred în superstiţii şi că băiatul meu doarme noaptea şi întotdeauna îi arunc apa de baie.
Şi dacă nu mă crezi că bebeluşul meu doarme noaptea, pot să-ţi spun că toate articolele mele de după naştere sunt scrise numai noaptea. Atunci când doarme bebe. Somnul mi-l recuperez dimineaţa.

 

Să nu duci gunoiul noaptea

Zilele trecute, duceam într-o seară gunoiul. De fapt era trecut de ora 11 noaptea, după ce a adormit bebe. Şi mă vede un vecin şi-mi spune: „Nu-i bine să duci gunoiul noaptea.”, „Bine”, zic eu foarte neîncrezătoare şi plec mai departe.
Vecinul: „Nu, serios, nu-i bine să duci noaptea gunoiul. Îţi arunci norocul.

Eu: N-am nici timp şi nici chef să-i dau explicaţii că nu cred în superstiţii, aşa că rostesc mai departe acelaşi neîncrezător şi cu tonul unei persoane jignite, „Bine” şi plec mai departe.

Vecinul: „Aşa se spune” continuă el în urma mea.

Eu: „Corect. Aşa se spune. Nu e obligatoriu să fie adevărat”.

Auzi tu? Norocul meu zace într-un sac cu pamperşi folosiţi şi urât mirositori.
A! Stai că parcă tocmai am spus că nu mai cred în noroc. Şi atunci de ce să nu-mi duc gunoiul atunci când am timp şi chef şi disponibilitate?
Numai că vecinul, mi-a dat subiectul acestui articol de blog. Şi-i mulţumesc.

Mi se pare fascinant cum, legat de gunoi, materialele de dezvoltare personală, oamenii care au succes recomadă să nu ții gunoiul în casă peste noapte pentru că atrage energii negative în viața ta și îndepărtează pprosperitatea.

Deci, oamenii care trăiesc de pe azi pe mâine, cred că dacă duci noaptea gunoiul îți arunci norocul și devii sărac, iar oamenii de succes spun că dacă lași peste noapte casa curată, atragi prosperitatea.

Pe cine să crezi?

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe prietenilor tăi.

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

MÂNIA REDIRECŢIONATĂ

persoana manioasa

 

 

Cred că cu toţii am experimentat acest sentiment de mânie.
Dar astăzi o să vorbesc despre o formă de mânie foarte întâlnită în familii şi în şcoli, îndreptată mai ales asupra copiilor.

Uneori, în mod inexplicabil ai accese de furie faţă de copiii tăi pentru greşeli ale lor mai mari sau mai mici. Şi îi repezi sau chiar îi bruftuluieşti. În funcţie de natura ta, aceste manifestări sunt fie de furie sau de mânie mai controlată. Adică, uneori doar îţi cerţi copilul pe o voce domoală, alteori ai o voce foarte aprigă şi poate că uneori îi mai dai şi câte o mamă de bătaie.

Vocile din mintea ta

Teoretic, după ce îţi manifeşti starea de mânie se spune că te descarci. Dar oare chiar aşa este? Sau în mintea ta apar tot felul de dialoguri legate de ceea ce tocmai s-a întâmplat?
Practic, în mintea ta se fac auzite două voci care vorbesc cu tine.
Prima voce, cea a părintelui iubitor spune: Nu trebuia să-l pedepsesc atât de aspru. Mi-e milă de el că l-am certat sau că l-am bătut.
Vocea a doua spune: Da’ nu se mai linişteşte odată! Eu îi zic să stea locului, sau să facă cutare lucru, şi el nu şi nu.
Prima voce: da’ dacă te gândeşti bine şi ţie ţi se întâmplă să faci cutare greşeală…
Vocea a doua: Parcă a făcut intenţionat asta ca să mă scoată pe mine din pepeni…

….

În mintea ta se dă o bătălie, în legătură cu manifestarea mâniei faţă de copilul tău.
Prima voce, cea a conştiinţei îţi vorbeşte de sentimentul de vinovăţie. Îţi spune că nu trebuia să faci sau să te porţi aşa cum ai procedat. Dar, pentru că mintea umană nu poate suporta să se auto-învinuiască, caută modalităţi de ieşire prin care să dea vina pe altcineva sau să justifice faptele pe care le-a făcut. Aşa apare cea de-a doua voce prin care îţi acuzi copilul de faptele lui şi te justifici pentru actele tale. Pe care dintre ele le asculţi mai mult, depinde doar de tine.
Această a doua voce au ascultat-o şi Adam şi Eva când au fost întrebaţi de Dumnezeu ce au făcut. Adam, în loc să spună că el a greşit, a dat vina pe Eva şi a zis: Femeia pe care mi-ai dat-o mi-a dat să mănânc. Eva, la rândul ei, n-a spus că a fost curioasă să guste şi că a greşit. A dat vina pe şarpe.
În ceea ce mă priveşte am constatat că această voce apare şi când îmi imaginez că se întâmplă ceva rău care a depins cumva de mine. În ultima vreme, de câte ori apare această voce prin care caut să mă justific sau să acuz pe altcineva, încep să mă analizez sincer şi să văd care ar fi cauza. De fapt această voce maschează un profund sentiment de vinovăţie.

Deci, dacă după un episod de mânie apare această a doua voce în capul tău, întreabă-te dacă nu cumva vrei să ascunzi un sentiment de auto-învinuire. Fii sincer cu tine şi analizează-te în profunzimile tale! Apoi, ştii că este o vorbă: Cel ce se scuză fără să fi fost acuzat, se acuză singur.

Ce simte copilul

Dacă tu nu te simţi bine, stai să vezi ce simte copilul!
El simte că nu-l iubeşti.
El simte că este inutil.
Că orice ar face şi oricât s-ar strădui nu reuşeşte să te mulţumească.
Că din gura ta nu a auzit decât vorbe de ocară.
Că îl acuzi şi îl pedepseşti pe nedrept, deşi altcineva era vinovat.
Că eşti supărăcioasă şi te aprinzi repede.
Că nu este bun de nimic… etc…

Stând de vorbă cu copii

Ca profesor şi mai ales ca diriginte stau de vorbă cu copiii şi ei îmi spun de situaţii de acasă, din familie în care au fost pedepsiţi.
Şi atunci m-am gândit la mine şi la situaţiile în care eu m-am enervat şi i-am pedepsit.
Le-am explicat că nu are nimeni nimic cu ei personal, dar că uneori, fără să conştientizăm, redirecţionăm mânia şi o manifestăm pe cine nu trebuie.

 

Mânia redirecţionată

Le-am explicat copiilor că poate, părinţii lor au avut o zi foarte grea la muncă. Sau poate că au în şef îngrozitor care le toacă nervii şi ei nu au putere să ia atitudine de teama de a nu rămâne şomeri. Sau poate s-au certat cu vreun coleg sau client mai dificil. Sau poate au avut de terminat ceva urgent şi parcă alţii le creeau probleme. Sau poate că la serviciu trebuie să zâmbească la clienţi deşi inima lor urlă. Sau poate, pur şi simplu lucrează într-un mediu zgomotos. Toate acestea şi multe alte situaţii, creează situaţii de stres şi enervare în organismul părinţilor. Poate că aparent trece, dar la prima ocazie când se enervează din nou, izbucnesc şi se manifestă furios.
Le-am dat următorul exemplu.
Eu, m-am dus la oficiul poştal ca să ridic un colet. Am stat la o coadă imensă cam 30 sau 45 de minute, timp în care am auzit doar scââârţ, scââârţ (zgomotul imprimantelor cu ace de la oficiile poştale) şi poc, poc, poc (ştampilele folosite de funcţionari) şi iar scââârţ, scââârţ, poc, poc. Şi când am ajuns la rând, mi se spune că nu mi se poate da coletul că am altă adresă pe buletin şi am nevoie de o decizie de la şcoală. Să mă cert cu funcţionara de acolo, nu foloseşte la nimic. Nu ele fac regulile, ci sistemul în care lucrează e tâmpit. Aşa că am plecat de acolo într-o stare de fierbere. M-am dus la şcoală, am luat decizia şi mi-am ridicat coletul. Aparent m-am liniştit. Dar când am ajuns la clasă şi unul sau doi elevi au început să vorbească ne-întrebaţi şi să deranjeze liniştea, m-am enervat şi i-am pedepsit.

Cam la fel se întâmplă şi într-o familie. Vine mama care a fost stresată de cine ştie cine şi se întâlneşte cu tata care şi el a avut o zi grea. Amândoi sunt ca nişte bucăţi de cremene, care atunci când se ciocnesc, scot scântei.
Dar atunci când se întâlnesc cu copiii, nu mai sunt asemănători cu cremenea, care doar scoate scântei, ci cu butoiul de praf de puşcă. De ce? Pentru simplu motiv că dacă părinţii sunt stresaţi că nu au putut face observaţie şefului, pentru că este mai puternic (în funcţie şi poziţie), pot să-şi reverse mânia asupra copiilor pentru că ei sunt mai mici şi mai slabi.
O persoană care este echilibrată emoţional, va lua atitudine în faţa şefului şi-i va spune ce are de spus. Fără să-l jignească, îi va comunica ce are pe suflet. Şi se va purta prieteneşte cu copilul, ca unul ce este pui de om, persoană ca oricare alta.

Ce este mânia? Definiţii şi citate

Definiţia dată de DEX spune că este Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare.

Înainte de soluţii, câteva citate despre mânie:

Nebunul dă pe faţă mânia lui, iar omul prevăzător îşi ascunde ocara (Pildele lui Solomon, 12,16)
Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul este mai preţuit decât cuceritorul unei cetăţi (Pilde 16,32)
Mânia nu apare niciodată fără motiv. Dar rareori apare pentru unul care să merite (Benjamin Franklin)
Mania este dispoziţia pe care oamenii reuşesc cel mai greu s-o controleze.
Spre deosebire de tristeţe, mânia dă energie, chiar o stare de euforie.
Stresul de orice fel creează o secreţie adrenocorticală care coboară pragul de la care este trezită mânia. (Daniel Goleman – Ineligenţă emoţională)

CÂTEVA SOLUŢII

Acum ceva timp am citit o poveste. O redau din memorie, că nu mai ştiu pe unde am citit-o şi unde o găsesc.

Povestea omului care îmbrăţişa copacul

Într-o zi un călător făcea autostopul pentru a ajunge la destinaţia dorită. A oprit un camion şi omul s-a urcat în maşină. Pe drum, maşina a avut tot felul de probleme şi şoferul s-a enervat foarte tare, s-a mâniat şi a înjurat maşina în timp ce se ocupa de reparaţia ei. Călătorul nostru era foarte speriat şi nu îndrăznea nici să întrebe sau să răspundă ceva. După ce a terminat reparaţia, au plecat la drum mai departe. Şi pentru că era târziu, şoferul l-a invitat pe călător să rămână peste noapte la el acasă şi îşi vor continua drumul în cursul dimineţii. Călătorului îi era groază la gândul că va asista la tot felul de certuri în familia şoferului. Dar pentru că nu a avut încotro a acceptat invitaţia acestuia. În faţa casei, şoferul s-a oprit şi preţ de câteva clipe a îmbrăţişat un copac mare care creştea acolo. Apoi au intrat în casă. Ajuns în familia şoferului, călătorul a fost foarte surprins să constate o schimbare radicală în comportamentul acestuia. Parcă nu mai era şoferul cu care călătorise. Era vesel şi binevoitor, îşi strângea copiii în braţe şi asculta cu plăcere tot ce aveau ei să-i spună. Dimineaţa, când au plecat la drum, şoferul a îmbrăţişat din nou copacul cel mare din faţa casei. Nedumerit, călătorul îl întreabă: Explică-mi şi mie de ce ai îmbrăţişat copacul? Şi şoferul i-a zis: oricât de mari ar fi problemele mele de la muncă, nu le aduc acasă. Le las seara în grija copacului şi le iau dimineaţa. Asta îmi permite să mă bucur de soţia mea şi de copiii mei, iar dimineaţa când plec, îmbrăţişez copacul şi îmi iau problemele de muncă înapoi. Numai că dimineaţa nu mai sunt la fel de mari cum au fost cu o seară înainte. Sunt de câteva ori mai mici.

Două lecţii desprind eu din această poveste:
1. nu amesteca problemele de la muncă cu cele de acasă.
2. noaptea e un sfetnic bun. Dimineaţa s-ar putea să nu mai găseşti problemele la fel de mari şi de imposibile precum păreau seara.

Dă-ţi seama cine te enervează, de fapt!

Păi aici e simplu. Dacă şeful e cel care te enervează, clarifică lucrurile cu el.
Dacă ai un client mai dificil, ia atitudine.
Dacă zgomotul de la muncă te stresează, bucură-te de linişte acasă.
Dacă în autobuz, un alt călător te-a călcat pe bătătură, spune-i.
Dar nu te descărca pe cine nu trebuie.
Nu pedepsi copii sau pe altcineva din familie pentru supărările produse de alţii!

Câteva strategii prin care poţi să reduci mânia

În cartea Inteligenţă emoţională, Daniel Goleman indică câteva soluţii:

  •   Ia în stăpânire şi controlează gândurile care îţi produc sau măresc mânia. În loc să acuzi, ai putea să găseşti nişte scuze celor care te enervează şi atunci lucrurile vor părea diferite. Exemplu oferit de autor este edificator. Dacă în timp ce conduci, un alt şofer îţi taie calea şi eşti la un pas de accident, în loc să-l înjuri, gândeşte-te că poate are o urgenţă medicală de s-a grăbit în halul ăla.
  •   Ieşi la plimbare. Exerciţiul fizic şi mişcarea în aer liber te ajută vezi frumuseţea din natură şi să reduci gândurile care te fac să fierbi.
  • exerciţii de respiraţie profundă ca să te linişteşti.
  •   Distrează-te (uită-te la un film, o comedie, citeşte o carte).

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber