DACĂ PUI O LINGURĂ DE MIERE ÎNTR-UN BUTOI CU APĂ DE CANAL, OBŢII UN BUTOI CU APĂ DE CANAL

 

Daca pui o lingura de miere intr-un butoi cu apa de canal, obtii un butoi cu apa de canal.

Dacă pui o lingură de apă de canal într-un butoi cu miere, obţii apă de canal.

 

Zilele trecute am văzut pe facebook următorul text.

„Fratele meu mi-a spus o glumă şi eu am râs cu lacrimi. Apoi mi-a spus din nou aceeaşi glumă, iar eu nu am mai râs la fel de tare. A continuat să-mi spună gluma, iar eu am încetat să mai râd. Iar el mi-a zis: dacă tu nu poţi râde la o glumă pe care o repet din nou şi din nou şi din nou, tu de ce continui să te plângi de oamenii care te rănesc din nou şi din nou şi din nou?”

 

Uneori faci lucrurile pe care le-ai mai făcut doar pentru că ai avut nişte rezultate, chiar dacă acele rezultate au fost slabe sau lamentabile. Dar acele rezultate te-au făcut să te simţi ceva mai bine şi în acest fel ai impresia că ai obţinut ceea ce ţi-ai dorit. Dar pe măsură ce continui să faci aceleaşi lucruri, constaţi că rezultatele nu mai sunt aceleaşi, iar tu îţi doreşti din nou şi din nou să obţii acel rezultat care te-a făcut să te simţi mai bine.

 

Gândeşte-te că dacă odată ai avut o problemă, un necaz, o situaţie mai dificilă şi ai spus altora, cineva te-a ascultat, te-a încurajat sau poate ţi-a dat un sfat. Faptul că ai vorbit şi cineva te-a ascultat te-a făcut să te simţi mai bine. Fie că ai urmat sau nu acel sfat, ai găsit pe cineva care să îşi aplece urechea şi sufletul ca să te asculte.

Iar asta te-a făcut să te simţi bine.

În mod inconştient, cauţi acea stare de bine, şi pentru că nu ştii altă modalitate de a o obţine, intri din ce în ce mai mult în probleme. Apoi constaţi că funcţionează. Cu cât ai probleme şi te plângi de ele, cu atât ai ce să vorbeşti cu cei din jur şi obţii atenţia şi simpatia anumitor persoane.

 

Numai că dacă devii prea negativ /ă, dacă altceva nu mai spui decât despre ce fel de probleme ai şi cât sunt ele de uriaşe şi cum te afectează şi cum nu poţi scăpa, cei din jur, constată că tu:

1. nu ţii cont de sfaturile pe care ei ţi le dau şi atunci ei simt că tu nu arăţi respect faţă de experienţa lor şi dorinţa lor sinceră de a te ajuta;
2. de fiecare dată când se întâlnesc cu tine, experimentează o stare, un sentiment nu tocmai plăcut. Au tendinţa să îşi spună: „Oh, iar mă întâlnesc cu …! Iar îmi va face capul mare de cât de rău îi merge şi ce probleme are! Parcă eu n-aş avea problemele mele! Doar că eu nu mă plâng aşa de tare!”
3. ai devenit dependent de acea stare de nefericire, doar ca să ai cui să te plângi. Pentru că ai constatat că aşa atragi atenţia asupra ta şi te faci ascultat.

 

Numai că, în scurt timp, cunoscuţii tăi, îţi identifică tiparul de comportament, realizează că au o stare foarte neplăcută atunci când se află în compania ta şi încep să te evite. Asta în cel mai bun caz. Pentru că s-ar putea să te certe. Şi atunci te vei simţi şi mai neînţeles sau neînţeleasă şi vei avea şi mai multe motive să te plângi.

 

 

Dar ce se întâmplă?

Dacă stai prea mult pe toaletă, s-ar putea să începi să miroşi ca la toaletă.

Dacă petreci prea mult timp în compania oamenilor cu o gândire toxică, devii tu însuţi o persoană cu gândire toxică.

 

Prin urmare prietenii şi cunoscuţii tăi care te-au tot ascultat şi îţi cunosc problemele pe de rost, ca pe Tatăl nostru, ca să îşi protejeze propriile sentimente şi propria minte au următoarele soluţii:

 

TE ASCULTĂ ŞI ÎŢI OFERĂ SFATURI

 

Mai întâi te ascultă şi îţi oferă sfaturi din propria lor experienţă, sau pe care ei sau altcineva le-au aplicat. Indiferent că pentru ei a funcţionat sau nu, ei sunt dornici să te ajute şi acela este singurul sfat pe care îl cunosc şi ţi-l oferă şi ţie. Dacă pentru ei a funcţionat şi tu refuzi să pui în aplicare sfatul lor, atunci au motive să se supere. Simt că ceea ce-ţi spun ei nu are importanţă pentru tine.

 

ÎŢI RECOMANDĂ SĂ MAI ÎNCHIZI TELEVIZORUL ŞI SĂ CITEŞTI O CARTE

 

Cei care au început să citească nişte cărţi de dezvoltare personală, au început să vadă că mare parte din gândirea toxică pe care o ai este cauzată de prea mult uitat la televizor. Pentru că acolo poate 90% dintre emisiuni, fie ele de ştiri sau chiar de divertisment sunt negative, pline de informaţii despre crime, violuri, furturi, bârfe, can-can-uri şi aşa mai departe. Niciuna dintre aceste informaţii nu face bine creierului tău. Aşa că cei cunoscuţi îţi recomandă să mai închizi televizorul şi să citeşti o carte.

 

De ce îţi recomandă să citeşti o carte?

 

• pentru că el sau ea ca persoană îţi poate oferi unul sau două sfaturi, dar în carte s-ar putea să găseşti mai multe sfaturi şi idei care să ţi se potrivească.

• pentru că fiecare îşi ia dintr-o carte ceea ce i se pare potrivit. Ceea ce mi se pare mie potrivit pentru tine, tu s-ar putea să nu vezi, s-ar putea să vezi altceva. Ţi s-a întâmplat să citeşti o carte de mai multe ori? Ai văzut că chiar şi în cazul tău, ceea ce ai subliniat prima dată, s-ar putea să nu mai găseşti atât de important, şi să găseşti important altceva. Aşa că la a doua citire o să subliniezi altceva. La a treia citire mai găseşti ceva ce nu era important nici la prima şi nici la a doua citire.

Şi pentru că suntem persoane unice şi gândim diferit şi acţionăm diferit, fiecare va identifica soluţii diferite într-o carte.

• pentru că este o soluţie mai elegantă şi mai diplomată.

Îţi aminteşti de „Doi amici” a lui I.L. Caragiale? Cum doi amici se întâlnesc şi unul începe să-i spună celuilalt rând pe rând toate „cusururile” personale? Imaginează-ţi că nimeni nu e perfect. Nici eu şi nici tu, nici prietenii tăi. Dar aşa cum tu vezi defectele prietenului şi poate că le accepţi pentru că este foarte importantă prietenia dintre voi, şi el sau ea îţi acceptă defectele din acelaşi motiv.

Dacă începe să-ţi spună toate defectele şi greşelile pe care le faci, s-ar putea să nu mai vezi cu ochi buni persoana şi prietenia cu ea.

Aşa că, ascultându-te cum te plângi şi te vaiţi de una sau alta, un prieten care îţi preţuieşte prietenia ar putea să spună. „Uite, m-am gândit că ai nevoie să citeşti această carte. Eu am citit-o şi am găsit-o foarte utilă. Citeşte-o şi tu! S-ar putea să te ajute să vezi lucrurile în mod diferit.”

Dacă accepţi să citeşti acea carte, n-o să ţi se mai pară că prietenul tău îţi scoate în evidenţă greşelile tale, o să ţi le descoperi singur /ă. Şi vei avea reacţii de tip „Aha!”. La final, o să-i spui prietenului sau prietenei tale, „Mulţumesc! Chiar mi-a fost foarte utilă acea carte! Am identificat multe lucruri pe care le făceam greşit şi am găsit soluţii la multe dintre problemele mele” În felul acesta, într-un mod foarte elegant îţi spune prietenul ce greşeşti şi păstrezi şi prietenia.

 

• pentru că fiecare transmite informaţia cum a înţeles-o. Dar o transmite fie cu înflorituri, fie cu scurtături. Hai să-ţi dau exemple pentru fiecare.

Îţi aminteşti de seria „Să râdem cu Nea Mărin”? Într-una din povestiri, Nea Mărin spune cum a vrut să-şi încerce soţia să vadă dacă poate să ţină un secret şi prefăcându-se îngrijorat o determină pe soţie să-l întrebe ce are. El, se preface că nu vrea să-i spună, o pune să jure că nu va destăinui nimănui, ea se jură în toate felurile şi apoi el îi spune că a făcut un ou. Imediat ce iese soţia afară din curte şi se întâlneşte cu Ţaţa Floarea, îi spune şi ei, după ce mai întâi a pus-o şi pe ea să se jure. În scurt timp ajunge vestea la primărie că Nea Mărin a făcut 99 de ouă. Când e pe cale să vină prefectul în vizită, primarul îl cheamă pe Nea Mărin şi mai cu frumosul, mai cu ameninţare îi cere lui Nea Mărin să facă un ou şi pentru domn prefect. În cele din urmă, Nea Mărin îi explică cum stă treaba şi primarul îl înţelege.

La fel se poate întâmpla şi atunci când transmitem altora ce am înţeles noi dintr-o poveste. Fiecare o spune în stilul propriu, şi ca să fie puţin diferită, şi eventual, originală, mai adaugă ceva la ea.

 

Acum o să-ţi dau un exemplu, cum informaţia este transmisă nu doar deformat, dar foarte mult scurtată faţă de original.

La un seminar, un vorbitor a făcut un experiment despre transmiterea mesajelor de la om la om şi a chemat şase voluntari. Pe cinci dintre ei, i-a trimis în afara sălii şi primului i-a transmis un mesaj, pe care el, primul voluntar trebuia să îl transmită cu exactitate celui de-al doilea voluntar şi tot aşa.

Eu o să-ţi redau povestea prin metoda play the CD- pauză – scriere – play the CD – pauză – scriere.

Să vedem ce-a ieşit:

 

Vorbitorul către voluntarul nr. 1

 

„Era un om orb, care la ora 11 noaptea s-a dus la râu să aducă nişte apă. Avea o găleată de lut într-o mână şi o lanternă în alta. Şi în drum spre râu, era un bărbat care venea pe deal. Bărbatul i-a spus:

• Unde mergi?

– Merg la râu să iau un pic de apă, a zis orbul.

– De ce ai o lanternă cu tine, că doar tu eşti orb, l-a întrebat omul care vedea.

– Am o lanternă la mine pentru ca oamenii ca tine, care văd, să mă vadă şi să nu dea peste mine să-mi spargă vasul.

 

În sală a intrat Voluntarul nr. 2 şi Voluntar 1 transmite către voluntar 2 ce a auzit

 

Era un om orb care mergea la fântână să ia apă. Avea în mână o găleată de lut şi în cealaltă o lanternă, Pe partea cealaltă de râu, venea un alt om de pe deal, l-a întrebat ce face, nu! ă…, în orice caz l-a întrebat de ce are o lanternă în mână, ce face, se duce să ia apă? A spus că merge să ia apă, dar … se pare că le-am încurcat (râde). În orice caz, ideea era că omul era orb şi când l-a întrebat de ce are lanterna, cum de ştie că merge să ia apă, sau de ce are o lanternă în mână (râsete…), el a spus că are o lanternă în mână pentru că este orb şi să-l vadă ceilalţi să ştie că el se duce să ia apă.

 

Voluntar 2 către voluntar 3

 

Era un om orb care avea într-o mână o găleată de lut şi în cealaltă mână o lanternă şi mergea la fântână să ia apă. Peste râu, (râsete…) venea un alt om de pe deal care l-a întrebat de ce are o lanternă în mână. Şi orbul a răspuns că are o lanternă în mână, deşi este orb ca să-l vadă ceilalţi că vine să ia apă. Şi înainte de asta, l-a întrebat prima dată, ce faci? Şi el a zis, merg să iau apă.

 

Voluntar 3 către voluntar 4

 

Într-o după-amiază un om (râsete), ok, deci o persoană care nu vedea s-a dus să ia apă. Într-o mână avea găleata în care voia să pună apa, în cealaltă avea o lanternă. De pe… mergând spre râu s-a întâlnit cu altă persoană care l-a întrebat la ce-i foloseşte lanterna pentru că tot nu vede. El a spus, eu nu văd dar o folosesc pentru ca ceilalţi oameni să mă vadă.

 

Voluntar 4 către voluntar 5

 

Ă… s-a dus să ia o găleată (râsete..). Deci, o doamnă s-a dus la un râu să ia o găleată şi cam atât …nu-mi mai amintesc, n-am mai înţeles.

 

Voluntar 5 către voluntar 6

 

O doamnă s-a dus la un râu să ia o găleată.

 

Voluntar 6 către vorbitorul de la seminar

 

O doamnă s-a dus la un râu cu o găleată.

 

La fel se întâmplă şi cărţile şi chiar cu aceste articole. Poţi să le dai Share şi ceilalţi care le primesc le pot citi, dacă doresc, dar le citesc aşa cum au fost scrise. Fără înflorituri şi fără scurtături. Sau pot alege să le ignore, dacă nu îi interesează.

Ştiu, probabil o să spui că tu ai memorie vizuală şi auditivă foarte bună şi poţi să transmiţi informaţia cât mai fidel. Dar eşti sigur că la fel de bine o receptează şi persoana căreia îi transmiţi?

Fiecare dintre noi avem diferite filtre prin care lăsăm informaţia să ajungă la noi. Poate că din aceeaşi carte, pe mine mă impresionează capitolele 3, 5 şi 10; ţie ţi se pare foarte utilă informaţia din capitolele 2 şi 7; Ion, prietenul tău a scos citate şi extrase din toată cartea, iar prietena ta, Maria consideră toată cartea ca fiind o prostie.

 

 

TE EVITĂ

 

Dacă tu, însă refuzi ţi să urmezi sfaturile primite, şi să citeşti o carte, prietenii constată că eşti dependent /ă de starea de nefericire, că îţi meriţi soarta şi atunci încep să te evite. Pentru că vor să-şi protejeze propriul creier şi propriile sentimente de influenţa toxică ce vine din partea ta.

 

Ce legătură are, tot ce-am spus până acum cu titlul?

 

Dacă pui o lingură de miere într-un butoi cu apă de canal sau cu mocirlă sau cu orice altceva urât mirositor, obţii, ce era înainte. Apă de canal sau mocirlă sau ceva foarte urât mirositor.

Dacă tu ai citit de curând o carte sau un articol de dezvoltare personală, ai pus doar o lingură de miere în acel butoi. Poate ai impresia că ceva s-a schimbat. Dar dacă nu continui să faci curăţenie şi să înlocuieşti apa de canal cu mierea în mod treptat, vei avea doar un butoi cu apă de canal.

Faptul că eu am citit vreo 50-70 de cărţi de dezvoltare personală nu înseamnă că am un butoi plin cu miere. Ci că abia am curăţat câteva doage. De accea este si mai important să continui.

 

Dacă tu crezi că te dezvolţi personal şi că te curăţi, dar păstrezi legătura cu toate persoanele cu gândire toxică şi continui să te uiţi la televizor (cel mai mare intoxicator) atunci e ca şi când pui alternativ o lingură de miere şi una de apă de canal în butoi.

 

Ghici, ce obţii în final?

 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Name:

Email:

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber