Photo By Eric Parker via http://imagefinder.co/
„Odată un om s-a dus la un circ şi a rămas impresionat. A mers să vadă şi animalele folosite pentru diferite reprezentaţii şi a fost uimit să vadă cum un elefant stătea legat de picior cu o funie prinsă de un par. Surprins, omul nostru întreabă:
- Cum de nu vă e teamă că elefantul va smulge acel par din pământ şi să se elibereze să plece? Acel par e aşa de firav şi elefantul este foarte puternic…
- Oh, n-o va face! Pentru că pe când era pui era legat de un stâlp foarte rezistent. De fiecare dată când încerca să plece şi trăgea de funie, aceasta îi provoca răni şi îl durea piciorul. Până a învăţat că de fiecare dată când trage de funie, îl doare. Apoi a renunţat. Acum nu mai e nevoie să îl legăm de stâlpi rezistenţi. El nu realizează cât este frânghia de groasă sau stâlpul de rezistent. Pur şi simplu are amintirea durerii pe care o simţea pe când era pui şi încerca să se elibereze. E suficient să îl legăm cu o frânghie subţire şi el stă liniştit.”
Morala acestei poveşti este că şi noi oamenii, reacţionăm la fel în viaţă. După una sau două experienţe dureroase, căutăm să evităm pe cât posibil acele experienţe care provoacă durerea.
În primele două părţi ale acestui articol, respectiv, De ce majoritatea românilor ratează la maturitate I şi De ce majoritatea românilor ratează la maturitate II, ţi-am vorbit de zale de lanţuri care se formează începând din copilărie şi până la maturitate. Chiar până la moarte se tot lungeşte lanţul din jurul unei persoane.
Toate refuzurile, jignirile, umilinţele, experienţele negative, sentimentele negative, nereuşitele, temerile se transformă în zale de lanţ uneori mai groase, alteori mai subţiri. Nu mai vedem că lanţul este poate foarte subţire şi îl putem rupe, noi ştim că ne-a durut atunci când am încercat să ne eliberăm.
Au uitat să viseze
După ce au trecut de perioada de copilărie în care visau foarte mult, au început să se concentreze exclusiv pe muncă. Şi mai ales muncă grea. Au convingeri ferme (adesea împrumutate de la alţii) că dacă vrei să reuşeşti, sau să câştigi bani trebuie să munceşti din greu şi atât. Ca să obţii ce vrei e nevoie şi de muncă şi de visare. Nu ajungi nicăieri dacă nu ştii încotro te îndrepţi.
Nu au idee că cei care visează să obţină mai multe în viaţă, vizualizează şi soluţiile şi paşii pe care trebuie să-i parcurgă până acolo.
Ei doar au auzit că e periculos să visezi, unii au fost taxaţi (poate cu o vorbă mai aspră sau cu o palmă) de câte ori erau prea visători. Alţii, şi-au pierdut visul pentru că viaţa i-a testat şi pe ei şi visul lor şi s-au împiedicat, au căzut şi n-au mai avut curajul să se ridice. Aşa că au învăţat că dacă visezi, ajungi să suferi.
Acesta este un lanţ care opreşte omul ca şi pe elefant să se elibereze.
Le este frică
Frica este un sentiment pe care îl simţi adesea în situaţii diferite. De multe ori o ascunzi, o maschezi ca să pari mai curajos, alteori refuzi să o recunoşti. Şi aşa te minţi pe tine însuţi.
Teama acţionează diferit asupra oamenilor. Pe unii îi „paralizează” emoţional şi nu reuşesc să vadă soluţiile, în timp ce pe alţii îi mobilizează să facă ceva să scape de ea şi s-o învingă.
De ce poate să le fie frică adulţilor?
- Le este frică să mai înveţe lucruri noi. Pe de o parte cred că le ştiu pe toate, pe de altă parte, nu au curajul să o facă. Dacă nu le iese din prima nu mai încearcă. Au uitat câtă practică au avut să înveţe să meargă pe bicicletă, să şofeze, să practice meseria pe care o au în prezent. Îi auzi spunând: „eu nu mă pricep să fac treaba aia…”. Păi dacă îşi doresc să se priceapă există cărţi, există specialişti care oricând sunt dispuşi să îi înveţe. Nu te-ai născut practicând meseria pe care o faci acum. Ai învăţat-o şi deprins-o în timp. Poate ai mai schimbat şi alte meserii până ai ajuns aici. Tot ce ştii acum, ai învăţat cândva sau treptat-treptat.
- Le este frică să acţioneze spre necunoscut, să îşi asume riscuri. Dar Robert Kiyosaki spune că „cel care se teme să rişte, îşi riscă viaţa”. Aşa că oricum există un risc fie că acţionezi sau nu spre necunoscut. Dar acum îmi amintesc de un discurs de la un seminar. „Să ne imaginăm că pentru ceea ce ştii tu să faci se iveşte un loc de muncă la vreo 500 de km depărtare de casa ta şi afli de el şi este pe termen lung, bine plătit şi ai putea să prosperi şi să te faci remarcat. Şi este o oportunitate pe care s-ar putea să n-o mai întâlneşti. Dar pentru a obţine slujba, trebuie să mergi la un interviu. Dacă te duci la interviu, eşti sigur că o să reuşeşti să obţii slujba respectivă? Nu. Dar dacă nu te duci, ce şanse ai să o mai primeşti? Niciuna.” La fel este şi cu riscul de a acţiona spre necunoscut. Dacă rişti există şanse să reuşeşti. Dar dacă nu rişti, ce şanse au să scapi din cursa în care eşti acum?
- Le este frică de ceea ce vor spune alţii. Adulţii, au fost atât de criticaţi pe parcursul existenţei lor, că se tem teribil de ceea ce vor spune alţii. Iar această teamă are putere hotărâtoare asupra vieţii lor. Hai să te întreb ceva. De câte ori te gândeşti tu la viaţa altora? Cât timp petreci gândindu-te la vecinii tăi, la colegii tăi, la rudele tale? Poate 5 minute pe zi sau 5 minute odată la câteva zile sau mai rar. Să ştii că şi ceilalţi petrec cam tot atât timp gândindu-se la tine. Pentru că este în firea noastră să ne gândim mai întâi la noi înşine. Şi atunci de ce să îţi ratezi viitorul şi toată viaţa, pentru că îţi imaginezi ce ar spune alţii despre tine 5 minute?
- Le este teamă că nu vor face lucrurile perfect. Foarte mulţi oameni vor să facă lucrurile perfect, să le iasă totul din prima. Şi aşteaptă să acţioneze atunci când vor fi suficient de pregătiţi sau când vor face lucrurile perfect. Ei bine, perfecţiunea vine din practică. Şi dacă nu exersezi, nu te poţi perfecţiona. Iar să-ţi iasă perfect din prima… poate ai văzut şi auzit în filme de „norocul începătorului”, dar în realitate nu se întâmplă.
- Le este frică de eşec. Oamenilor le este atât de frică să nu mai cadă, că nu mai încep niciodată. Această teamă este legată de cea de a nu reuşi să faci lucrurile perfect sau de ce vor spune alţii, că pentru mulţi, această teamă are un efect paralizant.
Teama este un alt lanţ care îi opreşte pe adulţi să se elibereze.
Au auzit de prea multe ori „nu se poate”
Cuvinte precum „nu se poate”, „e imposibil”, „nu e de nasul tău” le aud din copilărie. La fel ca şi teama şi aceste cuvinte acţionează diferit asupra oamenilor. Unii spun „aşa este”, şi renunţă la ce şi-ar dori, alţii spun „just watch me (lasă că-ţi arăt eu)!” şi luptă să dovedească contrariul. Partea amuzantă este că după ce aceştia reuşesc, cei din prima categorie, ca să se simtă mai bine că ei nu au încercat sau că au renunţat prea devreme, spun „a avut noroc”.
Sunt prea îngrijoraţi
Adesea sunt prinşi în capcana gândirii negative, a gândurilor negre şi nu se pot desprinde de ele. Îşi imaginează diferite scenarii care nu au loc niciodată şi din cauza acestor scenarii renunţă la a mai încerca.
Nu se mai pot bucura
Imaginează-ţi că eşti într-o excursie şi mergi printr-o pădure. Soarele mângâie cu blândeţe faţa ta, cu razele care se strecoară printre crengile şi frunzele copacilor. Este un joc de lumini şi umbre fantastic şi vezi razele soarelui ca şi când ar vibra în timp ce lumina coboară spre pământ printre ramuri. În apropiere susură un râu care curge liniştit. Prin copaci ciripesc păsărele fericite. E atâta aer curat şi linişte şi o răcoare plăcută învăluie corpul tău.
Dar în mintea ta se dă o bătălie cumplită. Tocmai te-ai certat cu cineva drag şi tot îţi repeţi cuvintele pe care le-a rostit şi parcă au intrat ca un cuţit în inima ta sensibilă şi te-au rănit. Din ochii tăi curg lacrimi. Eşti atât de preocupat să diseci totul şi să-i faci persoanei cu care te-ai certat teoria firului despicat în patru sau în câte vrei tu. Inima ta clocoteşte de răzbunare. Simţi că iei foc de la atâtea gânduri care îţi macină mintea.
Întrebare: Cât de mult, crezi tu că o să reuşeşti să vezi din tot acel spectacol al naturii prin care te deplasezi în condiţiile în care mintea ta este cuprinsă de gânduri urâte?
Oamenii nu se mai pot bucura indiferent ce le oferă viaţa. Mintea lor este permanent fie în trecut la un lucru sau eveniment pe care atunci nu l-au trăit cum trebuia, dar care acum are rezonanţă. Sau au mintea în viitor la alte scopuri măreţe, care atunci când se întâmplă, iar nu produc bucurie pentru că nu întrunesc condiţiile perfecte din imaginaţie sau mintea este altundeva.
Se lasă uşor descurajaţi
Îţi aminteşti povestea fetiţei care a vrut să se facă dansatoare? Cum şi-a pierdut visul doar pentru că un maestru i-a spus că nu este talentată deloc şi nu are ce să caute printre balerine?
Asemenea ei multe persoane pleacă urechea la ce spun alţii că nu eşti talentat; că poate lucrurile merg în altă parte, la americani, dar nu merg în România; că noi nu suntem aşa; că…
De ce se lasă oamenii descurajaţi? Pentru că visul lor nu este puternic. Pentru că nu au încredere că-l pot atinge. Nu cred în ei şi nici în abilităţile lor.
S-au obişnuit. Se complac într-o situaţie
„Un tânăr merge la o ghicitoare să-i prezică viitorul. Aceasta îi spune:
- Până la 30 de ani vei fi sărac, bolnav şi îţi va plânge lumea de milă.
- Şi după 30 de ani? Întreabă tânărul nerăbdător.
- După 30 de ani te obişnuieşti…”
Cred că se sacrifică de dragul copiilor
Sunt multe mame care spun că nu fac aia sau ailaltă pentru că au copii şi nu au timp, sau că nu sunt bani pentru că toţi banii se duc pe copil.
Multe au impresia că dacă se sacrifică pentru copii, aceştia îi vor face statuie sau vor face pentru ea, ceea ce nu a făcut ea pentru sine. Apoi rămân dezamăgite şi reproşează copilului sacrificiile făcute.
Dar câţi copii văd sacrificiul părintelui ca pe un sacrificiu? Ei cred că ceea ce faci pentru ei li se cuvine. Ei cred că faci pentru ei ceea ce faci pentru că îi iubeşti necondiţionat nu pentru că aştepţi nu ştiu ce recompense.
Câţi părinţi sunt cu adevărat respectaţi de către copiii lor pentru acel sacrificiu, în care părintele şi-a sacrificat visul şi lupta pentru realizarea lui?
Dar dacă o luăm invers, câţi părinţi nu sunt respectaţi de copiii lor şi chiar şi de partenerii lor pentru că au luptat pentru visul lor, tocmai pentru că au avut copii?
Părintele este un model pentru copiii lui. Educaţia de bază se face prin copierea comportamentului şi mai puţin prin cuvinte.
Dacă tu îi spui copilului tău să lupte pentru visul lui, dar el te vede pe tine că nu ai un vis sau dacă ai nu faci nimic pentru el, ce va face copilul? Ce faci şi tu.
Aşa că de cele mai multe ori, copiii sunt mândri când părinţii lor au luptat pentru ceea ce îşi doresc, pentru că, la urma urmei, asta este moştenirea pe care le-o lasă.
Nu mai gândesc
E complicat să gândeşti. Să vezi care sunt datele problemei. Cum ai ajuns în situaţia asta? Plus că este şi dureros. S-ar putea să descoperi că nu eşti atât de perfect pe cât te credeai. S-ar putea să descoperi foarte multe puncte slabe la tine şi să te descurajezi cu totul.
E mai simplu să dai drumul la televizor şi să vezi ce mai spun cei de pe micul ecran.
Vii obosit de la muncă şi pentru că nu-ţi poţi trăi visul şi să creezi o poveste a vieţii tale, dai drumul la televizor şi te uiţi la filme, la povestea altora.
Nu-ţi mai faci timp să mai citeşti, să te mai educi şi să gândeşti. E periculos să gândeşti. Aşa gândesc şi angajatorii tăi. Că e periculos să gândeşti. De ce crezi că îţi dau de lucru şi peste program şi chiar şi acasă? Ca să nu ai timp să te trezeşti şi să realizezi că nu eşti decât o rotiţă pe care el oricând o poate înlocui. Te face să crezi că eşti indispensabil, dar dacă te îmbolnăveşti sau nu mai eşti disponibil, oricând se va găsi altcineva care să-ţi ia locul. Dar tu trebuie să ştii doar că eşti indispensabil.
Soluţii:
Îmi plac unele dintre pps-urile care circulă de la om la om, pe care ni le distribuim pentru că au cuvinte pline de învăţătură. Dar câţi dintre noi punem şi în practică ce ne învaţă acele cuvinte? De multe ori, am uitat ce era scris acolo imediat după ce am terminat de citit. Ştim doar că era ceva frumos.
Dintr-un astfel de pps, m-am inspirat şi m-am gândit că poate e timpul să mai şi învăţăm şi să şi aplicăm ce citim în ele.
Iată câteva sfaturi.
Munceşte şi visează ca şi când n-ai muri niciodată. Ştii că este gratuit să visezi? Atunci nu te mai teme. Învaţă din nou să fii copil şi să visezi. Dar dacă doar visezi şi nu munceşti visurile nu se vor împlini singure. Acţionează şi lasă teama. Ce mare rău ţi se poate întâmpla dacă te îndrepţi spre visul tău? Care ar fi cel mai mare risc? După ce descoperi care ar fi cel mai mare risc, gândeşte-te care ar fi cele mai mari beneficii. Cum te-ai simţi dacă s-ar împlini visul tău? Care au fost cele mai mari reuşite ale tale din trecut? Ştii că le poţi folosi ca să îţi atingi visul actual?
Trăieşte ca şi cum azi ar fi ultima zi din viaţa ta. Dacă ne întoarcem la plimbarea prin pădure (poate fi şi prin parc, pe stradă, pe oriunde). Cum te-ar mai afecta toate acele gânduri, dacă ai şti că aceea este ultima ta zi de trăit?
Râzi de fleacuri, râzi de tine şi nu te lua prea mult în serios
Cântă ca şi cum nimeni nu te-ar auzi. Nu contează că ai sau nu voce. Poţi să cânţi pentru tine. Atunci când cânţi sau zâmbeşti sau râzi nu poţi să gândeşti negativ sau să fii trist. Pur şi simplu aceste gânduri nu pot coexista în mintea ta în acelaşi timp.
Dansează ca şi cum nimeni nu te-ar vedea.
Citeşte şi învaţă din experienţa altora. Poţi să mergi pe urmele altora ca să nu calci pe un teren minat. Oamenii îşi scriu biografia vieţii şi propriile experienţe şi ce-au învăţat din ele nu ca să se laude sau să râdă alţii că uite îşi pun viaţa să fie publică. Ci, ca cei care vor să înveţe câte ceva să o facă. În plus te va ajuta să îţi rupi propriile lanţuri.
În final îţi recomand trei cărţi de citit. (pentru începutul lecturii)
- Cine mi-a luat caşcavalul? De Spencer Johnson – cartea are 96 de pagini, e ca o fabulă şi se poate citi în câteva ore.
*Tată bogat, tată sărac – de Robert Kiyosaki – cartea are 232 de pagini, dar este scrisă într-un stil lejer, accesibil pe înţelesul tuturor. O să înveţi multe lucruri legate de vis, de cursa şobolanului, de obiceiurile oamenilor şi de ce mulţi adulţi îşi ratează viaţa.
- Secretele minţii de milionar – de T. Harv Ecker – e o carte care te ajută să vezi diferenţele de gândire şi de acţiune dintre oamenii săraci şi cei bogaţi. De asemenea cum să-ţi schimbi convingerile şi acţiunile. Cartea are 208 pagini, dar se citeşte destul de uşor.
Te aştept cu comentarii să-mi spui ce ţi-a plăcut din ce ai citit.
