CE FAC TINERII SĂ AJUNGĂ RATAŢI CA ADULŢI?
Spuneam în articolul trecut că Andreea Arhip mi-a dat o idee de articol pe care să o tratez în trei părţi. De ce majoritatea românilor ratează maturitatea.
În articolul trecut am vorbit despre ce înseamnă să fii copil, să fii genial în perioada de copilărie. Un copil este lipsit de experienţe negative, lipsit de frici, lipsit de inhibiţii şi de aceea îşi lasă să iasă şi să se vadă genialitatea lui.
Dar pentru mulţi dintre copii, care sunt viitorii adulţi, încep să se vadă cum se formează lanţurile care îi va trage înapoi tot restul vieţii. Za după za se formează odată cu fiecare refuz, cu fiecare jignire, cu fiecare umilire din partea celor dragi din familie sau din partea prietenilor şi colegilor.
După ce au trecut de copilărie, urmează etapa de tinereţe. Andreea spunea că SUNT SCLIPITORI ŞI TALENTAŢI ÎN TINEREŢE
Da. Sunt sclipitori şi talentaţi în tinereţe şi unii dintre ei sunt plini de idei care ar putea să schimbe ceva în lumea asta. Tocmai au terminat o şcoală, fie că este vorba doar de liceu sau chiar de facultate. Sunt energici, entuziaşti şi sunt gata de acţiune. Sunt gata să le arate adulţilor de ce sunt ei în stare. Dar s-a mai întâmplat ceva pe traseu.
Şi-au pierdut busola
Da, tocmai au terminat o şcoală, dar află că ceea ce au învăţat atât în liceu, cât şi în facultate nu-i ajută prea mult. Pentru că programele şcolare şi chiar materia însăşi sunt depăşite, create după modelul industrial de acum câteva secole, sunt mai mult menite să-i ajute, în multe cazuri doar pe profesorii care le predau şi mai puţin pe absolvenţi. Absolvenţii află că pentru a avea o ocupaţie, o slujbă, trebuie să facă alte cursuri de specializare adaptate la piaţa muncii. Pentru că e posibil ca multe meserii să fi apărut şi să se fi dezvoltat extraordinar de mult, chiar pe perioada studiilor lor, iar programele şcolare nu pot ţine pasul cu progresul.
Aşa că, au terminat o şcoală, dar mulţi nu au idee ce să facă cu ea, cu specializarea respectivă. Nu ştiu încotro să se îndrepte.
Da, au capul plin de idei, unele revoluţionare, dar habar n-au ce să facă cu ele pentru că nu-şi pot asigura cele necesare traiului, să aibă şi ei bănuţii lor.
Şcoala i-a pregătit să fie persoane care execută nişte lucrări, nu să-şi pună în aplicare ideile. I-a pregătit să fie foarte buni angajaţi care execută ordinele şi nu discută.
Nu au perspective pentru că nu mai visează. Nu mai au un scop
Pe parcursul celor 8 sau 12 ani de şcoală, plus anii de facultate, creierul lor a trecut de la manifestarea în unde alfa şi theta la undele beta. Au trecut de la visare, la gândirea logică, analitică, orientată spre găsirea de soluţii. Aceasta este gândirea inginerului, a profesorului de ştiinţe care trebuie să găsească soluţii. Dar pentru a avansa în viaţă, un om trebuie să aibă un vis. Toate progresele din lumea asta au luat naştere pentru că cineva le-a visat. Şi le-a imaginat şi le-a dat naştere în propria minte, apoi le-a construit în realitate. Dar tinerii de astăzi nu mai visează.
Atât din cauza schimbării funcţionalităţii creierului, cât şi pentru că toată copilăria şi adolescenţa au auzit că e periculos să visezi şi că „trebuie să coboare cu picioarele pe pământ”, tinerii de astăzi au încetat să mai viseze.
Nu se mai dezvoltă
Foarte mulţi dintre cei tineri, consideră că odată cu terminarea şcolii, trebuie să înceteze să mai citească şi să mai înveţe ceva. John Maxwell spune că „o persoană ori creşte, ori moare”. Dacă o persoană încetează să mai citească şi să se dezvolte, nici nu va mai visa, nici nu va mai creşte şi visurile acelei persoane mor odată cu ea.
Persoanele care nu mai visează şi nu mai au aspiraţii sunt ca şi moarte. Sunt nişte morţi ambulanţi care lucrează ca nişte roboţi la ceea ce lise cere.
Se simt traşi în jos
Si chiar dacă unii caută să mai viseze, şi să încerce ceva pe cont propriu, sunt traşi în jos, de cei care au renunţat la visele lor şi le spun că „nu merită”, „în România nu merge nimic”, „e prea târziu”, „piaţa e suprasaturată de ceea ce vrei tu să oferi”, „nu sunt bani”, „ai nevoie de bani ca să faci ceva, o afacere” etc.
Am auzit adesea asemenea remarci în jurul meu.
“Buzunarele goale n-au ţinut niciodată pe nimeni pe loc. Doar o inimă goală şi un cap gol, pot să tragă oamenii înapoi.”
Norman Vincent Peale
Chiar şi eu când mi-am deschis blogul, am fost tentată să gândesc astfel, pentru că la rândul meu sunt abonată la alte bloguri mari, cu mii de cititori. Şi am avut momente în care mi-am spus că e prea târziu. Apoi am realizat că ei au câteva mii de abonaţi, dar în România sunt vreo 18 milioane de locuitori, plus românii de peste hotare, care vor căuta informaţii şi în limba natală. Întotdeauna e loc şi pentru alţii.
Aşa că am început să mă gândesc că voi avea şi eu partea mea de cititori pe care să-i influenţez şi să-i ajut să schimbe ceva în viaţa lor, măcar aşa pic cu pic.
Dar ce vreau să subliniez, este că în jurul nostru sunt alte zeci de oameni care au renunţat să mai viseze, care gândesc negativ şi care îşi spun tare părerea şi îi influenţează şi pe cei tineri care au un vis şi nişte idei despre ce vor să facă cu viaţa lor.
„Nu banii dau naştere unei idei, ci ideea dă naştere banilor.”
W.J. Cameron
Dar nu doar prietenii şi colegii sau membrii familiei îi trag în jos pe tinerii care sunt sclipitori, ci şi mass-media. Cu cât urmăresc mai mult programele de ştiri şi alte programe de la televizor, cu atât vor fi mai puţin atraşi să mai facă ceva pentru ei şi visul lor.
Îşi pierd creativitatea
Pentru că încetează să mai viseze, îşi pierd creativitatea şi nu mai ştiu cum să-şi pună în aplicare ideile şi visurile cele extraordinare pe care le aveau pe când erau copii.
Ştiu că atunci când visezi să faci ceva, începi să visezi nu doar forma finală, ci şi cum vrei să ajungi acolo. Ce paşi să urmezi. Evident, că pe traseu înveţi şi ajustezi paşii şi planul, devii din ce în ce mai creativ, dar e nevoie să lucrezi la visul tău în mod constant. Dacă încetezi să mai visezi sau nu-ţi pui visul în aplicare pentru că aştepţi să se întrunească condiţiile perfecte, niciodată n-o să se întâmple.
„Succesul este rezultatul unei judecăţi corecte, o judecată corectă este rezultatul experienţei, iar experienţa este adesea rezultatul unei judecăţi greşite.”
Anthony Robbins
Dar dacă renunţi să mai visezi, vei face exact ce fac şi cei din jurul tău, îi vei copia şi în loc să fii creativ şi să îţi crezi o viaţă extraordinară devii o amărâtă de copie a cuiva care este poate la fel de jalnic.
Şi pentru că încă din şcoala generală au învăţat lecţiile pe de rost, adesea nu mai ştiu să gândească şi să fie inventivi.
De aceea, aşa cum spune Robert Kiyosaki, elevii de nota zece, ajung cei mai buni angajaţi la elevii de nota cinci. Pentru că elevii de nota zece au învăţat adesea şi au făcut doar ce li s-a cerut, renunţând atât de uşor la visurile lor şi la ceea ce-i face fericiţi şi lucrând doar la ceea ce li s-a cerut la şcoală.
Iar pentru că sunt profesor, ştiu că fiecare dintre profesori ţine la disciplina pe care o predă şi pe cât se poate să aibă elevi cu rezultate deosebite la ceea ce predă. Asta înseamnă că pe elevii de nota zece există o presiune foarte mare şi sunt permanent încărcaţi cu tot felul de cerinţe şi de sarcini, că adesea ei renunţă la ce îi face pe ei fericiţi. În felul ăsta devin doar buni executanţi şi-şi pierd creativitatea.
Prin contrast, elevii care au fost de multe ori pe muchie de cuţit, legat de promovare, au mai multe şanse de a deveni creativi pentru că şi-au pus mai întâi propriile interese în faţă. Ei au ştiut întotdeauna cum să obţină ceea ce şi-au dorit fără să muncească atât de mult ca cei de nota zece. Au căutat să fie fericiţi ei, apoi dacă au putut s-au străduit să-i facă fericiţi şi pe alţii.
Îşi caută un job şi se angajează
Ce e rău în faptul că îşi caută un job şi se angajează?
„Dacă nu ai un vis, cineva te va angaja să-i construieşti visul lui/ei.”
Tony Gaskins
In primă fază nu e nimic rău. Chiar e foarte bine că sunt persoane angajate şi unele îşi fac mai mult decât datoria la locul de muncă. Pentru că dacă fiecare îşi face datoria la locul de muncă – economia are mai multe şanse să funcţioneze. Dacă toţi „trag mâţa de coadă la muncă” atunci şi în economie va fi haos şi nimic nu va funcţiona cum trebuie.
Totuşi, foarte mulţi ajung să practice meserii pentru care nu au nicio înclinaţie şi chiar nicio plăcere. Mulţi se angajează la anumite munci, doar pentru că asta au găsit disponibil pe piaţa muncii ca să-şi asigure şi ei traiul. Curând ajung să-şi urască ori şeful, ori jobul, ori pe amândouă. În final vor ajunge să îşi urască viaţa.
În prezent un angajat execută munca pe care trebuie să o realizeze cel puţin doi sau trei angajaţi, asta pentru că angajatorul nu-şi permite să angajeze mai mulţi oameni sau să investească în utilaje care să ajute producţia. De aceea, mulţi angajaţi au un program infernal şi când ajung acasă sunt copleşiţi şi epuizaţi că nu le mai trebuie să facă şi altceva.
„Oamenii de rând fac bani făcând ceea ce nu le place (urăsc). Oamenii bogaţi fac bani urmându-şi pasiunea.”
Steve Siebold
Apoi, consideră că sunt tineri, au toată viaţa înainte, vor lucra mai mult când au mai mult timp sau nevoie.
Dacă ar lucra zilnic măcar jumătate de oră sau o oră la ceea ce le face plăcere, ar creşte nivelul lor de satisfacţie, ar deveni mai creativi, şi-ar pune activitatea care le place în slujba omenirii şi ar duce-o mult mai bine. Şi-ar construi visul lor care le va oferi libertatea, în loc să construiască visul altora.
În afară de asta, încă mai speră să aibă un job sigur şi bine plătit până la pensie.
Îşi toacă banii la jocurile de noroc
Banii pe care îi câştigă şi-i lasă la jocurile de noroc, la aparate şi pariuri sportive. Cred în mitul îmbogăţirii rapide şi caută permanent strategii de a deveni bogaţi peste noapte.
„Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce-o adună pe îndelete o înmulţeşte.”
Biblia, Pilde 13:11
„Banii deţinuţi fără gândire sunt întotdeauna periculoşi.”
Napoleon Hill
Or, studiile, arată că cei care au câştigat la loto sume foarte mari sau au câştigat averi peste noapte, în 2-3 ani, au devenit la fel de săraci sau mai rău ca înainte de a câştiga acele sume de bani.
Şi asta pentru că oamenii nu ştiu ce să facă cu banii. Încă nu au educaţie financiară. Nu ştiu să-i înmulţească.
Intră în cursa şobolanului
Ideea de cursă a şobolanului (rat race) este dezvoltată în cărţile lui Robert Kiyosaki. Dacă citeşti Tată bogat, tată sărac – o să afli mai multe despre acest concept.
Foarte pe scurt, ce înseamnă cursa şobolanului.
Toţi oamenii care sunt angajaţi şi lucrează exclusiv pentru alţii, sunt într-o asemenea cursă. Zilnic se mişcă de acasă la serviciu şi de la serviciu acasă. Cu cât câştigă mai mult, cu atât cheltuiesc mai mult şi cred că pentru a avea o viaţă plină de prosperitate trebuie să muncească mai mult. Aşa că îşi mai iau un job. Dar asta nu rezolvă lucrurile, pentru că iarăşi, cu cât le creşte venitul, cu atât le cresc şi cheltuielile, poate chiar şi datoriile. Şi ei se simt din ce în ce mai obosiţi şi nu mai au timp de ceea ce le face plăcere şi i-ar face fericiţi. Şi sunt din ce în ce mai obosiţi, mai săraci şi mai puţin fericiţi.
Se căsătoresc
Nu e o greşeală faptul că se căsătoresc, ci faptul că după ce se căsătoresc vor să-şi ia o casă (de multe ori pe credit). Apoi muncesc ca sclavi (prost plătiţi) ca să îşi achite creditele. Şi trăiesc cu frica zilnică de a nu-şi pierde locul de muncă (pe care oricum îl urăsc), dar care este singura sursă de venit. Şi în felul ăsta nu-şi mai pot plăti ratele şi alte obligaţii.
În concluzie, patru greşeli pe care le fac tinerii şi duc la creşterea lanţului ce îi ţine pe loc şi care le va afecta şi mai serios viaţa de adult:
- nu mai visează
- nu mai citesc, nu se mai dezvoltă personal
- ascultă vocile celor care au renunţat
- nu mai fac şi altceva în afară de jobul lor.
Ne întâlnim data viitoare pentru a-ţi spune ce fac adulţii ca să îşi rateze complet viaţa.
