Am auzit adesea pe multe mame că trebuie să facă sacrificii pentru copiii lor. Şi nu le-am înţeles şi nu le-am crezut. Pe multe dintre ele le-am abordat cu idei de afaceri şi m-au refuzat spunând că nu au timp. Şi le-am judecat.

 

Altele, la şedinţele cu părinţii sau cu alte ocazii îmi povesteau că trebuie să-şi sacrifice dorinţele personale de a-şi achiziţiona o haină nouă, un costum etc. nici pe ele nu le-am înţeles, decât parţial. De fapt, chiar le-am admirat puţin. Pentru că mie nu-mi ajungeau banii din salariu, deşi eram singură, iar ele trebuiau să ofere bani şi copiilor pentru pacheţel şi să le mai cumpere şi haine şi rechizite şi aşa mai departe.

 

Financiar vorbind, le admiram că reuşeau să gestioneze banii în aşa fel încât să ofere copiilor tot ce aveau nevoie. Dar chiar şi din punct de vedere financiar tot nu reuşeam să le înţeleg cum de acordă prioritate exclusivă copiilor şi pe ele se lasă la urmă sau se neglijează. Pentru mine era ca şi cum ar transmite un mesaj că ele nu mai contează.

 

Acum că sunt mamă realizez că multe dintre ele au dreptate.

O mamă trebuie să facă multe sacrificii. O să vorbesc despre două sacrificii care afectează profund o mamă şi anume despre sacrificiile de timp şi de bani.

 

SACRIFICIILE DE TIMP

 

Unde se cheltuieşte mare parte din timpul unei mame?

Copilul îi solicită timp mamei, mai ales dacă este bebeluş. Mama trebuie să-i dea mâncare, să-l schimbe, să-l spele, să-l odihnească, să-l plimbe, să-i vorbească, să se joace cu el, să-l înveţe diferite lucruri. Trebuie să-i ofere copilului şi atenţie. Adică, evident că poate să facă şi altceva în timp ce copilul mănâncă sau se joacă, dar în timp, copilul va simţi lipsa de implicare şi de atenţie a mamei. El îşi va da seama că pentru ea sunt şi alte lucruri importante. Iar bebeluşii au aşa o tendinţă de a solicita cât mai mult din timpul şi atenţia unei mame! Iar dacă se întâmplă să fie un copil mai plângăcios, e foarte dificil pentru o proaspătă mămică să mai facă şi altceva în afară de a se ocupa de copil.

 

Soţul are şi el nevoie de timpul soţiei. Şi el doreşte să stea de vorbă cu ea, să i se facă şi lui anumite mofturi, să aibă momente pentru iubire şi tandreţe.

 

Ea însăşi are nevoie de timp personal pentru odihnă, hrană, pentru îngrijire personală, pentru dezvoltare personală.

 

Alte sarcini. O mamă trebuie să-şi mai facă timp şi pentru:

• Gospodărie, curăţenie, gătit,

• Cumpărături,

• Plimbare şi recreere,

• Pentru alte lucruri care sunt importante pentru ea. Cum ar fi să citească şi să înveţe. În cazul meu, este foarte important să lucrez la blog, să scriu, să citesc, să mă analizez, să-mi identific greşelile şi să le corectez. Să mă dezvolt personal şi să devin cea mai bună variantă a mea. Şi asta se face prin îmbunătăţire continuă.

Poate că la anumite sarcini mai primeşte ajutor de la soţ sau de la altcineva din familie, dar cea mai mare responsabilitate o are tot ea.

 

Pentru mine, este foarte important şi ultimul punct. Credeam şi încă mai cred că mamele care se plâng că „nu au timp” şi pentru altceva, de fapt, nu au scopuri în viaţă. Şi se lasă purtate de val oferindu-şi timpul la cel care i-l solicită cel mai mult.

 

Mai mult decât atât am constatat că atunci când scopul este vag definit sau când ai mai multe scopuri şi nu ştii să le prioritizezi, ai tendinţa să le crezi pe toate importante şi să cauţi să te ocupi de 1001 lucruri şi în felul acesta îţi risipeşti timpul şi energia.

 

Soţul meu nu era de acord cu mine. Îmi spunea adesea că trebuie să înţeleg că „timpul meu pentru mine, nu mai există”. Iar eu i-am zis că nu sunt de acord, pentru că eu n-o să renunţ la lucrurile care sunt importante pentru mine.

Ştiu că sunt multe mame care consideră că e foarte important să sacrifice totul de dragul copilului.

Experienţa mea de mamă este foarte redusă, de câteva luni, dar ca profesor am văzut mulţi copii în relaţie cu mamele lor.

Cu cât mamele sacrificaseră mai mult din ce-şi doreau de dragul copiilor, cu atât le reproşau copiilor sacrificiile făcute. Şi ghici, ce? Copiii nu văd niciodată că ceea ce faci pentru ei este un sacrificiu, ci mai degrabă percep ca pe o datorie a ta. Consideră că tot ceea ce ai făcut pentru ei, li se cuvine de drept. Aşa că mamele care consideră că fac sacrificii şi apoi au aşteptări uriaşe din partea copiilor, ca ei să le întoarcă sacrificiul, sau să fie recunoscători, sunt adesea nemulţumite. Şi se simt nerespectate.

Dar de asemenea, am observat că acele mame care n-au sacrificat chiar totul pentru copii, care s-au valorizat şi pe ele şi şi-au făcut mici plăceri, care n-au renunţat la serviciu ca să se dedice 100% copiilor (şi apoi să le reproşeze), au parte de mai mult respect din partea copiilor.

Poate pentru că respectându-se pe ele însele, le-au arătat copiilor că merită să fie respectate.

Şi la urma urmei, de ce n-ar fi aşa? Dacă tu nu te respecţi, cum poţi avea pretenţii să te respecte alţii?

 

SACRIFICIILE DE BANI

 

Banii de care dispun o familie cu un bebeluş, un nou membru al familiei s-ar putea să fie aceeaşi sau chiar mai puţini, dar împărţiţi la un număr mai mare de membri. Dacă înainte de bebeluş au fost doar doi membri, acum sunt trei, sau patru.

 

Dacă mama nu are suficient lapte, trebuie să cumpere. Chiloţeii de unică folosinţă trebuie să îi cumpere. Hăinuţe trebuie să cumpere. Şi până nu ajungi mamă, nu ai idee cât de repede cresc bebeluşii şi ce costuri au hăinuţele. De aceea, eu am fost sfătuită şi am acceptat asemenea sfaturi ca să primesc hăinuţe de la alţi bebeluşi sau chiar să cumpăr hăinuţe purtate de alţi bebeluşi de la alte mămici pe care nu le cunosc. M-a ajutat enorm urmarea acestui sfat, din punct de vedere financiar.

 

E nevoie de bani pentru hrana proprie, pentru întreţinere, pentru internet, electricitate, produse de curăţenie, de îngrijire personală, de transport etc.

 

De multe ori pentru haine pentru noi adulţii, nu mai rămân bani.

 

La ce să renunţe o mamă?

La ce să acorde prioritate?

 

Din punct de vedere al sacrificiului de timp, începusem să mă consum că nu pot să fac lucrurile să meargă mai repede, că nu mă pot dezvolta mai rapid. Dar curând am înţeles că eu, acum am alt ritm de lucru şi nu pot concura cu cei care au şi experienţă, şi dexteritate şi viteză de lucru. Dar m-am gândit că chiar şi cu ritmul de melc, dacă continui să mă deplasez către scopul meu cel mai important, pot să ajung la el, deşi dacă nu atât de repede pe cât mi-am propus şi imaginat.

Ce-am sacrificat eu? Uneori am sacrificat din orele de odihnă, alteori am sacrificat din plimbările mai lungi cu bebe, alteori am sacrificat din timpul pentru gătit şi gospodărie. Alteori am sacrificat din timpul dedicat scrierii pe blog. Dar niciodată n-am sacrificat acelaşi lucru. În felul ăsta, deşi cu un ritm mai încet, pot să mă ocup şi de bebe, şi de mine, şi de blog şi de relaţia cu soţul. De acele lucruri care vor aduce rezultate pe termen lung.

 

De exemplu, la început pentru că voiam să mă ocup şi de copil şi de ce este important pentru mine, scriam noaptea târziu. Dar ulterior am citit o carte „Organizează-te!” prin care am învăţat cum să mă organizez ceva mai bine. Evident că n-am devenit mai organizată doar pentru că am citit o carte, dar am învăţat şi am început să-mi încep ziua cu lucrul care este important pe termen lung, în afară de creşterea bebeluşului. Încă mai am multe de învăţat, dar noile obiceiuri mi le formez în timp. Ocazie cu care şi rezultatele vor fi diferite în timp.

 

Odată ce am început să pun în aplicare doar două principii din cartea „Organizează-te”, parcă lucrurile au început să stea diferit. Am început să scriu mai multe articole, să am şi timp pentru bebeluşul meu, să mă ocup şi de gospodărie.

 

Iată câteva principii de gestionare mai bună a timpului şi de organizare proprie:

 

• scrie-ţi zilnic o listă cu sarcinile pe care le ai de făcut şi Stabileşte-ţi obiectivul zilei (altceva decât să te ocupi de bebeluş, de preferat din lucrurile importante pe termen lung).

• începe cu cel mai important lucru de pe lista ta, cu obiectivul zilei. Urgenţele sunt la spital spun unii specialişti în managementul timpului.

Evident, bebeluşul tău, este o urgenţă. Şi de aia stai acasă, să te ocupi de el. Dar filtrează urgenţele. Una este să te întrerupi din muncă pentru că bebeluşului îi este foame, alta ca să te joci. Te poţi juca şi după ce termini obiectivul zilei.

 

• dacă obiectivul zilei este prea mare, poţi să-l împarţi în bucăţele şi să te ocupi pe rând de ele.

 

Care au fost cele două principii pe care am început să le aplic? Primul a fost să încep ziua cu obiectivul zilei şi să lucrez la el până îl finalizez. Dacă obiectivul meu a fost să scriu un articol, începeam ziua cu el. Al doilea principiu pe care l-am aplicat şi m-a ajutat a fost să mă gândesc la regula lui Pareto şi să mă concentrez 96 de minute pe sarcina sau obiectivul principal al zilei. N-am reuşit întotdeauna să respect aceste două principii, dar atunci când le-am respectat, mi-am atins mare parte din sarcinile stabilite pentru acea zi. După ce mi-am stabilit astfel priorităţile şi am început cu obiectivul zilei, am avut timp chiar şi pentru jocuri online, în limite rezonabile (cel mult jumătate de oră).

 

Alte strategii care te pot ajuta:

 

• elimină anumite sarcini inutile şi simplifică lista.

• blochează lista de sarcini. În timpul zilei, s-ar putea să fii tentat să mai adaugi şi alte sarcini pe listă, de care îţi aminteşti. Dacă ai blocat lista, ai tras o linie, te obligi să nu mai adaugi alte sarcini;

• scrie lista de sarcini, ţinând cont de efectul gravitaţional. Am învăţat că de obicei ne ocupăm de sarcinile scrise în capul listei şi cele din josul listei de multe ori rămân neatinse, neacoperite. La început, mă ocupam să intru mai întâi pe email, pe facebook, şi nu reuşeam să controlez timpul petrecut acolo. Dacă în capul listei pui, verificarea email-ului şi a postărilor pe facebook, şi jocurile online, s-ar putea ca până la sfârşitul zilei să nu mai ai timp pentru sarcina principală a zilei. Aşa că pune sarcinile pe listă, în ordinea importanţei.

• stabileşte intervale orare, aproximative, între care te ocupi de anumite sarcini

 

În concluzie.

 

Sunt sacrificii de timp pe care trebuie să le facă o mamă? Da. Şi încă mari. Dar dacă o mamă are şi alte scopuri personale în afară de creşterea copilului şi învaţă să se organizeze, îşi poate atinge şi scopurile şi să-şi crească şi copilul. Evident, va trebui să-şi redimensioneze aşteptările în funcţie de noul ritm de lucru. Dar o persoană care are un scop, fie şi o mamă proaspătă cu un bebeluş de câteva luni se poate mişca în direcţia acestuia. Şi-şi poate atinge scopul. E doar o chestiune de timp.

 

În legătură cu banii, cum poate o mamă să îşi acorde şi ei prioritate ca să-şi cumpere haine, să-şi facă unghiile, părul etc?

 

Personal, cred că strategiile care mi se potrivesc mie sunt:

• mă recompensez cu ce îmi doresc atunci când la sfârşitul unei luni mi-am atins obiectivele, chiar dacă nu am încă rezultatele dorite.
• Verific pe ce mofturi se duc banii mei, elimin sau reduc acele mofturi şi am bani pentru a-mi cumpăra ce am nevoie. La acest punct se pot obţine bani şi pentru economii pe termen lung.

 

Exerciţiu.

 

Te rog să răspunzi pe o foaie sau pe un caiet, la câteva întrebări:

 

1. ce sacrificii faci tu în prezent ca mamă pentru copiii tăi?
2. care sunt scopurile tale pe termen lung?
3. care este primul scop (cel mai important) pe termen mediu, de un an?
4. ce acţiuni trebuie să întreprinzi?
5. de ce resurse ai nevoie?
6. cum poţi să le oferi copiilor şi timpul şi banii şi să-ţi dezvolţi şi viaţa în funcţie de scopurile personale?
7. care va fi programul tău de lucru?
8. la ce eşti dispusă să renunţi pentru a face loc în viaţa ta la noile acţiuni şi obiceiuri?

 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber