“Vei învăţa pe cheltuiala ta că de-a lungul vieţii vei întâlni mai multe măşti decât chipuri.”
Luigi Pirandello
Majoritatea dintre noi purtăm diferite măşti pe parcursul unei singure zile. Dimineaţa când ne trezim s-ar putea să ne simţim ca un adolescent de 15 sau 16 ani, apoi ne punem diferite măşti în funcţie de rolurile pe care trebuie să le jucăm. Masca de mămică, masca de părinte binevoitor sau autoritar, masca de soţie sau de soţ, masca de fiu sau fiică. Urmează măştile legate de ceea ce facem în carieră: masca de profesor, de director, de om de afaceri, de şef, de subaltern supus, de rebel, de medic, de parlamentar etc.
Dar nu despre aceste măşti vreau să-ţi vorbesc astăzi.
Masca de personalitate
Ultimele două articole au fost legate de personalitatea copiilor şi nu numai: Cum motivăm sau pedepsim copiii în funcţie de personalitate, Nu ştiu ce să mă mai fac cu copilul ăsta! Astăzi o să-ţi vorbesc despre o mască de personalitate.
După ce l-am cunoscut pe soţul meu şi l-am pus să-şi facă testul de personalitate, i-a ieşit că este coleric cu melancolic. Dar eu eram nedumerită de comportamentul lui. Este foarte muncitor la alţii, dar când ajunge acasă se simte obosit. Am fost apoi sfătuită de către mentorii mei să recitesc cartea Personalitate plus Cum sa-i intelegi pe altii intelegandu-te pe tine că e posibil ca soţul meu să fie un flegmatic cu mască de coleric.
Astfel am descoperit că nu doar soţul ci şi eu însămi sunt un flegmatic cu mască de coleric. Pentru că indiferent ce randament aş avea în activităţile mele la şcoală, când ajung acasă simt nevoia să mă odihnesc. De fapt, încep să mă simt obosită cam cu cinci minute înainte de a ajunge acasă. Şi oricât mă străduiam la muncă să fiu foarte activă şi competentă şi competitivă, realizam că nu aveam suficientă energie, că oboseam repede. Şi mult timp m-am întrebat de ce? Pentru că atunci când şi eu am completat testul de personalitate, şi mie mi-a ieşit că sunt parţial colerică. Şi eram foarte nedumerită de mine însămi.
Dar după ce am recitit cartea Personalitate plus, am făcut o întoarcere în copilărie, când mergeam pe drum cu o viteză atât de mică, de parcă voiam să nu mi se deranjeze niciun fir de păr. Plus o extraordinară plăcere de a sta degeaba şi o mare dorinţă de a fi linişte şi pace. Ca să nu mai vorbim de o anumită lentoare în realizarea diferitelor sarcini şi activităţi casnice pe care le făceam cu o silă de parcă eram pedepsită.
Unele lucruri s-au schimbat în comportamentul şi atitudinea mea, dar încă am o plăcere enormă să stau degeaba în pat. Încă mă simt obosită dacă am făcut o anumită activitate. Încă mă bucur atunci când e linişte şi mă doare şi nelinişteşte atunci când mă contrazic sau mă cert cu cineva.
Cum e posibil?
Se întâmplă uneori ca dintre copiii flegmatici, unii care trăiesc în familii dezorganizate, sau cu un singur părinte sau cu ambii părinţi în care niciunul nu-şi asumă responsabilităţi, copilul să preia responsabilităţile de adult şi să capete toate trăsăturile de personalitate ale unui coleric.
Alteori, un flegmatic preia masca unui coleric din cauza tratamentului la care este supus de cei din jur.
Pentru că flegmaticii sunt persoane calme şi paşnice sunt de foarte multe ori ţinta bătăilor de joc din partea colericilor, care efectiv îi calcă în picioare. Se întâmplă uneori ca un astfel de flegmatic batjocorit să ajungă la o limită şi să spună „De-ajuns! De azi încolo nimeni nu o să mă mai calce în picioare şi nimeni n-o să-şi mai bată joc de mine!”
Şi atunci, fie sub îndrumarea unui prieten, fie pentru că el personal începe să-i urmărească pe cei colerici şi puternici, începe să se întrebe, „Ce fac ăia de nu le suflă nimeni în borş?”
Aşa începe procesul de copiere a colericilor. Ajung să se mişte, să gesticuleze, să aibă o poziţie a corpului ca cei cu personalitate colerică. Vorbesc şi imită tonul şi atitudinea unui coleric. Şi după ce fac asta foarte multă vreme, ajung să facă tot ce face un coleric.
Se angajează în proiecte diferite, intră în competiţie, îşi afirmă punctele de vedere, caută să-i domine pe ceilalţi. Zici că s-a schimbat complet şi că e coleric puternic.
Odată ce a părăsit mediul competitiv de la serviciu, flegmaticul devine tot flegmatic şi când ajunge acasă va dori să se odihnească.
Asta înseamnă că oricâte schimbări am face, oricâte măşti ne-am pune încercând să părem altcineva, structura noastră de bază rămâne la fel.
Avantaje
Un astfel de flegmatic cu mască de coleric capătă încredere în sine.
Începe să aibă atitudine de învingător.
Devine foarte muncitor şi focusat pe un scop anume.
Intră în competiţii şi devine foarte sociabil.
Îşi creşte productivitatea şi rezultatele peste măsură.
Dezavantaje
Nu se înţelege, intră în conflict cu sine.
Devine depresiv pentru că nu se înţelege.
Nu e înţeles de membrii familiei. Cum poate fi atât de muncitor la serviciu şi obosit praf când ajunge acasă că singurul lucru pe care să şi-l dorească să fie o canapea sau un fotoliu în care să se aşeze cu telecomanda în mână? De ce acasă nu este motivat să facă ceva în plus?
Cum îl motivezi?
Pentru că masca de coleric şi-o poartă în societate, e posibil să fie motivat de competiţii şi de munca cu rezultate, cum sunt motivaţi colericii.
Acasă, însă va trebui să-l motivezi ca pe un flegmatic obişnuit. „Uite, mai avem puţin şi ne odihnim!”
